Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 3335/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3335/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 13725/63/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 3335/2015
Ședința publică de la 26 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. V.
Asistent judiciar C. - M. M.
Asistent judiciar A. P.
Grefier S. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI "S. HARET" D. PENTRU P. I., S. N., C. I.-I., N. F. și pe pârât ȘCOALA G. TESLUI, pârât C. N. PT.COMBATEREA DISCRIMINARII, având ca obiect drepturi bănești
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează nedepus la dosar din partea pârâtei răspunsul la adresa instanței, după care:
Instanța revine asupra adresei considerând că nu mai este necesară în soluționarea cauzei
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului și reține cauza în pronunțare pe excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile bănești aferente perioadei 01.02._11 și asupra fondului cauzei
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr. d e mai sus, reclamantul S. Învățământului " S. Haret " pentru P. I., S. N., C. I.-I., N. F. a chemat în judecată pârâta ȘCOALA G. TESLUI pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata în favoarea membrilor de sindicat a unei despăgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale rezultând din modalitatea de calcul a salariului brut lunar începând cu data de 01.02.2011 și în continuare; contravaloarea indicelui de inflație și contravaloarea dobânzii legale aferent diferențelor calculate la încetarea stării de discriminare a reclamantului raportat la ceilalți angajați ai sistemului de învățământ privind modul de calcul al salariului brut, precum și eliberarea unor adeverințe corespunzătoare diferențelor de drepturi bănești astfel calculate .
În motivare arată că reclamanții – membrii de sindicat fac parte din categoria personalului nedidactic din învățământ, iar în conformitate cu prevederile legale în salariile brute se află inclus și sporul de vechime spre deosebire de personalul didactic și didactic auxiliar din sectorul învățământ pentru care sporul de vechime se calculează asupra salariului de bază.
Deoarece sporul de vechime este în interiorul salariului brut și nu ca bază de calcul aplicată la nivelul salariului de bază ca și în cazul celorlalte categorii în învățământ, respectiv personalul didactic/didactic auxiliar din sistemul de învățământ se consideră discriminați. Astfel, pentru ceilalți salariați din învățământ salariul brut este egal cu salariul de bază la care se adaugă sporul de vechime și celelalte sporuri având ca bază de calcul salariul de bază, iar la fiecare trecere de la o treaptă de vechime inferioară la alta superioară, salariul acestora crește.
Având în vedere natura raportului de muncă, sporul de vechime are caracter obligatoriu, indiferent dacă este tipic sau atipic și are totdeauna un caracter sinalagmatic. Conform dispozițiilor legale în materie, debitorii obligației care privește vechime în muncă au fost recunoscuți, în mod firesc, ca și creditori ai dreptului corelativ la sporul de vechime, unitățile bugetare fiind debitori ai obligației sinalagmatice de plată a acestui spor salarial.
Principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă. Toate persoanele care se află în situația depunerii unei activități în muncă cu efect juridic al executării obligațiilor de serviciu, trebuie să li se recunoască, pentru unul și același element faptic generator de drept salarial, același element salarial, respectiv sporul de vechime.
Aceasta, cu atât mai mult că nu există nicio justificare obiectivă și rezonabilă a excluderii reclamanților de la aplicarea acelorași principii, deoarece criteriul acordării sporului de vechime este unul și același: efectul obligației de vârstă impusă în mod egal de lege pentru cei ce muncesc, indiferent de categoria socio-profesionala din care fac parte, precum și modalitatea unitară de aplicare a acestuia. Astfel, consideră ca sunt discriminați în sensul art. 2 alin. 1-3 și art. 6 din O.G. nr. 137/2000, întrucât sporul de vechime este inclus în salariu nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normală de acordare a acestui spor, ci sub pretextul că aparțin la o anumită categorie socio-profesională (personal nedidactic și nu personal didactic/didactic auxiliar) criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu.
Astfel, consideră că prin modul prin care sporul de vechime este inclus în salariu numai pentru categoria personalului nedidactic din învățământ reclamanții sunt în mod evident discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează acest spor salarial și pentru restul personalului. De altfel, spune că doctrina juridică și practică judiciară în materie au statuat în mod constant existența discriminării în materie de muncă, ori de câte ori un spor sau un adaos salarial nu a fost acordat sau a fost aplicat diferit unor categorii profesionale, care întruneau elementul generator al respectivului spor.
În acest sens invocă și dispozițiile art. 16 alin. 2 din Constituția României, art. 2 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, la decizia nr. 232/2007 a Consiliului Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, acte normative care se completează cu dispozițiile dreptului intern în materie, respectiv, art. 269 și 295 din Codul Muncii.
Consideră că acest mod de calcul al salariului este discriminatoriu în raport cu celelalte categorii de personal din învățământul preuniversitar întrucât se realizează cu încălcarea prevederilor art. 1 și art. 2 din O.G. 137/2000 privind sancționarea tuturor formelor de discriminare .
Astfel, art. 1 din O.G. nr. 137/2000 prevede la alineatul 1 În România, stat de drept, democratic și social, demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane reprezintă valori supreme și sunt garantate de lege.
Art. 2 din O.G. 137/2000: (1) Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare ., apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
(2) Dispoziția de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevăzute la alin. (1) este considerată discriminare în înțelesul prezentei ordonanțe.
(3) Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare…
Consideră, de asemenea că a fost încălcat principiul Constituțional al egalității cetățenilor în fața legii.
Pentru a-și dovedi cererea au fost invocate și dispozițiile art. 16 alin. 1 și art. 20 alin. 1 din Constituția României, Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului nr. 1 și art. 14 din Convenția CEDO.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 159 alin. 1, 2, 3, art. 278 alin. 1, 2 din Codul Muncii și art. 27 din O.G. nr. 137/2000.
Solicită judecarea cauzei în lipsă.
Pentru a dovedi acțiunea au fost depuse la dosar copii de pe următoarele înscrisuri: tabel semnături membrii de sindicat, carte de identitate, adeverințe .
Pârâta, deși legal citată, nu a depus întâmpinare.
La termenul de judecată din 17.04.2015 s-a dispus citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în baza art 27 alin 3 din OG 137/2000,care a comunicat un punct de vedere la 27.05.2015.
La termenul de judecată din 29.05.2015 s-a dispus efectuarea unei adrese la pârâtă pentru a comunica state de plată din perioada menționată în acțiune, modul de calcul al salariului defalcat pe sporuri și de asemenea să precizez temeiul de drept.
La ultimul termen de judecată instanța din oficiu a invocat pe excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile bănești aferente perioadei 01.02._11.
Din analiza actelor existente la dosar instanța constată următoarele :
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu, instanța constată că este întemeiată și o va admite deoarece drepturile solicitate de reclamanți sunt drepturi de natură salarială, așa cum prevede art. 160 din Codul muncii, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art.268 alin.1 lit.c) Codul muncii, potrivit cărora pentru cererile având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri pentru salariați termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, termen care a fost depășit, dat fiind data formulării cererii de chemare în judecată- 07.11.2014.
Prin urmare, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile bănești aferente perioadei 01.02._11 și în consecință, va respinge acțiunea pentru această perioadă.
Pe fond:
Reclamanții membri de sindicat sunt salariații pârâtei ocupând o funcție nedidactică in baza unui contract individual de munca pe durata nedeterminata beneficiind de un spor de vechime în muncă, așa cum rezulta din statele de plată depuse la dosar.
După cum rezultă din adresele pârâtei, personalul nedidactic din învățământ nu este salarizat conform Legii nr. 63/2011.
Potrivit art 160 C.muncii " Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri".
Singurul motiv invocat de către reclamanți a fost cel al discriminării în raport de personalul didactic și didactic auxiliar din sectorul învățământ pentru care sporul de vechime se calculează asupra salariului de bază. și nu este inclus în salariul de bază cum se procedează în cazul lor.
Instanța constată că modul de calcul al salariului personalului nedidactic din învățământ diferă de cel al personalului didactic și didactic auxiliar din sectorul învățământ,având temei juridic diferit.
Astfel, potrivit art. 88 alin 1 din Legea educației naționale nr 1/2011 cu modificările si completările ulterioare ,, Personalul din învățământul preuniversitar este format din personalul didactic, didactic auxiliar si personalul administrativ ".
Potrivit art 1 din Legea nr 63/2011, începând cu 13.05.2011 acest act normativ se aplică personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, care în Anexa 5 a prevăzut metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic și personalului didactic auxiliar din învățământ.
Potrivit acestei metodologii, sporul de vechime se calculează ca procent aplicat la salariul de bază.
În ceea ce privește personalul nedidactic din învățământ, instanța constată că acesta se calculează potrivit altor dispoziții legale și anume:
Începând cu 01.01.2010 salariul de bază pentru personalul plătit din fonduri publice, aflat în funcție la data de 31.12.2009 din care fac parte și reclamanții, a fost stabilit conform art 30 alin 5 din Legea nr 330/2009, ca fiind cel corespunzător din luna decembrie 2009 la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta, sporuri menționate în anexele la lege, corespunzător fiecărei familii bugetare.
În ceea ce privește personalul din învățământ, în Nota la Anexa II/1 la Legea nr. 330/2009 se menționează printre sporurile ce se includ în salariul de bază și sporul de vechime.
Potrivit art 12 din Legea nr 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, salariul brut cuprinde salariul de bază, sporurile, precum și celelalte elemente ale sistemului de salarizare, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar.
Potrivit art 1 alin 5 din Legea nr 285/2010 „ în salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege."
Prin urmare, sporul de vechime a fost reglementat de legiuitor ca fiind o componentă a salariului de bază .
Această caracteristică a sporului de vechime –componentă a salariului de bază- rezultă și din dispozițiile art 5 alin 3 OUG 1/2010, care prevăd că în salariile de bază ale funcțiilor de execuție este cuprins sporul de vechime.
Reclamanții nu au contestat însă procentul aferent acestui spor aplicat de angajator, ci baza de calcul la care se aplică acesta.
Prin OUG 19/2012 și OUG 84/2012 ,OUG nr. 103/2013 și respectiv OUG 83/2014 nu au fost reglementate schimbări privind modul de calcul al salariului în anii 2012 – 2015,fiind prevăzute fie majorări ale cuantumului acestuia, fie mențineri ale cuantumului la nivelul anului anterior.
Observând dispozițiile legale menționate mai sus, se constată că salariul de bază, începând cu 01.01.2010 se stabilește ca fiind suma dintre salariul corespunzător din luna decembrie 2009 și sporurile menționate în Nota la Anexa II/1 la Legea nr. 330/2009 în ceea ce privește categoria din care fac parte reclamanții, respectiv personal nedidactic din învățământ.
Instanța constată că nu există elementele de discriminare cu personalul nou angajat, întrucât pentru a exista o asemenea situație sau fapte trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții respectiv: existența unui tratament diferențiat manifestat prin deosebiri, excludere, restrictive sau preferințe în cazul unor persoane aflate în situații comparabile, existența unui criteriu de discriminare conform dispozițiilor art. 2 din OG 137/2000 tratament diferențiat să aibă drept scop restrângerea ori înlăturarea, recunoașterea folosinței sau executării unui drept nenăscut de lege, iar acest tratament să nu aibă un scop legitim sau să fie justificat obiectiv ori metodele adoptate să nu fie adecvate și necesare.
Aici nu ne aflăm în situații analoage, întrucât persoanele care sunt nou încadrate nu pot fi comparate cu cele cu vechime în muncă pentru fiecare dintre aceste categorii Legile 330/2009, 284/2010 și 285 /2010 stabilind încadrarea și salarizarea după criterii diferite.
De asemenea nu se poate reține o analogie între situația personalului didactic/ didactic auxiliar și personalul nedidactic deoarece sunt categorii distincte salarizate după legi distincte, iar discriminarea nu s-ar putea invoca decât în raport cu salariați aflați în aceeași situație.
Curtea Constituțională a stabilit că instanțele judecătorești pot doar să aplice prevederile legale, nu pot să creeze norme noi sau să le înlocuiască cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Prin Deciziile nr. 818 - 820 din 3 iulie 2008, nr. 1325 din 4 decembrie 2008 și nr. 146 din 25 februarie 2010, Curtea Constituțională a declarat că diverse dispoziții din Ordonanța nr. 137/2000, printre care figurează articolul 27 din aceasta, trebuie considerate neconstituționale, în măsura în care din dispozițiile menționate ar rezulta că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Astfel se consideră că instanțele de judecată nu pot cenzura soluția aleasă de legiuitor în stabilirea retribuției unor categorii profesionale și să stabilească alte drepturi salariale decât cele prevăzute de lege. S-ar încălca astfel rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării și principiul separației puterilor în stat.
Așadar instanța de judecată nu este în măsură să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative în raport cu care reclamanții se consideră discriminați.
Punctul de vedere al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a fost în sensul că aspectele semnalate de către reclamanți creează prezumția unui tratament diferențiat aplicat acestora prin comparație cu alte persoane aflate în situații identice /comparabile cu a lor ,neputându-se însă constata, din documentele anexate acțiunii, existența sau inexistența unui criteriu și a unei justificări obiective a tratamentului diferențiat semnalat, instanța de judecată fiind în măsură să stabilească criteriul de discriminare, legătura de cauzalitate între tratamentul discriminatoriu și criteriul de discriminare precum și lipsa unei justificări rezonabile și obiective în speță.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept se va respinge acțiunea
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. Învățământului " S. Haret " D., cu sediul în C., .. 6, județul D. pentru membrii de sindicat P. I., S. N., C. I.-I., N. F. în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA G. TESLUI, cu sediul în Teslui, județul D. și C. N. PT.COMBATEREA DISCRIMINARII, cu sediul în București, .. 1-3, sector 1.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea de declarare a apelului se depune la Tribunalul D. .
Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2015
PREȘEDINTE E. V.
Asistent judiciar C. - M. M.
Asistent judiciar A. P.
Grefier S. P.
Red.jud.E.V./02.07.2015
5ex
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. Sentința nr. 827/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
