Obligaţie de a face. Sentința nr. 2461/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2461/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 1221/95/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 2461/2015
Ședința publică de la 21 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. T.
Asistent judiciar O. F. P.
Asistent judiciar M. Ș.
Grefier L. M. B.
Pe rol fiind soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta C. N., în contradictoriu cu pârâții C. T. Mătăsari și C. L. Mătăsari, având ca obiect drepturi bănești - decontare cheltuieli transport.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Tribunalul constată că reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În consecință, în temeiul art.223 alin.3 si art.411 alin.1 pct.2 din noul Cod de procedură civilă, lipsa părților legal citate nu va împiedica judecarea cauzei.
Fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, instanța procedează la verificarea competenței, potrivit dispozițiilor art. 131 alin.1 din noul Cod de procedură civilă, și apreciază că este competentă general, material și teritorial să judece cauza de față, în temeiul dispozițiilor art. 269 alin.1 și 2 din Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011.
În temeiul art.258 alin.1 din noul Cod procedură civilă raportat la art.255 alin.1 din noul Cod de procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, considerând-o admisibilă si concludentă pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, constatând cauza în stare de judecată, instanța a procedat la soluționare.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea adresată instanței de judecată și înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._, reclamanta C. N. a chemat în judecată pârâții C. T. Mătăsari și C. L. Mătăsari, solicitând ca prin sentința ce va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata contravalorii cheltuielilor de transport nedecontate, conform dispozițiilor art.105 alin 2 lit. f din Legea educației naționale nr.1/2011 și Instrucțiunilor nr.2/2011 privind decontarea navetei cadrelor didactice, precum și a prevederilor articolului 36 alin. 2 lit. a din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate Învățământ Preuniversitar pentru anii 2011 – 2014, începând cu data de 01.01.2014, sume actualizate in funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, acordarea dobânzii legale aferente drepturilor cuvenite, precum și plata în viitor a acestor cheltuieli de transport, până la data la care personalul didactic de predare nu va mai îndeplini dispozițiile legale pentru acordarea acestor cheltuieli, ca urmare a modificării legislației in vigoare.
În motivare, reclamanta a arătat că este cadru didactic in cadrul unității de învățământ pârâte C. T. Mătăsari, făcând naveta între localitatea de reședință Tg-J. și locul de muncă din localitatea Mătăsari.
In ceea ce privește solicitarea de decontare a cheltuielilor de transport pentru personalul didactic de predare (cadrele didactice), se menționează de către acesta că potrivit dispozițiilor art.105 alin 2 lit.f din Legea educației naționale nr.1/2011,,finanțarea complementară se asigură din bugetele locale ale unităților administrative- teritoriale de care aparțin unitățile de invățământ preuniversitar, din sume defalcate din taxa pe valoare adăugată, pentru următoarele categorii de cheltuieli(…) f) cheltuielile pentru naveta cadrelor didactice, conform legii,,.
Că potrivit art.1 din Instrucțiunile 2/2011 “Personalului didactic din unitățile de învățământ de stat, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință. În cazul în care nu există mijloace de transport în comun între localitatea de reședință și sediul unității de învățământ, urmează a i se deconta contravaloarea a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, dacă transportul se face cu autoturismul proprietate personală. În cazul în care există mijloc de transport în comun, dar personalul didactic preferă să circule cu autoturismul proprietate personală, urmează a se deconta contravaloarea abonamentului lunar pe respectivul mijloc de transport în comun. Atunci când transportul mai multor cadre didactice se face cu un singur autoturism, plata se face numai posesorului autoturismului respectiv. Decontarea sau plata echivalentă costurilor de transport se va efectua de către autoritățile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea cadrul didactic, în urma solicitărilor adresate autorităților administrației publice locale, astfel:
a) decontarea contravalorii călătoriei pe mijloacele de transport în comun prin depunerea la sfârșitul fiecărei luni de activitate a biletelor de călătorie sau a abonamentului, iar decontarea contravalorii corespunzătoare a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, prin depunerea la sfârșitul fiecărei luni de activitate a documentelor justificative eliberate de unitatea de învățământ, care certifică efectuarea transportului cu autoturismul proprietate personală;
b) solicitarea contravalorii călătoriei efectuate cu mijloacele de transport în comun sau a contravalorii corespunzătoare a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, pentru cei care își asigură transportul cu autoturismul proprietate personală, ca urmare a pontajului zilnic efectuat de conducerea unității de învățământ”.
Reclamantul învederează și faptul că unitatea școlară a aprobat decontarea acestor sume celor indreptățiți și, astfel, au fost aprobate cererile efectuate, iar ulterior, conform textelor din actele normative invocate, aceasta a primit doar o parte a acestor sume.
De asemenea, se arată că potrivit dispozițiilor art.2 din Instrucțiunile nr.2/2011 ,,C. de Administrație al unității de invățământ propune lunar spre aprobare consiliului local, drepturile bănești aferente personalului didactic care solicit cheltuieli de deplasare,,, iar in ciuda demersurilor pe care le-au efectuat atât cadrele didactice, cât și unitatea școlară, autoritățile administrației publice ale localității au refuzat, in mod nejustificat plata acestor drepturi ale cadrelor didactice din unitatea școlară aflată in raza lor teritorială, drepturi care sunt stipulate . in vigoare. Conform prevederilor art.105 alin.2 lit.f din legea Educației naționale nr.1/2011, dar și a celor cuprinse in Instrucțiunile nr.2/2011, autoritățile administrației publice locale din unitatea administrative-teritorială pe raza căreia se află unitatea de invățământ la care iși desfășoară activitatea cadrul didactic, au obligația de a asigura, de la bugetul local, sumele necesare pentru plata cheltuielilor cu naveta, precum și decontarea sau plata echivalentă costurilor de transport. Prin urmare, Instituția Primarului și C. L. aveau obligația de a deconta aceste sume, obligație ce le revine in mod direct și imperativ. Mai mult, cheltuielile cu naveta cadrelor didactice, reprezintă o componentă a finanțării complementare a unității de invățământ, finanțare ce se asigură din bugetul local, conform Legii educației naționale.
In ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea daunelor-interese sub forma dobânzii legale, petentul apreciază că sunt aplicabile dispozițiile legislației civile, respectiv cele ale Codului civil (Noul cod civil - Legea nr. 287/2009, republicată), și anume:
Art. 1530: Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului
pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației.
Art. 1531 (1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.
(2)Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care
acesta este lipsit. La stabilirea prejudiciului se ține seama și de cheltuielile pe care creditorul le a făcut, ., pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
(3)Creditorul are dreptul și la repararea prejudiciului nepatrimonial.
Art. 1535 (1) în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
(2) Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență.
(3) Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, in afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.
În egală măsură, s-a învederat instanței incidența în speță a dispozițiilor art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale in domeniul bancar potrivit cărora: „In cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea."
Menționează reclamanta că reactualizarea sumelor datorate potrivit indicelui de inflație, concomitent cu acordarea dobânzii legale, nu conduce la o dublă acoperire a prejudiciului cauzat prin neplata la timp a drepturilor datorate de către pârâți, deoarece ce le două modalități de acoperire a prejudiciului au finalitate distinctă.
Învederează că in acest sens, de acordare a dobânzii legale, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care, in soluționarea recursului in interesul legii, a dispus prin Decizia nr.2 in dosarul nr.21/2013 că pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar aprobată cu modificări prin Legea 230/2011, cu modificările și completările ulterioare.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 34 și 194 din Codul de procedură civilă, art.268 alin 1 lit. c din Codul muncii, ale art.28 din Legea dialogului social nr.62/2011, art.105 alin.2 lit. f din legea educației naționale nr.1/2011, prevederile Instrucțiunilor nr.2/2011, art. 1530 și urm. NCC, art.2 din OG nr.13/2011, Decizia nr.2/2014 pronunțată de ICCJ.
Reclamanta a depus la dosar, în copie xerox următoarele înscrisuri: cererile înregistrare la unitatea de învățământ, adeverința nr. 395/27.01.2015, cartea de identitate, copii de pe bonuri de combustibil, biletele de transport în comun .
Deși legal citat pârâtul C. T. Mătăsari nu a formulat întâmpinare.
Pârâtul C. L. Mătăsari a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu motivarea că drepturile bănești solicitate de cadrele didactice trebuiau cuprinse în proiectul de buget al instituției înainte ca acesta să fie suspus spre aprobare consiliului local, responsabilitate cu privire la propunerile înaintate aparținând în totalitate conducerii instituției de învățământ.
A susținut pârâtul că Primăria Mătăsari poate asigura locuință personalului didactic, conform art.1 din instrucțiunile M.E.C.T.S nr. 2/2011 emise de MECTS și publicate în M.O. partea I nr. 123/17.02.2011, dar aceste locuințe nu au fost solicitate de către respectivul personal.
Analizând actele și lucrările dosarului, și dispozițiile aplicabile prezentei cauze, instanța urmează să admită în parte cererea de față cu următoarea motivare:
Reclamanta C. N., personal didactic auxiliar în cadrul Colegiului T. Mătăsari, conform adeverinței 395/27.01.2015, a solicitat contravaloarea cheltuielilor de transport aferente perioadei ianuarie 2014 – decembrie 2014.
Potrivit dispozițiilor art. 105 alin. 2 lit. f) din Legea 1/2011, modificat prin Legea 1/2014, finanțarea cheltuielilor pentru naveta cadrelor didactice și a personalului didactic auxiliar, conform legii, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
De asemenea potrivit art. 2 din Instrucțiunile 2/2011 privind decontarea navetei cadrelor didactice, consiliul de administrație al unității de învățământ propune, lunar, spre aprobare consiliului local drepturile bănești aferente personalului didactic care solicită cheltuieli de transport.
Potrivit dispozițiilor art. 276 din Legea 1/2011, intrată în vigoare la data de 09.02.2011, „Personalului didactic din unitățile de învățământ conexe, care nu dispune de locuință în localitatea unde are postul, i se decontează cheltuielile de transport, conform legii”.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 din Instrucțiunile 2/2011 “Personalului didactic din unitățile de învățământ de stat, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință. În cazul în care nu există mijloace de transport în comun între localitatea de reședință și sediul unității de învățământ, urmează a i se deconta contravaloarea a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, dacă transportul se face cu autoturismul proprietate personală. În cazul în care există mijloc de transport în comun, dar personalul didactic preferă să circule cu autoturismul proprietate personală, urmează a se deconta contravaloarea abonamentului lunar pe respectivul mijloc de transport în comun. Atunci când transportul mai multor cadre didactice se face cu un singur autoturism, plata se face numai posesorului autoturismului respectiv. Decontarea sau plata echivalentă costurilor de transport se va efectua de către autoritățile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea cadrul didactic, în urma solicitărilor adresate autorităților administrației publice locale, astfel:
a) decontarea contravalorii călătoriei pe mijloacele de transport în comun prin depunerea la sfârșitul fiecărei luni de activitate a biletelor de călătorie sau a abonamentului, iar decontarea contravalorii corespunzătoare a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, prin depunerea la sfârșitul fiecărei luni de activitate a documentelor justificative eliberate de unitatea de învățământ, care certifică efectuarea transportului cu autoturismul proprietate personală;
b) solicitarea contravalorii călătoriei efectuate cu mijloacele de transport în comun sau a contravalorii corespunzătoare a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, pentru cei care își asigură transportul cu autoturismul proprietate personală, ca urmare a pontajului zilnic efectuat de conducerea unității de învățământ”.
Obligația de acordare a cheltuielilor de transport este în sarcina unității de învățământ (decontarea contravalorii călătoriei se obține prin depunerea cererilor la consiliul de administrație al unităților de învățământ în considerarea calității acesteia de angajator.
În speța de față, conform actelor depuse de reclamantă la dosarul cauzei, respectiv copiile cererilor pentru decontarea cheltuielilor de transport formulate de aceasta, aflate la dosarul cauzei, reclamanta și-a îndeplinit obligația de a depune la unitatea de învățământ solicitarea de decontare a cheltuielilor efectuate cu transportul de la domiciliu la unitatea de învățământ unde lucrează și retur, aferente perioadei ianuarie 2014 – decembrie 2014. În plus, deși pârâtul C. local Mătăsari a susținut că putea să-i ofere reclamantei locuință, această afirmație nu a fost dovedită.
Referitor la acordarea dobânzii legale solicitate, se reține că, potrivit art.1535 din Codul civil din 2009, se poate solicita de către creditor daune moratorii de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, dispoziția aplicându-se atât profesioniștilor, cât și celorlalte subiecte de drept civil.
Va fi însă respinsă cererea privind decontarea transportului pentru viitor având în vedere faptul că decontarea transportului, așa cum prevede textul de lege, este condiționată de formularea de către reclamantă a unei cereri de decontare transport, cerere însoțită de bonuri justificative. Ori în această situație, instanța nu poate dispune plata acestor drepturi pentru viitor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta C. N., CNP_, domiciliată în Târgu J., ., scara 2, etaj 3, apartament 36, jud. Gorj, în contradictoriu cu pârâții C. T. Mătăsari, cu sediul în Mătăsari, ., jud. Gorj și C. L. Mătăsari, cu sediul în Mătăsari, jud. Gorj.
Obligă pârâtul C. T. Mătăsari să plătească reclamantei contravaloarea cheltuielilor de transport pentru perioada ianuarie-decembrie 2014, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății, precum și dobânda legală aferentă acestor sume, iar pârâtul C. local Mătăsari să aloce sumele necesare.
Respinge capătul de cerere privind acordarea pentru viitor a cheltuielilor de transport.
Sentință executorie.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 21.05.2015 la Tribunalul Gorj.
Președinte, L. T. | Asistent judiciar, O. F. P. | Asistent judiciar, M. Ș. |
Grefier, L. M. B. |
Red. O.F.P. 10 Iunie 2015 / 5ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2812/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
