Obligaţie de a face. Sentința nr. 993/2015. Tribunalul DOLJ

Sentința nr. 993/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 13461/63/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINȚA Nr. 993/2015

Ședința publică de la 25 Februarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. D.

Asistent judiciar M. D.

Asistent judiciar C. E. I.

Grefier C. O.

Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamant DOROBĂNȚESCU I., în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta, prin avocat D. S., lipsind pârâta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Instanța, din oficiu, verificând competența de soluționare a cauzei în raport de dispozițiile art. 284 Codul muncii raportat la dispozițiile art. 131 alin. 1 NCPC, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză și aduce la cunoștința părților faptul că pot soluționa litigiul pe cale amiabilă, sau faptul că pot apela la procedura de mediere.

Se face estimarea duratei procesului, cu consultul părților. În acest sens, instanța acordă cuvântul pe probe.

Reclamanta, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și cu înscrisuri constând în practică judiciară, precum și proba testimonială cu martorul P. C. N., nominalizat în cererea de chemare în judecată, pentru a dovedi condițiile în care și-a desfășurat activitatea și timpul efectiv lucrat.

Instanța încuviințează părților proba cu înscrisuri și pentru reclamantă proba cu martorul P. C. N., care este audiat, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.

În raport de probele propuse, reclamanta, prin avocat, apreciază că dosarul poate fi soluționat la termenul prezent.

Instanța estimează durata aproximativă a procesului la 6 luni.

Reclamanta, prin avocat, învederează că nu mai are alte cereri de formulat.

În raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată cercetarea procesului și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Reclamanta, prin avocat, depune practică judiciară și solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, să se constate că activitatea desfășurată în perioada 24.10.1977 – 01.03.1990, în funcția de frezăr și în perioada 01.03.1990 – 11.10.2004, în funcția de presator metale la rece se încadrează în grupa a II a de muncă în procent de 100% conform Ordinul 50/1990 anexa II pct.15, 22, 23 și 33 și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe în acest sens, fără cheltuieli de judecată.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.10.2014, reclamanta DOROBĂNȚESCU I. a chemat în judecată pe pârâta . solicitând să se constate că activitatea desfășurată în perioada 24.10.1977 – 01.03.1990, în funcția de frezor și în perioada 01.03.1990 – 11.10.2004, în funcșia de presator metale la rece se încadrează în grupa a II-a de muncă în procent de 100 %, conform Ordinului nr. 50/1990 al MMPS, Anexa II, pct. 15,22,23 și 33 și obligarea pârâtei la o adeverință în acest sens.

În motivare a arătat că în perioadele deduse judecății a fost angajata unității pârâte, îndeplinind funcția de frezor și presator metale la rece, având încheiat contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată.

Susține că în aceste perioade și-a desfășurat activitatea în cadrul unității pârâte, lucrând într-un mediu nociv, la presa metalică în condiții de fum, zgomot foarte mare, vibrații puternice, vapori de substanțe chimice și praf. Arată că urmare a unui accident de muncă și-a pierdut o falangă a mâinii drepte.

Mai spune că și-a desfășurat activitatea în aceste condiții deosebite pe toată perioada mai sus menționată, în procent de 100 % din programul de lucru (8 ore/zi).

Condițiile de muncă nu au fost îmbunătățite, din contră, fiind nevoită să lucreze în condiții grele, vara fiind foarte cald, iarna foarte frig.

Ca frezor, utiliza lichidele de răcire care emanau gaze toxice și vapori ce se degajau în atmosferă și erau inhalați de toți muncitorii. De asemenea, gazele rezultate în procesul de presare, fumul produs nu numai în hala în care lucra, ci în toată fabrica, aceasta fiind o singură incintă fără pereți despărțitori, erau inhalate și produceau iritații ale căilor respiratorii, cât și ale pielii.

Frigul, respectiv căldura excesivă sunt factori de care nu s-a ținut cont. Iarna lucra la temperaturi de 2 – 10 grade Celsius, iar vara la temperaturi de peste 40 grade Celsius, temperatura minimă admisă fiind de 18 grade Celsius. De asemenea, trepidațiile puternice, zgomotul foarte mare și gazele toxice provenite în timpul lucrului, cât și de la alte ateliere constituiau noxe permanente în cadrul atelierului în care își desfășura activitatea și factori de risc la care a fost expusă în timpul lucrului.

Reclamanta aduce critici în sensul că deși nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unității, împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective: nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică/nervoasă, risc deosebit de exploatare, iradiere sau infectare, unitatea pârâtă, în mod nejustificat, nu a procedat în acest sens.

Spune că alți colegi de-ai săi care lucrau în aceleași condiții și efectuau aceleași operațiuni au obți0nut recunoașterea grupei de muncă de către unitate pe cale administrativă sau prin intermediul unor hotărâri judecătorești definitive.

În sprijinul acțiunii sale invocă jurisprudența CEDO care în cauza B. contra României a decis că jurisprudența contradictorie a unei instanțe poate fi asimilată unei diferențieri de tratament care nu se bazează pe nicio justificare obiectivă și rezonabilă, prin urmare, s-a decis că o astfel de diferențiere constituie o încălcare a art. 14 din CEDO coroborat cu art. 1 din Protocolul 1.

Invocă, de asemenea Ordinul nr. 50/1990 al MMPS, prin ale cărui prevederi s-a urmărit acordarea grupelor de muncă persoanelor care au lucrat efectiv în condiții grele de muncă și cu substanțe toxice și nu doar cele menționate în tabelele la nivel de unitate, evitându-se astfel o discriminare între persoanele care au fost menționate în aceste tabele și cele care au lucrat în aceleași condiții, desfășurând activitate, dar pe care unitatea nu i-a consemnat în acele tabele. De aceea, a accepta restrângerea sferei de aplicare a Ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari, în raport de situația pe care aceștia o aveau când s-au adus modificări sau completări actului normativ, ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă.

În acest sens al principiului caracterului nelimitativ invocă și decizia nr. 258/20.09.2004 a ICCJ conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ordinului numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.

În același sens este și Decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale, conform căreia nu există nicio rațiune care să mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă pentru persoanele care au activat în aceleași funcții.

Își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 35 cpc, art. 40 alin. 2 din Codul Muncii și Ordinul nr. 50/1990.

În scop probator, depune, în copie, cartea de identitate, carnetul de muncă, practică judiciară.

Înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, proba testimonială cu un martor, nominalizându-l în acest sens pe P. C. N..

Solicită judecarea cauzei și în lipsă.

Pârâta . a formulat în cauză întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Arată că reclamanta a fost angajata unității pârâte îndeplinind funcția de frezor și presator metale la rece la Secția/Atelierul Mecanică, Divizia Aparataj Înaltă Tensiune.

Pe fond, spune că, pentru a beneficia de încadrarea în grupele I și II de muncă, personalul din activitate, indiferent de meserie sau funcție, trebuia să îndeplinească următoarele condiții: să fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2 la Ordinul nr. 50/1990 (art. 1 si 2 ), să fi desfășurat activitatea în aceleași condiții cu personalul din E. încadrat în grupele I și II de muncă (art. 3 din ordin), să fi fost nominalizat de conducere împreună cu sindicatele, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (art. 6 din Ordin).

În concluzie, spune că încadrarea în grupele de muncă s-a făcut fie direct ca urmare a regăsirii în una din situațiile cuprinse în anexe, fie prin asimilare ca urmare a desfășurării efective a muncii în situațiile din cele prevăzute în anexe.

E. a urmat procedura de încadrare în grupe de muncă, cu respectarea art. 4 și 5 din ordin, iar comisiile patronat-sindicat au nominalizat persoanele care se încadrau în grupe de muncă și a înregistrat în carnetele de muncă activitățile desfășurate în grupe de muncă, fiind obligatoriu acest lucru conform Decretului nr. 92/1976.

Dovada a urmării procedurii spune că stau anexele din CCM E. cu locurile de muncă, pe categorii de personal care au beneficiat de grupe de muncă, conform Ordinului nr. 50/1990 și Ordinul nr. 125/1990, tabelele nominale pe locuri de muncă sau activități întocmite de fiecare Divizie (Fabrica) în parte.

Pe cale de consecință, spune că atâta timp cât reclamantul nu a desfășurat activitatea în meseria/funcția lui într-un loc de muncă din tabelul respectiv, rezultă că acesta a lucrat în condiții normale de muncă.

Consideră că în situația admiterii probei cu martori, declarațiile acestora nu sunt relevante, neputând să răstoarne probele cu înscrisuri depuse de părți care dovedesc contrariul, iar extinderea sferei de aplicare a ordinului la alte categorii de beneficiari pe considerentul că ar exista o similitudine între activitatea desfășurată de reclamant și cea prevăzută la unele puncte din anexe invocate ori pentru că s-ar crea o discriminare între cei care au activat în condiții similare de muncă, consideră că reprezintă de fapt o adăugare la lege, care nu se poate realiza de către instanțe și trebuie respinsă cererea .

De altfel, neaplicându-se grupa de muncă la aceste locuri de muncă și pentru aceste activități prestate de reclamant, Elecroputere nu a virat la Casa de pensii indemnizația CAS majorată, așa cum cere legislația începând cu 1992, pentru a putea beneficia de grupă de muncă reclamantul sau alți salariați de la aceste locuri de muncă.

În prezent, având în vedere că au trecut peste 12 ani de la abrogarea Ordinului nr. 50/1990, nici nu poate fi obligată unitatea la plata acestor diferențe de indemnizații, deoarece dreptul material la acțiune s-a stins prin prescripție. În concluzie, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Își întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 c.p.c.

Solicită proba cu înscrisuri.

Depune, în apărare, Anexa 7T la ccm 1996.

Instanța a admis proba cu înscrisuri pentru ambele părți, precum și proba testimonială pentru reclamantă, la solicitarea acesteia.

La termenul din data de 25.02.2015 în cauză a fost audiată martorul P. C. N., a cărui declarație se află consemnată și atașată la dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:

Reclamanta DOROBĂNȚESCU I. a fost angajata unității pârâte în funcția de frezor și presator metale la rece, relațiile de muncă derulându-se în baza unui contract individual de muncă, așa cum rezultă din mențiunile carnetului de muncă, declarația martorului, precum și din recunoașterea pârâtei prin întâmpinare.

Martorul audiat în cauză susține că a fost coleg de serviciu cu reclamanta din anul 1977, aceasta lucrând ca frezor și presator metale la rece.

Ca frezor, reclamanta lucra cu piesele venite de la turnătorie; le degresa cu triclor, cu gaz, apoi se puneau pe utilaje pentru prelucrare. Cu ajutorul frezei se aduceau la anumite forme.

F. emulsie pentru răcire. La aluminiu folosea gaz pentru răcire, rezultând astfel vapori toxici. Sculele le făceau la polizor, de unde săreau scântei și resturi de material.

Ca și presator, martorul spune că reclamanta curăța piesele cu triclor. În timpul activității se tăiau la degete în tolele manevrate. Lua ștanța, o monta pe presă, o regla și introducea piesele la presă pentru a le da formă.

V. era foarte cald, iarna frig, neavând echipament de protecție.

Piesele erau grele și erau manevrate manual; acestea aveau 25, 100, chiar peste 100 kg. Era zgomot puternic de la prese, iar reclamanta nu avea echipament corespunzător.

De asemenea, reclamanta nu a beneficiat de alimentație de protecție.

Martorul menționează că întregul program se desfășura în aceste condiții.

Mai spune martorul că unitatea pârâtă nu a acordat grupă de muncă pentru funcții similare.

Din probele administrate, se constată că activitatea desfășurată de reclamantă în cadrul pârâtei, astfel cum este descrisă de martorul P. C. N., nu poate fi încadrată în prevederile Ord.50/1990, Anexa 2, pct. 15, 22, 23 și 33 în baza cărora își întemeiază reclamanta acțiunea .

Operațiunile efectuate nu se circumscriu celor prevăzute la pct. 15 " arderea produselor ceramice în cuptoare cu foc continuu. Fabricarea de produse din ceramică brută și fină sau electromecanice. ", la pct. 22 " Prepararea materiilor prime, a materialelor, amestecului pentru sticlă și geamuri în turnuri de amestec și complexe, de amestec, în situația când această operație se executa fie manual, fie csemimecanizat", la pct. 23 " prepararea fritei, a emailurilor sau a glazurii din materii prime cu conținut de bioxid de siliciu liber, plumb sau silicat de zirconiu Glazurarea produselor. ", la pct. 33 " Activitatea în turnătoriile de fontă, oțel sau metale neferoase, cu producție industrială continuă ale căror operații de dezbatere sau curățare a pieselor turnate se execută în ateliere complet separate, amplasate în afara halei turnătoriei, precum și la melanjoarele de fontă din oțelării. Topirea, fabricarea și concentrarea metalelor neferoase, fabricarea litoponului și a oxidului de zinc.

Evacuarea zgurii și a molozului din halele de turnare."

În aceste condiții, instanța reține că activitatea desfășurată de reclamantă pe perioada dedusă judecății nu îndeplinește condițiile art. 15, 22, 23 și 33 din Anexa nr. 2 a Ordinului nr. 50/1990 a actului normativ sus menționat, constatarea existenței unor condiții de lucru grele (praf, fum, noxe) nefiind suficientă pentru a admite că activitatea reclamantei s-a încadrat în grupa a II-a de muncă.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 3 din Ord. 50/1990, beneficiază de încadrare în grupa a II a de muncă personalul care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexe.

Instanța constată, astfel, că activitatea reclamantei nu poate fi asimilată cu cea prevăzută în anexa II pct. 15, 22, 23 și 33 din Ordinul nr.50/1990.

Având în vedere considerentele expuse, instanța apreciază acțiunea ca fiind neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare.

Reținând că solicitarea având ca obiect constatarea grupei a II a de muncă pentru activitatea desfășurată în cadrul pârâtei este neîntemeiată, pe cale de consecință, instanța va respinge și cererea având ca obiect obligarea acesteia la emiterea unei adeverințe în acest sens.

Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele prezentate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge cererea formulată de reclamanta Dorobănțescu I., cnp_, cu domiciliul în C., ., ., ., judetul D. în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în C., .. 80, județul D., înregistrat la Reg. Comerțului sub nr. J/_ .

Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând să fie depusă la Tribunalul D...

Pronunțată în ședința publică de la 25 februarie 2015.

Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,

C. D. M. D. C. I. C. O.

Red. și tehn.jud.C.D., a.jud. M.D.

4 EX./16 martie 2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Sentința nr. 993/2015. Tribunalul DOLJ