Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 2428/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2428/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 937/95/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 2428/2015
Ședința publică de la 21 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. V. U.
Asistent judiciar E. B.
Asistent judiciar C. R.
Grefier L. C.
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulată de reclamanta L. S.–L. în contradictoriu cu pârâții L. T. BÎLTENI și I. ȘCOLAR JUDEȚEAN GORJ, având ca obiect drepturi bănești .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că reclamanta a solicitat judecata în lipsă.
În temeiul art. 223 alin.3 si art..411 alin.1 pct.2 Cod de procedura civilă, lipsa părților legal citate nu împiedică judecarea cauzei, având in vedere cererea scrisă a reclamantei de judecare a cauzei și în lipsa părților.
În conformitate cu prevederile art. 131 alin.1 din Codul de procedură civilă, instanța a procedat la verificarea competenței, stabilind că Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale este competentă general, material și teritorial să judece pricina de față, în temeiul dispozițiilor art. 269 alin.1 și 2 din Codul muncii, art. 208, 210 din Legea nr. 62/2011 și art. 95 din Codul de procedură civilă.
În probatoriu, conform dispozițiilor art. 258 raportat la art.255 și 292 din Codul de procedură civilă, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar .
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat si probe de administrat, constatând cauza în stare de judecată, instanța o retine spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Secției de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului Gorj la data de 13.02.2015, sub nr._, reclamanta L. S.-L. a chemat în judecată pârâții L. T. BÎLTENI și I. ȘCOLAR JUDEȚEAN GORJ, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâților la:
-plata sumelor compensatorii, reprezentând echivalentul sporului pentru condiții vătămătoare și periculoase, în cuantum de 15% din salariul de bază, pentru că, în realizarea sarcinilor de serviciu, lucrează cu calculatorul cel puțin 50% din programul de lucru, începând cu luna septembrie 2014 și până la data pronunțării sentinței, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, precum și plata dobânzii legale aferente drepturilor cuvenite;
-plata în viitor a acestor sume compensatorii, reprezentând echivalentul sporului pentru condiții vătămătoare și periculoase, în cuantum de 15% din salariul de bază pentru personalul didactic de predare, pentru că, în realizarea sarcinilor de serviciu, lucrează cu calculatorul cel puțin 50% din programul de lucru, până la data la care nu va mai îndeplini condițiile legale pentru acordarea acestora, ca urmare a modificării legislației în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (2) din Codul de procedură civilă.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că până la data de 31 decembrie 2009 salarizarea personalului didactic de predare și pregătire/instruire practică și a personalului didactic auxiliar a fost reglementată printr-o . acte normative (legi, hotărâri ale Guvernului, ordine ale ministrului de resort), precum și prin contractele colective de muncă. Între aceste drepturi, se regăsește și sporul pentru condiții vătămătoare și periculoase, în cuantum de 15% din salariul de bază pentru personalul care, în realizarea sarcinilor de serviciu, lucrează cu calculatorul cel puțin 50% din programul de lucru.
A precizat reclamanta că până la data de 31 decembrie 2009 personalul didactic auxiliar, în funcție de condițiile în care și-a desfășurat activitatea, a beneficiat de sporul pentru condiții vătămătoare și periculoase în cuantum de 15% din salariul de bază, în conformitate cu Legea nr. 128/1997, Hotărârea Guvernului nr. 281/1993, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național și Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de R. de Învățământ.
S-a arătat că art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 prevedea că în anul 2010, personalul aflat în funcție la data de 31.12.2009, își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, iar în anexa nr. II s-a prevăzut că, în raport de condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate personalului salarizat, cu respectarea dispozițiilor legale următoarele categorii de sporuri: sporul pentru condiții vătămătoare sau periculoase de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective și sporul pentru condiții grele de muncă de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat în astfel de condiții.
De asemenea, s-a mai arătat că, potrivit art. 6, alin. 1 din OUG nr. 1/2010, în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea nr. 330/2009 și această ordonanță sunt mai mici decât cele avute în luna decembrie 2009, se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în cazul în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Totodată, reclamanta a invocat prevederile Legilor nr. 284/2010 și nr. 285/2010.
În opinia reclamantei, faptul că și în anul 2011 personalul didactic trebuia să beneficieze de sporul pentru condiții periculoase de muncă, rezultă și din prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ. Astfel, în anexa nr. 5, capitolul II, ce reglementează metodologia de calcul a drepturilor salariale, la art. 6 alin. 1 se prevede că în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, condiții periculoase sau vătămătoare, personalul salarizat poate primi un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective.
În ceea ce privește anul 2012, s-a arătat că prin Legea nr. 283/2011 pentru aprobarea OUG nr. 80/2010 s-a prevăzut că salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ se menține la același nivel cu cel acordat pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Referitor la anul 2013,s-a arătat că în materia salarizării personalului din sectorul
bugetar este aplicabilă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, privind stabilirea
salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte
normative, precum si unele măsuri fiscal-bugetare (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.845/13.12.2012), care face însă trimitere expresă la actul normativ citat la pct. VI:
„ Art. 2. Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.”
A menționat reclamanta că salarizarea personalului didactic din didactic auxiliar din învățământ în anul 2014 se realizează în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (3) și alin. (4) din Ordonanța de Urgență nr. 103/2013, conform cărora:
„(3) In anul 2014, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, stabilit în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
(4) In anul 2014, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011.” Reclamanta a susținut că în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 20 alin. (1) din Constituția României și implicit documentele internaționale ratificate de România sau la care România este parte - respectiv - art. 1 al Protocolului nr. 1 al Convenției
Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, care consacră dreptul persoanei fizice la
respectarea bunurilor sale.
S-a arătat că instanțele de judecată au reținut deja, în mii de dosare având ca obiect plata diferențelor salariale cuvenite personalului didactic, faptul că în practica C.E.D.O. s-a statuat că noțiunea de «bunuri», în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, cuprinde atât «bunuri actuale», cât și valori patrimoniale, inclusiv, în anumite situații bine stabilite, creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază eficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puțin «o speranță legitimă» în exercitarea efectivă a dreptului său (...), sentințele respective fiind definitive și irevocabile.
In ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea daunelor - interese sub forma dobânzii legale, a învederat reclamantul următoarele aspecte, reclamantul a invocat art. 1530 din Codul civil, potrivit căruia creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației. De asemenea, a invocat și prevederile art. 1535 alin. 1 Cod civil, conform cărora în cazul în care o sumă de bani nu este plătită, la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. In acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
De asemenea sunt aplicabile dispozițiile art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum si pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, care a intrat în vigoare la 1 septembrie 2011, potrivit cărora: „În cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absenta stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.”
Învederează că in acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care, in soluționarea recursului in interesul legii, a dispus prin Decizia nr.2 in dosarul nr.21/2013 că pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar in condițiile art.1 și art.2 din OUG nr.71/2009.
Referitor la capătul de cerere privind plata în viitor a acestor sume compensatorii, reprezentând echivalentul sporului pentru condiții vătămătoare și periculoase, în cuantum de 15% din salariul de bază, pentru personalul didactic de predare și didactic auxiliar, care, în realizarea sarcinilor de serviciu, lucrează cu calculatorul cel puțin 50% din programul de lucru, până la data la care nu vor mai îndeplini condițiile legale pentru acordarea acestora, ca urmare a modificării legislației în vigoare în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a învederat reclamanta că una dintre trăsăturile caracteristice ale contractului individual de muncă este că acesta este un contract cu executare succesivă, pretențiile reciproce și corelative pe care le presupune acest contract fiind posibil de realizat numai în timp și nu uno ictu.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 34 alin. (2), ale art. 194 coroborate cu cele ale art. 148 alin. (1) teza a II-a din Noul Cod de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 28 și art. 208-211 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 1 alin. (5), art. 20 alin. (1), ale art. 11 și art. 30 din Legea nr. 130/1996, republicată, ale art. 41 alin. (2) și (5) din Constituția României, ale art. 48, art. 50 alin. (12) si art. 146 din Legea nr. 128/1997, ale art. 8 din H.G. nr. 281/1993, precum și pe prevederile mai sus citate din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de R. învățământ, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel N. pe anii 2007-2010, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate Învățământ Preuniversitar, ale Legii-cadru nr. 330/2009, ale O.U.G. nr. 1/2010, ale art. 3 lit. c) și art. 7 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010, ale Legii nr. 63/2011, ale Legii nr. 283/2011, ale O.U.G. nr. 84/2012 și ale O.U.G. nr. 103/2013.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar adeverința emisă de unitatea de învățământ pârâtă inregistrată sub nr.489/11.02.2015, copia cărții de identitate, precum și copia adresei nr.2846/18.11.2014 emisă de unitatea de învățământ.
Pârâtul I. Școlar Județean Gorj a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca netemeinică și nelegală, susținând că nici un act normativ nu prevede obligativitatea angajatorilor de a acorda sporul pentru condiții vătămătoare sau periculoase.
Că mai mult decât atât, potrivit legii, la nivelul instituției trebuie să existe o notă elaborată de structura resurse Umane sau, după caz, personalul cu atribuții in domeniul securității și sănătății in muncă din care să reiasă necesitatea acordării acestui spor, cu aprobare de la conducătorul instituției, in baza căreia să se realizeze de către Direcția de Sănătate Publică, buletine de determinare prin expertizare și, ulterior, acestea să fie transmise ordonatorului principal de credite in vederea aprobării. Invederează de asemenea, că nu există o astfel de notă și nici aprobarea ordonatorului principal de credite.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a invocat prevederile art. 2 și 34 alin.2 lit. c din contractului colectiv de muncă nr.2312/18.03.2013 și a depus la dosar extras din acest contract, adeverințele nr.1005/30.03.2015 și 1002/30.03.2015 emise de unitatea de învățământ, adresa nr.2846 din 18.11.2014, buletinul de determinare prin expertizare a locurilor de muncă nr.138/2014, precum și copia sentinței nr.1373/2014 a Tribunalului Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Deși legal citat cu această mențiune, pârâtul L. T. Bîlteni nu a formulat întâmpinare în cauză și nu a participat la dezbateri.
Analizând actele dosarului, în raport de dispozițiile aplicabile, instanța reține că acțiunea este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Reclamanta L. S. L. este angajată la L. T. Bîlteni, în funcția de profesor/director adjunct, așa cum rezultă din adeverința nr. 489/11.02.2015 emisă de această unitate de învățământ.
Prin acțiunea de față, reclamanta solicită plata sumelor compensatorii reprezentând echivalentul sporului pentru condiții vătămătoare și periculoase, în cuantum de 15% din salariul de bază, pentru că în realizarea sarcinilor de serviciu, lucrează cu calculatorul cel puțin 50% din programul de lucru, începând cu septembrie 2014 și până la data pronunțării sentinței, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, precum și plata dobânzii legale aferente drepturilor cuvenite, precum și plata în viitor a acestor sume compensatorii, până la data la care nu va mai îndeplini condițiile legale pentru acordarea acestora, ca urmare a modificării legislației în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (2) din Codul de procedură civilă.
În esență, reclamanta a susținut că bază, pentru că în realizarea sarcinilor de serviciu, lucrează cu calculatorul cel puțin 50% din programul de lucru, iar legislația în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2010 permitea acordarea sporului în discuție.
Instanța reține că potrivit art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, în anul 2010 personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Anexa nr. II din Legea nr. 284/2010, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, condiții periculoase sau vătămătoare, personalul salarizat poate primi un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective, cu respectarea prevederilor legale în vigoare. La alineatul 2 se prevede că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea partenerilor sociali, în limita prevederilor din regulamentul prevăzut la art. 21 din prezenta lege, elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens.
Instanța reține că, începând cu 13 mai 2011, salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar a fost reglementată de Legea nr. 63/2011.
La anexa nr.5 din Legea nr.63/2011 se prevede metodologia de calcul al drepturilor salariale ce se acordă personalului didactic și personalului didactic auxiliar din învățământ, iar la cap. I, art. 9 pentru personalul didactic, respectiv cap. II, art.6 pentru personalul didactic auxiliar, se prevede că:
„1) În raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, condiții periculoase sau vătămătoare, personalul salarizat poate primi un spor de până la 15% din salariul de bază calculat ca sumă între lit. A, B, C, D, E ale art. 3, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
(2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea partenerilor sociali, în limita prevederilor din regulamentul aprobat, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și sportului, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare emise de către autoritățile abilitate în acest sens.
(3) Până la aprobarea regulamentului prevăzut la alin. (2), sporurile pentru condiții de muncă, aprobate în condițiile legii, se acordă numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri și numai în măsura în care activitatea se desfășoară în aceleași condiții.”
Prin urmare, dispozițiile legale enunțate reglementează condițiile în care persoanele care își desfășoară activitatea în condiții periculoase sau vătămătoare pot primi un spor de până la 15% din salariul de bază și nu acordarea unor sume compensatorii, cum solicită reclamanta.
De asemenea, referitor la contractele colective de muncă încheiate în sectorul bugetar, instanța reține că aceste contracte nu pot cuprinde clauze referitoare la drepturi în bani și în natură, altele decât cele prevăzute de legislația în vigoare pentru categoria respectivă de personal, conform art.138 alin.1 din Legea nr.62/2011, iar, în conformitate cu prevederile alin.3, „drepturile salariale din sectorul bugetar se stabilesc prin lege în limite precise, care nu pot constitui obiect al negocierilor și nu pot fi modificate prin contracte colective de muncă. În cazul în care drepturile salariale sunt stabilite de legi speciale între limite minime și maxime, drepturile salariale concrete se determină prin negocieri colective, dar numai între limitele legale”.
Așa cum se menționează la alin.2 al aceluiași articol, „prin excepție de la prevederile art.129 alin. (3) contractele colective de muncă în sectorul bugetar se negociază, în condițiile legii, după aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli ale ordonatorilor de credite, în limitele și în condițiile stabilite prin acestea”.
Totodată, potrivit disp. art.132 alin.1 din Legea nr.62/2011, „clauzele contractelor colective de muncă pot stabili drepturi și obligații numai în limitele și în condițiile prevăzute de lege”.
Prin urmare, instanța reține că reclamanta face parte din personalul contractual din sectorul bugetar, fiind de esența regimului juridic al drepturilor salariale ale personalului bugetar faptul că aceste drepturi se stabilesc prin lege, în limite precise, care nu pot fi modificate prin contractele colective de muncă.
Așa cum se poate observa, dispozițiile legale enunțate anterior reglementează posibilitatea ca persoanele care își desfășoară activitatea în condiții periculoase sau vătămătoare să poată primi un spor de până la 15% din salariul de bază și nicidecum posibilitatea acordării de sume compensatorii, cum solicită reclamanta. Ori, potrivit art. 22 alin. 6 cod de procedură civilă, judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele investirii.
In consecință, având în vedere că reclamanta a solicitat să-i fie acordate sume compensatorii, iar nu sporul pentru condiții vătămătoare sau periculoase, spor prevăzut de legislația în vigoare începând cu ianuarie 2010, instanța urmează să respingă cererea formulată de aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta L. S.-L., având CNP_, cu domiciliul în Tg-J., .. 2, ., ., județul Gorj, în contradictoriu cu pârâții L. T. BÎLTENI, cu sediul în Bîlteni, ., județul Gorj și I. ȘCOLAR JUDEȚEAN GORJ, cu sediul în Tg-J., .-134, județul Gorj.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 21.05. 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, S. V. U. | Asistent judiciar, E. B. | Asistent judiciar, C. R. |
Grefier, L. C. |
Red.C.R./ex.5
15 Iunie 2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2429/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
