Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 3900/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3900/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 05-10-2015 în dosarul nr. 3900/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 3900/2015
Ședința publică de la 05 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Asistent judiciar S. C.
Asistent judiciar I. R.
Grefier Șef G. A.
Pe rol fiind pronunțarea asupra dezbaterilor din ședința publică din 28.09.2015, privind acțiunea formulată de către reclamantul C. C., în contradictoriu cu pârâta U. „C. B.” TG-J., având ca obiect contestație decizie sancționare disciplinară.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
Dezbaterile pe fondul cauzei au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 28.09.2015.
Deliberând, instanța pronunță următoarea sentință:
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 27.03.2015, sub nr._, pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamantul C. C., în contradictoriu cu pârâta U. „C. B.” TG-J., a solicitat instanței ,ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei de sancționare nr.503 din 19.02.2015 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi efectuate în acest dosar.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, conform art. l din decizia nr. 503 din 19.02.2015 a fost sancționat disciplinar cu diminuarea salariului de bază cu 5%, pe o perioadă de 3 luni”.
Consideră reclamantul că decizia nr. 503 din 19 02.2015 este lovită de nulitate absolută, din următoarele motive:
În fapt, a arătat că a fost sancționat prin decizia de mai sus cu diminuarea salariului de bază cu 5%, pe o perioada de 3 luni, pe motiv că a refuzat participarea unei comisii, pe care o consideră constituită în mod abuziv, numai pentru a-l intimida, deoarece a avut curajul să participe la concursul pentru funcția de rector (fiind singura persoană pentru care s-a constituit această comisie), menționând că numai după participarea sa la concursul pentru funcția de rector s-au constituit aceste comisii.
Referitor la afirmația, că în data de 07.01. 2015 a refuzat să desfășoare activitatea didactică de seminar în prezența comisiei, a arătat că a explicat celor din comisie că ceea ce fac ei este ilegal și abuziv, neexistând nicio decizie emisă de conducerea Universității ca această comisie să îl asiste la activitatea de seminar, că se încalcă statutul personalului didactic și că nu au pregătirea profesională de specialitate în domeniul analizei economico-financiare. În fața argumentelor aduse comisia a plecat de bună - voie. Această faptă a fost săvârșită pe data de 07.01.2015, dar nu există un temei legal pentru a avea asistență la curs, deoarece metodologia de asistență la curs a fost elaborată în data de 23 01 2015, deci ulterior faptei. Totodată, a menționat reclamantul că doar în prezența comisiei a refuzat susținerea seminarului, însă după plecarea acestora, a susținut seminarul cu studenții prezenți.
În ceea ce privește examenul cu studenții din anul III specializarea Finanțe - Bănci, reclamantul a precizat că nu a susținut acest examen, din data de 26.01.2015, ora 14,00, deoarece a respectat prevederile art. 24 alin 3 din Regulamentul privind activitatea profesională a studenților, în anul universitar 2014-2015 și anume, să nu susțină două examene în aceeași z,i fără aprobarea decanului. Neavând aprobarea decanului, a susținut doar un singur examen în data de 26.01.2015, ora 10,00, iar pe cel de la ora 14, 00 nu l-a mai susținut. A doua zi, consiliul facultății, sub presiunea decanului (și fără un temei legal), în mod abuziv, a aprobat ca examenul să fie susținut cu o comisie din care să nu facă parte reclamantul.
A mai susținut reclamantul că motiv de nulitate absolută constituie și faptul că, la art. 2 alin. 3 din decizia nr. 503, deși U. enumeră o . acte normative, nu specifică în mod concret articolele. art. 252 alin 2 lit. b din Codul muncii - republicat stipulează: " Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu: b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat”.
Referitor la gravitatea abaterilor disciplinare, consideră reclamantul că abaterile nu au un grad ridicat de vinovăție, așa cum afirmă U., deoarece a respectat prevederile legale.
Cu privire la art. 4 din decizie, în care se susține că motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către reclamant în timpul cercetării disciplinare prealabile s-au datorat faptului că a refuzat în mod nejustificat să primească convocarea la audiere, a precizat reclamantul că acest lucru este neadevărat, deoarece nu a fost convocat legal, cu adresă scrisă, pentru a putea participa în fața comisiei și pentru a-și putea face apărarea, acest fapt constituind un alt motiv de nulitate absolută (art. 252 alin 2 lit. c - codul muncii republicat).
Reclamantul a mai arătat că, la art. 5 din decizia nr. 503/19.02.2015 se indică temeiul de drept în baza căruia i se aplică sancțiunea disciplinară ,constând în „avertisment scris” și nu în „diminuarea salariului de bază cu 5%, pe o perioadă de 3 luni”, pentru care a fost emisă decizia mai sus menționată. Consideră că cest aspect constituie încă un motiv de nulitate absolută, în acest articol fiind cuprinsă altă sancțiune disciplinară și nu pentru care s-a emis decizia 503/19.02.2015.
De asemenea, un alt motiv de nulitatea absolută este prevăzut la același articol, respectiv 252 alin.3 (Legea 53/2003- Codul muncii, republicat): „ Decizia de sancționare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii și produce efecte de la data comunicării”. A menționat reclamantul că nu a primit această decizie în termenul prevăzut de lege, ci a primit-o la data de 02.03.2015, după 11 zile.
Pârâta U. „C. B.” din Tg-J. a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca fiind netemeinică și nelegală, menținerea deciziei Rectorului Universității "C. B." din Târgu-J., cu nr. 503/19.02.2015, ca fiind temeinică și legală, precum și respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În apărare, pârâta a arătat următoarele:
Prin decizia de sancționare disciplinară contestată, cu nr.503/19.02.2015, potrivit prevederilor art. l din aceasta : domnul prof.univ.dr. C. C., cadru didactic al Facultății de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor din cadrul Universității „C. B." din Târgu-J. se sancționează disciplinar cu diminuarea salariului de bază cu 5% pe o perioadă de 3 luni, conform dispozițiilor art.312 alin.2 lit. b și art.313 alin.2 din Legea nr. 1/2011 - Legea educației naționale, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art.2 din aceeași decizie: sancționarea disciplinară a domnului prof.univ.dr. C. C., constând în diminuarea salariului de bază cu 5% pe o perioadă de 3 luni, se datorează săvârșirii de către acesta a abaterilor disciplinare, prin încălcarea obligațiilor ce-i revin în calitate de cadru didactic, constând în:
În data de 07.01.2015, domnul prof.univ.dr. C. C. a refuzat să desfășoare activitatea didactică de seminar, programată în orar pentru acea zi, în prezența comisiei, care avea ca sarcină să participe la cursurile desfășurate de către didactice, conform hotărârii Consiliului de Administrație al Universității „C. B." din Târgu-J. nr.552/10.11.2014.
În data de 26.01.2015, ora 14.00, a refuzat susținerea examenului (oral) cu studenții de la specializarea Finanțe - Bănci, Anul III, grupele 232 A și 237 din cadrul Facultății de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor, la disciplina analiză economico - financiară.
Comisia, care avea ca sarcină să participe la cursurile desfășurate de către didactice, potrivit hotărârii Consiliului de Administrație al Universității „C. B." din Târgu-J., cu nr.552/10.11.2014, a fost constituită în conformitate cu dispozițiile art.61 alin. l din Carta Universității „C. B." din Târgu-J., potrivit căruia: Senatul universitar stabilește comisii de specialitate prin care controlează activitatea conducerii operative a universității, a consiliului de administrație și a întregii comunități academic.
S-a arătat că obligațiile ce-i reveneau reclamantului, în calitate de cadru didactic universitar și care au fost încălcate de către acesta, sunt stabilite prin Cap. V - VII din Contractul Individual de Muncă nr. 134/19.02.1996, încheiat între U. „C. B." din Târgu-J. și domnul prof.univ.dr. C. C., Cap. l - Sarcini de serviciu obligatorii, efectuarea de activități de seminarizare la disciplina Analiza economico-financiară, anul III, 2S/săptămână, Cap. B, Subcap.B2 - Activități în interesul învățământului, Secțiunea - Alte activități/atribuții/sarcini de serviciu neincluse în fișa postului, în interesul învățământului, stabilite prin dispoziții/decizii ale conducătorilor ierarhici sau prin hotărâri ale organelor colegiale de conducere ale Facultății sau ale Universității, Capitolul III din Fișa postului și prevederile art.5 din Regulamentul de organizare și funcționare a Universității „C. B." din Târgu-J..
A arătat pârâta că, prin săvârșirea abaterii disciplinare, reclamantul a încălcat și prevederile art. 14 alin. l lit. b, m, r din Regulamentul de ordine interioară al Universității „C. B." din Târgu-J., prin neîndeplinirea la timp, calitativ și cantitativ, a atribuțiilor ce-i revin conform fișei postului și a dispozițiilor de serviciu transmise pe cale ierarhică, prin nerespectarea prevederilor cuprinse în Regulamentul Intern, în contractul colectiv de muncă aplicabil, în contractul individual de muncă și în fișa postului, precum și prin neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu cu responsabilitate, competență, eficiență, corectitudine și conștiinciozitate.
Referitor la sancțiunea disciplinară aplicată reclamantului, constând în diminuarea salariului de bază cu 5% pe o perioadă de 3 luni, s-a arătat că aceasta corespunde gravității faptei și s-a efectuat o corectă individualizare.
De asemenea, pârâta a arătat că au fost menționate motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantului, a fost indicat temeiul de drept și s-a precizat faptul că decizia poate fi contestată de salariatul în cauză la Tribunalul Gorj, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.Totodată, s-a arătat că decizia a fost comunicată reclamantului, pârâta având dovada comunicării și refuzul petentului de a o primi.
Prin săvârșirea acestei abateri disciplinare de către petent, aceasta a încălcat și prevederile art.14 alin. l lit. b, m, r din R.O.I. al U.C.B., prin neîndeplinirea la timp, calitativ și cantitativ, a atribuțiilor ce-i revin prin fișa postului și a dispozițiilor de serviciu transmise pe cale ierarhică, prin nerespectarea prevederilor cuprinse în regulamentul intern, în contractul colectiv de muncă, în contractul de muncă, în fișa postului, precum și prin neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu cu responsabilitate, competență, eficiență, corectitudine și conștiinciozitate.
S-a învederat că art.248 alin. l din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, republicată prevede că: În cazul în care, prin statute profesionale aprobate prin lege specială, se stabilește un alt regim sancționator, va fi aplicat acesta. Toate sancțiunile disciplinare aplicabile cadrelor didactice și personalului didactic auxiliar din învățământul preuniversitar și superior se aplică în baza acestei legi speciale - Legea nr.1/2011 - Legea educației naționale, cu modificările și completările ulterioare și nu a Codului muncii.
A arătat pârâta că nu se poate reține încălcarea prevederilor din Codul muncii, fiind menționate în mod corect și legal dispozițiile legii speciale, respectiv Legea nr.1/2011 - Legea educației naționale, cu modificările și completările ulterioare, având în vedere calitatea de cadru didactic a petentului.
Legea nr.1/2011 primează față de Codul Muncii și, prin urmare, consideră pârâta că nu se aplică art. 248 al l lit. a din Codul Muncii, sancționarea petentului făcându-se în baza art. 312, 313, 314 din Legea nr. 1/2011, precum și în baza R.O.F. a U.C.B. Deci, aplicarea sancțiunii disciplinare - diminuarea salariului de bază cu 5%, pe o perioadă de 3 luni, este legală și temeinică.
Pârâta a susținut că reclamantul ar fi trebuit să demonstreze lipsa culpei sale și să demonteze neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu care au stat la baza sancționării sale disciplinare, prin prisma textelor de lege care incriminează această încălcare vădită și continuă a sarcinilor ce-i revin.
Consideră pârâta că excepția nulității absolute a deciziei de sancționare disciplinară este inadmisibilă, întrucât, pârâta a respectat dispozițiile art.250 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, republicată, privind stabilirea sancțiunii disciplinare aplicabile în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, această condiție fiind îndeplinită prin art.3 din decizia contestată, dar și dispozițiile art.252 alin.2-5 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, republicată, referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă o astfel de decizie.
Referitor la respectarea dispozițiilor art.314 din Legea nr.1/2011 - Legea educației naționale, cu modificările și completările ulterioare, s-a arătat că sancțiunea disciplinară s-a aplicat în mod corect si legal.
În ceea ce privește investigarea abaterilor disciplinare săvârșite de personalul didactic, s-a arătat că se constituie comisii de analiză formate din 3-5 membrii, cadre didactice, care au funcția cel puțin egală cu a celui care a săvârșit abaterea și un reprezentant al organizației sindicale, prevederile art. 314 al 2 din lege stabilind clar componența comisiei .S-a învederat că toți membrii acesteia au gradul didactic de profesor universitar, iar reprezentantul organizației sindicale este chiar cadru didactic, ceea ce înseamnă că și acest text de lege a fost respectat întocmai.
A precizat pârâta că toată procedura de sancționare a fost realizată în conformitate cu prevederile art. 312, 313, 314 din Legea Educației Naționale nr. 1/2011 (fiind lege specială prevalează față de Codul Muncii), precum și în baza R.O.F. a Universității, Cap XIII - Sancțiuni.
În ceea ce privește legalitatea constituirii comisiei de asistență la cursuri și seminarii, despre care petentul vorbește in cererea de chemare in judecată, s-a arătat că aceasta a fost constituită prin act administrativ (hotărârea Consiliului de Administrație al Universității „ C. B." din Târgu-J. nr.552l 10.11.2014), iar așa-zisul pretext invocat de reclamant, cum că ar fi fost asistat la cursuri pentru că ar fi candidat la o funcție de conducere în cadrul instituției, este o simpla afirmație, întrucât nu doar reclamantul a fost asistat, ci această măsură a asistării la cursuri si seminarii, de către o comisie legal constituită, a fost aplicată tuturor cadrelor didactice. Faptul că acea comisie ar fi părăsit sala este neadevărat, întrucât din documentele încheiate cu acea ocazie rezulta că, în data de 07.01.2015, domnul prof.univ.dr. C. C. a refuzat să desfășoare activitatea didactică de seminar, programată în orar pentru acea zi, în prezența comisiei, care avea ca sarcină să participe la cursurile desfășurate de către didactice.
Comisia respectivă, care avea ca sarcină să participe la cursurile desfășurate de către cadrele didactice, potrivit hotărârii Consiliului de Administrație al Universității „C. B." din Târgu-J., cu nr.552/10.11.2014, a fost constituită în conformitate cu dispozițiile art.61 alin. l din Carta Universității „C. B." din Târgu-J., potrivit căruia: Senatul universitar stabilește comisii de specialitate prin care controlează activitatea conducerii operative a universității, a consiliului de administrație și a întregii comunități academic.
Referitor la refuzul reclamantului de a susține examenul (oral) cu studenții de la specializarea Finanțe Bănci, Anul III, grupele 232 A și 237, din cadrul Facultății de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor, la disciplina analiză economico - financiară, s-a arătat că planificarea oricărui colocviu / examen se face cu acordul cadrului didactic, care semnează acea planificare, tocmai petentul fiind cel care nu a respectat regula conform căreia nu poți susține două examene in aceeași zi, decât cu aprobarea decanului, în cazul celui de-al doilea. Refuzând acest lucru și nefiind culpa studenților de la acea specializare, era firească susținerea acelui examen în fața și de către o comisie constituită în acest sens. Refuzul petentului a fost de fapt o modalitate de a-și ascunde propria culpa.
A mai arătat pârâta că afirmația reclamantului, că decizia de sancționare disciplinară nu ar cuprinde prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, este neadevărată, întrucât toate dispozițiile interne încălcate au fost menționate în preambulul deciziei contestate.
Faptul că la art.5 din decizia contestată a fost menționat greșit tipul sancțiunii disciplinare (avertisment scris în loc de diminuarea salariului de bază cu 5% pe o perioadă de 3 luni, așa cum este corect), însă a fost menționată corect prevederea legală a sancțiunii disciplinare aplicate, art.312 alin.2 lit. b și art.313-314 din Legea nr.1/2011 - Legea educației naționale, cu modificările și completările ulterioare, nu poate conduce la nulitatea absolută a deciziei respective, mai ales că la art. 1, 2 și 3 din acea decizie, s-a menționat felul sancțiunii disciplinare aplicate, dar și temeiul legal au, fost corect menționate.
De fapt, a arătat pârâta că există documente doveditoare, care dovedesc ca reclamantul a refuzat sa primească aceste decizii, comunicate atât prin poștă, fan curier, cât și prin salariați și martori.
S-a arătat că reclamantul a dovedit rea-credință, încercând sa inducă în eroare atât pârâta, cât și instanța de judecată, prin menționarea altui domiciliu decât cel de pe cartea de identitate, iar comunicarea deciziilor de sancționare s-a realizat nu numai la domiciliul existent la C. Resurse umane si Salarizare, cât și la domiciliul indicat în prezenta acțiune.
A învederat pârâta că decizia contestată a fost comunicată chiar în data emiterii, respectiv 19.02.2015.
În temeiul dispozițiilor Noului Cod de procedură civilă, pârâta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În drept, pârâta a invocat prevederile art.312-314 din Legea nr.1/2011 - Legea educației naționale, cu modificările și completările ulterioare, prevederile art.251 alin.3 din Legea 53/2003 - Codul muncii, republicată, precum și reglementările interne.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a învederat instanței că întâmpinarea depusă nu este însușită de conducerea Universității, aceasta fiind semnată doar de consilierul juridic și consideră că instanța nu trebuie să țină cont de ea.
În răspunsul la întâmpinare reclamantul a reiterat motivele de nulitate invocate în cererea de chemare în judecată.
De asemenea, a susținut reclamantul că nu a refuzat primirea convocării la audiere, ci doar a solicitat să țină cont de adresa în care a rugat să-i fie trimisă prin poștă. Deci nu s-a prezentat la audieri, deoarece nu a fost convocat în mod legal. Din adresele depuse de pârâtă la dosar rezultă, în mod cert, că aceasta i-a fost trimisă la altă adresă, nu la adresa din cartea de identitate (.. 93, și nu nr. 90 cum figurează în adresele Universității).
Consideră că afirmația pârâtei că în speța de față nu sunt aplicabile prevederile Codului
Muncii este eronată, aplicarea sancțiunii disciplinare de diminuare a salariului fiind netemeinică
și nelegală.
Concluzionând, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, anularea deciziei nr. 503/10.02.2015 ca netemeinică și nelegală și obligarea pârâtei la cheltuielile de judecată ce vor fi efectuate.
În probatoriu a fost administrată proba cu înscrisuri.
Pârâta a solicitat și încuviințarea probei testimoniale, însă ulterior a renunțat la această probă (ședința din 05.10.2010) .
Analizând probele administrate în acuză, în raport de dispozițiile legale aplicabile, instanța reține:
Reclamantul C. C. este angajat ca profesor universitar dr. în cadrul Universității „C. B.” Tg-J..
Prin decizia nr.503/19.02.2015(filele 5-8 din dosar), emisă de rectorul Universității „C. B.” Tg-J., reclamantul a fost sancționat disciplinar cu diminuarea salariului de bază cu 5%, pe o perioadă de 3 luni, conform ,dispozițiilor art.312 alin.2 lit. b și art.313 alin.2 din Legea nr.1/2011, în baza raportului final de cercetare disciplinară nr.1913/18.02.2015(filele 29-31 din dosar)
Conform art. 313 alin.2 din Legea nr.1/2011, sancțiunea de diminuare a salariului de bază cu 5%, pe o perioadă de 3 luni, a fost aprobată prin hotărârea nr.67/18.02.2015 a Consiliului Facultății de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor din cadrul Universității „C. B." din Târgu-J.(filele 32, 33 din dosar), iar aplicarea sancțiunii s-a efectuat de către rectorul Universității „C. B.” Tg-J., prin decizia de sancționare sus menționată, conform art. 313 alin.3 din Legea nr.1/2011.
S-a reținut în sarcina reclamantului încălcarea obligațiilor ce-i revin în calitate de cadru didactic, constând în:
În data de 07.01.2015, reclamantul a refuzat să desfășoare activitatea didactică de seminar, programată în orar pentru acea zi, în prezența comisiei, care avea ca sarcină să participe la cursurile desfășurate de către didactice, conform hotărârii Consiliului de Administrație al Universității „C. B." din Târgu-J., cu nr.552/10.11.2014.
În data de 26.01.2015, ora 14.00, reclamantul a refuzat susținerea examenului (oral) cu studenții de la specializarea Finanțe - Bănci, Anul III, grupele 232 A și 237 ,din cadrul Facultății de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor, la disciplina analiză economico - financiară.
În ceea ce privește la individualizarea sancțiunii, s-a arătat că s-au avut în vedere următoarele criterii:
a) cauzele care au stat la baza aplicării se datorează în totalitate salariatului în cauză, iar referitor la gravitatea abaterilor disciplinare s-a arătat că prezintă un grad ridicat, datorat neexercitării întocmai a atribuțiilor specifice calității de cadru didactic universitar, consecințelor abaterilor disciplinare, precum și nerespectării de către acesta a prevederilor legale și a reglementărilor interne.
b) împrejurările în care a fost săvârșită au fost și sunt în legătură cu serviciul și cu obligațiile ce-i reveneau salariatului în cauză, în calitate de cadru didactic al Facultății de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor din cadrul Universității „C. B." din Târgu-J., calitate ce implică obligații și responsabilități stabilite prin actele normative, actele administrative și alte reglementări interne.
c) gradul de vinovăție al salariatului este unul ridicat, având în vedere abaterile disciplinare constatate, dovada acestora prin documentele existente la dosarul întocmit de către comisia constituită, precum și cele reținute și menționate cu ocazia cercetării disciplinare prealabile.
d) comportarea anterioară a salariatului nu a fost una tocmai corespunzătoare, prin decizia rectorului Universității „C. B." din Târgu-J. nr.140/29.01.2015, acesta fiind anterior sancționat disciplinar cu avertisment scris, conform dispozițiilor art.312 alin.2 lit. a) și art. 313 alin.2 din Legea nr. 1/2011 - Legea educației naționale, cu modificările și completările ulterioare.
e) urmările abaterilor. Prin refuzul domnului prof.univ.dr. C. C., în calitate de cadru didactic al Facultății de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor din cadrul Universității „C. B." din Târgu-J. de a desfășura activitatea didactică de seminar, programată în orar pentru acea zi, în prezența comisiei, care avea ca sarcină să participe la cursurile desfășurate de către didactice, conform hotărârii Consiliului de Administrație al Universității „C. B." din Târgu-J., cu nr.552l 10.11.2014, acesta nu a respectat aceste prevederi aprobate de organismele de conducere colegiale din cadrul instituției / de învățământ superior, fiind obligatorii în virtutea raporturilor de subordonare în care se află față de acestea. Totodată, refuzul de asusține examenul (oral) cu studenții de la specializarea Finanțe - Bănci, Anul III, grupele 232 A și 237, din cadrul Facultății de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor, la disciplina analiză economico - financiară, a avut urmări în ceea ce privește perturbarea procesului de învățământ.
Referitor la motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către salariatul în cauză în timpul cercetării disciplinare prealabile, s-a arătat că s-au datorat faptului că reclamantul a refuzat, în mod nejustificat, să primească convocarea la audiere și să se prezinte la audiere, deși a fost convocat să-și îndeplinească obligațiile ce-i reveneau în calitate de cadru didactic universitar, prin raportare la prevederile actelor normative, administrative și a celor cuprinse în reglementările interne în vigoare. S-a arătat că, în urma analizei efectuate de către comisia constituită, a absenței nejustificate la audieri a salariatului în cauză, s-a constatat că faptele semnalate sunt reale, reclamantul fiind vinovat de cele sesizate, făcându-se aplicarea dispozițiilor art.251 alin.3 din Legea 53/2003 - Codul muncii, republicată, referitoare la dreptul angajatorului de a dispune sancționarea în cazul neprezentării salariatului la convocare, fără un motiv obiectiv.
Analizând conținutul deciziei de sancționare disciplinară, instanța reține că decizia cuprinde mențiunile prevăzute de art. 252 alin. 2 din Codul muncii, respectiv: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost încălcate de salariat; motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea; temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplica; termenul în care sancțiunea poate fi contestată; instanța competenta la care sancțiunea poate fi contestată .
De asemenea, instanța reține că la art.1 și 3 din decizia de sancționare se menționează foarte clar sancțiunea aplicată, respectiv diminuarea salariului de bază cu 5%, pe o perioadă de 3 luni, iar la art.5 se menționează temeiul de drept al aplicării sancțiunii, respectiv art.312 alin.2 lit. b și art. 313,314 din Legea nr.1/2011. Prin urmare, instanța reține că nu constituie motiv de nulitate a deciziei de sancționare faptul că la art.5, referitor la temeiul de drept, deși se prevede în mod corect temeiul de drept al aplicării sancțiunii, respectiv art.312 alin.2 lit. b din Legea nr.1/2011(care prevede sancțiunea de diminuare a salariului), se menționează sancțiunea de avertisment, fiind evident o eroare materială.
Totodată, instanța reține că potrivit art.1 din Codul muncii, prevederile acestui cod se aplică domeniului raporturilor de muncă, inclusiv celor reglementate prin legi speciale, în măsura în care acestea nu conțin dispoziții derogatorii.
În speță, în decizia de sancționare a reclamantului, ca temei de drept, au fost menționate dispozițiile legii speciale, respectiv art.312 alin.2 lit. b și art.313 alin.2 din Legea nr.1/2011, neavând nicio relevanță faptul că nu au fost menționate și prevederile Codului muncii, act normativ cu aplicabilitate generală în materia raporturilor de muncă. Prin urmare sunt neîntemeiate susținerile reclamantului formulate în acest sens.
De asemenea, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că reclamantul a fost convocat la cercetarea disciplinară prealabilă pentru data de 16.02.2015, prin Fan Curier Expres (fila 22 din dosar), la adresa din Tg-J., Preajba M. nr.90, județul Gorj, menționată în cartea de identitate depusă în copie la dosar de către pârâtă(fila 80 din dosar). De altfel, chiar în declarația dată în 14.11.2014, reclamantul menționează aceeași adresă, respectiv Preajba M. nr.90(fila 50 din dosar). Prin răspunsul la întâmpinare reclamantul a arătat că adresa corectă a acestuia era Preajba M. nr.93, însă nu a făcut dovada că a adus la cunoștința pârâtei această adresă .
Totodată, instanța reține că în data de 16.02.2015 reclamantului i-a fost prezentată convocarea la cercetarea disciplinară și i s-a adus la cunoștință obiectul convocării, data și locul convocării, însă reclamantul a refuzat să o primească și nu s-a prezentat la comisia de cercetare, fapt ce rezultă din data de 16.02.2015( filele 94-96 din dosar).De altfel, reclamantul a recunoscut și prin cererea de chemare în judecată că a refuzat să primească convocarea, pe motiv că trebuia să i se comunice prin poștă.
De asemenea, instanța reține că modalitatea de efectuare a convocării prevăzută la alin.2 al art.251 din Codul muncii nu este prevăzută sub sancțiunea nulității absolute, astfel că necomunicarea în scris a convocării atrage sancțiunea nulității relative, salariatul urmând să facă dovada producerii unui prejudiciu.
În speță, însă pârâta a comunicat în scris convocarea la cercetarea disciplinară la adresa din cartea de identitate a reclamantului și, de asemenea, s-a înmânat și personal convocarea în data de 16.02.2015, însă reclamantul a refuzat primirea acesteia.
Instanța mai reține că decizia de sancționare a reclamantului a fost comunicată reclamantului la data emiterii, respectiv 19.02.2015, însă a fost primită de acesta în data de 02.03.2015, conform confirmării de primire de la fila 60 din dosar. De asemenea, conform procesului – verbal din data de 23.02.2015(fila 65 din dosar), s-a încercat să se comunice personal reclamantului decizia de sancționare, însă acest a refuzat. Prin urmare sunt neîntemeiate susținerile reclamantului, în sensul că nu i s-a comunicat decizia de sancționare conform prevederilor legale.
În ceea ce privește temeinicia măsurii de sancționare, instanța reține că reclamantul C. C. este vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, vinovăția sa fiind dovedită cu înscrisurile depuse la dosar.
Conform procesului-verbal nr.397 din data de 14.01.2015(fila 51 din dosar), în data de 07.01.2015 reclamantul a refuzat să desfășoare activitatea didactică de seminar, programată în orar pentru acea zi, în prezența comisiei, care avea ca sarcină să participe la cursurile desfășurate de către didactice.
Instanța reține că apărările reclamantului, în sensul că nu avea dreptul comisia de a-l asista la desfășurarea seminarului, sunt neîntemeiate, întrucât comisia era constituită în vederea participării la seminariile desfășurate de cadrele didactice, în baza hotărârii Consiliului de Administrație al Universității „C. B." din Târgu-J., cu nr.552/10.11.2014(fila 114 din dosar).
De asemenea, instanța reține că sunt neîntemeiate apărările reclamantului în sensul că nu a susținut examenul din data de 26.01.2015, ora 14,00, deoarece a respectat prevederile art. 24 alin 3 din Regulamentul privind activitatea profesională a studenților, în anul universitar 2014-2015 și anume, să nu susțină două examene în aceeași zi fără aprobarea decanului.
Într-adevăr, conform prevederilor art. 3 din regulamentul intern(fila 162 din dosar), mai sus menționate, fiecare cadru didactic poate programa pentru o zi numai o singură grupă de studenți, dacă modalitatea de evaluare este proba orală, iar în situații bine motivate, cadrul didactic poate aviza, iar decanul facultății poate aproba programarea pentru examinare două grupe de studenți în aceeași zi, pentru probele orale, cu obligația încadrării în intervalul orar de examinare prevăzut de art.23 alin.9. Așadar programarea se face de către fiecare cadru didactic titular de disciplină, iar în speță planificarea celor două examene din data de 26.01.2015 a fost semnată de către reclamantul C. C., în calitate de cadru didactic(filele 128 și 129 din dosar), astfel că este nejustificat refuzul acestuia de a susține examenul din data de 26.01.2015, ora 14,00.
Programarea examenelor se face de către conducerea facultăților doar în cazul examenelor din sesiunea de restanțe din toamnă, conform prevederilor alin. 2 al art. 24 din regulament(fila 161 din dosar).
Așadar, instanța reține că reclamantul este vinovat de săvârșirea faptelor reținute ca abateri disciplinare, neîndeplinindu-și atribuțiile de serviciu.
De asemenea, instanța reține că, în conformitate cu prevederile prevăzute de art. 250 din Codul muncii, angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă, în raport de gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, având în vedere următoarele: împrejurările în care a fost săvârșită fapta, gradul de vinovăție a salariatului, consecințele abaterii disciplinare, comportarea generală în serviciu a salariatului și eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către salariat.
În raport de criteriile sus menționate, având în vedere gravitatea faptelor reclamantului, de a refuza să-și desfășoare activitatea la seminar în prezența comisiei constituită în baza hotărârii Consiliului de Administrație (nr.552/10.11.2014) și de a susține examenul cu studenții de la specializarea Finanțe - Bănci, Anul III, grupele 232 A și 237, planificat 26.01.2015, precum și faptul că reclamantul a mai fost sancționat disciplinar prin decizia rectorului Universității „C. B." din Târgu-J. nr.140/29.01.2015(filele 81-83 din dosar), cu sancțiunea de avertisment scris, instanța reține că sancțiunea disciplinară aplicată prin decizia contestată în prezenta cauză, respectiv diminuarea salariului de bază cu 5%, pe o perioadă de 3 luni, a fost corect individualizată.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, instanța urmează să respingă contestația formulată de reclamantul C. C. ca neîntemeiată.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulată de către reclamantul C. C., având CNP_ și domiciliul în Tg.J., .. 93, județul Gorj, în contradictoriu cu pârâta U. „C. B.” TG-J., cod fiscal_, cu sediul în Tg.J., .. 30, județul Gorj.
Cu apel în termen de 10 de zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 05. 10. 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, A. B. | Asistent judiciar, S. C. | Asistent judiciar, I. R. |
Grefier Șef, G. A. | ||
Red. A.B./4 ex.
04 Noiembrie 2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
