Obligaţie de a face. Sentința nr. 2429/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2429/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 939/95/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 2429/2015
Ședința publică de la 21 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. V. U.
Asistent judiciar E. B.
Asistent judiciar C. R.
Grefier L. C.
Pe rol fiind judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul S. N. în contradictoriu cu pârâta Societatea C. E. Oltenia SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar s-au depus de către pârâtă Note de ședință/Concluzii scrise după care, in baza art. 258 alin. 1 raportat la dispozițiile art. 255 alin. 1 Codul de procedură civilă, instanța apreciind proba cu înscrisuri solicitată de părți admisibilă și concludentă, o va încuviința.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul a constatat terminată cercetarea judecătorească și a reținut cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului Gorj, reclamantul S. N. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Societatea C. E. Oltenia SA. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la eliberarea uneia adeverințe în care să se menționeze suma brută conform solicitărilor Casei de Pensii, precum și, in eventualitatea in care nu a achitat prestațiile sociale, să oblige pârâta la plata acestora, arătând că dispozițiile art.255 alin.1 din CCM al SNL Oltenia prevede că toate drepturile salariale prevăzute a se acorda in bani, au cuantumul stabilit in sume brute.
În motivarea acțiunii, a arătat că a lucrat in subteran la M. Motru, din cadrul Societății Naționale a Lignitului Oltenia, preluată de către Societatea C. E. Oltenia S.A., cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată până la data de 29.09.2009 când a fost concediat in conformitate cu prevederile Codului Muncii art.65, art.68 și art. 86 alin.4 lit. a din CCM încheiat la nivel de SNLO Oltenia pe anul 2009 și Programului de restructurare pe perioada 2009-2012.
La data concedierii petentul a beneficiat de suma de_ lei plătită din fondurile unității conform bugetului societății și a dispoziției cu nr._09.
A arătat reclamantul că a solicitat prin cererea cu nr. 6769/12.11.2014 eliberarea unei adeverințe cu suma brută aferentă sumei de_ lei net, fiindu-i necesară la Casa de Pensii .
De asemenea, face mențiunea că pârâta a eliberat adeverința nr._/06.11.2014 pentru un coleg de serviciu, in baza unei sentințe pronunțată ..
În dovedire, reclamantul a anexat în copie: cartea de identitate, decizia angajatorului înregistrată sub nr.277/01.09.2009, adeverința nr._/06.11.2014 privind salariatul D. V., sentința nr. 1737 din 21.02.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale in dosarul nr._, decizia nr.7152 din data de 27 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel C., decizia nr. 150 din 28 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel C..
Pârâta Societatea C. E. Oltenia SA a formulat Întâmpinare prin care, pe cale de excepție a invocat excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune al reclamantului, arătând că cererea de chemare in judecată a fost înregistrată la data de 13.02.2015, prin urmare pentru perioada anterioară datei de 13.02.2012 sau de cea anterioară cu 3 ani depunerii la oficiul poștal a acțiunii este prescris extinctiv dreptul material la acțiune. Că, așa cum dreptul pretins de reclamant a luat naștere la 29.09.2009, odată cu concedierea efectivă, se poate observa că de la acea dată până la data introducerii cererii de chemare in judecată s-au scurs mai mult de 3 ani.
Pe fondul cauzei, a solicitat pe baza probelor ce vor fi administrate în cauză să fie respinsă cererea de chemare in judecată ca fiind neîntemeiată arătând că in conformitate cu dispozițiile legale in vigoare la momentul concedierii, respectiv Codul Fiscal prin art.55 alin.4-plățile compensatorii nu erau incluse in veniturile salariale, nu erau impozabile și nu se datorau contribuții la bugetul de stat pentru aceste sume.
Arată că prin decizia nr.4389/01.09.2009 s-a dispus concedierea reclamantului S. N. in conformitate cu prevederile art.65 și art.68 din Codul muncii, coroborat cu prevederile art.86 alin.4 lit. a din CCM încheiat la nivel de SNL Oltenia pe anul 2009. Conform acestei prevederi din CCM acesta a beneficiat de suma de_ lei, concedierea fiind dispusă începând cu data de 29.09.2009.
De asemenea, se precizează de către pârâtă că art.255 din contractul colectiv de muncă aplicabil pentru anul 2009 face trimitere la legea nr. 571/2003, cu privire la catalogarea acestor venituri ca fiind impozabile sau neimpozabile. Cum art.55 alin.4 și art.94 alin.1 din Codul fiscal stipulează clar că aceste sume nu sunt venituri impozabile, persoanele disponibilizate fiind scutite de plata impozitului pe venit până la data expirării acestor plăți, prin urmare apreciază ca neîntemeiate solicitările reclamantului de eliberare a unei adeverințe cu suma brută și de plată a prestațiilor sociale dacă aceste prestații nu au fost efectuate.
In concluzie, a solicitat admiterea excepției prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, iar pe fond, respingerea cererii de chemare in judecată ca fiind neîntemeiată.
În drept, invocă dispozițiile art.205, solicitând in probatoriu, încuviințarea probei cu înscrisuri.
In dovedire a anexat extras CCM./SNLO.
Reclamantul a formulat Răspuns la întâmpinare prin care apreciază ca netemeinică și nelegală excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune al reclamantului având in vedere cele menționate de art.268 alin.1 lit. c din Codul muncii conform cărora este aplicabil termenul de 3 ani de la nașterea dreptului la acțiune, in situația in care obiectul conflictului individual de muncă constă in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și in cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator, situație care nu i este aplicabilă pentru că nu solicită despăgubiri materiale sau salariale.
De asemenea, se arată de către reclamant că la data concedierii, legea nr.19/2000 și legea nr.263/2010 art.32 stipulează ,,calculul și plata contribuției la CAS datorată de către angajați, prevăzute la art.6 alin. 1 pct. I și II, respectiv de către angajatorii acestora, se concretizează de către angajator.
Pe fondul cauzei, arată că a primit suma de 29 000 lei din fondurile unității in urma negocierii intre administrație și sindicate, sumă netă prevăzută in CCM la nivel de unitate pe anii 2009-2012, unde art.255 alin.1 prevede că toate drepturile salariale prevăzute a se acorda in bani conform prevederilor contractului colectiv de muncă au cuantumul stabilit in sume brute.
Conchizând, solicită respingerea prescripției extinctive, iar pe fond obligarea pârâtei la eliberarea adeverinței cu suma brută aferentă sumei de_ lei net și plata CAS.
De asemenea, la dosarul cauzei, pârâta a depus Note de ședință/Concluzii scrise prin care a reiterat cele susținute prin Întâmpinare, arătând totodată că prin decizia nr.4389/01.09.2009 reclamantului i a încetat contractul individual de muncă.
Arată de asemenea că, in conformitate cu dispozițiile legale in vigoare la momentul concedierii - Codul fiscal prin dispozițiile art.55 alin 4, plățile compensatorii nu erau incluse in veniturile salariale, nu erau impozabile și nu se datorau contribuții la bugetul de stat pentru aceste sume. Că potrivit art.255 alin.2 din Contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2010 la nivelul unității, ,,evaluarea drepturilor de personal acordate in natură reprezintă sume brute care se includ ca atare in algoritmul de determinare a impozitului pe venitul global prevăzut de legea nr.571/2003 atunci când acest act normativ le cataloghează ca venituri impozabile. Prin urmare, fosta SNLO a procedat in mod corect la eliberarea adeverinței pentru suma netă și nu brută, conform dispozițiilor legale menționate, care reglementează calculul acestor sume pe baza salariilor medii nete, și nu brute, pe unitate.
Arată că dispozițiile OUG nr.116/2006, forma in vigoare la data concedierii, prevedeau că persoanele concediate erau beneficiare a următoarelor drepturi:
a) la data încetării contractului individual de muncă, ca urmare a concedierii colective, de o sumă egală cu de două ori salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului in care s-a efectuat concedierea, comunicat de Institutul Național de S.;
b) indemnizație de șomaj, stabilită potrivit reglementărilor legale in vigoare;
c) venit lunar de completare.
Apreciază pârâta, că in conformitate cu dispozițiile legale aplicabile, venitul de completare nu se suportă de către fostul angajator, iar suma acordată la data incetării contractului individual de muncă, ca urmare a concedierii colective și a venitului lunar de completare, au fost exceptate de la plata contribuțiilor către bugetul asigurărilor sociale de stat.
Conchizând, față de reglementările legale invocate expres, arată pârâta că plățile compensatorii, potrivit legislației in vigoare la data concedierii, nu au fost incluse in veniturile salariale și, evident, nu au fost impozitate. Ori, având in vedere că plățile compensatorii nu au fost incluse in veniturile salariale, nu se pot calcula contribuțiile către bugetul asigurărilor sociale de stat și nu intră in baza de calcula pensiei.
În conformitate cu dispozițiile art.248 Cod de procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei .
Referitor la excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune invocată de pârâta Societatea C. E. Oltenia S.A. se reține că nici temeiul prevăzut de art. 268 lit. c și nici cel prevăzut de art. 268 lit. e Codul muncii nu-și găsesc aplicarea in cauza dedusă judecății, fiind o acțiune in obligația de a face. Astfel raportarea la contractul colectiv de muncă a termenului de prescripție a dreptului material la acțiune este greșită întrucât vorbim despre drepturi ce decurg din lege. In ceea ce privește temeiul de la art. 268 lit. c din Codul muncii, se retine ca obiectul litigiului de față nu este plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, și nici nu este cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Drepturi patrimoniale prescriptibile extinctiv, reprezintă principalul domeniu al prescripției, alcătuit îndeosebi din drepturile de creanță. Distincția dintre drepturile la acțiune având un obiect patrimonial și cele care nu au un obiect patrimonial aste aceea că, în primul caz, regula o constituie prescriptibilitatea dreptului la acțiune, excepțiile fiind prevăzute de lege, iar, în al doilea caz, regula este dată de imprescriptibilitatea dreptului la acțiune, excepțiile fiind prevăzute în mod expres de lege. Drepturile personale nepatrimoniale sunt imprescriptibile extinctiv, acțiunea prin care se tinde la protecția acestora nefiind limitată în timp, tocmai avându-se în vedere caracterul perpetuu al unor asemenea drepturi, inseparabile de persoana umană.
Noul cod civil dă o reglementare de principiu acestei chestiuni, stabilind prin dispozițiile art. 2502 alin. 2 pct. 1, că este imprescriptibilă acțiunea privind apărarea unui drept nepatrimonial, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.
Prin urmare, raportat la obiectul litigiului, se va respinge excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune al reclamantului, invocată de către pârâtă.
Pe fond, analizând probele administrate în cauză, în raport de dispozițiile legale aplicabile și susținerile părților, instanța constată că acțiunea este întemeiată, urmând a fi admisă, pentru următoarele considerente:
Reclamantul S. N. a fost angajatul Societății Naționale a Lignitului Oltenia S.A.-subunitatea M. Motru ( preluată de către pârâta S. C. E. Oltenia S.A.) până la data de 29.09.2009, când prin decizia nr.4389/01.09.2009 s-a dispus concedierea reclamantului, in conformitate cu prevederile art.65 și art.68 din Codul Muncii, coroborat cu prevederile art.86 alin.4 lit. a din CCM încheiat la nivel de SNLO, pe anul 2009.
Instanța constată că prin art. 1 (2) al deciziei de încetare a contractului individual de muncă s-a dispus că persoana concediată beneficiază de suma de_ lei plătită din fondurile unității, suma urmând să se acorde în termen de 10 zile lucrătoare de la data desfacerii contractului individual de muncă.
Conform prevederilor in vigoare la data încetării contractului individual de muncă al reclamantului, respectiv ale art.255 (1) din Contractul Colectiv de muncă la nivelul S.N.L. Oltenia S.A.( fila 20 din dosar) „ toate drepturile salariale prevăzută a se acorda în bani conform prevederilor prezentului contract colectiv de muncă au cuantumul stabilit ca sume brute „ .
Mai mult decât atât, alin.2 al aceluiași articol prevede că evaluarea drepturilor de personal acordate în natură reprezintă sume brute care se includ ca atare în algoritmul de determinare a impozitului pe venitul global prevăzut de Legea nr.571/2003, atunci când acest act normativ le cataloghează ca venituri impozabile.
Prin urmare nu pot fi reținute susținerile pârâtei cum că suma netă este egală cu suma brută și că suma acordată la data încetării contractului individual de muncă, respectiv 29.09.2009, ca urmare a concedierii colective și a venitului lunar de completare au fost exceptate de la plata contribuțiilor către bugetul asigurărilor sociale de stat și că, având in vedere că plățile compensatorii nu au fost incluse in veniturile salariale, nu se pot calcula contribuțiile către bugetul asigurărilor sociale de stat și nu intră in baza de calcula pensiei.
Față de considerentele expuse și având în vedere dispozițiile legale aplicabile, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în care să se menționeze suma brută aferentă sumei nete de 29.000 lei de care acesta a beneficiat la data concedierii, respectiv 29.09.2009. De asemenea, va fi obligată pârâta la plata contribuțiilor la bugetul de stat aferente sumei de care a beneficiat reclamantul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune al reclamantului, invocată de pârâtă.
Admite acțiunea formulată de către reclamantul S. N., CNP_, domiciliat în Motru, ..2, ., ., județul Gorj în contradictoriu cu pârâta Societatea C. E. Oltenia SA, cu sediul în Tg-J., ., nr.5, județul Gorj .
Obligă pârâta să elibereze reclamantului o adeverință în care să se menționeze suma brută aferentă sumei nete de 29.000 lei de care acesta a beneficiat la data concedierii, respectiv 29.09.2009.
Obligă pârâta la plata contribuțiilor la bugetul de stat aferente sumei de care a beneficiat reclamantul .
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj .
Pronunțată în ședința publică din 21.05.2015, la Tribunalul Gorj .
Președinte, S. V. U. | Asistent judiciar, E. B. | Asistent judiciar, C. R. |
Grefier, L. C. |
Red.USV/ex.4 C.R. 18 Iunie 2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
