Obligaţie de a face. Sentința nr. 3245/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3245/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 28-08-2015 în dosarul nr. 1926/95/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 3245/2015
Ședința publică de la 28 August 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar C. D.
Asistent judiciar I. L. F.
Grefier M. P.
Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul R. C. în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII GORJ, C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat reclamantul personal și asistat de avocat D. I. L., cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei, iar pentru pârâtă s-a prezentat consilier juridic C. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța a acordat cuvântul pe fond părților.
Apărătorul reclamantului a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată, anularea deciziei nr._/12.12.2014, emisă de C. Județeană de Pensii Gorj, cu obligarea pârâtei C.J.P. Gorj să emită o nouă decizie de stabilire a pensiei în raport de data formulării cererii de înscriere la pensie, respectiv 03.03.2014, prin care să se valorifice perioada 01.03._90 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă, în procent de 100 %, dar și perioada 01.03.1990 – 01.04.2001 ca fiind lucrată în grupa I de muncă, în procent de 100%, conform adeverințelor nr. 388/07.02.2014 și nr. 389/07.02.2014 eliberate de S.C. FORAJ SONDE S.A. C.. Totodată, apărătorul reclamantului a solicitat obligarea pârâtelor la acordarea cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul pârâților a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată, pentru motivele invocate prin întâmpinare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub numărul_, reclamantul R. C. în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII GORJ, C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr._/12.12.2014, emisă de C. Județeană de Pensii Gorj, cu obligarea pârâtei C.J.P. Gorj să emită o nouă decizie de stabilire a pensiei în raport de data formulării cererii de înscriere la pensie, respectiv 03.03.2014, prin care să se valorifice perioada 01.03._90 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă, în procent de 100 %, dar și perioada 01.03.1990 – 01.04.2001 ca fiind lucrată în grupa i de muncă, în procent de 100%, conform adeverințelor nr. 388/07.02.2014 și nr. 389/07.02.2014 eliberate de S.C. FORAJ SONDE S.A. C.. Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtelor la acordarea cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamantul a precizat că a solicitat înscrierea la pensie pentru limită de vârstă conform Legii nr. 263/2010. Prin decizia nr._/12.12.2014, emisă de C. Județeană de Pensii Gorj, s-a respins cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă, nefiind luată în considerare grupa I și II de muncă pentru perioada 01.03._01, deși încadrarea în aceste grupe de muncă rezulta din Adeverințele nr. 388/07.02.2014 și nr. 389/07.02.2014
eliberate de S.C. FORAJ SONDE S.A. C..
S-a menționat că în data de 23.12.2014, reclamantul a formulat contestație împotriva acestei decizii, fiind în acest fel îndeplinită obligația de parcurgere a acestei proceduri prealabile obligatorii, C. Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații nesoluționând contestația în termenul legal de 45 de zile prevăzut de art. 150 alin. 4 din L. nr. 263/2010.
Reclamantul a arătat că așa cum s-a stabilit prin Decizia Curții Constituționale nr. 956/13.11.2012 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 149 și 151 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, dispozițiile art. 151 alin. 2 din această lege sunt constituționale în măsura în care se interpretează că nesoluționarea contestațiilor și necomunicarea în termenul legal a hotărârilor Comisiei Centrale de contestații nu împiedică accesul la justiție.
In consecință, având în vedere decizia Curții Constituționale, în exercitarea dreptului de acces liber la o instanță de judecată, prin prezenta reclamantul se adresează direct instanței deoarece, deși a formulat contestație la Comisia Centrală, aceasta nu a fost soluționată și comunicată în termenul prevăzut de lege, petentul îndeplinind-și obligația de a parcurge procedura administrativă prealabilă.
S-a menționat de către reclamant că practica judiciară a Curții de Apel C., și nu numai, a stabilit în mod constant faptul că refuzul Casei Județene de Pensii de a lua în calcul o adeverință privind grupa de muncă este nejustificat, pârâta neputând cenzura mențiunile existente în aceasta, fiind în prezența unui atribut exclusiv al conducerii unității cu consultarea sindicatului, în ceea ce privește încadrarea și nominalizarea persoanelor îndreptățite la acordarea grupelor de muncă. Practica judiciară a precizat că, în situația existenței unor îndoieli asupra autenticității adeverinței, C. de Pensii are posibilitatea să o conteste pe căi legale, nu pur și simplu să o înlăture în mod abuziv.
În același sens, s-a arătat că încadrarea în grupa de muncă, fiind atributul exclusiv al angajatorului (fostului angajator), iar nu al organului ținut să stabilească drepturile de pensie pe baza datelor și actelor valabile din punct de vedere formal aflate la dosarul de pensie, acesta din urmă nu poate face aprecieri proprii asupra corectitudinii încadrării într-o grupă de muncă sau alta ori să condiționeze valorificarea acesteia de dovada condițiilor deosebite de Ia locul de muncă ori a imposibilității reducerii nivelului de noxe în unitate. C. de pensii nu are nici o posibilitate legală de a cenzura conținutul adeverinței, sarcina atestării unei situații rezultate din derularea raporturilor de muncă, ca și răspunderea pentru cele atestate revenind în exclusivitate emitentului-angajator .
Reclamantul a precizat că așa cum rezultă din adeverințele nr. 388/07.02.2014 și nr. 389/07.02.2014 eliberate de S.C. FORAJ SONDE S.A. C., a îndeplinit funcția de sondor, lăcătuș pompe sau lăcătuș instalație, în perioada 01.03._90 fiind încadrat în grupa a II-a de muncă, în procent de 100 %, conform nominalizării efectuate prin Anexa 1, nr. 1, din Protocolul nr. 1/16.06.1992, încheiat între Schela de Foraj C. și Sindicatul Schelei de Foraj C., în baza Ordinului MMPS 50/1990, anexa 2, punct 125, iar în perioada 01.03._01 a fost încadrat în grupa I de muncă, în procent de 100 %, conform aceleiași nominalizări anterior prevăzute, temeiul legal al încadrării fiind Ordinului MMPS 125/1990, anexa 1, punct 10, activități care se regăsesc ulterior la poziția 13 din anexa nr. 2 la Legea nr. 263/2010, societatea regăsindu-se la poziția 116 din anexa nr. 3 la Legea nr. 263/2010.
Datele din adeverințele emise se coroborează și cu Carnetul de muncă pentru perioada în litigiu.
Angajatorul, prin adeverințele nr. 385 și 386 din data de 02.07.2014 atestă că în perioada în litigiu contestatorul a beneficiat de spor acordat pentru munca prestați în timpul nopții, spor de șantier, spor de condiții grele, spor pentru munca în sistem de tură continuă și spor pentru lucru sistematic peste programul de lucru, pe toată această perioadă fiind reținut și virat CAS-ul conform legislației în vigoare, sporurile nefiind incluse în salariu.
Mai mult decât atât, printr-o decizie anterioară emisă de pârâtă, respectiv_/2013, aceasta recunoștea activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă însă, ulterior, pârâta se răzgândește, nemaifiind recunoscută nici această perioadă.
S-a precizat că adeverințele care atestă încadrarea în grupa de muncă menționează foarte clar, așa cum cere și Legea 263/2010 și Normele de aplicare a legii, că a fost emisă în baza documentelor verificabile, aflate în arhiva societății, cunoscându-se atât prevederile referitoare la falsul în înscrisuri oficiale, cât și prevederile legislației de reglementare a pensiilor sistemului public, potrivit cărora angajatorul poartă întreaga răspundere pentru valabilitatea și corectitudinea actelor doveditoare utilizate la stabilirea drepturilor de pensie.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile prevăzute de Legea nr. 263/2010 și normele de aplicare a Legii nr. 263/2010 aprobate prin HG 257/2011, Ordinului 50/1990 și 125/1990.
La data de 08.05.2015, pârâta C. Județeană de Pensii Gorj a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.
In fapt, pârâta a precizat că prin cererea nr._/03.03.2014 reclamantul a solicitat înscrierea la pensie pentru limita de vârsta, motiv pentru care CJP Gorj a emis decizia nr._/02.12.2014 prin care a respins aceasta cerere .
Nemulțumit de aceasta decizie, reclamantul a formulat contestație la Comisia Centrala de Contestații, deoarece nu a fost valorificata grupa superioara de munca.
Urmare contestației, CJP Gorj a constatat ca in mod eronat a fost valorificata grupa de munca pe perioadele 01.01._94, 01.03._99 si 01.04._00, motiv pentru care a fost emisa decizia de revizuire nr._/25.02.2015.
S-a menționat că adeverințele nr. 388/07.02.2014 si nr. 289/07.02.2014, nu au fost valorificate, deoarece nu a fost depusa copie după tabelul nominal in care se regăsește reclamantul a fi nominalizat ca fiind încadrat in grupa superioara de munca. Pentru valorificarea stagiului de cotizare in grupa superioara de munca se impune prezentarea de documente verificabile (art. 158 alin (2)din Legea nr. 263/2010 "Adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a 11-a de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001"). Documentele verificabile in sensul legii sunt înscrisurile primare ce au stat la baza emiterii adeverinței de încadrare in grupa superioara de munca. Ori, din aceste înscrisuri trebuie sa rezulte, cu certitudine, locul de munca, timpul lucrat in aceste condiții si temeiul de drept avut in vedere de conducerea unității la încadrarea in grupa superioara de munca. Adeverința, prin ea însăși confirma o stare de fapt stabilita anterior printr-o decizie a conducerii unității si nu un înscris de încadrare in grupa superioara de munca.
Totodată, s-a menționat faptul că adeverința nr. 388/07.02.2014 nu este eliberata întocmai anexei nr. 12 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea nr. 257 din 20 martie 2011.
În temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 258 Cod procedură civilă, apreciind ca fiind admisibilă, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei și având în vedere motivele de fapt și de drept invocate, instanța constată și reține următoarele :
Prin decizia nr._ din 02.12.2014 emisă de C. Județeană de Pensii Gorj s-a dispus respingerea cererii de înscriere la pensie a reclamantului, pe motiv că vârsta la data solicitării este mai mică decât vârsta standard de pensionare, menționându-se totodată că nu a fost valorificată grupa de muncă întrucât nu au fost depuse tabelele nominale în care se regăsește grupa de muncă și angajatorul trebuia să elibereze o adeverință conform anexei 12 la normele de aplicare a legii nr.263/2010. Prin întâmpinarea formulată C. județeană de Pensii Gorj a susținut că adeverințele nr.388 din 07.02.2014 și 389 din 07.02.2014 nu au fost valorificate deoarece nu a fost depusă copie după tabelul nominal în care se regăsește petentul a fi nominalizat în grupa superioară de muncă.
Reclamantul a contestat decizia la Comisia Centrală de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, care prin hotărârea nr._ din 27.07.2015 a dispus respingerea contestației, din aceleași considerente.
În speță, motivul prezentei contestații îl constituie neluarea în considerare de către C. Județeană de Pensii a perioadelor în care reclamantul pretinde că a desfășurat activitate în grupe superioare de muncă respectiv: grupa I de muncă în perioada 01.03._01 și grupa a II-a de muncă în perioada 01.03._90.
Instanța reține că, potrivit art.52 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare sau în specialitate, după caz, prevăzute de prezenta lege.
În cazul pensiei pentru limită de vârstă, persoanele care au realizat vechime în muncă în grupa a I-a și a II-a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare, după cum rezultă din prevederile art.158 alin.1 din Legea nr.263/2010(,, perioadele de vechime în muncă realizate în grupa a I-a sau a II-a de muncă până la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare în condiții deosebite, în vederea reducerii vârstelor de pensionare.,,).
Prevederile art.158 alin.2 din Legea nr.263/2010 stabilesc că adeverințele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I și/sau a II-a de muncă sunt valorificate, numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.
În anexa 14 la Normele metodologice de aplicare a Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt arătate mențiunile pe care trebuie să le cuprindă adeverința ce atestă încadrarea in grupa I sau a II a de muncă, respectiv denumirea societății unde si-a desfășurat activitatea salariatul, meseria/funcția acestuia, grupa I sau a II-a de muncă in care a fost încadrat, perioada în care a desfășurat activitate in grupa de munca, procentul încadrării în grupa de munca, actul administrativ emis de unitate, conform prevederilor Ordinului ministrului muncii și ocrotirilor sociale, al ministrului sănătății și al președintelui Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării (proces-verbal, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administrație și a sindicatului privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă, pontajele lunare, registrul de evidență a intrărilor în subteran etc.), temeiul juridic al încadrării în grupa I sau a II-a de muncă.
Prin Ordinul nr.50/1990 emis de Ministerul Muncii și Ocrotirii Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii s-au stabilit locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal care lucrează în condiții deosebite, ce se încadrează în grupele I și II de muncă, în vederea pensionării.
Conform dispozițiilor art.13 din Ordinul nr.50/1990, perioada lucrată după data de 18.03.1969 până în prezent și în continuare se încadrează în grupele I și II de muncă în conformitate cu prevederile acestui ordin.
Ordinul nr.50/1990 privind încadrarea activităților în grupa I si a II a de muncă s-a aplicat până la data de 01.04.2001, dată de la care a fost abrogat.
In conformitate cu prevederilor art.15 alin. 1 din Ordinul nr.50/1990, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale.
În situația în care grupele de muncă nu au fost consemnate în carnetul de muncă, dovedirea acestora se face în condițiile art.158 din legea nr.263/2010 cu adeverințe emise în conformitate cu anexa 14 la normele metodologice de aplicare a Legii nr.263/2010.
Astfel de adeverințe a prezentat și reclamantul din cauza de față, respectiv: adeverința nr.388 din 07.02.2014 prin care se atestă că acesta a fost încadrat în perioada 01.03._90 în grupa a II-a de muncă(fila 31 din dosar) și adeverința nr.389 din 07.02.2014 prin care se atestă că reclamantul a fost încadrat în perioada 01.03._01 în grupa I de muncă.
Cele două adeverințe au fost emise în conformitate cu prevederile legale mai sus menționate, astfel că verificarea modalității în care a fost consemnată încadrarea într-o grupă de muncă excede litigiului având ca obiect contestarea deciziei de pensionare, mențiunile din adeverințele respective având deplina putere doveditoare până la desființarea acestora, pe căile legale. C. Județeană de Pensii nu este în măsura să cenzureze conținutul înscrisurilor respective în litigiul de asigurări sociale, întreaga responsabilitate pentru realitatea celor consemnate în carnetul de muncă și adeverințele emise cu privire la încadrarea în grupe de muncă revenind emitenților acestora.
Prin urmare, în mod nelegal C. Județeană de Pensii Gorj și Comisia Centrală de Contestații nu au valorificat la emiterea deciziei de pensionare perioada lucrată de reclamant în grupa I-a și a II-a de muncă, astfel cum aceasta este evidențiată în carnetul de muncă. De asemenea, în mod nelegal a fost respinsă contestația reclamantului de către Comisia Centrală de Contestații.
Tribunalul constată totodată că reținerea stagiului de cotizare în grupe de muncă pentru perioadele menționate mai sus, ar fi avut efecte asupra cuantumului pensiei reclamantului.
Conform art.52 din Legea nr.263/2010, pensia pentru limită de vârstă se cuvine persoanelor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare sau în specialitate, după caz, prevăzute de prezenta lege.
Prevederile art.53 din Legea nr.263/2010 stabilesc:
(1) Vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și 63 de ani pentru femei. Atingerea acestei vârste se realizează prin creșterea vârstelor standard de pensionare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 5.
(2) Stagiul minim de cotizare este de 15 ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creșterea stagiului minim de cotizare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 5.
(3) Stagiul complet de cotizare este de 35 de ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Atingerea acestui stagiu se realizează prin creșterea stagiului complet de cotizare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 5.
Potrivit art.39 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice:
(1) Reducerea vârstelor standard de pensionare pentru persoanele care au desfășurat activități încadrate prin lege în condiții deosebite de muncă se face corespunzător timpului efectiv lucrat în aceste condiții, din vârstele standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 5 sau, după caz, anexa nr. 6 la lege, cu respectarea condițiilor prevăzute la art.55 alin. (1) lit. a) din lege.
(2) Se asimilează stagiilor realizate în condiții deosebite de muncă și vechimea în muncă realizată în grupa I sau a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, cu excepția celor încadrate în condiții speciale.
Prin urmare, în măsura în care i s-ar fi reținut reclamantului perioada lucrată în grupe de muncă acesta ar fi beneficiat de reducerea vârstei standard de pensionare, situație în care decizia Casei Județene de Pensii ar fi putut fi favorabilă acestuia.
Față de considerentele de fapt si de drept mai sus expuse, instanța va admite cererea reclamantului,va dispune anularea deciziei nr._ din 12.12.2014 emisă de C.J.P. Gorj și a Hotărârii nr._ din 27.07.2015 a Comisiei Centrale de Contestații. Va obliga C.J.P. Gorj să emită reclamantului o nouă decizie de pensionare cu luarea în calcul a perioadei 01.03.1985 – 01.03.1990 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă în procent de 100% și a perioadei 01.03.1990 – 01.04.2001 ca fiind lucrată în grupa I de muncă în procent de 100%.
Va obliga pârâtele să plătească reclamantului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamantul R. C., cu domiciliul în comuna Crușeț, ., județul Gorj, având CNP_, în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE PENSII GORJ, C. NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE - COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII, cu sediul în Tg-J., ., județul Gorj.
Anulează decizia nr._ din 12.12.2014 emisă de C. Județeană de Pensii Gorj și Hotărârea nr._ din 27.07.2015 a Comisiei Centrale de Contestații.
Obligă C.J.P. Gorj să emită reclamantului o nouă decizie de pensionare cu luarea în calcul a perioadei 01.03.1985 – 01.03.1990 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă în procent de 100% și a perioadei 01.03.1990 – 01.04.2001 ca fiind lucrată în grupa I de muncă în procent de 100%.
Obligă C.J.P. Gorj și Comisia Centrală de Contestații să plătească reclamantului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică de la 28 August 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. V. | Asistent judiciar, C. D. | Asistent judiciar, I. L. F. |
Grefier, M. P. |
Red. M.V.
4 ex. /03 Septembrie 2015
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 168/2015.... | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 2302/2015.... → |
|---|
