Obligaţie de a face. Sentința nr. 390/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 390/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 10590/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 390/2015
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Asistent judiciar C. S.
Asistent judiciar C. E. I.
Grefier C. O.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamanta C. T., în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta personal și asistată de avocat A. D., lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, din oficiu, verificând competența de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 284 Codul muncii raportat la dispozițiile art. 131 alin. 1 NCPC, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză și aduce la cunoștința părților faptul că pot soluționa litigiul pe cale amiabilă, sau faptul că pot apela la procedura de mediere.
Se face estimarea duratei procesului, cu consultul părților. În acest sens, instanța acordă cuvântul pe probe.
Reclamanta, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și probei testimoniale cu martorul V. C., nominalizat în cererea de chemare în judecată, arătând că acesta este prezent în sala de ședință.
Instanța încuviințează cererea de probatorii, solicitată de reclamantă prin apărător și de pârâtă în întâmpinare, după care procedează la administrarea probei testimoniale, depoziția martorului fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
În raport de probele propuse, reclamanta, prin avocat, apreciază că dosarul poate fi soluționat în termen de 2 luni.
Instanța estimează durata aproximativă a procesului la 3 luni.
Reclamantul, prin avocat, învederează că nu mai are alte cereri de formulat.
În raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată cercetarea procesului și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanta, prin avocat, depune practică judiciară și solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, să se constate că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 01.06._01 se încadrează în grupa a II a de muncă în procent de 100% conform pct.3 rap. la anexa II pct. 34, 47, 69, 79 și 160 din Ordinul 50/1990 și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.07.2014, reclamanta C. T. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând să se constate că activitatea desfășurată în perioada 01.06._01 se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100 % (8 ore/zi din 8), conform Ordinului nr. 50/1990 pct. 3 coroborat cu Anexa 2, art. 26, art. 34, art. 47. art. 69, art. 79 și art. 160 și să fie obligată pârâta să-i elibereze adeverință în acest sens.
În motivare, reclamanta a arătat că în perioada 01.06.1975 – 31.03.2001 a lucrat în cadrul pârâtei ca mașinist pod rulant (macaragiu), fabrica MER, conform mențiunilor carnetului de muncă, deservind atelierele montaj, bobinaj, colectoare, impregnare, standurile de probe etc.
Învederează instanței că, deși a lucrat în același loc de muncă și în aceleași condiții încă de la angajare și până la plecarea sa din unitate, pârâta i-a acordat spor de condiții deosebite doar începând cu anul 2004.
Spune că activitatea desfășurată în cadrul pârâtei a presupus lucrul permanent pe podurile rulante (macarale), la înălțimi de aproximativ 6 – 20 metri, aceasta trebuind să urce în cabinele de comandă pe o scară verticală, apoi să meargă pe o grindă de 20 cm., până la platforma podului și să coboare pe o altă scară de aproximativ 2,5 m în postul de comandă. Cabina macaralei (podului rulant) nu era închisă cu geamuri, toate noxele din atelierele pe care le deservea la inhala, precum și curenții de aer care se formau le afectau organismul.
Precizează faptul că această meserie de mașinist pod rulant presupunea o atenție deosebită, precum și o răspundere foarte mare, deoarece se transportau piese de dimensiuni foarte mari care trebuiau descărcate cu o precizie foarte mare, de asemenea, când legau sarcina trebuia să fie foarte atenți deoarece, dacă piesele nu erau bine ancorate, puteau oricând să cadă și să se producă adevărate tragedii.
Descriind activitățile pe care le desfășura zilnic, precum și noxele la care era expusă, reclamanta spune că la atelierele de montaj transporta toate piesele rezultate din demontarea, precum și pentru montarea motoarelor electrice, aici desfășurându-se activități de spălare și degresare a pieselor motoarelor, aceste piese fiind foarte grele neputând fi manipulate decât cu macaraua. Rezultau noxe de la spălare cu tricloretilenă și soluțiile de sodă caustică, sub formă de vapori, praf și pulberi de la polizoare, zgomot etc.
In cadrul atelierului impregnare transporta motoarele pentru a fi impregnate în lacuri de impregnare care erau foarte toxice. Cu ajutorul macaralei introducea motoarele în autoclavele de impregnare, în cuptoare, apoi tot aceasta le scotea și le transporta pentru montaj, acestea erau încinse, iar lacul în care erau impregnate emana gaze și un miros înțepător, foarte toxic.
Cu privire la standurile de probe, reclamanta spune că transporta motoare de puteri și gabarit mare, la și de la probe care se făceau la tensiuni înalte de peste_ V și peste 2000 CP. Era zgomot foarte puternic, vibrații și trepidații, reclamanta suportând toate aceste noxe ca și ceilalți angajați din standuri.
La atelierele de bobinaj transporta rotoarele și statoarele motoarelor de la un punct de lucru la altul, în acest fel fiind nevoită să inhaleze toate noxele produse în aceste ateliere (fum și gaze de la lipire, praf și pulberi de mică și de sticlă, toate noxele ridicându-se în atmosferă).
Rotoarele de curent continuu se lipeau la colector în băi de cositorit sau cu instalații speciale de lipit, acestea eliminau noxe extraordinar de mari, bobinatorii pentru aceste operații au fost încadrați în grupa de muncă sau au obținut-o prin hotărâri judecătorești.
Mai arată că în cadrul atelierelor de bobinaj se foloseau materiale ca: bandă de mică, bandă de sticlă, azbest, tricloretilenă, solvenți organici, lac de impregnare, cositor, castolin, pastă decapantă etc.
Se efectuau operații de debitare conductori, debitare materiale electroizolante pe bază de sticlă și mică, de bobinare, degresare chimică în vederea acoperirii și lipirii, acoperirea conexiunilor și capetelor de bare și lipirea cu aliaje pe bază de plumb sau cupru-argint, izolarea bobinelor din bare de cupru cu benzi de fir de mică și sticlă.
În timpul acestor operații se ridicau în atmosferă gaze și vapori, praf și fum deosebit de toxice și periculoase, salariații fiind nevoiți să inhaleze toate aceste noxe.
În cadrul atelierului de colectoare și port-perii, manipula cu macaraua subansamblele care se fabricau sau reparau în acest atelier. Aici se lucra cu mică, sticlă, perii de grafit, cositor, zinc, acid clorihidric, acid sulfuric, acid azotic, lacuri, tricloretilenă, sodă caustică etc., erau noxe mari de praf de mică, sticlă, cărbune etc.
În stațiile de vopsire, reclamanta arată că manevra motoarele sau subansamblele pentru a putea fi vopsite. De cele mai multe ori vopsirea se făcea cu piesa de vopsit în carlingul macaralei, în afara stației. Neexistând o stație pe dimensiunile motoarelor din fabricație, vopsirea se făcea în afara stației, toate noxele (xilen, toluen etc.) se propagau în afara stației, la atelierele învecinate (bobinaj, montaj) și apoi în toată fabrica.
Atelierele pe care le deservea se aflau în aceeași hală deschisă, noxele produse în atelierele de la lucrările efectuate se ridicau în atmosferă, iar salariații aflându-se permanent la înălțime inhalau praful, gazele, pulberile de la materialele folosite, în atmosferă fiind în permanență un nor de fum, aerul fiind foarte greu de respirat.
De asemenea, se executau lucrări de sudură cu autogen, cu plasmă, în argon sau electric, se făceau operații de polizare, toate noxele (fum, praf, gaze), se ridicau în atmosferă, fiind nevoită să inspire acest aer viciat.
Datorită acestor noxe, mulți colegi s-au îmbolnăvit de boli profesionale.
Menționează faptul că în fabrică nu existau ventilatoare, ventilația se făcea natural prin deschiderea ușilor și ferestrelor.
În aceste condiții grele a lucrat pe toată perioada contractului de muncă, în procent de 100 % din programul de lucru (8 ore/zi din 8).
Înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri și martori, nominalizând în acest sens pe V. C..
Își întemeiază acțiunea pe dispozițiile Ordinului nr. 50/1990 pct. 3, coroborat cu Anexa 2, art. 26, art. 34, art. 47, art. 69, art. 79 și art. 160, Decizia nr. 258/2004 a ICCJ.
În scop probatoriu depune, în copie, carte de identitate, carnet de muncă, adresa nr. 721/12.04.2001 emisă de DSP D., Situația bolilor profesionale pe ultimii 15 ani emisă de DSP D., adresa nr. 2805/01.10.2007 emisă de ASP D., Anexa nr. 5 la ccm privind condiții de muncă, Anexa nr. 6 la ccm privind situația locurilor de muncă pe categorii de personal care beneficiază de sporuri de condiții grele, nocive, periculoase, penibile, concediu de odihnă suplimentar și program redus, Nota nr._/23.01.1990 privind constatările făcute cu ocazia determinărilor de noxe la locurile de muncă- Fabrica MER, Buletin de determinări noxe chimice din mediul de muncă nr. 05/13 august 2012, Buletin nr. 9390/17.02.1990, Buletin de determinări de toxicologie sanitară în mediul de muncă nr. 11/01.02.1996, Buletin de determinări noxe chimice din mediul de muncă nr. 02/23.01.2013, practica judiciară.
Pârâta . a depus întâmpinare (fila 50) prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Arată că reclamanta a fost angajata unității pârâte în meseria de mașinist pod rulant-macaragiu la Secția Mașini Rotative, Divizia Mașini Electrice Rotative – MER..
Pe fond, apreciază că pentru a beneficia de încadrarea în grupele I și II de muncă, personalul din activitate, indiferent de meserie sau funcție trebuiau să îndeplinească următoarele condiții: să fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2 la Ordinul nr. 50/1990 (art. 1 și 2 din Ordin) sau să fi desfășurat activitatea în aceleași condiții cu personalul din E. încadrat în grupele I și II de muncă (art. 3 din Ordin), precum și să fi fost nominalizat de conducere împreună cu sindicatele, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășura activitatea persoanele respective (art. 6 din Ordin).
În concluzie, arată că încadrarea în grupele de muncă s-a făcut fie direct ca urmare a regăsirii în una din situațiile cuprinse în anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii în situațiile din cele prevăzute în anexe.
E. a urmat procedura de încadrare în grupe de muncă, cu respectarea art. 4 și 5 din Ordin, iar comisiile patronat-sindicat au nominalizat persoanele care se încadrau în grupe de muncă și a înregistrat în carnetele de muncă activitățile desfășurate în grupe de muncă, fiind obligatoriu acest lucru conform Decretului nr. 92/1976.
Dovadă a urmării procedurii stau anexele din CCM E. cu locurile de muncă pe categorii de personal care au beneficiat de grupe de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990 și Ordinului nr. 125/1990, tabelele nominale pe locuri de muncă sau activități întocmite de fiecare Divizie (Fabrica) în parte.
Pe cale de consecință, atâta timp cât reclamanta nu a desfășurat activitatea în meseria sau într-un loc de muncă din tabelul respectiv, apreciază ca aceasta a lucrat în condiții normale de muncă.
Consideră că, în situația admiterii probei cu martori, declarațiile acestora nu sunt relevante, neputând să răstoarne probele cu înscrisuri depuse de părți care dovedesc contrariul, iar extinderea sferei de aplicare a ordinului la alte categorii de beneficiari pe considerentul că ar exista o similititudine între activitatea desfășurată de reclamant și cea prevăzută la unele puncte din anexe invocate ori pentru că s-ar crea o discriminare între cei care au activat în condiții similare de muncă, consideră că reprezintă de fapt o adîugare la lege, care nu se poate realiza de către instanțe și trebuie respinsă cererea.
De altfel, neaplicându-se grupa de muncă la acest loc de muncă și pentru aceste activități prestate de reclamantă, pârâta . a virat la Casa de pensii contribuția CAS majorată, așa cum cere legislația începând cu 1992, pentru a putea beneficia de grupa respectivă.
În prezent, având în vedere că au trecut peste 12 ani de la abrogarea Ordinului nr. 50/1990, unitatea pârâtă nu mai poate fi obligată la plata acestor diferențe de contribuții, deoarece dreptul material la acțiune s-a stins prin prescripție.
Își întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 cpc.
Solicită proba cu înscrisuri.
Anexează, în copie, Anexa nr. 7 M la ccm.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părti, precum și proba cu un martor solicitată de reclamantă.
La termenul din data de 28.01.2015 a fost audiată martora V. C. a cărei declarație se află consemnată și atașată la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Reclamanta C. T., în perioada dedusă judecății, a fost angajata unității pârâte, în meseria de mașinist pod rulant (macaragiu), raporturile de muncă desfășurându-se în baza unui contract individual de muncă, așa cum rezultă din mențiunile carnetului de muncă, precum și din recunoașterea pârâtei prin întâmpinare.
Din declarația martorei audiată în cauză, fosta colegă de serviciu, rezultă că reclamanta a lucrat ca macaragiu în Fabrica MER, Secția Mecanică.
Relatează că aceasta desfășura activitatea pe macarale; ținea piesele în cârligul macaralei pentru a fi sudate, operațiune care presupunea gaze nocive, pentru a fi vopsite ( strict piesele mari care nu aveau loc în cabinele de vopsit), operațiune care degaja mirosuri de la diluanți și de la vopselele folosite. În atelierul de impregnare erau autoclavele sub presiune cu lacuri și introduceau piesele în locul respectiv în autoclavă, moment în care, piesele fiind încinse, se degaja miros și fum, vapori toxici.
Rotoarele care erau la reparații se spălau în niște cuve cu soda caustică sau alți solvenți.
La atelierul de presă se tăia tabla siliconată cu ghilotina și era zgomot și miros de uleiuri, cu care erau unse tablele.
Erau crăițuitori care polizau unele carcase neprelucrate ca să le aducă la anumite forme.
Era zgomot și miros de metal ars.
Întregul program de lucru se desfășura în aceste condiții, reclamanta lucrând sâmbăta și duminica și peste program dacă era nevoie.
Martora declară că a existat un accident la autoclavele sub presiune, a sărit capacul de la autoclava, provocând decesul unui coleg.
De asemenea, au existat colegi care s-au îmbolnăvit, în special, de astm, de plămâni.
Potrivit art. 3 din Ordinul 50/1990 „Beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2”.
Având în vedere activitățile desfășurate de reclamantă, așa cum au fost descrise de reclamantă și confirmate de martoră, condițiile de la locul său de muncă, instanța apreciază că activitatea acesteia se încadrează deci, în grupa a II-a de muncă, potrivit Anexei 2, pct. 3 raportat la anexa II pct. 34, pct. 47, pct. 69, pct. 79 și pct. 160 din Ordinul 50/1990.
Astfel, punctul 34 prevede : Confecționarea cojilor de bachelită și a modelelor ușor fuzibile.
Curățarea cu polizorul a pieselor turnate, în ateliere separate, amplasate în afara halei curățătoriei.
Sablaj umed.
Polizarea, șlefuirea și lustruirea pieselor din metale feroase și neferoase.
Punctul 47: probe de rodaj și control de recepție în tancodrom, precum și bancurile de probă și rodaj al motoarelor de aeronave și al motoarelor cu ardere internă de peste 2000 CP sau în cazul când se probează sau se rodează concomitent, motoare a căror putere totală însumată depășește 2000 CP (activitate continuă).
Pct. 69. Instalații de fabricare pentru: benzen, toluen, xilen, divinilbenzen, izopropilbenzen, butadienă, monoclorbenzen, diclorbenzen, triclorbenzen, toluen clorurat, hexaclorciclohexan, detoxan, tetraclorură de carbon, tricloretilenă și tetracloretan, polimerizarea butadienei cu alfametilstiren, obținerea fenolului și a acetonei din izopropilbenzen, epiclorhidrină, clorură de etil - fabricare. Degresarea chimică cu solvenți organici sau cu soluții alcaline. Extracții cu benzen, toluen, xilen. Fabricarea paradiclorbenzenului și a nitroxanului.
Pct. 79. Fabricarea și condiționarea rășinilor sintetice: epoxidice, fenolformaldehidice, ureoformaldehidice, melaminoformaldehidice, nitrocelulozice, precum și schimbătorii de ioni. Fabricarea lacurilor, vopselelor, emailurilor sau grundurilor pe bază de nitroceluloza și rășini sintetice, precum și utilizarea acestora la vopsirea prin șprițuire. Impregnarea bobinelor sau a mașinilor electrice, presarea conurilor cu poliesteri sau cu rășini sintetice. Impregnarea hârtiei, a celofanului și a pânzei, a tocăturii de cârpe, a țesăturilor și împâsliturilor din fibre de sticlă și din mătase, cu lacuri preparate cu rășini sau solvenți toxici (lacuri epoxidice, fenolformaldehidice, gliptalice, melaminoformaldehidice, nitrocelulozice, ureoformaldehidice) și polimerizarea rășinilor respective; emailarea conductorilor electrici cu lacuri și rășini sintetice in instalații neermetizate. Fabricarea tananților sintetici.
La punctul 160 este mentionat personalul de la locurile de muncă sau activitățile cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase, cu temperaturi scăzute sau ridicate, în mediu cu pulberi diverse, umiditate, zgomot, trepidații, gaze toxice, radiații, vapori de lacuri sau vopsele, în întreprinderea din industria materialelor de construcții (hale sau poligoane de prefabricate din beton și beton celular autoclavizat, linii tehnologice de fabricație a ipsosului, gipsului, agrocalcruzaicate, marmorocului), ateliere de tâmplărie-modelărie-chituire, executarea de încărcări-descărcări și manipularea materiilor prime, semifabricatelor produselor finite și combustibililor.
Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de muncă. Ori în cazul de față s-a făcut dovada condițiilor nocive la locul de muncă al reclamantei.
Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitativ este și decizia nr. 258/20.09.2004 a ÎCCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ord. 50/1990 numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții expres a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere și prin decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale conform căreia nu există nicio rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții indiferent de perioadă.
Cu privire la timpul efectiv lucrat de reclamant în condițiile de grupa II de muncă, din proba testimonială reiese că activitățile respective s-au desfășurat pe tot parcursul programului de lucru, iar aceste aspecte nu au fost combătute de către angajator, căruia îi revine sarcina probei, potrivit disp. art. 272 din C. muncii.
Tribunalul va face și aplicarea în acest sens a jurisprudenței CEDO, care în cauza B. a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unei diferențieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectiva si rezonabila. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Susținerea pârâtei referitoare la faptul că locul de muncă al reclamantei nu a fost nominalizat în anexa 5 la contractul colectiv de muncă din anul 1992 nu prezintă relevanță și nu conferă acțiunii promovate de reclamantă un caracter inadmisibil, întrucât Ord.50/1990 invocat de aceasta are deplină aplicabilitate pe perioada dedusă judecății, raporturile de muncă fiind guvernate de acest act normativ până la data abrogării lui (01.04.2001).
Susținerea pârâtei că reclamanta nu poate fi încadrată în grupa a II a de muncă deoarece nu a fost nominalizată de comisia mixtă patronat – sindicate constituită conform art 6 din ordinul 50/1990 nu poate fi reținută de instanță, deoarece încadrarea in grupele de muncă se face în funcție de condițiile nocive concrete existente la locul de muncă, de gradul de pericol pe care îl presupune activitatea desfășurată de o persoană și nu poate fi limitată de comisia de nominalizare. Lipsa nominalizării nu poate priva salariatul de un drept al său.
Având în vedere considerentele expuse, instanța va admite acțiunea, va constata că activitatea desfășurată de reclamantă ca și mașinist pod rulant (macaragiu) în perioada 01.06._01 se încadrează în grupa a II a de muncă în procent de 100% conform pct.3 raportat la anexa II pct. 34, 47, 69, 79 și 160 din Ordinul 50/1990 și va obliga pârâta să elibereze reclamantei adeverință în acest sens, această obligație revenindu-i în conformitate cu art. 40 alin 2 litera h din codul muncii.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta C. T., cnp_, cu domiciliul În C., ., ., ., județul D., în contradictoriu cu pârâta ._, J/16/1991, cu sediul în C., .. 80, județul D..
Constată că activitatea desfășurată de reclamantă ca și mașinist pod rulant (macaragiu) în perioada 01.06._01 se încadrează în grupa a II a de muncă în procent de 100% conform pct.3 raportat la anexa II pct. 34, 47, 69, 79 și 160 din Ordinul 50/1990.
Obligă pârâta să elibereze adeverință în acest sens reclamantei.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând să fie depusă la Tribunalul D. .
Pronunțată în ședința publică de la 28 ianuarie 2015.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
C. D. C. S. C. I. C. O.
Red. jud. C.D.
4 ex./18 februarie 2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
