Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 268/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 268/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 7697/95/2014
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 268/2015
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: T. M.
Asistent judiciar: N. M.
Asistent judiciar :R. N.
Grefier: N. R.
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulate de reclamantul M. V. împotriva pârâtei S.C. M. M. S.A.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat M. G. M. iar pentru pârâtă consilier juridic C. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință după care:
Instanța pune în discuție excepția necompetenței materiale a Tribunalului Gorj invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Consilier juridic C. L. M. pentru pârâta S.C. M. M. S.A. a arătat că-și menține concluziile din dosar cu privire la excepție.
Apărătorul reclamantului solicită respingerea excepției întrucât în contractul de mandat există clauze prevăzute în contractul individual de muncă.
Instanța reține cauza pentru soluționarea excepției necompetentei materiale a Tribunalului Gorj.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, sub nr._, reclamantul M. V. a chemat în judecata pârâta S.C. M. M. S.A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa dispună obligarea paratei la calculul si plata compensării în bani a concediului de odihna neefectuat, aferent perioadei 01.03.2013 — 14.07.2014 (în care a exercitat funcția de Director Executiv al S.C. M. M. S.A), cu dobânda legala, actualizata cu indicele de inflație pana la data plații, precum si obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în perioada 01.03._14 a exercitat funcția de Director Executiv al S.C. M. M. S.A., potrivit următoarelor contracte: contractul de mandat nr.918/01.04.2013; contractul de mandat nr. 1882 / 30.04.2013; contractul de mandat nr. 1918/02.05.2013; contract de mandat nr. 4982 / 28.02.2014 .
A mai arătat reclamantul că în respectivele contracte de mandat se menționează în mod expres la articolul privind drepturile mandatarului faptul ca acesta beneficiază de concediu de odihna anual si indemnizația aferenta, acordate prin similitudine cu cele din contractul colectiv de munca aplicabil mandantului ( în speța S.C. M. M. S.A.).
Că, în contractul de mandat nr. 918 /01.04.2013 se prevede in mod expres că mandatarul beneficiază de toate facilitățile Contractului Colectiv de Munca aplicabil la nivelul societății, conform Codului Muncii, aceleași prevederi fiind cuprinse atât in contractul de mandat nr. 1882 / 30.04.2013, cat si in contractul de mandat nr. 1882/02.05.2013.
De asemenea, în contractul de mandat înregistrat sub nr. 4982 / 28.02.2014 se precizează in mod expres: beneficiază de concediu de odihna anual si indemnizația aferenta....., acordate prin similitudine cu cele din contractul colectiv de munca aplicabil mandantului „ (in speța S.C. M. M. S.A.).
Astfel, atât Contractul Colectiv de Munca al S.C. M. M. S.A. (art. 129 alin. 1) cat si Codul muncii prin art. 146 alin. (4), permit îndreptățirea reclamantului la indemnizația de concediu
( compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat) la încetarea activității .
Raportat la cele arătate mai sus, arată reclamantul că se poate constata ca in cazul in care mandantul nu a acordat concediul de odihna, mandatarul are dreptul la o suma egala cu indemnizația de concediu aferenta perioadei in care a desfășurat activitatea la S.C. M. M. S.A., respectiv 01.03._14.
In acest sens, în data de 04.08.2014 s-a adresat S.C. M. M. S.A. prin cererea înregistrată sub. nr.2998/04.08.2014 prin care a solicitat alocarea drepturilor cuvenite in urma neefectuării zilelor de concediu de odihna aferente anilor 2013, 2014 . Solicitarea sa de a i se acorda indemnizația de concediu își are baza legală în prevederile art.5.1.2 ale Contractului de mandat, art. l alin.2 din Codul Muncii, care prevede că prezentul Cod se aplica si raporturilor de munca reglementate prin legi speciale numai in măsura în care acestea nu conțin dispoziții contrare si în Contractul Colectiv de Munca la nivel de societate .
Cum Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale nu reglementează modul de acordare a concediilor de odihna pentru directorii societăților pe acțiuni, rămân aplicabile prevederile Codului Muncii coroborate cu prevederile Contractului Colectiv de Munca la nivel de societate, prin similitudine, așa cum este stabilit prin contractele de mandat.
A mai arătat că, prin adresa nr. 3057 /07.08.2014, parata S.C. M. M. S.A. a făcut cunoscut faptul ca reclamantul nu ar fi îndreptățit la compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat, arătând că nu exista prevedere legala in dispozițiile Codului civil .
Că, prin cererea din 13.08.2014 a indicat unității parate care este temeiul legal al solicitării privind plata indemnizației de concediu indicând faptul că atât timp cat prin contractul de mandat sau prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate s-a stabilit in sarcina societății plata contravalorii zilelor libere (concediu de odihna), in mod legal si corect este îndreptățit a i se acorda suma corespunzătoare
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Codul muncii, Contractului Colectiv de Munca al S.C. M. M. S.A. ( art. 129 alin. 1) cat si cu contractul de mandat .
În dovedirea acțiunii, a depus la dosarul cauzei: contractul de mandat nr.918/01.04.2013;
contractul de mandat nr.1882/30.04.2013, contractul de mandat nr.1918/02.05.2013, contract de mandat nr. 4982/28.02.2014, cererea înregistrată sub nr.2998/04.08.2014: adresa nr.3057/07.08.20I4 emisa de pârâta S.C. M. M. S.A.; cererea din 13.08.2014 .
Pârâta S.C. M. M. S.A. Tg – J. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata formulata de către reclamant, pentru următoarele:
In fapt, reclamantul a formulat in data de 04.08.2014 cererea nr.2998 prin care a solicitat sa i se plătească zilele de concediu de odihna neefectuate la încetarea contractului de mandat .
In data de 07.08.2014, pârâta a comunicat reclamantului prin adresa nr.3057 faptul că în Codul Civil nu exista prevedere legala conform căreia este permisa compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat. Reclamantul a fost angajat al societății pârâte in funcția de director executiv in baza contractului de mandat nr.4982/28.02.2014 pana la data de 14.07.2014, data la care acesta si-a dat demisia .
Contractul de mandat este reglementat de codul civil la Capitolul IX, Secțiunea 1, art.2009-2042 cod civil .
În codul civil nu exista nici o prevedere conform căreia la încetarea contractului de mandat se poate compensa in bani concediul de odihna neefectuat.
Întrucât reclamantul nu si-a desfășurat activitatea la societatea pârâtă în baza unui contract individual de munca, a concluzionat pârâta ca nu sunt incidente in aceasta situație prevederile art. 146 alin.4 Codul Muncii si nici prevederile art. 129 alin. 1 din Contractul Colectiv de Munca si astfel a formulat adresa nr.3057/07.08.2014 pe care i-a comunicat-o prin posta acestuia .
Menționează ca societatea pârâtă este o societate pe acțiuni, cu acționar majoritar de stat si in consecința atunci când se stabilesc drepturile salariale ale directorului societății trebuie avute in vedere prevederile Ordonanței de Urgenta nr. 109/2011 privind ordonanță corporativa a întreprinderilor publice .
In contractul de mandat nr.4982/28.02.2014 sau în contractul colectiv de munca la nivel de societate nu s-au stabilit in sarcina societății pârâte plata contravalorii zilelor de concediu la încetarea contractului de mandat.
Pe fondul cauzei, având în vedere cele menționate mai sus, arată pârâta că reclamantul apreciază in mod greșit un interes legitim in promovarea acestei acțiuni.
Pe cale de excepție, invocă excepția necompetentei materiale a Tribunalului Gorj, Secția Conflicte de Munca întrucât reclamantul nu a încheiat cu societatea pârâtă un contract individual de munca ci un contract de mandat.
In drept, și-a întemeiat prezenta întâmpinare pe dispozițiile art.205-206 C.pr.civila.
A depus in probațiune:copie după cererea nr.2998/04.08.2014, adresa nr.3057/07.08.2014, adresa nr.3145/13.08.2015. adresa nr._/SCRM/05.02.2014. adresa nr.3486/11.09.2014, adresa nr. CRU/_/23.09.2014 emisa de ITM Gorj. extra art. 129 din contractul colectiv de munca valabil pentru anul 2013.
Soluționând cu prioritate excepția necompetenței materiale a Tribunalului Gorj, in baza art. 248 alin.1 Cod de procedură civilă, instanța apreciază că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Obiectul cauzei îl reprezintă obligarea pârâtei la calculul si plata compensării în bani a concediului de odihna neefectuat, aferent perioadei 01.03.2013 — 14.07.2014 (în care a exercitat funcția de Director Executiv al S.C. M. M. S.A), cu dobânda legala, actualizata cu indicele de inflație pana la data plații precum si obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
Instanța reține că prezenta acțiune nu este un litigiu de muncă în sensul art. 231 din Codul muncii, care să intre în competenta Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de Muncă si Asigurări Sociale în baza prevederilor art.269 din Codul muncii, art.208 si art.210 din Legea nr.62/2011, având în vedere că litigiul de față nu izvorăște din raporturi de muncă existente între părți.
Conform art.231 din Codul muncii republicat, conflictele de muncă sunt conflictele dintre salariați și angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă.
În conformitate cu prevederile art.143 alin.1 și 5 din Legea nr.31/1990:
,,(1)Consiliul de administrație poate delega conducerea societății unuia sau mai multor directori, numind pe unul dintre ei director general,,.
(5) În înțelesul prezentei legi, director al societății pe acțiuni este numai acea persoană căreia i-au fost delegate atribuții de conducere a societății, în conformitate cu alin. (1). Orice altă persoană, indiferent de denumirea tehnică a postului ocupat în cadrul societății, este exclusă de la aplicarea normelor prezentei legi cu privire la directorii societății pe acțiuni.,,.
În baza prevederilor art.1371 alin.3 din Legea nr.31/1990, astfel cum a fost introdus de pct.84 al art. I din Legea 441/2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 955 din 28 noiembrie 2006(în vigoare din data de 01.12.2006) coroborat cu art.152 din Legea 31/1990, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. 82/2007(în vigoare din data de 29.06.2007), pe durata îndeplinirii mandatului, directorii nu pot încheia cu societatea un contract de munca, iar în cazul în care au fost desemnați dintre salariații societății, contractul individual de munca este suspendat pe perioada mandatului.
La data de 23.06.2008 a intrat în vigoare O.U.G. nr.79/2008, care a prevăzut la art.1 si 2 următoarele:
,,Art.1 Prevederile prezentei ordonanțe de urgență se aplică regiilor autonome, societăților și companiilor naționale și societăților comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acționar unic sau majoritar, precum și filialelor acestora, denumite în continuare operatori economici.
Art. 2
(1) Directorii generali/directorii asigură conducerea operatorilor economici prevăzuți la art.1, în baza unui contract de mandat încheiat în condițiile Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale prezentei ordonanțe de urgență.
(2) Contractul de mandat este acordul de voință încheiat între operatorul economic, reprezentat de consiliul de administrație, și directorul general/directorul operatorului economic, care are ca obiect îndeplinirea unor obiective și criterii de performanță aprobate de acționari.,,
Așadar, funcția de director executiv al societății comerciale pe acțiuni se exercita în temeiul unui contract de mandat, pe durata căruia directorul executiv nu putea încheia cu societatea un contract de munca, iar în cazul în care a fost desemnat dintre salariații, contractul individual de munca este suspendat pe perioada mandatului.
În speță, în ceea ce privește reclamantul, acesta a fost director executiv al societății pârâte în perioada 01.03._14, în acest sens fiind încheiate contractele de mandat nr.918/01.04.2013, nr. 1882/30.04.2013, nr. 1918/02.05.2013, nr. 4982/28.02.2014.
Însă, mandatul se încheie prin simplul acord de voință al părților, fiind un contract consensual, legea neprevăzând forma scrisă ad validitatem. Primirea mandatului poate fi expresă, dar si tacită, în acest ultim caz acceptarea rezultând din executarea lui din partea mandatarului(art.1533 Cod civil).
După cum rezultă din hotărârile Consiliului de Administrație al S.C. M. M. S.A., reclamantul a fost mandatat să exercite atribuțiile de conducere, organizare, reprezentare și gestionare a activității societății, în funcția de director executiv.
Prin urmare, contractul de mandat s-a încheiat prin acordul de voință al părților, primirea mandatului rezultând din executarea lui din partea mandatarului.
Până la . O.U.G. nr.79/2008, a fost in vigoare O.U.G. nr.79/2001, care, la art.4 prevedea că se asigură conducerea agenților economici prevăzuți la art. 1 de către persoane fizice în baza unui contract de performanta, anexa la contractul individual de munca, încheiat în condițiile prezentei ordonanțe de urgenta, iar contractual de performanta este acordul de voința încheiat intre agentul economic, printr-un reprezentant al acestuia, desemnat de adunarea generala a acționarilor, in cazul societăților comerciale, sau, după caz, de consiliul de administrație, in cazul regiilor autonome, si conducătorul agentului economic, care are ca obiect îndeplinirea obiectivelor si criteriilor de performanta, aprobate prin bugetul de venituri si cheltuieli, in schimbul drepturilor salariale stabilite prin contractul individual de muncă.
Așadar, nu se poate susține că raporturile dintre părți au fost raporturi de muncă în condițiile în care contractul de muncă era suspendat, în temeiul prevederilor art.1371 alin.3 din Legea nr.31/1990.
În consecință, neexistând raporturi de muncă între părți, ci raporturi izvorâte dintr-un contract de mandat, competența de soluționare în primă instanță a unei astfel de pricini, având în vedere și valoarea obiectului acțiunii, revine judecătoriei, în temeiul prevederilor art.94 pct.1 lit.j din Noul Cod de procedură civilă, care stabilește că judecătoriile judecă în primă instanță litigiile evaluabile in bani cu o valoare de până la 200.000 lei, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.
În ceea ce privește competența teritorială, în conformitate cu prevederile art.107 Cod de procedură civilă, cererea se introduce la instanța în a cărei circumscripție își are domiciliul sau sediul pârâta, iar în speță pârâta își are domiciliul în raza Judecătoriei Târgu-J..
Prin urmare, se reține că Judecătoria Târgu-J. este competentă să soluționeze cauza de față.
În consecință, reținând si aplicarea prevederilor art.129 alin.2 pct.2, art.130 alin.2 si art. 132 din Noul Cod de procedură civilă, urmează a se admite excepția necompetentei materiale a Tribunalului Gorj, invocata din oficiu, și a se declina competența de soluționare a cauzei in favoarea Judecătoriei Târgu-J..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale invocată de pârâta S.C. M. M. S.A. Tg-J..
Declină competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul M. V., domiciliat în Tg-J., ., ., județul Gorj împotriva pârâtei S.C. M. M. S.A. cu sediul în Tg-J., .. 38 A, județul Gorj, în favoarea Judecătoriei Tg-J..
Pronunțată în ședința publică din data de 22.01.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, T. M. | Asistent judiciar, N. M. | Asistent judiciar, R. N. |
Grefier, N. R. |
Red. MT/tehnored R.N.A
2ex/30.01.2015
| ← Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 1303/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
