Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1592/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1592/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 30-03-2015 în dosarul nr. 1592/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 1592/2015
Ședința publică de la 30 Martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. A. C.
Asistent judiciar M. V. C.
Asistent judiciar C. S.
Grefier L. R. M.
Pe rol, judecarea cauzei Litigii de muncă privind cererea formulată de reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI "S. HARET" D. pentru M. R. în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA G. CALOPĂR, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța declară încheiată cercetarea procesului în raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 Cod Procedură Civilă și reține cauza în pronunțare asupra excepției prescripției și pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului D., Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub numărul de dosar mai sus specificat, reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI "S. HARET" D. pentru M. R., a chemat în judecată pârâta ȘCOALA G. CALOPĂR, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea acesteia la plata către membrul de sindicat a drepturilor salariale neacordate, reprezentând prima /indemnizația de instalare aferentă anului 2010, sumă ce urmează a fi actualizată în funcție de rata de inflație la data plății efective, precum și plata dobânzii legale pentru aceeași sumă.
În motivare, reclamantul – membrul de sindicat arată că din anul 2010 este absolvent al Universității din C. – Facultatea de Litere, Specializarea Comunicare și Relații Publice, iar la data de 27.07.2010 a fost încadrat ca învățător (profesor învățământul primar) în cadrul unității pârâte. Deși era îndreptățit să beneficieze de această primă, unitatea pârâtă nu i-a acordat-o.
Ca și temei juridic al solicitării, reclamanta - membră de sindicat a învederat instanței dispozițiile HG 281/1993, art. 23 alin. 1, potrivit căruia:" Art. 23. (1) La încadrarea într-o unitate din altă localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate după absolvirea studiilor, personalul de specialitate beneficiază de o indemnizație de instalare echivalentă cu un salariu de bază corespunzător funcției, gradului sau treptei profesionale în care urmează a fi încadrat; în cazul medicilor și farmaciștilor, indemnizația de instalare se acordă, după terminarea stagiaturii sau a internatului, de unitatea sanitară unde s-au încadrat prin concurs", dar și dispozițiile art. 38 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate Învățământ Preuniversitar, publicat în MO Partea a Via nr. 5/14.11.2012: "Părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii(…) e) o primă de instalare, în condițiile legii".
Membrul de sindicat îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 23 alin.1 teza I din HG 281/1993, respectiv: este personal de specialitate – profesor învățământ primar, funcție didactică de predare prevăzută de art. 247 lit.c din Legea nr. 1/2011, a finalizat studiile de specialitate prevăzute de art. 248 alin.1, a fost angajat la unitatea de învățământ pârâtă, începând cu data de 01 septembrie 2010, așa cum rezultă din Dispoziția nr. 1336/27.07.2010, are domiciliul în altă localitatea decât cea în care se află sediul unității de învățământ pârâte, între data absolvirii și cea a încadrării nu a trecut mai mult de un an.
În sensul obligativității clauzelor contractuale colective de muncă, reclamantul invocă ca și practica judiciară, decizii ale Curții de Apel București, precum și ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Referitor la capătul 2 de cerere – acordarea dobânzii legale, reclamantul menționează dispozițiile art. 278 alin.1 din Codul Muncii, art. 1530 și următoarele din Noul Cod Civil, Art. 2 din OG 13/2011. apreciază că acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadență a sumei datorate, creditorul fiind privat de folosirea sumei de bani cuprinse între data scadenței și data plății efective. Daunele - interese moratorii (dobânda legală) reprezintă o sancțiune pentru întârzierea la plată a unor obligații dispuse – în cazul de față de lege și de contractul colectiv de muncă în sarcina angajatorului.
Temeiul de drept îl stabilește ca fiind dispozițiile art.: 148 și urm., art. 194 din NCPC, art. 268 alin. 1, art. 278 alin.1 sin Codul Muncii Republicat, art. 28, 133 alin.1, art. 144, 148 din Legea dialogului social nr. 62/2011, art. 14 38 din CCM la Nivel de Sector de Activitate – Învățământ Preuniversitar, art. 23 alin.1 din HG 281/1993, art. 41 alin. 5 din Constituția României, art. 2 din OG 13/2011, art. 1530, 1531,1535 din Noul Cod Civil.
Reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens: împuternicire pentru promovarea acțiunii, adeverință din care rezultă că nu a beneficiat de plata acestei prime de instalare, CI, acte care atestă studiile, decizie de încadrare la unitatea pârâtă, cereri de solicitare a acestei prime.
În temeiul art. 233 alin . 3 se solicită judecarea în lipsă.
Legal citată, unitatea pârâtă nu a depus întâmpinare și nici acte în susținere.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și din oficiu a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile solicitate.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Reclamanta – membru de sindicat este salariata unității școlare pârâte, calitate în care a solicitat în instanță obligarea acesteia la plata unor drepturi salariale cuvenite și neacordate.
Instanța va analiza cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile solicitate, conform dispoz. art. 248 C. .
Prevederile referitoare la principiile de aplicare în timp a legii civile, conținute de art. 6 alin. (4) din Codul civil, potrivit cărora, „prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”.
Așadar, se observă că, prescripțiile extinctive începute înainte de 01 octombrie 2011 și neîmplinite până la această dată, reprezentând situații juridice în curs de realizare – facta pendentia - rămân supuse legii vechi, dându-se satisfacție principiului respectării așteptărilor legitime ale parților.
Legea sub imperiul căreia prescripția a început să curgă va guverna atât aspectele de drept material, cât și pe cele de drept procesual referitoare la prescripție, chiar dacă aceasta s-a împlinit după . Codului civil
Dispozițiile art. 18 din Decretul nr. 167/1958 rămân aplicabile în privința prescripțiilor extinctive care au început să curgă în perioada cât acest act normativ a fost în vigoare, chiar dacă procesul a început după data de 1 octombrie 2013.
Astfel, în ceea ce privește excepția prescripției din punct de vedere al legii speciale, codul muncii, instanța reține că potrivit art. 283 lit. c coroborat cu art. 171 Codul Muncii, termenul de prescripție a dreptului la acțiune cu privire la drepturile salariale coincide cu termenul general de prescripție de 3 ani și curge „ de la data când drepturile respective erau datorate”.
Cu privire la cauzele de întrerupere, suspendare și încetare a cursului prescripției sunt aplicabile dispozițiile de drept comun, astfel cum acestea sunt reglementate prin Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă . În acest sens, art. 278 Codul Muncii prevede că dispozițiile codului se întregesc, în măsura în care nu sunt incompatibile și cu dispozițiile legislațieicivile.
În speță, dreptul la acțiunea în restituirea drepturilor salariale începe să curgă de la data la care acest drept pretins nu a fost recunoscut, reclamanta neinvocând nicio cauză de întrerupere sau de suspendare a cursului prescripției, cauză care să fie prevăzută de legiuitor.
De asemenea, pentru a se întrerupe cursul prescripției potrivit art. 171 alin. (2) Codul Muncii, este necesară „o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale”. Or, în cauză nu s-a invocat și nici nu s-a făcut vreo dovadă în acest sens.
Astfel, având în vedere că se solicită acordarea unui drept pentru aferent anului 2010 și față de data promovării acțiunii de față – 10.12.2014, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu, și, în consecință va respinge acțiunea, având în vedere că potrivit art. 283 al. 1 lit. c Codul Muncii este reglementat termenul de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În raport de aceste considerente, instanța va admite excepția prescripției și în consecință va respinge acțiunea.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință respinge acțiunea formulată de către reclamantul S. ÎNVĂȚĂMÂNTULUI "S. HARET" D., cu sediul în C., .. 6, Județul D., pentru membrul de sindicat M. R. (CNP -_), în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA G. CALOPĂR, cu sediul în localitatea Calopăr, Județul D..
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la tribunal sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Martie 2015.
PREȘEDINTE,
M. A. C.
Asistent judiciar, M. V. C.
Asistent judiciar, C. S.
Grefier, L. R. M.
Red. Jud. M./ asist. jud CMV
4ex/2.04.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 868/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
