Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 3889/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3889/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 05-10-2015 în dosarul nr. 3889/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 3889/2015
Ședința publică de la 05 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Asistent judiciar S. C.
Asistent judiciar I. R.
Grefier Șef G. A.
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulată de reclamanta P. M., în contradictoriu cu pârâții I. ȘCOLAR JUDEȚEAN GORJ, L. CU P. SPORTIV TG-J. și C. L. TG.J., având ca obiect drepturi bănești - calcul drepturi salariale Lg. 221/2008 începând cu 01.10.2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, fiind primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, în conformitate cu prevederile art. 131 alin.1 din Codul de procedură civilă, instanța a procedat la verificarea competenței, stabilind că Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale este competentă general, material și teritorial să judece pricina de față, în temeiul dispozițiilor art. 269 alin.1 și 2 din Codul muncii, art. 208, 210 din Legea nr. 62/2011 și art. 95 din Codul de procedură civilă.
În probatoriu, conform dispozițiilor art. 258 raportat la art.255 și 292 din Codul de procedură civilă, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Din oficiu, instanța a invocat lipsei calității procesuale pasive cu privire la pârâtul I. Școlar Județean Gorj și, constatând terminată cercetarea procesului, a reținut cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului Gorj la data de 15.05.2015, sub nr._, reclamanta P. M. a chemat în judecată pârâții I. ȘCOLAR JUDEȚEAN GORJ, L. CU P. SPORTIV TG-J. și C. L. TG.J., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună:
- obligarea pârâților la calcularea drepturilor salariate rezultate din aplicarea L.221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008 și plata diferențelor dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele cuvenite în baza L.221/2008 începând cu data de 01.10.2008, sume, majorate, indexate, actualizate pana la data plății efective;
- obligarea pârâților la plata pe viitor a drepturilor salariale menționate mai sus.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin O.G. 15/30.01.2008, aprobată prin L.221/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, s-a dispus, în baza art. 1 lit. b, ca personalul didactic preuniversitar gradul didactic II, definitiv, debutant, cel cu studiu de nivel real fără pregătire de specialitate și pentru funcțiile auxiliare, să beneficieze de o majorare de 10%, începând cu 01.01.2008 față de la nivelul de la 31.12.2007.
La art. l lit. c, pentru funcțiile didactice din anexa 2, unde sunt incluși profesori, institutori, învățători, educatori, maiștrii, se prevăd coeficienți de multiplicare, a căror valoare este după cum urmează:
- valoarea coeficientului de multiplicare 1.000: ianuarie - martie 2008 = 59,593 lei;
- valoarea coeficientului de multiplicare 1000: aprilie-septembrie 2008=275,168 lei;
- valoarea coeficientului de multiplicare 1000: octombrie 2008-decembrie 2008 = 400 lei.
În anexa 3 se prevăd coeficienții de multiplicare pentru funcțiile didactice auxiliare din învățământ, respectiv bibliotecar, informatician, instructor, secretar, asistent social, pedagog, analist programator,coeficienții de multiplicare fiind:
- valoarea coeficientului de multiplicare 1000: ianuarie-martie 208= 59,593 lei;
- valoarea coeficientului de multiplicare 1000: aprilie - septembrie 2008=75,168
- valoarea coeficientului de multiplicare 1000: octombrie - decembrie 2008= 400 lei.
Reclamanta a precizat că O.G. 15/30.01.2008, aprobată prin Legea 221/28.10.2008, a fost modificată prin O.U.G. 136/ 28.10.2008, care în art. l arată că în perioada octombrie - decembrie 2008 valoarea coeficientului de multiplicare 1000 este de 299,934 lei, iar prin art.4 a abrogat O.G. 15/2008.
De asemenea, reclamanta a învederat că O.G. 136/28.10.2008 a fost respinsă prin Legea nr. 57/ 01.04.2009, după ce în prealabil Curtea Constituțională a României, prin decizia nr. 1221/12.11.2008, a decis că este neconstituțională O.U.G. 136/2008.
A arătat reclamanta că nu a primit nici o majorare începând cu anul 2008.
Pârâtul C. L. Tg.J. a formulat întâmpinare în cauză, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul a invocat prescrierea dreptului material la acțiune în temeiul art.2500 din Noul Cod Civil, menționând că acțiunea nu a fost exercitată în termenul stabilit de lege, de 3 ani, conform art. 171 din Legea 53/2003 .
De asemenea, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, s-a arătat că în mod eronat se solicită obligarea C. local al Municipiului Târgu J. la calculul și plata drepturilor, atâta timp cât sumele nu sunt alocate de la bugetul de stat, neputând fi alocate din bugetul local. Cu privire la aceste aspecte, a invocat prevederile art. 5 alin. 3 din Legea nr. 186/2014 referitoare la bugetul de stat pe anul 2015, prevederile art. 104 alin. 2 din Legea educației naționale nr. 1/2011 și prevederile art.1 ali.1 dinH.G. nr. 72/2013 privind aprobarea normelor metodologice pentru determinarea costului standard per elev/preșcolar și stabilirea finanțării de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat, care se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din T.V.A. prin bugetele locale, pe baza costului standard per elev/preșcolar .
S-a învederat instanței faptul că, potrivit acestor prevederi legale, C. L. are rolul de intermediar și doar distribuie aceste sume alocate de bugetul de stat pentru învățământ, în condițiile în care sumele alocate de la bugetul de stat includ și drepturile solicitate de reclamantă.
Totodată, s-a arătat că nu poate fi obligat C. L. să acorde drepturi salariale personalului din învățământ, deoarece nu are calitatea de angajator în contractul individual de muncă și nu este nici semnatar al contractului colectiv de muncă.
Așa cum se observă, obligația de plată a drepturilor salariale către personalul didactic este o obligație complexă, care cuprinde în conținutul său obligații legale distincte, ce aparțin unor titulari diferiți, fiecare dintre aceștia fiind ținuți de îndeplinirea obligației proprii, în lipsa căreia nu se poate îndeplini rezultatul legal urmărit, plata salariului.
În aceasta situație, C. local nu poate fi debitorul obligației de plată a drepturilor solicitate de către reclamantă, întrucât nu are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește solicitările de natură salarială invocate în acțiune, deoarece nu are absolut nicio atribuție legală în ceea ce privește calculul sau plata drepturilor salariale a cadrelor didactice din învățământ.
În conformitate cu prevederile art. 248 alin.1 din codul de procedură civilă republicat, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor invocate în cauză, respectiv: excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul C. L. al municipiului Tg-J. , excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată din oficiu, cu privire la pârâtul I. Școlar Județean Gorj și excepția de prescripție a dreptului material la acțiune, invocată de către pârâtul C. L. al municipiului Tg-J. .
Calitatea procesuală a părților constituie una din condițiile de admisibilitate a acțiunii, iar calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana chemată în judecată și debitorul obligației a cărei îndeplinire se cere în cauza dedusă judecății.
Acțiunea dedusă judecății are ca obiect plata unor diferențe de drepturi salariale, obligație care incumbă angajatorului în conformitate cu prevederile art. 40 alin.2 lit. c din Codul muncii.
De asemenea, instanța reține că, potrivit prevederilor art.104 alin.2 din Legea educației naționale nr.1/2011, finanțarea de bază a unităților de învățământ se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
În conformitate cu disp.23, alin.1 din Legea nr.215/2001, republicată și reactualizată, autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive și în baza art. 36 alin.1 din Legea nr.215/2001, C. local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale, iar potrivit alin. 4 lit. a al aceluiași articol, în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. 2 lit. b, C. local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar.
În raport de dispozițiile legale mai sus menționate, instanța reține că pârâtul C. L. Tg-J. are obligația de a aloca fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale ale personalului unității de învățământ, însă obligația de plată a drepturilor salariale revine unității de învățământ, în calitate de angajator.
Prin urmare, având în vedere că prin acțiunea dedusă judecății se solicită plata unor diferențe de drepturi salariale, pârâtul C. L. Tg-J. nu are calitate procesuală pasivă.
De asemenea, referitor la I. Școlar Județean Gorj, instanța reține că nu au calitate procesuală, întrucât nu are calitate nici de angajator și nici de ordonator de credite.
Prin urmare, este incidentă excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la pârâții C. L. Târgu-J. și I. Școlar Județean Gorj.
Referitor la excepția de prescripție a dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul C. L. Târgu-J., instanța reține:
În conformitate cu prevederile art. 283 alin 1 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii ( art. 268 alin. 1 din Codul muncii republicat):
“(1) Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:
a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă;
b) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de sancționare disciplinară;
c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator;
d) pe toată durata existenței contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia;
e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
(2) În toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.”
În speță, acțiunea are ca obiect plata unor drepturi de natură salarială, astfel că este aplicabil termenul de prescripție de 3 ani prevăzut la alin.1 lit. c.
Data la care erau datorate drepturile salariale ale reclamantei este data la care angajatorul avea obligația de a plăti salariul angajatului.
Conform Ordinului nr.86/2005, pentru reglementarea datei plății salariilor la instituțiile publice, emis de Ministerul Finanțelor Publice, plata salariilor în cazul instituțiilor subordonate Ministerului Educației și Cercetării, în prezent Ministerul Educației Naționale, se face în data de 14 a fiecărei luni. Aceeași dată este prevăzută și în Ordinul nr.1719/2011 de modificare a anexei la Ordinul 86/2005.
Având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 15.05.2015, precum și faptul că pentru luna în curs drepturile salariale devin scadente în luna următoare, instanța reține că este incidentă în cauză excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la perioada în litigiu, respectiv 01.10._12.
Pe fond, pentru perioada ulterioară datei de 30.04.2012, analizând actele dosarului, în raport de dispozițiile legale aplicabile, instanța solicită:
- obligarea pârâților la calcularea drepturilor salariate rezultate din aplicarea L.221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008 si plata diferențelor dintre drepturile salariale efectiv încasate si cele cuvenite în baza L.221/2008 începând cu data de 01.10.2008, sume, majorate, indexate, actualizate pana la data plății efective;
- obligarea pârâților la plata pe viitor a drepturilor salariale menționate mai sus.
Începând cu data de 13.05.2011, a intrat în vigoare Legea 63/2011, care stabilește un nou sistem de salarizare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ.
Legea 63/2011 stabilește în esență că drepturile de natură salarială cuvenite personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, începând cu data intrării în vigoare a acestei legi și până la 31 decembrie 2011, abrogând orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de natură salarială, în anul 2011, pentru categoria profesională vizată (art. 6 din lege). Așadar, adoptarea acestei legi a reprezentat o soluție de natură să permită unificarea salarizării unei categorii socio-profesionale într-un context specific acestei categorii, de natură a contracara efectele negative arătate chiar în expunerea de motive a legii, salariații care ocupă funcții identice în cadrul unităților de învățământ de stat fiind remunerați diferit, deși în cadrul acestor unități se desfășoară aceleași activități didactice.
Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor legale respective, constatând constituționalitatea acestora, spre exemplu prin decizia nr. 575 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011, decizia nr. 130 din 16 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 3 mai 2012, și decizia nr. 642 din 14 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 18 iulie 2012.
Curtea a constatat că, în materia salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, a existat o situație juridică specifică, determinată de succesiunea a numeroase acte normative cu acest obiect de reglementare și de practica judiciară neunitară, care a condus la un sistem de salarizare neunitar.
Raportat la critica de neconstituționalitate, cu privire la încălcarea normelor constituționale și convenționale privind proprietatea privată, formulată din perspectiva unei restrângeri a dreptului la salariu, considerat un "bun", din perspectiva art.1 din, Protocolul adițional nr.1 la CEDO, aspect invocat și în motivarea acțiunii de față, Curtea, în acord cu jurisprudența instanței de contencios european al drepturilor omului, a subliniat distincția dintre dreptul persoanei de a continua să primească în viitor un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată, făcându-se trimitere la Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 19 aprilie 2007, pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, paragraful 94.
Curtea a reținut, în esență, că legea supusă controlului de constituționalitate stabilește drepturile salariale ale cadrelor didactice de la data intrării sale în vigoare și până la finele anului 2011, așadar pentru viitor, fără a afecta în niciun mod drepturile salariale dobândite pentru perioada anterioară intrării sale în vigoare. Ca urmare, prevederile sale nu stabilesc o ingerință de tipul privării de proprietate.
Cât privește salariul care urmează a fi plătit în viitor, Curtea a constatat că este dreptul autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că statul este cel în măsură să stabilească ce sume trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de sume prin modificări legislative corespunzătoare (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23).
Se are în vedere și faptul că, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul salarizării (spre exemplu, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57).
Așa cum, în mod constant, a stipulat Curtea Constituțională, caracterul obligatoriu al deciziilor sale se extinde și asupra considerentelor, astfel încât acestea devin obligatorii pentru cei ce procedează la interpretarea și aplicarea respectivului articol de lege sau act normativ. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
În acest context se impune interpretarea dată de Curte referitor la faptul că actul normativ emis în anul 2011 pentru salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar și anume Legea 63/2011, constituie o modalitate de salarizare nouă a acestei categorii de personal în cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel încât salariul nu mai poate fi acordat în forma anterioară prevăzută de Legea-cadru nr. 285/2010.
Prin fiecare din deciziile susmenționate Curtea Constituțională a analizat constituționalitatea Legii 63/2011 prin prisma respectării art. 16, art.41, art.47, art.53 și art. 135 din Constituția României.
Dreptul de a pretinde acordarea unor drepturi salariale sub forma stabilirii unui salariu de bază raportat la dispozițiile Legii 221/2008 s-a stins odată cu abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009 și a dispozițiilor contrare Legii 63/2011 pentru această categorie de personal, fiind înlocuit cu o nouă modalitate de stabilire a salariilor, prevăzută de legea nouă și anexele la aceasta.
Prin modificarea formei de salarizare, legiuitorul a acționat în limitele marjei de intervenție, recunoscută în domeniul politicii salariale. Astfel, prin Hotărârea din 19 aprilie 2007 pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că în Convenție nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu cu un anumit cuantum. Reluând aceste considerente în Hotărârea din 20 mai 2010, pronunțată în Cauza Lelas împotriva Croației, aceeași Curte a reținut că nu este consacrat prin Convenție dreptul de a continua să fii plătit cu un salariu într-un anumit cuantum.
În ceea ce privește salarizarea aceleiași categorii de personal în cursul anului 2012 se reține incidența dispozițiilor Legii 283/2011 potrivit cărora art.1 alin.3,4 și 5:
„(3) În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții;
(4) Începând cu luna ianuarie 2012, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011 ;
(5) În anul 2012, prevederile art. 12 din anexa nr. II, cap. I lit. B - Reglementări specifice personalului didactic din învățământ, la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, nu se aplică.”
Nu există astfel niciun temei legal în baza căruia, după . Legii 63/2011, la salarizarea personalului didactic să se țină seama de prevederile Legii 221/2008.
Față de considerentele expuse, instanța va respinge acțiunea formulată împotriva pârâților C. L. al municipiului Tg-J. și I. Școlar Județean Gorj, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
De asemenea, instanța va respinge acțiunea formulată împotriva pârâtului L. Cu P. Sportiv Tg-J. ca fiind prescrisă, pentru perioada 01.10._12 și, ca neîntemeiată, pentru perioada ulterioară datei de 30.04.2012 și pe viitor.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul C. L. al Municipiului Tg-J..
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată din oficiu, cu privire la pârâtul I. Școlar Județean Gorj.
Admite excepția de prescripție a dreptului material la acțiune, invocată de către pârâtul L. al Municipiului Tg-J., cu privire la perioada 01.10._12.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta P. M., având CNP_ și domiciliul în Tg.J., ., ., județul Gorj, împotriva pârâților I. ȘCOLAR JUDEȚEAN GORJ, cu sediul în Tg.J., .-134, județul Gorj și C. L. AL MUNICIPIULUI TG-J., cu sediul în Tg.J., .. 19, județul Gorj, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta P. M. împotriva pârâtului L. CU P. SPORTIV TG-J., cu sediul în Tg.J., .. 100, județul Gorj, ca fiind prescrisă, pentru perioada 01.10._12 și, ca neîntemeiată, pentru perioada ulterioară datei de 30.04.2012 și pe viitor.
Cu apel în termen de 10 de zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 05. 10. 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, A. B. | Asistent judiciar, S. C. | Asistent judiciar, I. R. |
Grefier Șef, G. A. | ||
Red. A.B./6 ex.
03 Noiembrie 2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Calcul drepturi salariale. Sentința nr. 3010/2015. Tribunalul... → |
|---|
