Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 182/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 182/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 16-01-2015 în dosarul nr. 6796/95/2014
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 182/2015
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar C. D.
Asistent judiciar I. L. F.
Grefier M. P.
Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamant S. O. în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEANĂ DE PENSII GORJ și C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE - COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat reclamantul personal și asistat de avocat D. I. L., conform împuternicirii avocațiale depuse la dosarul cauzei, iar pârâții au fost reprezentați prin consilier juridic C. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că nu s-a primit răspuns din partea Comisiei Centrale de Soluționare a Contestațiilor, situație față de care instanța apreciază că nu se mai impune a se reveni cu adresă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, constatându-se cauza în stare de judecată, instanța a acordat cuvântul părților pe excepția inadmisibilității invocată de pârâtă și pe fondul cauzei.
Consilier juridic C. V. pentru pârâte a solicitat admiterea excepției pe motiv că nu a fost soluționată contestația de către Comisia Centrală de Contestații.
Avocat D. I. L. pentru reclamant a solicitat respingerea excepției iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, susținând că așa cum rezultă din înscrisurile depuse reclamantul a lucrat în grupa a II-a de muncă în perioada menționată. A precizat că grupa de muncă a reclamantului este menționată și în carnetul de muncă precum și în contractele individuale de muncă. În plus reclamantul deține și o adeverință în acest sens, adeverință pe care pârâta nu o poate cenzura atâta timp cât nu a fost contestată.
Reprezentantul pârâților a solicitat respingerea acțiunii pentru motivele invocate în cuprinsul întâmpinării, susținând că nu există documente verificabile din care să rezulte încadrarea reclamantului în grupa de muncă, acest aspect putând fi verificat de către casa de pensii. Cât privește restituirea sumelor a arătat că reținerea acestora se realizează în baza unei decizii de debit care nu a fost contestată de reclamant.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția Conflicte de muncă și Asigurări Sociale, sub numărul_, reclamantul S. O. a formulat contestație împotriva deciziei nr._/16.05.2014, emisă de C. Județeană de Pensii Gorj, contestată la C. Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații, însă nesoluționată în termen legal, solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei nr._/16.05.2014, emisă de C. Județeană de Pensii Gorj, cu obligarea intimatei CJPG să emită o nouă decizie de stabilire a pensiei în raport de data formulării cererii de înscriere la pensie, prin care să se valorifice perioada 18.06._95 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, conform Adeverinței nr. 1364/25.01.2010 eliberată de S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A., restituirea sumelor reținute nelegal și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că prin decizia nr._/19.12.2013, emisă de C. Județeană de Pensii Gorj, i-a fost admisă cererea de pensionare, fiind luată în considerare în urma verificărilor inclusiv perioada lucrată în grupa a II-a de muncă, conform Adeverinței nr. 1364/25.01.2010 emisă conform legii de S.C. COMPLEXUL ENERGETIC ROVINARI S.A.
Cu toate acestea, aceeași instituție, deși făcuse verificările legale, . Decizia nr._/16.05.2014 prin care, fără nici o motivare, este revizuită decizia anterioară, de această dată fiind considerat că s-ar fi acordat eronat grupa de muncă în perioada 18.06._95.
A arătat reclamantul că în data de 02.06.2014, a formulat contestație împotriva acestei decizii, fiind în acest fel îndeplinită obligația de parcurgere a acestei proceduri prealabile obligatorii.
Așa cum s-a stabilit prin Decizia Curții Constituționale nr. 956/13.11.2012 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 149 și 151 din L. nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, dispozițiile art. 151 alin. 2 din această lege sunt constituționale în măsura în care se interpretează că nesoluționarea contestațiilor și necomunicarea în termenul legal a hotărârilor Comisiei Centrale de contestații nu împiedică accesul la justiție.
A susținut reclamantul că pârâta nu poate cenzura mențiunile existente în adeverință, fiind în prezenta unui atribut exclusiv al conducerii unității cu consultarea sindicatului, în ceea ce privește încadrarea și nominalizarea persoanelor îndreptățite la acordarea grupelor de muncă, sarcina atestării unei situații rezultate din derularea raporturilor de muncă, ca și răspunderea pentru cele atestate revenind în exclusivitate emitentului-angajator .
Că, potrivit adeverinței nr. 1364/25.01.2010 emisă conform legii de S.C. Complexul Energetic Rovinari S.A. petentul, inclusiv pentru perioada 18.06._95, a fost încadrat în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%, conform nominalizării efectuate de Consiliul de Administrație prin Decizia nr. 13/19.04.1990, acesta îndeplinind în perioada respectivă funcția de subinginer și fiind avansat ca șef secție coordonator, petentul figurând în Tabel nominal cu salariații Secției . ce lucrează în instalația aferentă blocurilor de 200 MW pentru grupa a II-a de muncă, iar temeiul juridic al încadrării în grupa a II-a de muncă 1-a reprezentat art. 3 din Ordinul 50/1990 și Anexa 2 pct. 46 și pct. 123.
De asemenea, petentul lucra în aceleași condiții ca și personalul avut în subordine, respectiv operatori instalații cazane, lăcătuși, sudori, ungători, operatori instalații turbină, deoarece activitatea se desfășura în aceleași spații, condițiile de muncă fiind aceleași.
A mai arătat reclamantul că grupa a II-a de muncă este trecută și în Carnetul de muncă, inclusiv în contractele individuale de muncă nr. 697/16.06.1992 și nr. 832/01.05.1999, Actul Adițional din data de 01.05.1994.Relevant este că toate aceste contracte prevăd nu numai grupa a II-a de muncă, ei și sporuri cu caracter permanent pentru condiții grele de muncă, pentru condiții periculoase și pentru condiții nocive.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 263/2010 și normele de aplicare a L. 263/2010 aprobate prin HG 257/2011, Ordinului 50/1990.
Pârâtele au formulat întâmpinare prin care au solicitat să se constate că in raport de prevederile art.149 din Legea nr. 263/2010 acțiunea ce are ca obiect anularea deciziei I_/16.05.2014. este inadmisibila. Au arătat că în urma reverificării dosarului de pensionare al reclamantului s-a constatat că în mod eronat i-a fost valorificată acestuia perioada 18.06._95 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă.
Instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând cererea reclamantului, raportat la probatoriul administrat și dispozițiile legale aplicabile în cauză, tribunalul constată și reține următoarele:
Cu privire la excepția inadmisibilității, aceasta este neîntemeiată în condițiile în care reclamantul a urmat întocmai procedura prevăzută de art.149 din legea nr.263/2010, formulând contestație la Comisia Centrală de Contestații. Prin urmare, reclamantul nu poate fi sancționat pentru faptul că cererea sa nu a fost soluționată de către Comisia Centrală de Contestații în termenul legal de 45 zile, de la expirarea căruia acesta este îndreptățit să se adreseze instanței. În condițiile în care reclamantul a formulat contestația respectivă la data de 02.06.2014, până în prezent trecând așadar o perioadă de aproximativ 7 luni și ținând cont totodată de prevederile Deciziei Curții Constituționale nr. 956/13.11.2012 prin care s-a statuat că dispozițiile art. 151 alin. 2 din legea nr.263/2010 sunt constituționale în măsura în care se interpretează că nesoluționarea contestațiilor și necomunicarea în termenul legal a hotărârilor Comisiei Centrale de contestații nu împiedică accesul la justiție, instanța apreciază că se impune soluționarea contestației, altfel fiind încălcat accesul la justiție al reclamantului.
Pe fondul cauzei, tribunalul reține că prin decizia nr._ din 16.05.2014 emisă de C. Județeană de Pensii Gorj s-a dispus revizuirea deciziei anterioare, considerându-se că în mod eronat a fost valorificată perioada 18.06._95 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă. Reclamantul a contestat decizia la Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, contestație care însă până în prezent nu a fost soluționată.
În speță, motivul prezentei contestații îl constituie neluarea în considerare de către C. Județeană de Pensii a perioadei 18.06._95 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă.
Instanța reține că, potrivit art.52 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare sau în specialitate, după caz, prevăzute de prezenta lege.
În cazul pensiei pentru limită de vârstă, persoanele care au realizat vechime în muncă în grupa a II-a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare, după cum rezultă din prevederile art.158 alin.1 din Legea nr.263/2010(,, perioadele de vechime în muncă realizate în grupa a I-a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare în condiții deosebite, în vederea reducerii vârstelor de pensionare.,,).
Prevederile art.158 alin.2 din Legea nr.263/2010 stabilesc că adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.
În anexa 14 la Normele metodologice de aplicare a Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt arătate mențiunile pe care trebuie să le cuprindă adeverința ce atestă încadrarea in grupa I sau a II a de muncă, respectiv denumirea societății unde si-a desfășurat activitatea salariatul, meseria/funcția acestuia, grupa I sau a II-a de muncă in care a fost încadrat, perioada în care a desfășurat activitate in grupa de munca, procentul încadrării în grupa de munca, actul administrativ emis de unitate, conform prevederilor _ 0152>Ordinului ministrului muncii și ocrotirilor sociale, al ministrului sănătății și al președintelui Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării (proces-verbal, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administrație și a sindicatului privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă, pontajele lunare, registrul de evidență a intrărilor în subteran etc.), temeiul juridic al încadrării în grupa I sau a II-a de muncă.
Deși inițial pârâta C. Județeană de Pensii Gorj a valorificat reclamantului inclusiv perioada 18.06._95 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă, ulterior a revenit prin decizia contestată stabilind că în mod eronat a fost valorificată această perioadă, cu consecința evidentă a diminuării drepturilor de pensie.
Examinând carnetul de muncă al reclamantului(filele 23-27 din dosar) se constată că în perioada în discuție acesta a fost angajat al . Energetic SA ocupând diverse funcții: subinginer, șef secție, inginer principal.
La poziția 101 din carnetul de muncă(fila 26 din dosar) se precizează că: „În perioada 01.07._11 a lucrat în locul de muncă ce se încadrează în grupa a II-a de muncă punct 46 și 123 anexa 2 din Ordinul nr.50/1990 al MMPS, în procent de 100%.
Prin Ordinul nr.50/1990 emis de Ministerul Muncii și Ocrotirii Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii s-au stabilit locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal care lucrează în condiții deosebite, ce se încadrează în grupele I și II de muncă, în vederea pensionării.
Conform dispozițiilor art.13 din Ordinul nr.50/1990, perioada lucrată după data de 18.03.1969 până în prezent și în continuare se încadrează în grupele I și II de muncă în conformitate cu prevederile acestui ordin.
Ordinul nr.50/1990 privind încadrarea activităților în grupa I si a II a de muncă s-a aplicat până la data de 01.04.2001, dată de la care a fost abrogat.
In conformitate cu prevederilor art.15 alin. 1 din Ordinul nr.50/1990, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale.
De asemenea, potrivit art. 1alin. (1) din Decretul nr. 92/1976, „carnetul de muncă este actul oficial prin care se dovedește vechimea în muncă, vechimea neîntreruptă în muncă, vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, vechimea în funcție, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de muncă cu condiții deosebite, retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta”.
Chiar Legea nr. 263/2010 reglementează la art. 159 (1) modalitatea de dovedire a vechimii în muncă, astfel:
„Pentru perioadele prevăzute la art. 16 lit. a) și art. 17, dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori și a duratei de asigurare, realizată până la data de 1 aprilie 2001, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege.
Art. 17alin. (1) din aceeași lege se referă expres și la stagiul de cotizare reprezentat de vechimea în muncă suplimentară acordată în baza legislației anterioare datei de 01.04.2001 pentru grupele I și a II-a de muncă, astfel:
„Constituie stagiu de cotizare și perioada suplimentară la vechimea în muncă sau la vechimea în serviciu acordată în baza legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 pentru perioadele realizate în grupa I, a II-a (…)”.Prin urmare, dovedirea perioadelor lucrate în grupa I și a II-a de muncă se face în primul rând cu carnetul de muncă. De asemenea, perioada lucrată de reclamant în grupa a II-a de muncă se regăsește și în adeverința nr.1364 din 25.01.2010 eliberată de . SA.
Pentru perioada în litigiu, în carnetul de muncă al reclamantului s-a consemnat la poziția 101 perioada lucrată de acesta în grupa a II-a de muncă, așa cum s-a menționat mai sus, perioadă în care este inclusă și cea aflată în discuție, înscris care, în mod nejustificat, a fost ignorat însă de pârâtă C. Județeană de Pensii Gorj.
Verificarea modalității în care a fost consemnată încadrarea într-o grupă de muncă excede litigiului având ca obiect contestarea deciziei de pensionare, mențiunile din carnetul de muncă având deplina putere doveditoare până la desființarea acestora, pe căile legale. C. Județeană de Pensii nu este în măsura să cenzureze conținutul înscrisurilor respective în litigiul de asigurări sociale, întreaga responsabilitate pentru realitatea celor consemnate în carnetul de muncă și adeverințele emise cu privire la încadrarea în grupe de muncă revenind emitenților acestora.
Pe de altă parte, conform art.6 din Ordinul nr.50/1990 „nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective(nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)”.
În cazul de față, o astfel de nominalizare a existat și la nivelul unității al cărei angajat a fost reclamantul. Prin Hotărârea nr.13 din 19.04.1990 a Consiliului de Administrație al . SA s-a aprobat încadrarea în grupa a II-a de muncă a locurilor de muncă, activităților și meseriilor prevăzute în anexa respectivei hotărâri(fila 11 din dosar). În tabelul nominal cu salariații care se încadrează în grupa a II-a de muncă figurează la poziția nr.1 reclamantul S. O.(fila 12 din dosar).
În același timp, în contractele individuale de muncă ale reclamantului este menționată de asemenea grupa a II-a de muncă.
Mai mult, prin decizia nr.258/20.09.2004, pronunțată în complet format din 9 judecători, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că Ordinului nr.50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Ca urmare, o atare interpretare se impune cu atât mai mult cu cât, forma dobândită de Ordinul nr.50/1990 prin modificările și completările ulterioare a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente.
Astfel, prin restrângerea sferei de aplicare a ordinului și crearea de categorii distincte de beneficiari în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări și completări, s-ar crea discriminări acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.
De asemenea, nu se poate reține caracterul limitativ al Ordinului nr.50/1990, deoarece principiul de bază al încadrărilor în grupe superioare de muncă nu este regăsirea în liste, ci încadrarea se face pe baza condițiilor de muncă deosebite și a uzurii capacității de muncă a persoanelor care lucrează în același climat nefavorabil.
Prin decizia nr.87/1999 a Curții Constituționale s-a statuat că nu există nicio rațiune pentru care să se mențină un tratament discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții, cu privire la beneficiul grupei superioare de muncă.
În situația în care s-ar acorda accesul la o grupă superioară de muncă doar pentru persoanele trecute în forma inițială a Ordinului nr.50/1990 nu s-ar realiza o rezolvare echitabilă a persoanelor îndreptățite, ci s-ar crea un nou criteriu discriminatoriu, în contradicție cu dispozițiile cu valoare de principiu ale Codului muncii, dar și în contradicție cu art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului, alături de inechitatea de tratament creată printr-o normă juridică.
Raportat la cele expuse mai sus, se observă așadar, că încadrarea reclamantului în grupa a II-a de muncă s-a realizat cu respectarea întocmai a prevederilor legale,neavând relevanță nici faptul că acesta a ocupat funcții de conducere, astfel încât în mod nejustificat a fost înlăturată de la calculul pensiei perioada 18.06._95 lucrată de acesta în grupa a II-a de muncă.
Cât privește capătul de cerere privind restituirea de către pârâtă a sumelor reținute nelegal ca urmare a deciziei contestate tribunalul constată că este neîntemeiat, având în vedere că, în raport de prevederile art.179 și următoarele din legea nr.263/2010 reținerea unor sume se realizează în baza unei decizii, care la rândul ei poate fi contestată de persoana îndreptățită. Reclamantul nu a înțeles să conteste o astfel de decizie și mai mult nu și-a motivat în concret acest capăt de cerere, respectiv nu a precizat dacă este vorba de restituirea sumelor ce i s-au imputat ca urmare a reducerii perioadei valorificată ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă sau este vorba de diferențele de pensie reținute ulterior deciziei de revizuire ce face obiectul contestației.
Față de considerentele de fapt si de drept mai sus expuse, tribunalul va respinge excepția inadmisibilității, iar pe fond va admite în parte contestația,va anula decizia nr._ din 16.05.2014 emisă de C.J.P Gorj și va obliga pârâta C.J.P. Gorj să emită o nouă decizie de pensie cu luarea în considerare a perioadei 18.06.1990 - 01.05.1995 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă în procent de 100%. În baza art.453 cod procedură civilă va obliga pârâta Casa județeană de Pensii Gorj să plătească reclamantului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta C. Județeană de Pensii Gorj.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul S. O., domiciliat în Tg-J., .>Vârful M. nr.42, județul Gorj, având CNP_ în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană de Pensii Gorj cu sediul în Tg-J., județul Gorj și casa națională de Pensii Publice- Comisia Centrală de Soluționare a Contestațiilor, cu sediul în București, ..
Anulează decizia nr._ din 16.05.2014 emisă de C. Județeană de Pensii Gorj.
Obligă pârâta C. Județeană de Pensii Gorj să emită reclamantului o nouă decizie de pensie cu luarea în considerare a perioadei 18.06.1990 - 01.05.1995 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă în procent de 100%.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Ianuarie 2015.
Președinte, M. V. | Asistent judiciar, C. D. | Asistent judiciar, I. L. F. |
Grefier, M. P. |
Red.M.V/22 Ianuarie 2015
Ex.5
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 2302/2015.... | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 2871/2015.... → |
|---|
