Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 320/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 320/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 9351/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 320/2015
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. C.
Asistent judiciar - Ș. I.
Asistent judiciar - M. G. M.
Grefier - M. Ș.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă, privind pe reclamant U. S. INDEPENDENTE DIN INVATAMANT D., cu sediul în mun. C., .. 6, jud. D., pentru Ț. J. M. și pe pârâții GRĂDINIȚA CU P. PRELUNGIT "PHOENIX" C. și C. L. C., având ca obiect drepturi bănești
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Fiind primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, instanța constată că este competenta general, material și teritorial să judece prezenta cauză, potrivit art. 131 alin. 1 Cod de procedură civilă, raportat la art. 269 Codul Muncii, apoi, încuviințează pentru reclamant proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată finalizată cercetarea judecătorească, potrivit dispozițiilor art.244 N.C.P.C. și reține cauza spre soluționare asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L.,excepției prescripției și asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată:
La data de 19.06.2014, reclamantul U. S. INDEPENDENTE DIN INVATAMANT D., pentru membra de sindicat Ț. J. M., a chemat în judecată pârâții GRĂDINIȚA CU P. PRELUNGIT "PHOENIX" C. și C. L. C., solicitând obligarea acestora la plata diferențelor salariale în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011, privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, ținând cont de prevederile Legii 221/2008, pentru aprobarea OG nr.15/2008 și Legii nr.330/2009, începând cu data de 14.05.2011, utilizându-se coeficientului 1.000 în cuantum de 400,00 lei.
În fapt, a arătat că la 30 ianuarie 2008, Guvernul României a aprobat OG. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată, cu modificări, de către Parlamentul României prin Legea nr. 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1.000 pentru personalul didactic și didactic auxiliar, la valoarea de 400,00 lei, pentru perioada 1 octombrie -31 decembrie 2008 și care reprezintă valoare de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Deși ulterior, Guvernul României a încercat în repetate rânduri modificarea O.G. nr. 15/2008, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse, O.G. nr.15/2008 a rămas aplicabilă în condițiile în care a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, până la data de 31.12.2009, fiind confirmată, în cadrul unui recurs in interesul legii de ÎCCJ prin Decizia nr. 3/2011
De asemenea, s-a arătat că membra de sindicat a obținut hotărâre judecătorească irevocabilă (sentința nr.0358/ 27.01.2010 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ ), prin care s-a statuat că pentru perioada 01.10._09 salariul trebuia calculat și plătit cu respectarea majorării prevăzute în Legea nr. 221/2008.
Începând cu luna ianuarie 2010, a intrat în vigoare Legea nr.330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, iar pârâta ar fi trebuit să stabilească salariile personalului didactic și didactic auxiliar în conformitate cu prevederile acestei noi legi de salarizare unitară raportată la prevederile Legii nr.221/2008.
Pârâta nu a respectat dispozițiile legale, refuzând ca, începând cu luna ianuarie 2010, să acorde pentru reclamanți salariul legal cuvenit în luna decembrie 2009. Din contră, salariaților le-au fost stabilit un salariu mai mic,calculat în baza unor prevederi legale constatate ca neconstituționale (OUG nr.41/2009 a fost declarată neconstituțională prin considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 124/2010.
La data de 25.01.2010 Guvernul României a emis OUG nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, care la art.5 alin.1. stipulează ca "Începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avut/e) la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art.10 din Legea nr. 329/2009".
Sintagma "salariul avut" din art. 30 alin. 5, trebuie înțeleasă prin prisma prevederilor legale care reglementau modul de calcul și valoarea coeficienților de calcul ai salariilor pentru luna decembrie 2009, ca punct de referință de la care pornește stabilirea salarizării pentru personalul salarizat din fonduri publice în anul 2010.
Mai mult, reclamanta a obținut și hotărâre judecătorească irevocabilă (sentința nr. 1809/21.02.2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2012 ), prin care s-a statuat că, pentru perioada 01.01.2010 – 13.05.2011, salariul său trebuia calculat si plătit cu respectarea majorării consacrate de Legea nr. 221/2008.
Art. 1 din Legea nr. 285/2010 a stabilit că salarizarea în anul 2011 pornește de la salariile de referință stabilite în luna octombrie 2010, în conformitate cu prevederile Legii 330/2009, și implicit cu luarea în considerare și a prevederilor Legii 221/2008.
Ori, salariul în luna octombrie 2010 era stabilit în conformitate cu prevederile Legii nr.330/2009, context în care, pentru personalul didactic și didactic auxiliar, trebuia stabilit prin raportarea la valoarea coeficientului 1,000 de 400,00 lei, conform Legii nr.221/2009.
Rezultă, astfel că diminuările și majorările produse cu privire la salarii (diminuarea de 25% prevăzută de Legea nr. 118/2010 și majorarea ulterioară de 15%), trebuia a fi aplicate unei baze de calcul consacrate prin lege la finalul anului 2009 și perpetuată apoi, în baza unor dispoziții legale, atât în anul 2010, cât și în anul 2011 până la . Legii nr. 63/2011, respectiv data de 13 mai 2011, acest calcul implicând utilizarea coeficientului 1,000 în cuantum de 400,00 lei.
Mai arată că în acest sens, s-a pronunțat și ÎCCJ, care în soluționarea recursului în interesul legii, a dispus prin Decizia nr. 11/2012.
În fapt, arată că salariatul are calitatea de angajat al pârâtei conform adeverinței eliberate de unitatea școlară.
Consideră că, și după data de 14.05.2011 aplicarea prevederilor Legii nr.63/2011 privind încadrarea si salarizarea în anul 2011 a personalului didactic si didactic auxiliar, trebuie sa fie raportată la prevederile Legii 221/2008, pentru aprobarea OG nr. 15/2008, solicitând în acest sens ca începând cu data de 14.05.2011 pârâții să calculeze și să plătească aceste drepturi salariale ca diferența între drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite prin aplicarea prevederilor Legii nr.283/2011, respectiv prevederile Legii nr. 63/2011, prin raportare la prevederile Legii 221/2008, pentru aprobarea OG nr. 15/2008.
Astfel, Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de Urgenta a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare in domeniul bugetar, prin articolul unic, ART. II, la punctul (3) stipulează:
„În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor si celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, în conformitate cu prevederile Legii nr.63/2011, privind încadrarea si salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții".
Și din economia Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, reiese clar acest lucru.
Consideră că, în cauză sunt incidente și prevederile art. l din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeana a Drepturilor Omului, act care de altfel face parte din dreptul intern, ca urmare a ratificării Convenției de către România, prin Legea nr. 30/18 mai 1994.
Conform prevederilor art. l din Constituția României, statul roman are obligația de a îndeplini întocmai si cu buna - credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte, iar tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
S-a invocat incidența în cauză a prevederilor art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 11 și 20 din Constituția României și s-a apreciat că neacordarea drepturilor de natură salarială cuvenite se circumscrie și încălcării art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului
În drept, a invocat dispozițiile art. 17, art. 23, art. 25 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. l din Protocol, art. 1, 4 și 20 din Carta Socială Europeană, art. 9, art. 11, art. 15, art. 16, art. 20, art. 41, art. 47, art. 53, art. 135 și art. 154 din Constituția României, art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, Legea nr. 63/2011, Legea nr. 283/2011, OG nr. 37/2008, Legea nr. 221/2008 și OG 15/2008.
A solicitat în dovedire, proba cu înscrisuri și a depus la dosar: carte de identitate, tabel prin care membra de sindicat împuternicește organizația sindicală să promoveze prezenta acțiune, adeverință din care rezultă faptul că reclamanta nu a beneficiat începând cu data de 14.05.2011 de salarizare potrivit prevederilor Legii nr. 330/2009, coroborate cu prevederile Legii nr. 221/2008, sentința nr.1809/21.02.2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2012 și sentința nr.0358/27.01.2010, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, practică judecătorească.
A solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.411 alin. (1), pct.2 teza finală din NCPC.
La data de 21.11.2014, pârâtul C. L. C. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, pe cale de excepție invocând – excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, deoarece între această instituție și reclamantă nu există nici un fel de raport juridic, C. L. neavând calitatea de angajator al personalului didactic/nedidactic/ auxiliar din învățământul preuniversitar, activitatea acestora nefiind verificată sau controlată sub nici un aspect de către autoritățile publice locale.
A mai arătat, că activitatea autorității publice locale în calitate de ordonator principal de credite din municipiu se limitează la a repartiza o sumă globală primită de la consiliile județene către unitățile de învățământ, în calitate de ordonatori secundari și terțiari, și care îndeplinesc și rolul de centre bugetare cu personalitate juridică proprie, conform prevederilor din Legea nr. 273/2006.
Pârâta, unitatea școlară nu a formulat întâmpinare și nici nu a depus înscrisuri în apărare.
A fost încuviințată proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
În temeiul dispozițiilor art.248 Cod Procedură Civilă, instanța va analiza cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. C., invocată de aceasta în întâmpinare și excepția prescripției, invocată de instanță din oficiu.
Pârâtul C. L. C., nu are calitate procesuală pasivă, dată fiind inexistența raporturilor juridice de muncă cu reclamanta, calculul și plata drepturilor salariale, pentru personalul didactic de predare, didactic auxiliar și nedidactic, realizându-se de unitățile școlare, care au calitatea de ordonator de credite.
Ca urmare, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul C. L. C., și pe cale de consecință va respinge acțiunea față de acesta.
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, cu privire la drepturile bănești aferente perioadei 14.05._11, se reține că cererea ce vizează calculul și plata drepturilor salariale pretinse de reclamantă, pe o perioadă începând cu data de 14.05.2011 se situează în afara termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului, prevăzut de dispozițiile art.268 alin.1 lit.c din Codul muncii, iar față de data formulării cererii, 19.06.2014, se constată prescris dreptul material la acțiune referitor la drepturile salariale aferente perioadei 14.05._11, excepția urmând a fi admisă .
Pe fondul cauzei:
Reclamanta este salariata unității de învățământ pârâte, având funcție didactică.
Prin sentințele pronunțate, Tribunalul D., a obligat pârâta Grădinița nr. 52 C., la plata diferențelor salariale către reclamanți, rezultate din neaplicarea Legii nr.221/2008, actualizate cu coeficientul de inflație la data plății efective, începând cu 1.10.2008, sau după caz începând cu momentul angajării la unitatea pârâtă, proporțional cu perioada lucrată și până la intervenirea unei cauze legale de modificare ori stingere a dreptului, sentințe menținute de Curtea de Apel C. și confirmate de ICCJ prin decizia nr.3/2011, pronunțată în recurs în interesul legii.
Ulterior, Tribunalul D. a obligat pârâta unitatea școlară să calculeze și să plătească reclamanților diferența dintre drepturile salariale cuvenite, calculate în conformitate cu prevederile legii 330/2009, aplicate în raport de salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile OG nr. 15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008 și cele efectiv plătite, pe perioada 01.01._11, proporțional cu activitatea desfășurată de reclamanți în cadrul unității pârâte, sume ce vor fi actualizate cu coeficientul de inflație în raport de data fiecărei scadențe lunare, la data plății efective, soluție pronunțată în concordanță cu decizia nr. 11/2012, pronunțată de ICCJ în recurs în interesul legii.
Reclamanta consideră că era îndreptățită să beneficieze și în anii 2011, 2012, 2013, 2014 de calculul salariilor prin aplicarea Legii nr. 221/2008, invocând prevederi din Legea nr. 283/2011, pentru anul 2012, prevederile OUG nr. 84/2012, pentru anul 2013 și ale OUG nr. 103/2013 pentru anul 2014.
Instanța constată că potrivit prevederilor exprese din actele normative invocate chiar de reclamantă, aplicabile în perioada 13.05.2011 – la zi, legea de salarizare a personalului din învățământul preuniversitar a fost legea nr.63/2011.
Legea 63/2011, care a intrat în vigoare la 13.05.2011, a schimbat modalitatea de calcul a salariului personalului din învățământ, a reglementat alt sistem de salarizare. A prevăzut o nouă încadrare salarială, un cuantum fix al salariilor, stabilit în anexa acestei legi, iar nu o formulă de calcul care să se raporteze la salariile anterioare.
Nu a existat o formulă de calcul care să se raporteze la salariul avut până la acea dată.
Astfel, potrivit art. 1 din legea 63/2011, s-a prevăzut că "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege".
"Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ este cel prevăzut în anexele nr. 1, 2, 3a și 3b, după caz.
Indemnizațiile de conducere specifice sunt prevăzute în anexa nr. 4.
Sporurile, indemnizațiile, compensațiile și celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul prevăzut la alin. (1), precum și metodologia de calcul al acestora sunt prevăzute în anexa nr. 5.
Cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare prevăzute de prezenta lege se calculează în funcție de salariile de încadrare prevăzute în anexele nr. 1, 2, 3a sau 3b, după caz, în conformitate cu metodologia prevăzută în anexa nr. 5, cu luarea în considerare a indemnizației de conducere prevăzută în anexa nr. 4, dacă este cazul".
În alineatul 7 se precizează că dispozițiile art. 8, 9, 12 si 13 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum și cele ale art. 22, 25—30 din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice se aplică în mod corespunzător și pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ, salarizat potrivit prevederilor prezentei legi, dar aceste prevederi nu se referă la salariul de încadrare.
În anul 2012, au fost aplicabile dispozițiile Legii nr. 283/2011, care la art. 1 alin.4 au prevăzut expres că începând cu ianuarie 2012, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011.
Cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ este cel prevăzut în anexele nr. 1, 2, 3a și 3b, după caz din Legea nr. 63/2011 și nu se raportează la legile anterioare.
În anul 2013, s-au aplicat prevederile OUG nr. 84/2012, care la art. 2 a făcut trimitere expresă la legea 283/2011, care la rândul ei trimitea la legea 63/2011, așa cum am arătat mai sus: „Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.
În anul 2014, au fost aplicabile prevederile OUG nr. 103/2013 care, la art. 1 alin. 4, a prevăzut că: „ în anul 2014, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011".
Având în vedere că începând cu 13.05.2011, până la zi (data pronunțării prezentei sentințe) salarizarea personalului din învățământul preuniversitar s-a făcut exclusiv în funcție de legea 63/2011 și că această lege nu a mai prevăzut raportarea la salariul avut în momentul intrării sale în vigoare, ci a prevăzut o nouă încadrare, cuantumul brut al salariilor fiind stabilit în anexa acestei legi, instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În ce privește susținerea că sunt incidente și prevederile art.l din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța constată că este neîntemeiată, deoarece în jurisprudența sa CEDO susține că nu se exclude dreptul statului de a adopta, în domeniul civil, prevederi legale noi care să reglementeze drepturi ce decurg din vechea legislație. Dimpotrivă, statul se bucura de o larga marja de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în acest domeniu, modificările legislative fiind în competența de apreciere a statului. Așadar statul poate adopta o lege nouă de salarizare pentru o categorie de salariați fără să se considere că s-ar aduce atingere dreptului de proprietate în sensul prevăzut de art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a autorității administrative pârâte chemată în judecată, C. L. C., cu sediul în C., . nr.7, jud. D., și în consecință respinge acțiunea promovată împotriva acestuia.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, privind drepturile aferente perioadei 14.05._11 și în consecință, respinge acțiunea pentru această perioadă.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul U. S. INDEPENDENTE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT D., cu sediul în C., .. 6, jud. D., pentru membra de sindicat Ț. J. M., având CNP_, în contradictoriu cu pârâta GRĂDINIȚA CU P. PRELUNGIT "PHOENIX" C., cu sediul în C., Bld.Oltenia, nr.81, jud. D..
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Instanța la care se depune cererea de apel este Tribunalul D. .
Pronunțată în ședința publică de la 26.01.2015.
Președinte
C. C.
Asistent Judiciar - Ș. I. Asistent Judiciar - G. M. M.
Grefier- M. Ș.
Red./Tehnored./Jud.CC./As.Jud.Ș.I.
5 ex/03.02.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1685/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
