Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 4895/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4895/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 4895/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr.4895
Ședința publică din dada de 3 Decembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE N. C. B.
Asistent judiciar L. G.
Asistent judiciar D. C. P.
Grefier M. E.
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulate de reclamantul B. M. împotriva pârâtei S.C. C. P. S.R.L., având ca obiect anulare deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat T. Rigi în substituire pentru avocat C. P. pentru reclamantul B. M. și consilier juridic Chisa D. pentru pârâta S.C. C. P. S.R.L.-Tg.J..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul pârâtei a arătat că nu există dispoziție internă a unității privind interdicția agenților de pază, ce conduc autoturismul de a se îndepărta de autoturism mai mult de 50 de metri.
La interpelarea instanței, reprezentanții părților au arătat că nu mai au alte cereri de formulat și că nu mai sunt incidente de soluționat în cauză.
Constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, în baza prevederilor art.392 Cod de procedură civilă, instanța a declarat deschise dezbaterile asupra fondului și a acordat cuvântul parților în ordinea și în condițiile prevăzute la art.216 Cod de procedură civilă.
Avocat T. Rigi, pentru reclamantul B. M., a solicitat instanței admiterea contestației, cu cheltuieli de judecată formate din onorariu avocat și cheltuieli de transport, arătând că pasivitatea reclamantului s-a datorat regulamentului, care interzicea îndepărtarea la peste 50 m de mașină, fiind astfel justificată atitudinea acestuia.
Consilier juridic Chisa D., pentru pârâta S.C. C. P. S.R.L, a solicitat instanței respingerea cererii, dat fiind faptul că din probatoriu rezultă neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu prin aceea că nu a intervenit în apărarea colegului agresat, a încercat să ascundă faptele, a arătat că nu-i cunoaște pe făptuitori, deși în fapt îi cunoștea.
A mai arătat că reclamantul avea obligația să intervină de îndată, folosind tomfa și spray-ul din dotare, și că în această situație se putea evita incidentul, aceste îndatoriri existând și în fișa postului.
Consilier juridic Chisa D. a subliniat că Poliția Orașului Târgu-Cărbunești a avertizat societatea în privința atitudinii angajatului B. M., recomandând acesteia să ia măsurile necesare pentru ca astfel de evenimente să nu se mai producă.
În replică, reprezentanta reclamantului a arătat că în fișa postului din 2012 s-a prevăzut interdicția îndepărtării la mai mult de 50 de metri de autoturism.
Instanța, în temeiul art.394 Cod de procedură civilă, declară închise dezbaterile pe fondul cauzei si reține cauza pentru deliberare și pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj-Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 22.07.2015, sub nr._, reclamantul B. M. a chemat în judecată pârâta S.C. C. P. S.R.L., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie anulată decizia nr.92/08.05.2015, să fie obligată pârâta la reintegrarea pe postul avut anterior desfacerii contractului de muncă, precum și obligarea pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost angajatul pârâtei, în funcția de agent de securitate și că angajatorul a reținut în sarcina sa o faptă pentru care a aplicat sancțiunea disciplinară cea mai gravă, conform art.248 al.1 lit.e rap.la art.61 lit.a din Codul muncii.
Reclamantul a arătat că s-a reținut în sarcina sa că în data de 15.04.2015, în timp ce se afla la serviciu cu un alt coleg, S. M. L., în jurul orelor 02,20 a oprit autoturismul din dotare, ca urmare a dezumflării unui pneu, și, în timp ce colegul se ocupa de rezolvarea acestei probleme, din tufiș au apărut 2 persoane care au început să-l lovească, îndepărtându-se de mașină la peste 50 m. A susținut că regulamentul societății nu-i permitea să părăsească mașina și că societatea reține greșit retragerea sa de la începutul agresiunii, el nefăcând decât să asigure autoturismul societății, neîndepărtându-se de mașină la peste 50 m., așa cum este specificat în fișa postului. Împotriva sa a fost demarată o cercetare disciplinară prealabilă, urmata de decizia de concediere, conform.art.61 lit.a din Codul muncii, deși a fost în egală măsură expus aceluiași pericol ca și S. M. L.. Angajatorul trebuia să aibă în vedere gravitatea concretă a faptei și consecințele abaterii disciplinare, comportarea general la serviciu, criterii ignorate de către pârâtă în aplicarea sancțiunii, ce ar fi dus la aplicarea unei sancțiuni mai ușoare. A invocat faptul că este unic întreținător de familie și că . produsă nu are legătură cu serviciul, fiind dispute mai vechi între cei implicați, între care nu a putut interveni, neîndepărtându-se de mașină la peste 50 m., așa cum este specificat în fișa postului.
In drept s-au invocat prevederile art.263-265 din Codul muncii.
În dovedire reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: cartea de identitate . nr._, decizia nr.92/08.05.2015 emisă de pârâtă, contract individual de muncă înregistrat sub nr.P 4599/02.09.2010, acte adiționale la contractul individual de muncă.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică. În motivare a arătat că reclamantul a fost angajatul societății în funcția de agent de securitate, la obiectivul ,, Bustuchin,, iar prin decizia nr.92/08.05.2015 s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, reținându-se că în data de 15.04.2015, în timp ce se afla la serviciu cu un alt coleg, în jurul orelor 02,20 a avut loc un atac violent din partea a două persoane, ce l-au lovit cu niște cozi de secure pe agentul S. M. L., iar reclamantul, deși se afla lângă acesta, nu a intervenit, retrăgându-se în spatele autoturismului, în totală pasivitate, fiind avariat, totodată, și autoturismul unității.
Abaterea disciplinară a reclamantului B. M. este una foarte gravă, încălcând obligațiile de serviciu, precum și prevederile Legii 333/2003, în urma incidentului agentul S. M. L. fiind vătămat. A arătat că reclamantul a avut de la început o atitudine pasivă, retrăgându-se în spatele autoturismului, încurajând astfel ..
Pârâta a susținut că motivația reclamantului B. M. că între părțile conflictului a existat un conflict mai vechi, fără legătură cu atribuțiile de serviciu ale acestuia nu trebuie reținută, întrucât la momentul atacului cei doi erau în timpul exercitării serviciului, agenții fiind astfel obligați să intervină, mai ales că agresorul B. C. N. este cunoscut ca o persoană agresivă, având mai multe incidente cu personalul de pază al societății. Faptul că reclamantul a avut timp să-și dea seama că ar fi vorba de o chestiune personală între agresori si agentul agresat ar putea duce la o concluzie mult mai gravă, și anume aceea că reclamantul a cunoscut că cei doi agresori erau la ora 2.20 noaptea, pe câmp. Or, dacă ar fi fost de bună credință, ar fi încercat măcar să-și respecte principala obligație de serviciu, intervenind în mod activ, fără a mai fi necesară sancționarea disciplinară.
Susținerea reclamantului că ar fi unic întreținător de familie nu poate fi reținută, din moment ce tot el afirmă că soția sa este plecată la muncă în străinătate tot pentru întreținerea familiei.
În apărare pârâta a invocat și adresa nr._/11.05.2015, emisă de Poliția Orașului Târgu-Cărbunești care instrumentează acest incident și care a recomandat luarea măsurilor necesare pentru ca astfel de evenimente să nu se mai producă.
In drept s-au invocat prevederile Codului muncii, art.205 Cod de procedură civilă și Legea 333/2003.
În probațiune a depus la dosar, în copie: notele explicative date de B. M. și S. M. L. în cursul cercetării disciplinare, raport privind incidentul de securitate din data de 15.04.2015, referat nr.2816/16.04.2015 întocmit de pârâtă, fișa postului reclamantului B. M., ordonanța din data de 13.01.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Cărbunești, din dosarul nr.2498/P/2013, rezoluție de scoatere de sub urmărire penală din data de 07.01.2014, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Cărbunești, din dosarul 1952/P/2013, adresa nr._/11.05.2015 emisă de Poliția Orașului Târgu-Cărbunești, certificate de concediu medical aparținând lui S. M. L., din data de 01.04.2015 și data de 06.04.2015, raport de constatare medio-legală n588/15.04.2015, convocare la cercetare disciplinară, înregistrată sub nr.3817/16.04.2015, proces-verbal de cercetare disciplinară prealabilă, înregistrat sub nr.4270/06.05.2015, regulamentul intern al societății.
Reclamantul B. M. a depus răspuns la întâmpinare, prin care a combătut criticile pârâtei susținând că nu a putut interveni, neputându-se îndepărta de mașină la peste 50 metri, așa cum prevede regulamentul, astfel încât nu poate fi vorba de o atitudine pasivă, contactându-l imediat pe șeful de tură C. C. și patrula nr.4, obligație prevăzută în fișa postului la pct.6 lit a. A mai arătat că din conținutul fișei postului, capitolul 3, reies obligațiile postului, iar la lit.e este prevăzută obligația de a înștiința de îndată conducerea unității și pe șeful ierarhic despre producerea oricărui eveniment în timpul executării serviciului. Reclamantul a reiterat și cele invocate prin cererea de chemare în judecată. A mai subliniat că între părțile conflictului a existat un conflict mai vechi, fără legătură cu atribuțiile de serviciu, culpa sa nefiind cea mai gravă, nefăcând altceva decât să asigure paza bunurilor societății, respectiv autoturismul din dotare. De altfel, în situația data prezintă relevanță și dubla calitate a reclamantului, acea de agent de securitate și de conducător auto, elemente ignorate de angajator atunci când a aplicat sancțiunea, în sensul că se impunea o altă sancțiune, mult mai blândă.
În probatoriu instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar de părți, proba cu martorul T. N. M., pentru reclamant, și proba cu martorii S. M. L. si C. C., pentru pârâtă, precum și proba cu interogatoriul reclamantului, probe ce s-au administrat în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul B. M. a fost angajatul pârâtei S.C. C. P. S.R.L., în funcția de agent de securitate, începând cu data de 03.09.2011, în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr.P 4599/02.09.2010, modificat prin acte adiționale (filele 9-15).
Prin decizia nr.92/08.05.2015(filele 7-8) angajatorul a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantului, în baza art.248 al.1 lit.e raportat la art.61 lit.a din Codul muncii, începând cu data de 13.05.2015.
S-a reținut în sarcina reclamantului că în data de 15.04.2015, în jurul orei 2.20, în timp ce se afla de serviciu cu un alt coleg, S. M. L., a avut loc un atac violent din partea a două persoane, asupra colegului său, acesta fiind lovit cu cozi de secure, iar reclamantul, deși se afla lângă acesta, nu a intervenit, retrăgându-se în spatele autoturismului, în totală pasivitate. A mai arătat pârâta că în urma incidentului a fost avariat și autoturismul unității.
Reclamantul a contestat decizia sub aspectul temeiniciei, susținând că nu a putut interveni în ajutorul colegului său pentru că s-ar fi îndepărtat de autoturism mai mult de 50 de metri, ceea ce îi este interzis, iar disputa dintre colegul său și agresori s-a datorat unor dispute mai vechi, fără legătură cu exercițiul atribuțiilor de serviciu.
Potrivit art.247 din Codul muncii republicat, angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi, ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară. Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca, care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Din descrierea faptelor, așa cum acestea se desprind din probatoriul existent la dosar, rezultă că în data de 15.04.2015, în timpul nopții, în jurul orei 2.20, în timp ce efectua serviciul de pază împreună cu colegul său, S. M. L., reclamantul a oprit autoturismul de serviciu pe un câmp petrolier, fiind pană la una din roți. În timp ce colegul său umfla pneul autoturismului, din tufișuri au ieșit două persoane, ce l-au atacat pe acesta, lovindu-l cu cozi de secure, fapt confirmat de agentul de pază agresat, martorul S. M. L., de martorul C. C. L., dar și de reclamant, prin nota explicativă dată în cursul cercetării disciplinare.
Prin răspunsul la interogatoriu(întrebarea nr.3-fila 61) reclamantul B. M. a recunoscut că atacul s-a produs în timp ce colegul său umfla roata autoturismului. În acel moment, conform notei explicative date de reclamant în cursul cercetării disciplinare, acesta se afla chiar lângă colegul său(fila 22).
Cu acea ocazie, agresorii au lovit și autoturismul de serviciu, împrejurare confirmată de reclamant la interogatoriu, cât și de martorii S. M. L. și C. C. L..
După ce a fost lovit de câteva ori, colegul reclamantului a reușit să fugă, dar a fost urmat de agresori, ce l-au prins după aproximativ 100 metri și l-au lovit din nou cu bâtele.
În acest timp reclamantul a rămas în pasivitate, justificând acest lucru prin aceea că a supravegheat permanent mașina din dotare și că nu-i era permis să se deplaseze de lângă aceasta mai mult de 50 de metri.
Nu poate fi reținută această explicație, având în vedere că reclamantul era chiar lângă autoturism, împreună cu colegul său, la momentul la care a început atacul, când agresorii au început să îl lovească pe colegul său cu cozile de secure, lovind și autoturismul de serviciu. Reacția imediată a reclamantului, astfel cum a arătat martorul S. M. L., a fost să le spună agresorilor ,,să fie cuminți,, și să se retragă în spatele autoturismului. Astfel, împrejurările concrete nu justifica lipsa de acțiune a reclamantului, . fiind în plină desfășurare chiar lângă autoturismul de serviciu, dându-i reclamantului posibilitatea să exercite o acțiune eficientă de îndepărtare a atacatorilor, intervenind cu echipamentul din dotare, respectiv tomfa și sprayul lacrimogen.
Totodată, se reține că interdicția invocată de reclamant nu se regăsește în fișa postului sau în regulamentul intern al pârâtei.
Nici apărarea reclamantului că între părțile conflictului a existat un conflict mai vechi, fără legătură cu atribuțiile de serviciu, nu se reține, nefiind confirmată de probatoriul administrat în cauză.
Inacțiunea reclamantului este în contradicție cu atribuțiile din fișa postului și prevederile regulamentul intern al S.C. C. P. S.R.L
Art.137 pct.15 din regulamentul intern statuează imperativ ca abatere disciplinară: ,,comiterea de fapte care ar putea pune în pericol siguranța angajatorului, a propriei persoane sau a colegilor,, . În fișa postului se menționează că ,,intervine prompt în situații neprevăzute,,, iar la art.137 pct.40 din regulamentul intern se prevede ca abatere disciplinară:,, îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu precizate în fișa postului,,.
Așadar, reclamantul nu are nicio justificare obiectivă pentru inacțiunea sa, ce a avut urmări directe atât asupra agentului de pază S. M. L., cât și asupra pârâtei S.C. C. P. S.R.L., reclamantul fiind vinovat de săvârșirea abaterii disciplinare reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având competența de a individualiza sancțiunea disciplinară aplicabilă, în raport cu gravitatea abaterii disciplinare, cu luarea în considerare a împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta, a gradului de vinovăție al salariatului, consecințele abaterii disciplinare, comportamentul general al salariatului la serviciu și eventualele sancțiuni suferite anterior de către salariat.
În acest sens, dispozițiile art. 250 alin.1 din Codul muncii stabilesc criteriile legale în funcție de care se apreciază gravitatea abaterii disciplinare, anume:
a) împrejurările în care a fost săvârșită fapta;
b) gradul de vinovăție al salariatului;
c) consecințele abaterii disciplinare;
d) comportarea generală la serviciu a salariatului;
e) eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.,,
La art.61 lit.a din Codul muncii se menționează că angajatorul poate dispune concedierea în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii, de la cele stabilite prin contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern.
În speță, abaterea disciplinară săvârșită de reclamant justifică aplicarea celei mai grave sancțiuni disciplinare, prevăzute de art.248 alin.1 lit.e din Codul muncii și art.61 lit.a din Codul muncii.
Gravitatea sporită a faptei rezultă chiar din împrejurarea că reclamantul, prin specificul funcției - agent de securitate - avea obligația de a interveni în situații de natura celei de față, inacțiunea sa ducând la vătămarea iremediabilă a raporturilor de muncă dintre părți, prin alterarea încrederii angajatorului în faptul că salariatul își va îndeplini în mod corespunzător atribuțiile de serviciu.
Totodată, consecințele abaterii disciplinare justifică luarea unei astfel de sancțiuni, colegului său fiindu-i cauzate vătămări ce au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale(conform raportului de constatare medico-legală-fila 52 din dosar), iar societatea a fost prejudiciată prin deteriorarea de către agresori a autoturismului de serviciu.
Situația familială a reclamantului nu reprezintă, conform legii, un criteriu de individualizare a sancțiunii disciplinare, astfel că nu poate fi luată în considerare.
Față de considerentele de fapt si de drept mai sus expuse, instanța urmează a respinge contestația ca neîntemeiată.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulată de reclamantul B. M., C.N.P._, cu domiciliul în comuna Bustuchin, ., județul Gorj, împotriva pârâtei S.C. C. P. S.R.L., C.U.I. nr._, înregistrată în registrul comerțului sub nr.J_, cu sediul în municipiul C., str. ..10, județul D., ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică, azi, 03.12.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte,
C. N. B.
Asistent judiciar, Asistent judiciar,
D. C. P. L. G.
Grefier,
M. E.
Red. D.P.C..
Thred D.P.C.
4 exp.
23.12.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
