Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 13/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 13/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 3845/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 13/2015
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F.
Asistent judiciar G. A. D.
Asistent judiciar I. G.
Grefier C. O.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată reclamantul Ș. C., în contradictoriu cu pârâta . BUCUREȘTI PRIN SUCURSALA REGIONALĂ TELECOMUNICAȚII C., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul personal și asistat de avocat D. P. – T., lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că reclamantul a depus la dosarul cauzei răspunsul la întâmpinare, după care:
Reclamantul, prin avocat, solicită efectuarea unei adrese către pârâtă să comunice care este salariul minim de bază la care s-a raportat pentru calcularea salariului, având în vedere faptul că din actele adiționale depuse de pârâtă salariul de bază diferă.
Instanța respinge cererea reclamantului de efectuare a unei adrese către pârâtă, apreciind că la dosarul cauzei sunt depuse suficiente înscrisuri, iar referitor la calculul solicitat există actele normative și pune în discuție excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 13.01._11 formulată de pârâtă în întâmpinare.
Reclamantul, prin avocat, solicită admiterea excepției, deoarece a solicitat drepturile salariale în afara perioadei pentru care s-a invocat excepția prescripției și învederează faptul că nu mai are alte cereri de formulat.
În raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată cercetarea procesului și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamantul, prin avocat, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, învederând faptul că pârâta a plătit reclamantului salariul, dar la nivelul salariului mediu de 600 lei. În anul 2011 trebuia plătit salariul brut 670 lei, în anul 2012- 700 lei, în anul 2013 – 800 lei, iar în anul 2014 -850 lei, conform art.2 pct 3 din CCM, iar angajatorul nu a înțeles să plătească acest salariu și acest lucru reiese din actele depuse. Solicită, de asemenea, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 14.03.2014 reclamantul S. C. a chemat în judecată pârâta . BUCURESTI, prin Sucursala Telecomunicații C. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună calculul și plata diferențelor dintre drepturile salariale plătite efectiv și drepturile salariale în raport de salariul de bază minim brut pe tară garantat "n plată corespunzător coeficientului de salarizare 3,40 pentru perioada cuprinsă între 13.03.2011 și până în prezent, eliberarea unei adeverințe din care să rezulte plata acestor diferențe precum și plata contribuțiilor la bugetul de stat, conform recalculării drepturilor salariale, actualizarea cu indicele de inflație și dobânda legală a sumelor astfel rezultate, calculată de la data solicitării și până la achitarea efectivă și implicit plata acestora, cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii a menționat că este angajatul societății pârâte în funcția de tehnician Te principal, iar conform CCM la nivel de societate pe anii 2011 -2014 salariul de bază reprezintă " baza de calcul de la Telecomunicații C. SA" coeficientul de salarizare negociat".
In anii 2010 – 2012 salariul de bază lunar a fost stabilit prin negociere corespunzător coeficientului de salarizare 3,40 la 2040 lei, iar în 2013 la un coeficient de salarizare 2,70 la 1650 lei, cuantum menținut și în prezent.
Modificările privind salarizare au fost consemnate în actele adiționale la CIM SRTc/2/1/1/166/22.10.2010, SRTc 2/1/1/478/12.07.2011, SRTc/2/1/1/203 – 82/27.07.2012 și SRTc 2/1/1/370/1.07.2013.
Consideră că în mod greșit angajatorul nu a înțeles să plătească salariul ținând cont de valoarea salariului de bază minim brut pe tară, contrar prevederilor HG 1193/2010, HG 1225/2011, HG 23/2013, HG 87/2013 și ale art 23 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de societate pe anii 2011 – 2014 potrivit căruia " indexarea salariilor se face conform prevederile legale ", precum și disp.art 164 din Codul Muncii.
Pentru a dovedi acțiunea reclamantul a depus la dosar copii de pe următoarele înscrisuri: extras CCM la nivel de unitate pe anii 2011 – 2014, fișa potului, acte adiționale, carte de identitate.
In drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art 1.1, art 1.2, art 1.7, art 3.8,3.7, 6.17, respectiv 6.16, Anexa 1 și 2 din CCM, art 11 și art 164 și următoarele Codul Muncii.
Pârâta . BUCUREȘTI a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.01.2011 – 12.03.2011, iar pe fond respingerea acțiunii cu motivarea că în conformitate cu art 164 Codul Muncii" angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază minim brut pe țară".
Această dispoziție impune angajatorului să nu stabilească un salariu mai mic decât cel legal prevăzut și nu să folosească ca bază de calcul acest salariu de bază minim brut pe țară.
Pârâta a depus la dosar copii de pe contractul individual de muncă și actele adiționale la acesta.
In drept,și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art 205 și următoarele cod pr civilă, art 268 alin 1 lit c Codul Muncii.
Reclamantul S. C. a depus la dosar întâmpinare prin care susține că la stabilirea drepturilor salariale, angajatorul are obligația să ia în calcul salariul de bază minim brut pe țară
Instanța în temeiul art 249 cod pr civilă, va analiza mai întâi excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.01. – 12.03.2011 invocată de pârâtă în întâmpinare pe care urmează să o respingă cu motivarea că reclamantul nu a solicitat drepturi salariale pentru acesta ci doar începând cu 13.03.2011, dată ce intră în cei trei ani prevăzuți de art 268 alin 1 lit c Codul Muncii.
Pe fondul cauzei, din analiza actelor existente la doar instanța constată următoarele:
Reclamantul S. C. este salariatul pârâtei în baza unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată înregistrat sub nr 2AT/2/1-1/0196 – 124/1.12.2012 pentru funcția tehnician rețele de telecomunicații.
Prin actele adiționale la CIM încheiate în perioada 2010 – 2013 au fost negociate drepturile salariale, drepturi care nu au fost contestate de către acesta.
In conformitate cu art 2.2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anii 2011 – 2014 salariul personalului cuprinde:
"1. Salariul de bază format din salariul tarifar plus indemnizația de conducere, după caz, este stabilit în raport cu studiile, pregătirea profesională, vechimea în meserie și specialitate, competentă, răspunderea și complexitatea funcției ocupate;
2. Sporuri la salariul de bază;
3. adaosuri;
4. premii pentru obținerea unor rezultate deosebite în activitatea individuală.
b) Salariile de bază corespunzătoare fiecărei funcții sau meserii prevăzute în Anexa nr.2 se stabilesc în condițiile prevăzute la lit. A) prin negociere individuală în funcție de coeficienții de salarizare și formula de calcul din Anexa nr 1…".
Articolul 2.3 din același CCM stabilește că indexarea salariilor se face conform prevederilor legale.
In raportul reuniunii experților convocați la Consiliul de administrație al Organigramei Internaționale a Muncii cu ocazia celei de a 18 – a sesiuni a sa prin salariul minim se înțelege: " nivelul de remunerație sub care nu se va putea coborî nici în drept, nici în fapt, indiferent de modul său de calcul; este salariul care, în fiecare tară are forța legii și care este aplicabil sub pedeapsa sancțiunilor penale sau a altor sancțiuni specifice.
Salariul minim este considerat ca suficient pentru satisfacerea necesităților vitale de alimente, îmbrăcăminte, educație, etc., ale salariaților ținând cont de dezvoltarea economică și culturală a fiecărei țări.
Obligația persoanelor fizice și juridice care angajează personalul salarial cu contract de muncă este de a garanta în plată un salariu brut lunar egal cu salariul de bază minim brut pe țară și nu de a stabili un salariu de bază egal cu salariul de bază minim brut pe țară la care să adauge și celelalte componente sau coeficienții de salarizare.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, instanța constată că angajatorul a respectat dispozițiile legii, motiv pentru care se va respinge acțiunea.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 13.01._11 formulată de pârâtă în întâmpinare.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul Ș. C., cu domiciliul în Filiași, . 6, ., . în contradictoriu cu pârâta . BUCUREȘTI PRIN SUCURSALA REGIONALĂ TELECOMUNICAȚII C., cu sediul în București, . 38, sector 1.
Executorie.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, apel care se depune la Tribunalul D..
Pronunțată în ședința publică de la 13 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE M. F.
Asistent judiciar G. A. D.
Asistent judiciar I. G.
Grefier C. O.
4 ex
Red.Jud.M.F.
Tehnored.M.J.
19.01.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
