Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 1303/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1303/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 9192/95/2014
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 1303/2015
Ședința publică de la 13 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar C. D.
Asistent judiciar I. L. F.
Grefier M. P.
Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta P. J. I. în contradictoriu cu pârâtul S. JUDEȚEAN DE AMBULANȚĂ GORJ, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat reclamanta, iar pentru pârât s-a prezentat consilier juridic M. C., cu împuternicire depusă la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, instanța a procedat la verificarea competenței, potrivit dispozițiilor art. 131 alin.1 din noul cod de procedură civilă și a apreciat că este competentă general, material și teritorial să judece cauza de față, în temeiul dispozițiilor art. 269 alin.1 și 2 din Codul muncii și art. 210 din legea nr. 62/2011.
În baza art.238 alin. 1 cod procedură civilă, instanța a apreciat că termenul optim pentru cercetarea prezentei cauze este de 2 luni.
Reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu doi martori.
Reprezentantul pârâtului a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a arătat că se opune probei testimoniale cu doi martori solicitată de către reclamantă.
În temeiul art. 258 Cod procedură civilă, apreciind ca fiind admisibilă, instanța va încuviința pentru părți proba cu înscrisuri.
Referitor la proba testimonială cu doi martori solicitată de către reclamantă, instanța, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, a respins-o ca nefiind relevantă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța a constata cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părților atât cu privire la excepția nulității deciziei de sancționare, cât și cu privire la fondul cauzei.
Reclamanta a solicitat admiterea excepției nulității deciziei de sancționare, iar pe fondul cauzei a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, anularea deciziei de sancționare nr.113/03.11.2014, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtului a solicitat respingerea excepției nulității deciziei de sancționare, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca netemeinică și nelegală.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale înregistrată sub nr._, reclamanta P. J. I. în contradictoriu cu pârâtul S. JUDEȚEAN DE AMBULANȚĂ GORJ a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției de sancționare nr. 113 din data de 03.11.2014 si obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.
In fapt, reclamanta a precizat că este angajata a paratei cu contract individual de munca pe durata nedeterminata in funcția de medic. La data de 03.11.2014 parata a emis decizia nr. l13 pe care a înregistrat-o la registratura instituției sub nr.7332 din 04.11.2014 prin care a fost sancționată cu avertisment, conform art.248 alin. 1 lit. a din Codul Muncii, in baza art. 12 din OMS 2021/2008, pentru întârzierea alertata, deficiente in coordonarea echipajelor de urgenta prin încălcarea art. l1, 14, si 16 din OMS 2021/2008, art. 10 din OMS nr. 1091/2006, pct. 17 din fisa postului.
Pe cale de excepție, reclamanta a invocat nulitatea absoluta a dispoziției contestate, aceasta fiind emisa cu încălcarea dispozițiilor art.252 alin.2 lit. a, b si c din Codul Muncii care prevăd ca sub sancțiunea nulității absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu: - lit. a „ descrierea faptei care constituie abatere disciplinara", - lit. b „precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractual individual de munca, sau contractual colectiv de munca aplicabil care au fost inculcate de salariat", lit. c „motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat
in timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in condițiile
prevăzute la art.251 alin.3, nu a fost efectuata cercetarea.
S-a precizat că la emiterea deciziei de sancționare nu au fost respectate prevederile legale imperative mai sus arătate. Astfel, decizia nu cuprinde descrierea faptelor ce constituie abatere disciplinara. Faptele sau fapta nu trebuie doar precizate, indicate, ci descrise amănunțit, cuprinzând toate detaliile ce le individualizează in sfera atribuțiilor salariatului. In decizia contestata faptele sunt prezentate general lipsind descrierea acestora. Descrierea faptei ce constituie abatere disciplinara presupune menționarea aspectelor care o individualizează si anume data la care a fost săvârșita, pentru a se putea verifica daca sancțiunea a fost aplicata in termenul prevăzut de art.252 alin. l din Codul Muncii si modalitatea in care s-a comis, in raport de care sa se poată verifica temeinicia celor reținute in sarcina contestatorului. In decizie se face referire la data de 24.09.2014 când a fost solicitat un transfer pentru o gravida de la Spitalul Bumbești - J. la Spitalul de Urgenta C., transfer care a fost întârziat nejustificat dar nu si modalitatea in care reclamanta ar fi săvârșit abaterea privind alertarea întârziată si in ce au constat deficientele in coordonarea echipajelor de urgenta.
Reclamanta a menționat că prin faptul că in preambulul dispoziției contestate se face referire la obligațiile si atribuțiile medicului coordonator si ale echipajelor medicale de urgenta precizate de diferite acte normative, nu constituie o descriere a faptelor ca fiind abateri disciplinare, care s-au reținut in sarcina reclamantei. Invocarea in dispoziție a procesului verbal de constatare nr.7202/30.10.2014, unde este posibil sa fie descrise faptele reținute ca abateri disciplinare, nu suplinește îndeplinirea condiției prevăzuta de art.252 alin.2 lit. a din Codul Muncii, întrucât decizia de sancționare nu poate fi completata cu elemente exterioare, mai ales in situația in care reclamantei nu i-a fost comunicat o data cu dispoziția si acest proces verbal.
S-a arătat că prin decizia de sancționare, nu cuprinde nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat in timpul cercetării disciplinare prealabile.
Faptul ca in dispoziție este menționat actul din dosarul de cercetare disciplinara, respectiv procesul verbal de constatare nr.7202/30.10.2014, ca se menționează abaterile săvârșite si textele de lege încălcate, nu înlătura lipsa sancționată cu nulitatea absoluta prevăzuta de dispozițiile ari. 252 al. 2 lit. c din Codul muncii. Motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantei trebuie raportate concret la apărările sale, in decizia de sancționare trebuia deci sa se facă mențiunile referitoare la apărările salariatului.
Nulitatea prevăzuta de art.252 alin. 2 din Codul muncii are caracterul unei nulități exprese, fiind prevăzuta anume de lege. In cazul nulității exprese, legea instituie o prezumție „juris tantum" de vătămare astfel încât beneficiarul prezumției nu trebuie sa dovedească faptul vătămării ci doar neobservarea formelor legale. Caracterul normei legale este imperativ iar încălcarea atrage indubitabil sancțiunea nulității absolute.
Reclamanta a apreciat că dispoziția nu este numai nelegala dar si netemeinica.
Răspunderea disciplinara intervine ori de câte ori persoana angajata încalcă, prin fapta săvârșită cu vinovăție, obligația de a respecta disciplina muncii. Sub acest aspect s-a arătat ca in dispoziția contestată faptele nu sunt descrise amănunțit si din aceasta cauza nu poate fi verificată nici vinovăția reclamantei privind încălcarea obligațiilor de serviciu. Mai mult decât atât, nu exista corespondenta intre faptele, abaterile disciplinare reținute in sarcina reclamantei si normele legale încălcate de reclamantă.
De asemenea s-a menționat că art. 10 din OMS nr. 1091/2006 conține prevederi referitoare la organizarea transferului interclinic al unui pacient critic către un spital regional sau județean, care se face in colaborare cu diverse servicii sau echipaje, printre care si serviciile de ambulanta județene.
Prin urmare, prevederile legale care se menționează a fi încălcate de către reclamantă, ca de altfel si prevederile pct. I 7 din fisa postului reclamantei, conform căreia ,,medicul coordonator controlează si organizează activitatea personalului mediu sanitar din subordine", nu au nici o legătura cu abaterile disciplinare reținute in sarcina reclamantei.
Având in vedere prevederile art.247(2) din Codul Muncii raportat la cele anterior arătate, rezulta ca reclamanta nu a încălcat normele legale precizate in dispoziție, ceea ce conduce la absenta faptei si mai ales a vinovăției, element fără de care nu exista răspundere disciplinara.
In drept, au fost invocate prevederile art. 266 coroborat cu art.249 si art. 252 din Codul Muncii si art. 194 si 453 din Noul Cod de Procedura Civila.
La data de 09.02.2015 pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
In fapt, pârâta a precizat că prin decizia nr. 113 / 03.11.2014, reclamanta a fost sancționată cu avertisment scris in baza art.248 alin. 1 lit. a din Legea nr.53/2003(A) si art.12 anexa 2 din OMS nr.2021/2008, pentru încălcarea prevederilor OMS nr.2021/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare ale titlului IV "Sistemul național de asistenta medicala de urgenta si de prim ajutor calificat" din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății, art.11, art.14 si art. 16 din anexa 2. art. 10 din OMS nr. 1091/2006 privind aprobarea protocoalelor de transfer interclinic al pacientului critic si lisa postului pct. 17.
S-a menționat că în dispoziția nr. I 13/03.11.2014 se face trimitere stricta la descrierea faptei urmata de către motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către salariat. Astfel ca, așa cum reiese si din contestația depusa, reclamanta recunoaște ca dispoziția face trimitere la descrierea faptei, dar susține, nu sunt descrise amănunțit, în detaliu.
Pârâta a precizat că în motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantei sunt trecute inclusiv cu trimitere pe temeiul de drept.
Astfel, in conformitate cu prevederile art. 11 anexa 2 din OMS nr.2021/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare ale titlului IV "Sistemul
național de asistență medicală de urgență și de prim ajutor calificat" din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății ,,Medicul sau asistentul coordonator din cadrul dispeceratului integrat de urgență are obligația de a respecta toate protocoalele și procedurile stabilite la nivelul dispeceratului respectiv și de a dirija resursele disponibile, luând în considerare interesul pacientului și resursele respective” coroborat cu pct.5 din ghidul medicului coordonator, ,,stabilește echipajele ce trebuie sa rezolve solicitările de urgenta in funcție de diagnostic, gradul de pregătire profesionala si de personalul existent pe tura”.
De asemenea, in conformitate cu prevederile art.9 anexa 2 din OMS nr.2021/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare ale titlului IV "Sistemul național de asistență medicală de urgență și de prim ajutor calificat" din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății in atribuțiile medicului coordonator acesta urmărește intervențiile care au loc in faza prespitaliceasca si le coordonează si gestionează din punct de vedere medical activitatea echipajelor medicale de urgenta.
Astfel, din art. 10 al OMS nr. 1091/2006 reiese clar ca organizarea transferului interclinic se face, după caz, in colaborare cu serviciile de ambulanta județene si al municipiului București, serviciile mobile de reanimare si descarcerare(SMURD) si/sau echipajele de transport neonatal sau alte servicii de transport sanitar, abilitate prin lege, care dețin competentele necesare pentru efectuarea acestuia.
Clasificarea echipajelor se face strict in funcție de competențele membrilor echipajului sau, după caz, ale șefului echipajului, art. I din OMS 1092/2006 privind stabilirea competențelor și atribuțiilor echipajelor publice de intervenție de diferite niveluri in faza prespitalicească.
De asemenea, art. 12 din OMS nr. 1091/2006, prevede clar ca „in cazul pacienților critici care necesită intervenție de urgență cu scopul salvării vieții la un spital județean sau regional, medicul din spitalul care solicită transferul are dreptul de a solicita echipajul aerian de salvare sau, după caz, un echipaj mobil de terapie intensivă, un echipaj de transfer neonatal ori un echipaj de urgență, fără obținerea acordului în prealabil al spitalului care urmează să primească pacientul respectiv, cu condiția informării în cel mai scurt timp posibil a medicilor din spitalul primitor.”
Rezulta ca, amânarea urgentării echipajului prin invocarea motivului ca in cererea de transfer nu apare numele medicului cu care s-a luat legătura, secția unde trebuie transportat pacientul, nu are susținere legala.
Pe fondul cauzei, pârâta a precizat că reclamanta a fost de serviciu in data de 24.09.2014, tura de zi, începând cu ora 08:00.
Așa cum reiese din programarea echipajelor, întocmita de către dir. med., reclamanta avea în subordine un echipaj tip C si 5(cinci) echipaje tip B, plus echipajele din substații.
La ora 08:17, a fost primita prin fax la dispeceratul integrat cererea de transfer înregistrata sub nr.4783/24.09.2014 aprobata de către reclamanta si comunicata prin fax la dispeceratul medical al Serviciului Județean de Ambulanta Gorj, cerere pe care este trecut nr. de fișa solicitare nr._ si efectuat sub care se nominalizează fără nume: doctor, asistent si conducător auto.
Cererea de transfer este refuzată de medic sub mențiunea ca lipsește precizat secția unde trebuie internat pacientul si nominalizarea echipajului.
În conformitate cu prevederile art.9 anexa 2 din OMS nr.2021/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare ale titlului IV "Sistemul național de asistență medicală de urgență și de prim ajutor calificat" din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății in atribuțiile medicului coordonator, acesta urmărește intervențiile care au loc in faza prespitalicească si le coordonează si gestionează din punct de vedere medical activitatea echipajelor medicale de urgenta.
Astfel, din art. 10 al OMS nr. 1091/2006. reiese clar ca organizarea transferului interclinic se face, după caz, in colaborare cu serviciile de ambulanta județene si al municipiului București, serviciile mobile de reanimare si descarcerare(SMURD) si/sau echipajele de transport neonatal sau alte servicii de transport sanitar, abilitate prin lege, care dețin competentele necesare pentru efectuarea acestuia.
Pârâta a precizat că plecarea la caz nu trebuia sa se întârzie din aceste motive, medicii, fiind subordonați medicului coordonator, sunt obligați sa îndeplinească toate atribuțiile dispuse de medicul coordonator, fisa postului, pct. 5-relatii si pct.14 lit. B.
In baza programării echipajelor, medicul coordonator arc obligația de a urmări si coordona intervențiile in faza prespitalicească si sa gestioneze din punct de vedere medical activitatea echipajelor medicale de urgenta.
Are obligația de a stabili echipajele ce trebuie sa rezolve solicitările de urgenta in funcție de diagnostic, gradul de pregătire profesionala si de personalul existent pe tura, pct.5 cap.II din ghidul medicului coordonator din dispeceratul integrat ISU-SAJ Gorj.
Pct.6. cap. II din Ghidul medicului sau asistentului coordonator de tura-garda din dispeceratul integrat ISU-SAJ. prevede ca ,,medicul sau asistentul coordonator trebuie sa folosească echipajele formate astfel încât să aibă timp de răspuns de maxim 60 de secunde in cazul urgentelor majore (timp de răspuns = timp scurs din momentul primirii solicitării pana in momentul repartizării fisei de solicitare unui echipaj). Prioritizarea solicitărilor se va face cu respectarea principiilor de coordonare din indexul de colaborare si OMS nr.2021/2008. La triajul solicitărilor se va avea in vedere evitarea situațiilor in care sunt depășite resursele disponibile".
In baza programării echipajelor, medicul coordonator are obligația de a urmări si coordona intervențiile in faza prespitaliceasca si sa gestioneze din punct de vedere medical activitatea echipajelor medicale de urgenta.
Tergiversarea plecării in cursa sub motivul ca cererea de transfer înregistrata sub nr.4783/24.09.2014 nu prevede secția unde trebuie internat pacientul din nou, nu se susține întrucât conform art. 12 din OMS nr. 1091/2006 privind aprobarea protocoalelor de transfer interclinic al pacientului critic prevede clar ca ,,în cazul pacienților critici care necesită intervenție de urgență cu scopul salvării vieții la un spital județean sau regional, medicul din spitalul care solicită transferul are dreptul de a solicita echipajul aerian de salvare sau, după caz, un echipaj mobil de terapie intensivă, un echipaj de transfer neonatal ori un echipaj de urgență, fără obținerea acordului în prealabil al spitalului care urmează să primească pacientul respectiv, cu condiția informării in cel mai scurt timp posibil a medicilor din spitalul primitor"".
Mai mult, art. 13 din OMS nr. 1091/2006 privind aprobarea protocoalelor de transfer interclinic al pacientului critic prevede ca medicul care efectuează transferul pe cale aeriană sau cu ambulanță are dreptul de a modifica destinația inițială și de a transfera pacientul către o altă unitate, în oricare din următoarele situații:
a) starea clinică a pacientului impune acest lucru;
b) condițiile de zbor sau de drum nu permit sosirea la destinația inițială;
c) există un spital mai apropiat, de același nivel sau cu aceleași competențe ca și spitalul la care a fost trimis pacientul, distanța intre cele două spitale fiind mai mare de 15 minute de deplasare, starea clinică a pacientului deteriorându-se brusc și necesitând investigații și/sau intervenție medicală specializată în regim de urgență.
Pârâtul a precizat faptul ca in conformitate cu prevederile art.9 lit. c) anexa 2 din OMS nr.2021/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare ale titlului IV "Sistemul național de asistenta medicala de urgenta si de prim ajutor calificat" din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății, medicul coordonator gestionează din punct de vedere medical activitatea medicala a echipajelor medicale de urgenta, iar prin fisa postului, pct. 5-relatii, medicul este subordonat medicului coordonator din dispecerat.
Pe cale de consecința, rezulta ca reclamanta in calitatea de medic coordonator dispunea de toate prerogativele legale astfel încât sa se răspundă prompt si in limitele legale la caz.
De asemenea, pârâtul a mai menționat că în conformitate cu prevederile art.251 alin. l din Legea nr.53/2003® sancțiunea dispusa in baza art.248 alin. l) lit. a) poate fi dispusa fără efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
In drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile prevăzute de art.205 Cod proc. civ.
Instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Tribunalul analizând acțiunea de față în raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, susținerile părților și dispozițiile legale în materie, reține și constată următoarele:
In fapt, prin dispoziția nr.113 din 03.11.2014 emisă de pârâtul S. Județean de Ambulanță Gorj, reclamanta P. J. I. a fost sancționată cu avertisment scris, în baza art.248 alineat 1 litera a din legea nr.53/2003, Regulamentului Intern al Serviciului de Ambulanță Județean Gorj și Regulamentului de Organizare și funcționare a Serviciului Județean de Ambulanță Gorj.
Potrivit art. 252 alineat 2 din codul muncii, sub sancțiunea nulității, decizia de sancționare cuprinde în mod obligatoriu:
a)descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b)precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;
c)motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute de la art.251 alineat 3, nu a fost efectuată cercetarea;
d)temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e)termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
f)instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată” .
Din dispozițiile legale mai sus menționate, instanța reține că decizia contestată, concretizând o măsură disciplinară luată de angajator împotriva angajatului, trebuie să fie, deopotrivă, legală și temeinică, iar analiza cerințelor de legalitate prevalează celor referitoare la temeinicia deciziei.
În speță, examinând conținutul deciziei de sancționare contestate, în baza probatoriului administrat în cauză, în special a deciziei de sancționare și a actelor care au stat la baza acesteia, se constată că aceasta nu îndeplinește întocmai condițiile de formă prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Este de remarcat în acest sens că descrierea faptei care constituie abatere disciplinară trebuia făcută în mod concret și precis, pentru a permite instanței să verifice temeinicia sancțiunii aplicate prin raportare la o faptă concretă și la obligațiile stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă și regulamentul intern.
Contrar reglementărilor legale, în decizia contestată angajatorul se limitează la o descriere extrem de generică a faptelor imputate ca abatere disciplinară, fiind redate în esență prevederi din OMS nr.2021/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Titlului IV „Sistemul național de asistență medicală de urgență și de prim ajutor calificat” din legea nr.95/2006, OMS nr.1091/2006 privind aprobarea protocoalelor de transfer interclinic al pacientului critic. Astfel, în conținutul dispoziției de sancționare este descrisă procedura prevăzută de ordinele menționate în situația solicitărilor de urgență și transfer interclinic a pacienților aflați în stare critică, fără a fi realizată în concret o descriere a faptei considerată abatere disciplinară care să justifice măsura disciplinară dispusă.
Nu se arată în decizia de sancționare fapta ce se impută reclamantei, elementul material al faptei reținută ca abatere disciplinară care să presupună implicarea directă în săvârșirea ei, formulările utilizate fiind generice.
Instanța nu poate reține că descrierea faptei ar rezulta din actele care au stat la baza deciziei prin care s-a constatat săvârșirea abaterii disciplinare de către salariat, deoarece condiția descrierii faptei în mod concret și detaliat este prevăzută de lege imperativ și trebuie să rezulte din decizia de sancționare, și nu din alte înscrisuri chiar dacă este vorba de înscrisuri întocmite prealabil emiterii deciziei de sancționare.
Pe de altă parte, așa cum s-a arătat mai sus, în decizia de sancționare trebuie prevăzute obligatoriu prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat.
În cazul de față, prin dispoziția contestată s-a menționat faptul că sancțiunea este aplicată în baza art.248 alineat 1 litera a din Legea nr.53/2003, Regulamentului Intern al Serviciului de Ambulanță Județean Gorj și Regulamentului de Organizare și funcționare a Serviciului Județean de Ambulanță Gorj, fără a fi precizate în concret prevederile în raport de care fapta reclamantei ar constitui abatere disciplinară și care au fost încălcate de aceasta. Indicarea la modul general a respectivelor regulamente nu este de natură a înlătura lipsa sancționată cu nulitatea absolută de dispozițiile art. 252 alineat 2 litera b din codul muncii.
Cât privește motivul de nulitate invocat de reclamantă, constând în aceea că dispoziția de sancționare nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, instanța reține că potrivit art.251 alineat 1 din codul muncii „Sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art.248 alineat 1 litera a nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile”. La art.248 alineat 1 litera a este prevăzută sancțiunea avertismentului scris, sancțiune ce a fost aplicată și reclamantei din prezenta cauză. Apărările salariatului sunt formulate cu ocazia efectuării cercetării prealabile, pe baza notei explicative luate acestuia. Cum în cazul de față nu a fost necesară efectuarea cercetării prealabile, nu se impunea așadar menționarea în dispoziția de sancționare a în mod corect în dispoziția de sancționare a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamantă.
În consecință, tribunalul reține că dispoziția de sancționare a reclamantei nu îndeplinește întocmai condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității conform art.252 alineat 2 literele a și b din codul muncii sub aspectul descrierii faptei care constituie abatere disciplinară și precizării prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat.
În condițiile în care nulitatea prevăzută de textul legal are caracterul unei nulități exprese, legea instituie o prezumție „juris tantum” de vătămare astfel încât beneficiarul prezumției nu trebuie sa dovedească faptul vătămării ci doar neobservarea formelor legale.
Prin urmare, caracterul normei legale este imperativ, iar încălcarea acesteia atrage indubitabil sancțiunea nulității absolute. În acest context, gravitatea faptelor săvârșite nu are nici o influență asupra obligativității înscrierii in decizia de sancționare a mențiunilor obligatorii, tocmai pentru a asigura respectarea dreptului la apărare a persoanei sancționate.
Pe de altă parte, în situația în care angajatorul apreciază că fapta săvârșită de salariat este de o gravitate sporită, tocmai acest aspect trebuie să atragă din partea acestuia o atenție sporită asupra inserării în cuprinsul deciziei de sancționare a tuturor mențiunilor formale așa cum sunt prevăzute de art. 252 alin. 2 din Codul muncii.
Având în vedere faptul că analiza cerințelor de legalitate prevalează celor referitoare la temeinicia deciziei, apare inutilă cercetarea celorlalte motive invocate de reclamant în dovedirea netemeiniciei deciziei de sancționare. Cât privește capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, tribunalul constată că reclamanta nu a făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli, motiv pentru care se va respinge acest capăt de cerere.
Față de cele ce preced, tribunalul va admite în parte acțiunea, va constata nulitatea absolută a dispoziției de sancționare nr.113 din 03.11.2014 emisă de S. Județean de Ambulanță Gorj și va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de către reclamanta P. J. I., având CNP_, CU DOMICILIUL ÎN Tg-J., ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul S. JUDEȚEAN DE AMBULANȚĂ GORJ, cu sediul în Tg-J., ., județul Gorj.
Constată nulitatea absolută a dispoziției de sancționare nr.113 din 03.11.2014 emisă de S.J.A. Gorj
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Martie 2015.
Președinte, M. V. | Asistent judiciar, C. D. | Asistent judiciar, I. L. F. |
Grefier, M. P. |
Red. M.V.
4 ex. /19 Martie 2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
