Contestaţie decizie suspendare contract de muncă. Sentința nr. 2735/2015. Tribunalul GORJ

Tribunalul GORJ - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2015

Sentința nr. 2735/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 1456/95/2014

Dosar nr._

Cod operator 2443/2442

ROMÂNIA

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentința Nr. 2735/2015

Ședința publică de la 11 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE S. V. U.

Asistent judiciar E. B.

Asistent judiciar C. R.

Grefier L. C.

Pe rol fiind pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 28 mai 2015 privind judecarea contestației formulată de către contestatoarea S. E. G. în contradictoriu cu intimata S.C. T. C. IFN SA.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura completă din ziua dezbaterilor.

Pronunțarea a fost amânată la data de 11.06.2015.

Încheierile de dezbateri și de amânare a pronunțării fac parte integrantă din prezenta sentință.

Deliberând;

TRIBUNALUL

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._, la data de 20.03.2014, contestatoarea S. E. G. în contradictoriu cu intimata . SA, a formulat contestație împotriva deciziei de suspendare nr.395/21.02.2014, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constatate că această decizie de suspendare este nula, să se dispună acordarea drepturilor financiare, actualizate până la data plății, de care a fost lipsită pe perioada suspendării cât și a stimulentului de inserție de care a fost lipsită nelegal, reîncadrarea pe funcția deținută.

În motivarea contestației, contestatoarea a precizat că a fost angajată la . SA de la sosirea acestora în Gorj, punând umărul serios la dezvoltarea activității pe plan județean, astfel ajungând să ocupe funcția de Sef birou Marketing la Punctul de lucru Tg-J..

A precizat că de ani de zile desfășoară activitate pentru T., în jud. Gorj fiind cunoscută și cu rezultate.

A precizat că înainte de a pleca în concediul pentru a naște a ocupat funcția anterior menționată, că a revenit din concediul de creștere a minorei în termen util ca să poată beneficia de stimulentul de inserție.

Dar odată cu această revenire a început să-i fie aduse acuze nefondate, fără a i se achita drepturile cuvenite, conform funcției ocupate, nu a avut acces la materialele publicitare, nu i s-a pus mașină la dispoziție, când era necesar, toate aceste șicane culminând cu ascunderea condicii de prezență, modificarea programului de semnare a condicii de prezență, fără a fi anunțată, precum și cu trecerea sa în condica de ședință cu „ nemotivat deși a fost la serviciu, sau când bolnavă fiind și anunțând și dovedind în timp util motivul absenței, a fost trecută nemotivat prin modificarea condicii.

A mai arătat reclamanta că, deși a fost suspendată nu i-au fost aduse la cunoștință faptele pentru care s-a dispus suspendarea, pentru a-și putea face apărarea, ulterior deși i-a fost acordat termen pentru efectuarea apărări nu s-a ținut cont de înscrisurile doveditoare trimise în timp util.

Așa cum se va dovedi, menționându-se că generează un mediu impropriu pentru derularea activităților de relaționare și lucru cu clienții, înscrisurile emanate de la clienții cu care își desfășoară activitatea, dovedesc contrariul, deci este un abuz, o afirmație nereală și nedovedită.

Se poate observa că deși a solicitat să i se dea voie să fie asistată de avocat la „cercetare,, s-a refuzat accesul cu avocat, i se îngrădesc drepturile civile, iar „cercetarea,,nu mai putea să fie efectuată”.

Critică faptul că nu i se dezvoltă în decizie cum anume a generat mediul de lucru tensionat cu colegii, când, cu cine vorbeam, li s-a atras atenția si ulterior au fost certate să nu mai vorbească cu ea.

Este mai mult decât imaginară afirmația că are un comportament neadecvat si agresiv la locul de muncă, a luat condica de prezență să semneze în ea, iar persoana Mancioc M., care, în prezent, ocupă funcția sa nu îi permitea ținând de condică, ori, în acest împrejurări, cine săvârșea un abuz si un comportament neadecvat la locul de muncă.

O altă critică pe care o aduce deciziei nr.395/2 1.02.2014 este că nu are trecute, calea de atac. instanța, termenul în care se poate face contestația, condiție de nulitate a deciziei.

Fiind în perioada de beneficiu a stimulentului de inserție este nelegala suspendarea.

În probatoriu, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și proba cu martori.

In drept, contestația a fost întemeiată pe disp prev de: art 267. 268,281 -291 Codul Muncii.

În condițiile art.204 alin.1 Cod procedură civilă contestatoarea și-a modificat obiectul contestației, solicitând restrângerea dreptului de inserție care i se cuvine numai la perioada 14.03._14.

În dovedire a depus următoarele înscrisuri:

- Decizia nr_/24.03.2014- se suspendă dreptul începând cu data de 14.03.2014;

- Decizie nr_/24.03.2014-se reia plata dreptului de inserție începând cu data de 20.03,2014;

- copie plicului prin care am primit deciziile atașate și enunțate | anterior, cu mențiunea că le-am primit pe data de 08.05.2014.

Legal citată, în condițiile art.205 Cod procedură civilă și următoarele pârâta S.C. T. C. IFN S.A. a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta S. E. G., astfel cum aceasta a fost precizată, la contestația împotriva deciziei nr.595/21.02.2014 de suspendare a contractului individual de muncă nr. 4991 din data de 18.08.2005, prin care solicităm instanței de judecată, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantă ca urmare a excepțiilor procesuale invocate, ordonate în continuare conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) C.proc.civ.:

- excepția lipsei de obiect a capetelor de cerere privind constatarea nulității deciziei de suspendare a contractului individual de muncă și reîncadrarea în funcția deținută anterior;

- excepția nulității absolute a cererii privind obligarea pârâtei la acordarea de drepturi financiare actualizate până la data plății, precum și a stimulentului de inserție, pentru neprecizarea obiectului acesteia;

- excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei în ceea ce privește cererea privind acordarea stimulentului de inserție;

- respingerea, în subsidiar, a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantă ca neîntemeiată și obligarea reclamantei, în temeiul art. 453 C.proc.civ., la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.

În motivare, a invocat pârâta următoarele aspecte:

La data de 18.08.2005, între reclamantă, în calitate de salariat, și pârâtă, în calitate de angajator, a fost încheiat Contractul individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Gorj sub nr. 4991/18.08.2005, în temeiul căruia aceasta a fost încadrată în muncă în cadrul Sucursalei din Municipiul Târgu J..

Cu toate că pârâta i-a oferit reclamantei condiții optime de desfășurare a activității, aceasta nu a înțeles să își execute în mod corespunzător obligațiile decurgând din contractul de muncă, săvârșind, în mod reperat, abateri disciplinare de gravitate ridicată.

Astfel, încă de la începerea activității în cadrul pârâtei, reclamanta a adoptat o conduită necorespunzătoare și a tulburat, prin comportamentul său, relațiile de muncă, agresând atât verbal cât și fizic colegii de birou.

Mai mult, reclamanta a adresat, în repetate rânduri, injurii și amenințări grave persoanelor din conducerea pârâtei, generând relații ostile între aceasta și superiorii săi ierarhici.

A precizat pârâta că reclamanta, la scurt timp după încadrarea în muncă, și-a încălcat obligațiile decurgând din contractul individual de muncă, săvârșind abateri disciplinare multiple, care au condus, în cele din urmă, la destrămarea iremediabilă a raporturilor de muncă. Astfel, manifestând un dezinteres vădit atât față propriile îndatoriri de serviciu, cât și față de principiile în baza cărora pârâta, își întemeiază activitatea, reclamanta, la începutul anului 2012, și-a încălcat obligația de confidențialitate, divulgând, în mod neautorizat, informații din baze de date referitoare la clienți către soțul său, S. I., colaborator extern al societății.

Faptul că încălcarea în mod direct și brutal a obligației de confidențialitate prin transmiterea datelor menționate nu s-a produs în mod izolat, ci în contextul unei tentative de fraudă orchestrate de către reclamantă împreună cu soțul său, aceștia urmărind încasarea de comisioane nelegale în schimbul unor pretinse intermedieri, care ar fi fost desfășurate de către acesta din urmă.

Astfel, potrivit raportului întocmit în urma controlului intern, reclamanta a fost surprinsă inserând în rapoartele de vânzări, în vederea perceperii comisioanelor de către soțul acesteia, numele unor clienți care nu au fost atrași de către acesta, ci care, dimpotrivă, au declarat că au contractat cu pârâta din propria inițiativă..

Situația reclamantei conturează un vădit conflict de interese, aceasta permițând, cu bună știință, încasarea de comisioane nelegale de către soțul său prin divulgarea de informații confidențiale ale pârâtei.

Împrejurarea că clienții pretins atrași de către soțul reclamantei nu au fost, în fapt, contactați de către acesta rezultă, fără putință de tăgadă, din declarațiile formulate de către angajații pârâtei care au gestionat dosarele respectivilor clienți. Potrivit acestor relatări, clienții menționați nu au stabilit nici o legătură cu mandatarul S. I., ci, dimpotrivă, au înțeles să obțină credite din proprie inițiativă, fiind, în mod fraudulos, menționați în raportul de vânzări al acestuia.

Mai mult, această situație a fost confirmată de către înșiși clienții în cauză, aceștia având cunoștință de produsele oferite de către pârâta din surse străine de activitatea reclamantei ori a soțului acesteia.

Aceste prime abateri demonstrează, fără putință de tăgadă, împrejurarea că reclamanta nu a înțeles niciodată să își execute obligațiile de conduită izvorând din contractul individual de muncă, alegând, dimpotrivă, să nesocotească cele mai elementare cerințe ale pârâtei, în legătură cu însăși premisele activității desfășurate.

Că reclamanta a adoptat o atitudine inadecvată și ireverențioasă față de ceilalți angajați ai pârâtei, adresându-le amenințări și insulte, că a înfățișat, în multiple ocazii, un comportament inadecvat, prin bruscări și violențe verbale, de natură să aducă prejudicii imaginii pârâtei, aceasta provocând multiple conflicte cu ceilalți angajați, inclusiv în prezenta clienților noștri.

Astfel, potrivit declarației angajatei O. Ș., reclamanta a adoptat o atitudine ireverențioasă față de celelalte angajate, folosind cuvinte amenințătoare și jignitoare la adresa acestora, faptele reclamantei mergând până la urmărirea colegelor de birou atât în interiorul și în afara sediului, dezorganizarea echipei de lucru și alungarea clienților din incinta sucursalei.

Comportamentul vădit necorespunzător al reclamantei față de toți colegii săi a condus la apariția de conflicte puternice cu aceștia, precum și la un climat general ostil și tensionat, incompatibil cu raporturile firești de muncă.

Reclamanta a întârziat și a absentat în repetate rânduri de la locul de muncă, încălcând programul obligatoriu de desfășurare a activității,nesocotind obligația de a se prezenta la locul de muncă în conformitate cu programul de lucru, reclamanta a întârziat în mod repetat, iar, încercând să ascundă această împrejurare, a sustras, în mod neautorizat, condica de prezență în vederea falsificării mențiunilor din cuprinsul acesteia.

Abaterile reclamantei de la programul de lucru au devenit din ce în ce mai frecvente, precum și încercările acesteia de a tăinui acest fapt.

Mai mult, reclamanta nu numai că nu a înțeles să se adapteze programului de muncă, dar a încercat, prin fraudă, să își ascundă absențele.

Reclamanta a încercat să falsifice datele înscrise în condica de prezență, pretinzând că o mențiune privitoare la una dintre absențele sale este neadevărată.

Astfel, la data de 18.02.2014, acuzând o înregistrare pretins falsă a unei absențe a acesteia de la locul de muncă, reclamanta a smuls condica de prezență de la una dintre colegele acesteia, ivindu-se o altercație fizică pentru a cărei aplanare a fost necesară intervenția mai multor persoane, dintre care și clienți ai pârâtei, astfel cum rezultă din declarațiile formulate de către acestea.

Astfel, abuzurile reclamantei au luat forma faptelor cele mai grave, aceasta neezitând să comită falsuri pentru ascunderea neregulilor și abaterilor comise în mod repetat.

Reclamanta a adus prejudicii considerabile pârâtei prin manifestările sale incorecte în prezența clienților noștri, de natură să lezeze imaginea și renumele comercial pe plan local și național.

Având în vedere faptul că incidentul descris anterior s-a produs în prezența unor clienți, o parte dintre aceștia cu legături îndelungate cu pârâta, acesta a fost de natură să tulbure reputația și renumele comercial ale pârâtei, astfel cum rezultă din declarațiile acestor persoane străine, care au asistat la întregul eveniment și care Este de subliniat faptul că incidentul menționat a fost recunoscut în mod expres de către reclamantă, aceasta manifestând dezinteres față de natura și urmările acțiunilor sale, astfel cum reiese din Propunerea comisiei de cercetare disciplinară din data de 10.03.2014 .

Consecințele negative ale acțiunilor ilicite ale reclamantei s-au reflectat inclusiv în ceea ce privește relațiile pârâtei cu furnizorii și cu partenerii comerciali, fiind cauza prejudicii considerabile.

Reclamanta a încercat să dezorganizeze atât echipa de lucru cât și însăși activitatea pârâtei, prin comunicarea de afirmații calomnioase către superiorii săi ierarhici despre colegii acesteia și prin sugerarea aplicării, în mod netemeinic, a unor sancțiuni disciplinare.

A concluzionat pârâta că abaterile disciplinare repetate și de gravitate deosebită ale reclamantei au condus la instalarea unui climat de tensiune între angajați, producându-se o tulburare substanțială a activității, împrejurare resimțită inclusiv la nivelul rezultatelor financiare înregistrate de către pârâtă.

Procedurile disciplinare și de suspendare a contractului individual de muncă reprezintă, în mod exclusiv, o reacție de apărare față de abuzurile săvârșite de către reclamantă, pe care, pârâta, a fost nevoită să o adopte.

Astfel, faptele reclamantei, pe lângă împrejurarea vătămării în mod iremediabil a raporturilor de muncă în cadrul pârâtei, constituie abateri disciplinare grave, conform art. 7.1.1. și 7.2.1 din Regulamentul intern16, și justifică aplicarea de sancțiuni cu caracter disciplinar de către pârâta.

Pe cale de consecință, pârâta, a inițiat două proceduri de cercetare disciplinară prealabilă, procedând, totodată, la suspendarea contractului individual de muncă, măsură absolut necesară prin raportare la gravitatea sporită a abaterilor săvârșite.

Față de cele menționate anterior, pârâta, a constatat împrejurarea că faptele reclamantei, săvârșite la începutul anului 2012, de divulgare a informațiilor confidențiale către terți neautorizați și de creare a unui conflict de interese constituie abateri disciplinare potrivit art. 7.1.1. lit. n), o), q) și r) din Regulamentul intern, act obligatoriu pentru toți angajații pârâtei.

Prevederile Regulamentului intern au fost aduse la cunoștința tuturor angajaților pârâtei, inclusiv a reclamantei, acesta fiind afișat, în mod corespunzător, la sediul sucursalei, într-un loc vizibil, în conformitate cu prevederile art. 243 alin. (1) și (4) din Codul muncii. De asemenea, potrivit art. 1.7 din actul menționat:

Potrivit art. 5.2. lit. h) și i) din Regulamentul intern al pârâtei:" Se interzice angajaților T. C. IFNSA: (...)h) să adreseze injurii sau jigniri celorlalți salariați sau șefilor pe linie ierarhică; să adreseze injurii sau jigniri clienților și/sau vizitatorilor companiei;

i) să comită acte imorale, violente sau degradante; orice faptă de această natură îndreptățește Directorul General să procedeze la încetarea contractului individual de muncă al salariatului în cauză, pentru abatere disciplinară gravă (...)".

(41) De asemenea, conform art. 7.2.1. lit. i) din Regulamentul intern:

"în companie sunt considerate «abateri disciplinare» și se soldează cu sancțiuni conform prevederilor legale și ale prezentului Regulament Intern, următoarele:

a) absența nemotivată (...);

i) certuri și comportamente necontrolate față de colegi, clienți

Mai mult, faptele reclamantei privind modificarea mențiunilor din condica de prezență, astfel cum au fost acestea descrise anterior, întrunesc condițiile constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, astfel cum rezultă din Ordonanța de clasare din data de 05.03.2014 dispusă de P. de pe lângă Judecătoria Motru, în dosarul penal nr. 1324/P/2013, prin care s-a dispus clasarea cauzei datorită împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.

Potrivit acesteia, în ciuda soluției dispuse de către organul de urmărire penală, la care s-a ajuns exclusiv ca urmare a intervenției prescripției extinctive, în speță, infracțiunea menționată a fost săvârșită de către reclamantă, dovedindu-se gravitatea comportamentului acesteia.

Față de conotațiile penale ale faptelor reclamantei, abaterile disciplinare ale acesteia fiind de netolerat, necesitatea demarării celei de-a doua proceduri disciplinare a fost mai mult decât evidentă.

Față de împrejurarea comiterii abaterilor menționate în cele ce precedă, la data de 18.02.2014, a fost formulat, de către Directorul regional al pârâtei, S. P., Referatul de sancționare disciplinară a reclamantei .

(45) Potrivit dispozițiilor art. 7.3.4. din Regulamentul intern al pârâtei:

"Cercetarea disciplinară prealabilă a angajatului va fi demarată de Departamentul Resurse Umane în baza referatului întocmit de superiorul său în care se vor prezenta faptele de abatere disciplinară. Referatul va fi predat Departamentului de Resurse Umane."

Având în vedere referatul de sancționare disciplinară, prin Decizia nr. 394 din data de 21.02.2014 a fost constituită, în mod regulamentar, în temeiul art. 247 și 251 din Codul muncii și art. 7.3.4. din Regulamentul intern, Comisia de cercetare disciplinară prealabilă 23.

Potrivit deciziei menționate, Comisia de cercetare disciplinară prealabilă urma să examineze săvârșirea de către reclamantă a următoarelor fapte reprezentând abateri disciplinare în temeiul Regulamentului intern al pârâtei:

• comportament neadecvat și agresiv la locul de muncă;

• generarea unui mediu de lucru tensionat pentru colegi;

• generarea unei atmosfere improprii pentru derularea activităților de relaționare și lucru cu clienții.

Pârâta a învederat instanței de judecată faptul că menționata Comisie de cercetare disciplinară prealabilă a fost constituită în deplin acord cu dispozițiile art.251 din Codul muncii, precum și cu cele ale art. 7.3.4. teza finală din Regulamentul intern potrivit căruia:

"Pentru cercetarea abaterii disciplinare și propunerea sancțiunii, T. C. constituie o comisie de cercetare disciplinară prealabilă. Din comisie vor face parte fără drept de vot, în calitate de observator, și un reprezentant al salariaților".

În temeiul art. 247 coroborat cu art. 251 alin. (2) din Codul muncii24 și art. 7.3.5. din Regulamentul intern al pârâtei, reclamanta, prin Adresa nr. 392 din data de 21.02.2014, a fost convocată, cu respectarea tuturor exigențelor legale, la cercetarea disciplinară prealabilă .

Ca urmare a convocării, la data de 10.03.2014 a fost întocmit Procesul - verbal al ședinței Comisiei de cercetare disciplinară prealabilă numită în baza Deciziei nr. 394/21.02.2014. Cu ocazia acestei ședințe, reclamanta a recunoscut faptul că incidentul referitor la agresarea fizică a colegelor de birou în vederea obținerii condicii de prezență este adevărat.

Astfel cum rezultă din Procesul - verbal al ședinței Comisiei de cercetare disciplinară prealabilă și din Propunerea Comisiei de cercetare disciplinară prealabilă din data de 10.03.2014, reclamantei i s-au adus la cunoștință faptele pentru care este cercetată, iar aceasta a formulat și a susținut apărări în favoarea sa, depunând, totodată, înscrisurile pe care le-a considerat necesare în dovedirea afirmațiilor sale.

Cu toate că reclamanta, în temeiul art. 251 alin. (4) teza finală din Codul muncii, dispunea de dreptul de a fi asistată, cu ocazia cercetării disciplinare prealabile, de un apărător, aceasta nu a înțeles să își exercite acest drept, alegând, în mod liber, să se prezinte singură la întrevederea stabilită.

Având în vedere toate aspectele menționate anterior, la data de 10.03.2014, a fost întocmită Propunerea Comisiei de cercetare disciplinară nr. 3709/14.03.2014 prin care au fost reținute următoarele împrejurări:

• comportamentul agresiv repetat față de colegi - pe care angajata G. S. nu îl consideră grav, deși se constată un comportament general negativ în serviciu al dnei. S. E. G. și o . situații conflictuale și diverse contexte în care angajata S. E. G. a adresat colegelor injurii sau jigniri, având un comportament general prin care dovedește că nu se comportă civilizat;

• limbajul injurios față de colegii prezenți și față de cei ce nu sunt;

• părăsirea locului de muncă fără înștiințarea sau acordul superiorului direct, mai mult reținându-se că în data de 17.02.2014, dna. S. E. G. a încercat să falsifice datele din condica de prezență;

• crearea unei atmosfere de lucru neprielnice desfășurării normale a activității la punctul de lucru din Tg-J., atmosferă de care s-au plâns toți ceilalți angajați din oraș.

Față de toate aceste aspecte, Comisia de cercetare disciplinară prealabilă a conchis în sensul că situația de fapt este de o gravitate ce nu poate fi tolerată în continuare, apreciind, din ansamblul informațiilor obținute, precum și din documentele analizate, că este necesară, în temeiul prevederilor art. 7.3.11 din Regulamentul intern, aplicarea unei sancțiuni disciplinare reclamantei.

În raport de inițierea producerii de cercetare disciplinară față de reclamantă, prin Decizia nr. 395 din data de 21.02.2014, în temeiul art. 49 alin. (1) coroborat cu art. 52 alin. (1) lit. a) din Codul muncii și în deplin acord cu toate dispozițiile legale incidente, a fost dispusă suspendarea contractului individual de muncă .

Suspendarea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului apare drept o facultate a acestuia, care poate decide, prin raportare la gravitatea faptelor puse în sarcina salariatului cercetat disciplinar, să amâne executarea obligațiilor corelative până la clarificarea situației prin finalizarea cercetării. Că, în cauza de dedusă judecății, măsura suspendării contractului individual de muncă a reprezentat singura posibilitate a pârâtei de a proteja activitatea prin raportare la abaterile disciplinare de gravitate extremă săvârșite.

Pe cale de consecință, se impune concluzia conform căreia dreptul subiectiv al pârâtei de a suspenda contractul individual de muncă în temeiul art. 52 alin. (1) lit. a) din Codul muncii se impunea a fi exercitat.

Luând în considerare toate aceste împrejurări, în deplin acord cu propunerea comisiei de cercetare disciplinară prealabilă și cu împrejurarea deteriorării în mod ireparabil a relațiilor de muncă, a fost emisă, cu respectarea tuturor exigențelor legale, Decizia de concediere nr. 540 din data 14.03.2014 .

A arătat pârâta, că, din simpla lectură a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantă în prezenta cauză, rezultă că cererile privind constatarea nulității deciziei de suspendare a contractului individual de muncă și reîncadrarea în funcția deținută anterior sunt lipsite de obiect, acestea tinzând la confirmarea unei situații a cărei realizare nu poate fi obținută.

Că prin decizia de concediere nr. 540/14.03.2014, ca urmare a abaterilor disciplinare grave săvârșite de către reclamantă, a fost desfăcut contractul individual de muncă al acesteia, cu titlu de sancțiune disciplinară, în temeiul art. 248 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.

Având în vedere aplicarea acestei sancțiuni, cu consecința încetării contractului individual de muncă al reclamantei, aceasta nemaiavând calitatea de angajat, se impune concluzia potrivit căreia capetele de cerere privind constatarea nulității absolute a deciziei de suspendare și reîncadrarea în funcția ocupată anterior sunt lipsite de obiect, urmând a fi respinse ca atare.

Pe cale de consecință, ca urmare a concedierii disciplinare a reclamantei, cererile de constatarea a nulității deciziei de suspendare a contractului individual de muncă și de reintegrare în muncă sunt, în mod vădit, lipsite de obiect, urmărindu-se, prin acestea, realizarea unor împrejurări imposibile.

Că, imposibilității logice a capetelor de cerere menționate i se adaugă o imposibilitate juridică, confirmând temeinicia excepției lipsei de obiect invocate.

Față de aceste împrejurări, se impune concluzia în conformitate cu care cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă în prezenta cauză este lipsită de obiect, prin aceasta urmărindu-se obținerea unui fapt imposibil, și anume anularea deciziei de suspendare a contractului individual de muncă și reintegrarea în muncă în condițiile în care contractul menționat a încetat ca urmare a concedierii disciplinare a reclamantei.

Prin urmare, încetând efectele contractului individual de muncă și stingându-se raportul juridic dintre pârâta și reclamantă, cererile prin care se solicită constatarea nulității Deciziei nr. 395/21.02.2014 și reîncadrarea în funcție tind spre realizarea unor fapte imposibile.

În ceea ce privește excepția nulității absolute a cererii privind obligarea pârâtei la acordarea de drepturi financiare actualizate până la data plății, precum și a stimulentului de inserție, pentru neprecizarea obiectului acesteia, a motivat pârâta că, conform prevederilor art. 194 lit. c) teza întâi C.proc.civ., cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, ca mențiune obligatorie:

"(...) c) obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare (...)."

Sancțiunea nerespectării acestei dispoziții legale imperative este prevăzută de art. 196 alin. (1) teza întâi C.proc.civ, potrivit căruia:

"Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele, sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă."

Din coroborarea prevederilor legale reproduse anterior, se desprinde concluzia conform căreia neindicarea, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, a obiectului cererii și a valorii acestuia, determinate de către reclamant, atrage sancțiunea nulității absolute a cererii introductive de instanță astfel formulate.

A învederat pârâta faptul că reclamanta, prin cererea de chemare în judecată formulată în prezenta cauză, a înțeles să solicite obligarea acesteia la acordarea drepturilor financiare de aceasta a fost lipsită, actualizate până la data plății, precum și a echivalentului stimulentului de inserție.

Având în vedere aceste aspecte, se impune concluzia potrivit căreia reclamanta nu a înțeles să procedeze la precizarea obiectului acestui capăt de cerere, cu nesocotirea dispozițiilor exprese ale art. 194 C.proc.civ, devenind incidență, pe cale de consecință, sancțiunea nulității absolute a acestuia.

Că reclamanta nu a procedat nici la evaluarea obiectului cererii astfel formulate, în condițiile în care, în temeiul acelorași prevederi, această obligație îi incumba, în egală măsură, sub sancțiunea nulității absolute.

Astfel, reclamanta ar fi trebuit să stabilească cuantumul sumelor a căror plată de solicită, precum și să expliciteze natura "drepturilor financiare" la care se face referire. De asemenea, în vederea evitării sancțiunii prevăzute de art. 196 alin. (1) C.proc.civ., era obligatorie evidențierea modalității prin care s-a ajuns la aceste sume, cu producerea unor dovezi corespunzătoare.

A concluzionat pârâta că reclamanta nu a procedat la precizarea valorii capătului de cerere privind obligarea Pârâtei la acordarea drepturilor financiare și a stimulentului de inserție împrejurare care atrage sancțiunea nulității absolute, în temeiul art. 196 alin. (1) C.proc.civ.

Că această excepția se încadrează în categoria excepțiilor de fond întrucât privește însuși fondul dreptului la acțiune, a cărui existență nu se poate concepe în lipsa determinării obiectului cererii.

Luând în considerare faptul că reclamanta nu a procedat la stabilirea în concret a pretențiilor formulate, neprecizându-se cuantumul sumelor la plata cărora se urmărește obligarea pârâtei, acestea fiind exprimate în termeni confuzi și echivoci, se impune concluzia inexistenței obiectului capătului de cerere în discuție, cu consecința admiterii excepției nulității absolute invocată de către pârâta și anulării acestuia.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei în ceea ce privește cererea formulată de către reclamantă privind acordarea stimulentului de inserție, pârâta a arătat că prin cererea introductivă de instanță și prin cea precizatoare, reclamanta a înțeles să solicite, în mod neîntemeiat, obligarea acesteia la plata stimulentului de inserție de care aceasta ar fi fost lipsită în mod nelegal ca urmare a suspendării contractului individual de muncă.

S-a arătat că sediul materiei în ceea ce privește dreptul la acordarea stimulentului de inserție este reprezentat de Ordonanța de Urgență nr. 111 din data de 10.12.2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copilului (în continuare, "O.U.G. nr. 111/2010").

Că, potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (2) din actul normativ menționat, referitoare la persoana care procedează la plata stimulentului de inserție către beneficiar:"Calculul și plata drepturilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, inclusiv a contribuției individuale de asigurări sociale de sănătate, se fac de către Agenția Națională pentru Prestații Sociale, prin agențiile teritoriale."

Prin urmare, plata stimulentului de inserție, în temeiul prevederilor exprese ale O.U.G. nr. 111/2010 reprezintă o sarcină exclusivă a Agenției Naționale pentru Prestații Sociale, care acționează prin centrele sale teritoriale.

Pe cale de consecință, plata stimulentului de inserție aferent perioadei în care s-au înregistrat venituri de către solicitant trebuie să fie achitate de către instituția menționată, nu de către pârâta, astfel cum, în mod neîntemeiat, solicită reclamanta.

Față de această împrejurare, se impune concluzia potrivită căreia, pârâta, nu dispune de legitimare procesuală pasivă în ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea stimulentului de inserție.

S-au invocat si dispozițiile art.28 alin. (1) și (2) din Normele metodologice din data de 31.01.2011 de aplicare a O.U.G. nr. 111/2010, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 52 din data de 19.01.2011 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor:

Având în vedere argumentele invocate și dezvoltate în cele ce precedă, se impune concluzia potrivit căreia obligația de plată a stimulentului de inserție nu poate să incumbe pârâtei, în calitate de angajator, ci exclusiv autorității publice abilitate în acest sens prin lege, împrejurare care demonstrează lipsa de calitate procesuală pasivă în ceea ce privește capătul de cerere în discuție.

Prin urmare, pârâta, a solicitat instanței de judecată admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată.

Sub aspectul mijloacelor de probă, în susținerea argumentelor pârâta a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, respectiv înscrisurile anexate prezentei întâmpinări, de proba cu martori, precum și de interogatoriul reclamantei S. E. G..

De asemenea, pârâta și-a rezervat dreptul ca, în măsura în care din dezbateri sau din probatoriul administrat, va rezulta necesitatea probării unor noi aspecte de fapt sau de drept, să solicităm, în condițiile art. 254 alin. (2) C.proc.civ., administrarea de noi dovezi.

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta S. G. a solicitat respingerea în totalitate a excepțiilor și cererilor formulate prin întâmpinare.

În motivarea răspunsului la întâmpinare, reclamanta a arătata că toate excepțiile invocate sunt nemotivate legal si pertinent.

Că în ceea ce privește excepția lipsei de obiect pentru nulitatea deciziei și reîncadrarea pe funcția deținută anterior de reclamantă se poate observa că s-a omis să se precizeze ce funcție deținea reclamanta, respectiv la nivel de județ.

Că, în ceea ce privește susținerea pârâtei că reclamanta nu mai putea să fie reîncadrată pe veche funcție deoarece i-a fost desfăcut contractul individual de muncă, aceasta nu poate fi reținută întrucât este culpa pârâtei pentru desfacerea abuzivă a contractul individual de muncă, și că este un dosar pe rol cu contestarea deciziei de concediere.

Referitor la excepția nulității absolute pentru drepturile financiare și stimulentul de inserție

se poate observa inclusiv din textele invocate de pârâtă că nici la alin.150 nu se identifică drepturile ci sunt doar enunțate astfel se face trimitere la :,, celelalte drepturi cu salariul,, alin 148,, alte drepturi și obligații ale părților,, mai mult exercitând acțiunea de bună credință se înțelege că solicităm drepturile financiare cuvenite nouă pe perioada suspendării abuzive și nelegale. Că la alin 148 și 150 drepturile și obligațiile nu sunt nici aici determinate și nici determinabile, deci nu se aplică, astfel că în speța drepturile sunt determinate de contractul individual de muncă, și determinabile în funcție de variabilele lunare pe care numai T. le are, neavând acces la vânzările pe județ pentru a calcula toate drepturile cuvenite .

A precizat reclamanta că, nu putea să precizeze sumele efective deoarece nu are acces la totalul sumelor obținute pe județ de unde are procent pentru funcția deținută, plus alte procente.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive pentru acordarea stimulentului de inserție a precizat reclamanta că nu este normal întemeiat să se plătească din bugetul public pentru faptele abuzive și nelegale ale T. acest stimulent . Că acest drept este condiționat de o activitate impozabilă, ori prin faptele săvârșite de T. a fost lipsită de această activitate, pierzând acest drept.

A precizat reclamanta că la punctul 1.1, paragraful 1, pag 3 din întâmpinare este o eroare de redactare, contractul de munca a fost înregistrat la data de 18.08.2005, ci nu anul 2006 contractul individual de muncă, este incomplet, nu are anexa prin care primea comisioanele din vânzări si din asigurări, si exista o necorelare intre actele adiționale la contractul i de munca si anume:

- exista 2 acte adiționale cu numărul 3 ( unul in anul 2006 si unul in 2008)

- un act adițional nu are număr de înregistrare.

- nu exista o cronologie in actele adiționale, si anume actul adițional numărul 2 este din anul 2007, iar actul adițional numărul 3 este din anul 2006.

-la punctele 1.1, paragrafele 2, 3,4, pag 3, reclamanta este caracterizată eronat, neexistând niciodată conflict intre mine si conducere sau colegi, nu am nici o mustrare sau avertisment, din contra a fost promovata ca si coordonator pe județul Gorj, a fost propusa la măriri de salariu, am primit comisioane luna de luna (realizându-și sarcinile de serviciu, targetele), a fost propusa la cursuri de vânzări anuale, la team-buildinguri ( am vizitat Sovata, Delta Dunării, Sibiul, C., Bucurestiul, Sâmbăta de sus, etc), a participat la toate ședințele din conducere, a fost propusa sa tină interviuri pentru angajare colegi si colaboratori (a depus mail cu cv-urile trimise de S. P. -sefa, pentru a tine reclamanta interviurile), deciziile de angajare finale se luau si cu acordul său si întocmea toate actele, anual se făceau evaluări, la care a ieșit foarte bine, inclusiv la ultima evaluare din 22.05.2012, înainte cu o luna sa anunțe ca este însărcinata cu sarcina a doua, a făcut testul cu intrebari foarte bine, si a primit evaluarea ,cu menținere pe poziția avuta de coordonator, ca sarcinile de serviciu au fost executate in conformitate cu fisa postului si țintele propuse de T. C. .

A mai precizat reclamanta că erm reprezentantul legal pe județul Gorj al T. C., era persona care ținea legătura cu OPC-ul, ITM-ul, in rezolvarea diferitelor controale si probleme, se ocupa de toate cheltuielile punctelor de lucru, era persoana autorizata pentru instruirea personalului din subordine, cu privire la modificările * de proceduri de creditare.

Că fost prezentă la deschiderea magazinului Dedeman S., deși era in concediu creștere copil, a fost prezenta 3 zile, cu cazare, împreuna cu alți colegi din tara. La fel si la Dedeman Cluj, unde a fost împreuna cu soțul său S. I., cu A. Magdalinoiu, si S. Adama, care sunt conducerea T. C..

A solicitat reclamanta pârâtei T. C. sa depună si fisa atribuțiilor de serviciu.

A replicat reclamanta că la punctul 1.2., paragraful 5 din întâmpinare, este acuzata pe nedrept si fără dovezi ca și-a încălcat obligațiile de munca, că a săvârșit abateri disciplinare multiple - nu are nici un avertisment, nici o mustrare, nici o reducere din salariu, din contra a fost promovata, iar realizându-se targetele a primit si comision (erau luni in care realizarea pe Gorj era cea mai mare din tara).

De asemenea, a mai arătat reclamanta că la punctul 1.2., paragrafele 6,7,8,9 din aceeaeși întâmpinare este acuzata de conflict de interese si încalcarea obligației de confidențialitate eronat si fara dovezi întrucât, soțul său, S. I., nu are si nu a avut contract de mandat cu T. C., nu a primit nici un comision, desi directorul de dezvoltare S. A. si S. P.- dir.Vânzări Oltenia, l-au vizitat pe acesta in agenția unde era director, in luna martie 2012, sa-i propună sa fie colaborator, știind ce influenta are in județ, ajutând T., de-a lungul timpului sa intre la . ECO * FROGOTEHNICA, la SPEED CAR, Banatim, etc;

Au existat si exista si in prezent situații in care o persoana angajata cu carte de munca la T., are mama, soțul, tatăl, colaboratori si au primit comisioane, respectiv: Carstenoiu C. (angajat T.), si mama si tatăl Carstenoiu V. si Carstenoiu N. sunt colaboratori- sunt în agenția Motru și în prezent; M. M. (angajat T.) si mama M. C. si soțul M. M. colaboratori, și au incasat comisioane; P. A. (angajat T.) si mama P. A. colaborator. Că exista la sediul T. contractele de mandatat (comision) ale acestora si viramentele respective, solicitându-se depunerea acestora.

S. I. a adus clienti in permanenta, acest lucru fiind știut de conducerea T. C., care de cate ori veneau la Tg-J. in vizita, il sunau pe I. S., sa se întâlnească, sa vorbească despre o eventuala colaborare, i s-a propus chiar sa vina angajat la T. C., de către directorul de dezvoltare.

- S-a arătat că, la punctul 1.3, paragraful 11,12,13:este acuzata pe nedrept si fara dovezi, iar declarația lui Opritescu S. in 18.02.2014 este subiectiva precizând motivele pe care își întemeiază această afirmație .

Că l-la punctul 1.3.2, pagina 5, este acuzata in mod vădit eronat, nu a avut nici o ora de munca neplătită, nu a avut nici o nota explicativa, nu a falsificat condica, din contra a fost persoana care a anunțat conducerea despre faptele lui M. M., care desi stia ca sunt in concediu medical, menționează CM la poziția reclamantei, apoi taie cu pix roșu si scrie nemotivat, fara nici un motiv, iar CM-ul a fost plătit, aflându-se anexate la dosar.

Referitor la condica exista e-mailuri date la departamentul de resurse umane, cum ca M. M., face adrese fara număr de înregistrare (anexele 12, 12.1,13,14,16), si schimba programul de la sediu fara sa anunțe reclamanta, si tine biroul unde e condica inchis, ca sa nu poată semna condica- sunt anexate la dosar, (anexele 7,18).

S-a precizat la punctul 1.3.3, pag 6 că a falsificat condica in mod eronat, si cu rea voința. A arătat reclamanta că la data de 17.02.2014 a fost trecuta iar nemotivat o ora de M. M., fara sa i se ceara o nota explicativa, a anunțat conducerea de acest lucru. A depus declarație administratorului de la SPEED CAR, domnul Pitu M., care i-a pus la dispoziție si filmulețele si pozele de pe camerele de filmat, care atestă că a fost la magazinul sau, la cererea acestuia, si declarația numitei S. A. M., care confirma ca a fost cu un client la magazinul Inidan, si exista si e-mailul dat de reclamanta Gabrielei B. pentru verificarea clientului respectiv.- anexa 4,5,6,7,8,9,10,11

A mai arătat reclamanta că și în ceea ce privește cele susținute la punctul 1.3.4., pagina 6: informația este greșita si eronata, care pot argumentate cu declarațiile furnizorilor depuse la dosar, angajaților din Inidan, șeful de magazin de la Inidan, declarația de la Paticlic.

Că de la reintegrarea sa conform Deciziei 2450/18.11.2013, pe aceeași funcție, nu a avut acces la informații, la sistem, nu putea să facă analiza unui dosar de credit, nu putea consilia un client, neavând sprijinul T. C., nu-și putea desfășura atribuțiile de serviciu, nu știa colaboratorii, targetele, nu i se răspundea la e-mailuri-(anexele 15, 11);

S-a incalcat ROI, referitor la egalitatea de șanse, si condiții optime de lucru(art 60.20.1 "o comunica eficienta la toate nivelurile este vitala pentru buna desfășurare a activității organizației. Conducerea trebuie sa se asigure ca angajații sunt bine informați, in ceea ce privește obiectivele organizației, politicile de personal si procedurile de aplicare a acestora precum si normele interne, trebuie sa ii susțină in utilizarea lor in munca de zi cu zi."

De asemenea la punctul 1.3.5, pagina 7, paragraf 23:se face referire la o declarație data de D. A., declarație de care care susține ca nu stie ( fapt recunoscut in fata băiatului administratorului INDAN G. C., si a contabilei Malaescu Crsitina), ca stampila nu este cea cu nr.l pe care ea o folosește cand semnează un document, si domnul G. Ș., administratorul nu stie de aceasta adresa.

D. A. nu precizează care este clientul nemulțumit, ea nu stie cum sunt angajate salariatele de la T., ( ca sunt permanent sau parțial angajate), ea nu tine evidenta la program, se sesizează când sunt probleme si discuta cu fiecare in parte.

O astfel de situație nu a existat niciodată, caci daca existau clienți nemulțumiți ii preciza, iar daca se refera la clientul D. I., acesta a dat declarație despre motivul renunțării la contractul de credit cu T., si la faptul ca reclamanta nu l-a consiliat, neavând cum să facă acest lucru, exista declarația lui Lascateu C., si a lui B. L., șeful de magazin, care cunosc situația cu acest client- declarații depuse la dosar.

A mai arătat reclamanta că nu avea procedurile de lucru, acces la sistem, nu putea lista un contract, totul se făcea de agentul procedural, care îl suna pe client si ii dădea informațiile necesare, si îl chema pe client la punctul de lucru unde era sau venea cand putea (clientul trebuia sa aștepte si o ora), si semna cu clientul actele finale de credit.

La punctul 1.3.5, pagina 7, paragraful 24:se face referire la declarația numitei S. M. L., reclamanta face următoarele precizări - neavand un obiectiv al muncii sale, doar sa stea in INIDAN, fara sa aibă acces la sistemul de finanțare, 1» informații utile care sa o ajute sa-si desfășoare activitatea, a incercat sa atragă furnizorii din jurul ariei acestui magazin sa aducă clienții sa-i consilieze, asa cum fiecare angajat din TG J. are alocată o plaja de furnizori, care sunt mai aproape de punctul de lucru, in speranța sa aibă clienți trimiși la analiza, sa nu fie motiv concediere ca nu are clienți contactați, făcând acest lucru si pentru furnizor si pentru client, ca sa nu se deplaseze pana in zona 9 mai la sediu.

Exista declarațiile furnizorilor (Speed Car, Banatim, Aldirama, Midapa, Paticlic, Viagio, Ciocca I. si angajaților din INIDAN (Lascateu C., B. L.), si a lui S. A. M., care confirma atitudinea sa colegiala fata de angajații Inidan si colegele reclamantei, si daca era un conflict cat de mic intre aceasta si colege sau angajații T., G. Ș. sau D. A., reprezentanții Inidan, ar fi exclus-o din incinta magazinelor .

Că declarația numitei M. E., este falsa, făcuta sub amenințarea pierderii locului de munca, dovedind acest lucru cu declarația lui D. I., Lascateu C., S. A. M. si B. L..

La paragraful 26, pagina 8 precizează reclamanta că sunt e- mailuri cu dovezi clare, date de aceasta conducerii (inițial au fost verbale, nu a fost crezută apoi le-a trimis pe mail), cum S. Opritescu, trimite date confidențiale T. C. la angajați diferiți din BCR si clienți care s-ar fi aprobat instant (D. S.), la soțul ei la BCR- toate actele de analiza, pe care inițial le trimisese la departamentul operațiuni la analiza. Că, dovezi s-ar putea lua mai multe de pe e-mailul său de serviciu care este blocat.

Referitor la: paragraful 27, pagina 8:-Cirstenoiu V. si Cirstenoiu N., fiind la Motru in permanenta, o acuză pe reclamantă de fals si fara probe ca suportau condiții inadecvate de munca generate de aceasta .

La paragraful 29, pagina 9: nu exista dovezi care sa ateste incalcarea art.7.1.1 si 7.2.1 din Regulamentul Intern depus de T.- anexa 20

-paragraful 31, pagina 9: nu exista dovezi si nu s-a dovedit niciodată incalcarea art.7.1.1 lit n, o, q, r, S. I. nu a avut contract de comision, nu a incasat venituri, i s-a propus de conducerea T. sa fie director de zona pe Carduri, a ajutat,cu clienți si furnizori,T. C., fara a pretinde vreun folos material sau financiar, fiind vizitat de conducerea T. C. la locul sau de munca.

-paragraful 32, pagina 9: obligația de confidențialitate si conflict de interese, nu exista, din moment ce T. C. accepta ca un angajat cu carte de munca la T. C., sa aibe mama, tatăl, soțul, colaboratori, exista aceasta situație si in prezent la soții Cirstenoiu cu fiul sau Cirstenoiu C., si la M. M., care a avut mama mandatar M. C., si soțul M. M..

A precizat reclamanta că, soțul său a adus clienți care sa fie analizați si aprobați la T. C., ca sa o ajute sa realizeze target-ul, a ajutat compania sa incheie colaborări cu lanțurile de magazine Eco Frigotehnica, Speed Car, Banatim, R., etc, fara a pretinde un folos material.

-paragraful 33, pagina 10: nu exista dovezi si fapte care sa arate incalcarea art 5.2 lit w sin ROI, de reclamanta.

-paragraful 34, ppagina 10: face referire la anexa 21 depusa se T. C., in cadrul întâmpinării, aceasta nu are nici o valoare, este neinregistrata, reclamanta precizând că a semnat un document de luare la cunostiinta a ROI in data de 21.02.2014, fiind forțată sa-1 semneze caci fara acest document nu aveau motive pentru cea de-a doua cercetare disciplinara.

Exista si un dezacord intre data deciziei 2564/02.12._ si FALSUL proces verbal de afișare ROI din 06.12.2013 (este cercetata disciplinar si i se imputa încălcarea unui ROI, pe care eu nu l-a luat la cunostiinta, l-a citit si a semnat de luarea lui la cunostiinta in 21.02.2014).

-paragraful 36, 37, pagina 10: in urma cercetării din data de 10.12.2013, nu a semnat la sfârșitul ședinței de cercetare nici un proces verbal, la insistente, i s-a inmanat la cea de-a doua cercetare din 10.03.2014, si a si semnat de primire-anexa 23 depusa de T. C. la întâmpinare.

Mai mult nu i s-a comunicat nici o rezoluție a acestei cercetări nerăspunzând la e-mailuri, încercând sa aducă noi furnizori sa colaboreze cu T. CREDIT_ declarația . M1DAPA, si e-mailurile mele către departamentul vânzări si A. Magdalinoiu - sunt anexe la dosar.

A arătat reclamanta că nu exista dovezi ca ar fi modificat condica de prezenta si in ce scop sa o modifice, nu a adresat injurii conducerii, superiorilor, nu se detaliază aceste fapte.

-paragraful 40, 41, pagina 11:- arată că reclamanta că nu a avut niciodată absente nemotivate, nici o ora neplatita, nici un avertisment sau mustrare, nu exista dovezi care sa ateste ca a jignit superiorii sau șefii ierarhici. De asemeanea, nu i s-a eliberat nici o fisa de lichidare, nu i s-a făcut calcul la zilele de concediu neefectuate, nu i-au comunicat decât decizia de suspendare si de concediere.

Se precizează că prin Ordonanța de Clasare depusa la anexa 24, nu se arata ca reclamanta este vinovata, politica T. C. era in asa fel încât, la furnizorii care nu erau in TG J., si nu putea ajunge cand semna clientul Contractul de credit, sarcina semnării contractului cădea in sarcina furnizorului. Avea furnizori in tot Județul Gorj, astfel că nu putea fii in mai multe locuri o data, dar contractul de credit se verifica de inca 2 departament (risc si operațiuni), apoi se dădea la plata, astfel că nu era singura salariată care aproba si plătea.

În ceea ce privește susținerile de la punctul 2.3. paragraful 44,45,46,47,48, pagina 12: se face referire la cea de-a doua cercetare disciplinara- in data de 21.02.2014, reclamnata precizând că dupa ce a semnat ca a luat la cunostiinta de ROI, seara dupa oara 18.00, a primit si decizia de cercetare disciplinara, fara să i se aducă la cunostiinta conținutul referatului (anexa 25), si declarațiile colegelor, ca sa pot veni si eu cu apărări.

Că a cerut la sfârșitul ședinței de cercetare timp sa aducă dovezi care sa anuleze declarațiile colegelor, sa se poată apăra si nu i-au fost luate in considerare, in ziua in care le-a trimis, in aceeași zi a primit si decizia de concediere.

În ceea ce privește pârâtei de la paragraful 52, pagina 13 reclamanta a arătat că a depus e-mailul n care directorul de Resurse Umane, îi comunică ca nu are voie cu avocat întrucât este o cercetare interna.

Că, cercetarea disciplinara din 10.03.2014 este abuziva, nu i s-au pus la dispoziție toate atele, ca sa poată aduce contra argumente, si cand a cerut termen sa le depună, nu i-au fost luate în considerare la decizia finala(e-mail dat in 14.03.2014, ora 14.25.- adresa de convocare este incompleta, nu se detaliază faptele pentru care este chemata la cercetare disciplinara, astfel se contrazic la paragraful 51, pagina 13).

În ceea ce privește cererea privind obligarea pârâtei la plata stimulentului de inserție a arătat reclamanta că potrivit OUG 111/2010, „Salariații beneficiari ai stimulentului de inserție nu pot fi concediați. Angajatorului ii este interzis sa dispună încetarea raporturilor de munca sau de serviciu in cazul salariatei/salariatului care se afla in plata stimulentului de inserție, interdicție ce se extinde cu o perioada de 6 luni după revenirea definitiva a acesteia /acestuia in unitate.

Interdicția nu se aplica in cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare sau a falimentului angajatorului, in condițiile legii.

Nerespectarea acestor principii de concediere constituie contravenție si se sancționează cu amenda de la 1.000 lei la 2.500 lei. Concedierea abuziva a salariatei aflate in plata stimulentului de inserție poate fi atacata in instanța, angajatorul fiind obligat la plata tuturor drepturilor de care ar fi beneficiat salariatul pe perioada cat a fost concediat, plus o despăgubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate. In acest caz, va avea loc si repunerea pârtilor in situația anterioara emiterii actului de concediere. Daca salariatul nu solicita continuarea raporturilor de munca si serviciu cu respectivul angajator, contractul individual de munca va înceta de drept la data rămânerii definitive si irevocabile a hotărârii judecătorești.

Pe parcursul cercetării judecătorești au fost administrate proba cu înscrisuri, testimonială și interogatoriul reclamantei .

De asemenea au fost depuse de către părți note de ședințe și concluzii prin care se reiterează apărările formulate de acestea prin cererea de chemare în judecată și întâmpinare depuse la dosar .

În baza dispozițiilor art. 248 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe or, după caz, cercetarea în fond a cauzei .

În ceea ce privește excepția lipsei de obiect a capetelor de cerere privind constatarea nulității deciziei de suspendare a contractului individual de muncă și reîncadrarea în funcția deținută anterior invocată de pârâtă și motivată în sensul că prin aceasta se urmărește obținerea unui fapt imposibil și anume anularea deciziei de suspendare a contractului individual de muncă și reintegrarea în muncă în condițiile în care contractul menționat a încetat ca urmare a concedierii disciplinare a reclamantei, instanța constată că este nefondată având în vedere că în cauza dedusă judecății se contestă tocmai decizia de suspendare nr.395/21.02.2104 și nu decizia de concediere care la rândul ei a fost contestată în instanță .

Prin urmare consecința firească a contestării unei decizii de suspendare a contractului individual de muncă este anularea acesteia și repunerea părților în situația anterioară.

Instanța va respinge excepția nulității absolute a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la acordarea de drepturi financiare actualizate până la data plății, precum și a stimulentului de inserție, pentru neprecizarea obiectului acesteia având în vedere că obiectul acțiunii a fost indicat de reclamantă prin cererea de chemare in judecată, iar anularea cererii pentru neindicarea valorii obiectului cererii si a modului de calcul a valorii obiectului se dispune în procedura regularizării cererii de chemare in judecată, in conformitate cu prevederile art.200 alin.1 si 2 din Codul de procedură civilă. De asemenea, conform art.196 alin.1 Cod de procedură civilă, doar cererea de chemare in judecată ce nu cuprinde obiectul cererii va fi declarată nulă, nu si cererea ce nu cuprinde valoarea obiectului si modul de calcul al acestuia.

În ceea ce privește excepția nulității capătului de cerere privind dreptul de inserție, instanța, apreciind că drepturile bănești solicitate ca drept de inserție sunt determinabile, putând fi pretinse și acordate fără a fi stabilită în mod expres valoare sumei solicitate cu acest titlu, astfel că instanța urmează a o respinge.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei referitor la capătul de cerere privind acordarea stimulentului de inserție socială, instanța apreciază că este neîntemeiată, față de dispozițiile art.36 Cod procedură civilă și art.25* alin.2 din O.U.G.111/2010.

Conform art.36 Cod de procedură civilă, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului litigios dedus judecății.

Potrivit art.25* alin. 2 din O.U.G. nr.111/2010, (2) Este interzis angajatorului să dispună încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu în cazul:

a) salariatei/salariatului care se află, după caz, în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la un an sau de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap;

b) salariatei/salariatului care se află în plata stimulentului de inserție prevăzut la art. 7.

(3) Interdicția prevăzută la alin. (2) se extinde, o singură dată, cu până la 6 luni după revenirea definitivă a salariatei/salariatului în unitate.

(4) Prevederile alin. (2) și (3) nu se aplică în cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare sau a falimentului angajatorului, în condițiile legii.

Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele: Reclamanta S. E. G. a fost salariata pârâtei . SA în funcția de economist în comerț și marketing conform contractului de muncă nr.4991 din 17.08.2005 (filele 128-130).

In baza referatului nr. 377/18.02.2014 al Directorului regional al societății prin care s-a adus la cunoștința conducerii societății că reclamanta a avut un comportament neadecvat și agresiv la locul de muncă, generarea unui mediu de lucru tensionat pentru colegi, a generat o atmosferă improprii pentru derularea activităților de relaționare si lucru cu clienții, aceasta a fost convocată prin convocatorul nr.392 din 21.02.2014(fila 250) să participe la cercetarea disciplinară pentru data de 10.03.2014, concretizată prin procesul –verbal al comisie de cercetare disciplinară nr._ din 10.03.2014(filele 252 -258).

La data de 21.02.2014 parata a emis Decizia nr 395/21.02.2014 aflata în copie la filele (4,5) prin care se dispune suspendarea contractului individual de munca al reclamantei pe durata cercetării sale disciplinare.

Decizia susmenționata face obiectul prezentei contestații.

Potrivit art. 52 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, republicat, contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului pe durata cercetării disciplinare prealabile, in condițiile legii.

Deși legea nu impune un anumit conținut al deciziei de suspendare a contractului individual de muncă totuși, pentru a se putea asigura dreptul la apărare al salariatului împotriva eventualelor abuzuri, acest document trebuie să cuprindă motivele pe care se bazează decizia angajatorului de a dispune suspendarea, motive care să poată fi verificate atât de către salariat, dar și de către instanța de judecată, într-un eventual litigiu.

In cazul dedus judecații, pârâta a reglementat in mod expres in Regulamentul Intern situațiile in care poate fi dispusa sancționarea și concedierea disciplinară( capitolul 7 din Regulament (filele 207-209), dar nu suspendarea contractului individual de munca al salariatului cercetat disciplinar.

Comisia de cercetare disciplinară prealabilă a conchis în sensul că situația de fapt este de o gravitate ce nu poate fi tolerată în continuare, apreciind, din ansamblul informațiilor obținute, precum și din documentele analizate, că este necesară, în temeiul prevederilor art. 7.3.11 din Regulamentul intern, aplicarea unei sancțiuni disciplinare reclamantei.

În raport de inițierea producerii de cercetare disciplinară față de reclamantă, prin Decizia nr. 395 din data de 21.02.2014, în temeiul art. 49 alin. (1) coroborat cu art. 52 alin. (1) lit. a) din Codul muncii fost dispusă suspendarea contractului individual de muncă .

Pârâta, a invocat în decizia contestată art.5.2 „Reguli obligatorii pe durata executorii contractului individual de muncă” din Regulamentul de organizare intern al T. C. IFN SA potrivit căruia „ salariaților le este interzis să omită acte imorale, violente sau degradante” acte /fapte de natură a îndreptăți Directorul general „să procedeze la încetarea contractului individual de muncă al salariatului în cauză pentru abatere disciplinară gravă”

Abia în întâmpinare pârâta a justificat luarea măsurii suspendării salariatei cercetată disciplinar, arătând că reclamanta a încălcat în mod direct și brutal a obligației de confidențialitate prin transmiterea datelor menționate nu s-a produs în mod izolat, ci în contextul unei tentative de fraudă orchestrate de către reclamantă împreună cu soțul său, aceștia urmărind încasarea de comisioane nelegale în schimbul unor pretinse intermedieri, care ar fi fost desfășurate de către acesta din urmă.

S-a precizat că reclamanta a întârziat și a absentat în repetate rânduri de la locul de muncă, încălcând programul obligatoriu de desfășurare a activității,nesocotind obligația de a se prezenta la locul de muncă în conformitate cu programul de lucru, reclamanta a întârziat în mod repetat, iar, încercând să ascundă această împrejurare, a sustras, în mod neautorizat, condica de prezență în vederea falsificării mențiunilor din cuprinsul acesteia. Abaterile reclamantei de la programul de lucru au devenit din ce în ce mai frecvente, precum și încercările acesteia de a tăinui acest fapt.

Mai mult, reclamanta nu numai că nu a înțeles să se adapteze programului de muncă, dar a încercat, prin fraudă, să își ascundă absențele.

Că abuzurile reclamantei au luat forma faptelor cele mai grave, aceasta neezitând să comită falsuri pentru ascunderea neregulilor și abaterilor comise în mod repetat astfel că a adus prejudicii considerabile pârâtei prin manifestările sale incorecte în prezența clienților noștri, de natură să lezeze imaginea și renumele comercial pe plan local și național.

Or, angajatorul nu poate complini lipsa motivării deciziei de suspendare a contractului individual de munca prin apărări făcute in fata instanței, în preambulul deciziei fiind menționat doar referatul din data de 18.02.2014 al Directorului Regional S. P. ( împreună cu materialul atașat acestuia ) prin care sesizează următoarele „ comportament neadecvat și agresiv la locul de muncă, generarea unui mediu de lucru tensionat pentru colegi, generarea unei atmosfere improprii pentru derularea activităților de relaționare si lucru cu clienții .

În cuprinsul deciziei de suspendare a contractului individual de muncă trebuie menționată și data când începe și când se termină suspendarea, întrucât, instituția suspendării este unul dintre instrumentele prin care se asigura si protecția salariatului, iar nu numai a intereselor angajatorului.

Prin urmare, decizia de suspendare a contractului individual de muncă în timpul cercetării disciplinare trebuie sa îndeplinească aceleași condiții ca si decizia de sancționare emisa in urma cercetării disciplinare.

Pe cale de consecința, decizia de suspendare trebuie sa cuprindă: cauza/ motivele care au dus la suspendarea contractului de munca, perioada suspendării, temeiul de drept, termenul in care aceasta decizie poate fi contestata, precum si instanța competenta, unde sancțiunea poate fi contestată, condiții sine qua non care nu au fost îndeplinite de pârâtă.

Reclamanta mai critica decizia susmenționata sub aspectul că deși a solicitat să i se dea voie să fie asistată de avocat la „cercetare,, s-a refuzat accesul cu avocat, motivându-se în corespondența electronică depusă la dosarul cauzei (fila 305 din dosar ) de către directorul resurse Umane al societății că fiind o cercetare internă și nu o instanță de judecată o astfel de reprezentare nu poate fi luată în considerare, urmând ca reclamanta să fie asistată de reprezentantul ales al salariaților.

Potrivit dispozițiilor art. 251 alin. (4) din Codul Muncii modificat prin Legea nr. 77/2014” In cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul sa formuleze si sa susțină toate apărările in favoarea sa si sa ofere persoanei împuternicite sa realizeze cercetarea toate probele si motivațiile pe care le considera necesare, precum si dreptul sa fie asistat, la cererea sa, de către un avocat sau de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este".

Așadar prezenta avocatului previne aplicarea unor masuri abuzive, disproportionate, nelegale sau netemeinice având în vedere că experiența profesionala si cunoștințele avocatului, inclusiv in soluționarea litigiilor de munca in instanța, sunt evident mai extinse decât ale reprezentantului sindical.

Practic, prin participarea la cercetarea disciplinara, avocatul poate ajuta la cercetarea cat mai exhaustiva a problemei prin administrarea unor probe necesare si pertinente, interpretarea prevederilor legale incidente spetei. In acest fel, se va aplica o sancțiune adecvata, proporționala abaterii, posibil evitându-se un litigiu in instanța, litigiu care poate fi costisitor pentru angajat, dar dăunător pentru imaginea angajatorului.

Apărarea pârâtei cum că este vorba despre o cercetare internă și nu o instanță de judecată în sensul că se pune problema că în cadrul acestei cercetări disciplinare sa fie vorba despre aspecte vizând secretul de serviciu, care ar putea fi pus in pericol de prezenta unui terț din afara societătii nu poate fi luată în considerare de instanță întrucât avocatul nu poate furniza relații niciunei autorități sau persoane cu privire la cauza care i-a fost încredințată, decât daca are dezlegarea prealabila, expresa si scrisa din partea tuturor clienților săi interesați in cauza.

În consecința instanța apreciază ca decizia de suspendare a contractului individual de munca al reclamantei nr. 395/21.02.2014 emisa de pârâtă constituie o măsură abuziva, motiv pentru care va admite cererea reclamantei si va dispune anularea acesteia, cu consecința obligării pârâtei la plata cu titlu de despăgubire a salariului și celelalte drepturi cuveniteaferente perioadei suspendării in baza dispozițiilor art. 253 Codul muncii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepțiile invocate de pârâta S.C. T. C. IFN SA .

Admite contestația, ulterior precizată, formulată de către contestatoarea S. G., domiciliată în Tg-J., . 94, ., CNP_, în contradictoriu cu intimata S.C. T. C. IFN SA, cu sediul în București, ., nr. 8-12. ..

Anulează decizia nr.395/21.02.2014 de suspendare a contractului individual de muncă emisă de pârâtă.

Obligă pârâta să repună părțile în situația anterioară emiterii deciziei de suspendare.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsită pe perioada suspendării contractului .

Sentință executorie .

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj .

Pronunțată în ședința publică de la 11 Iunie 2015 la Tribunalul Gorj.

Președinte,

S. V. U.

Asistent judiciar,

E. B.

Asistent judiciar,

C. R.

Grefier,

L. C.

Red.U.S.V./ex.4

E.B. 03 iulie 2015

← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr....		Obligaţie de a face. Sentința nr. 2537/2015. Tribunalul GORJ →

Contestaţie decizie suspendare contract de muncă. Sentința nr. 2735/2015. Tribunalul GORJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie decizie suspendare contract de muncă. Sentința nr. 2735/2015. Tribunalul GORJ