Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1665/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1665/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 1665/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr.1665
Ședința publică din data de 02 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE N. C. B.
Asistent judiciar L. G.
Asistent judiciar D. C. P.
Grefier M. E.
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulate de reclamanta A. M. în contradictoriu cu pârâta S.C. C. P. S.R.L., având ca obiect diferențe drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat Menchenie G. pentru reclamantă, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care.
Reprezentantul reclamantei a arătat că nu mai are alte cereri de formulat și că nu mai sunt incidente de soluționat.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța, în baza art.392 Cod de procedură civilă, declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamantei, avocat Menchenie G., solicită obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi salariale cuvenite pentru munca suplimentară, pentru munca de noapte efectuată, precum și pentru zilele de sâmbătă și duminică și sărbătorile legale lucrate, sume care să fie actualizate cu indicele de inflație.
In baza art.394 Cod de procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile asupra fondului cauzei și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Secției de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului Gorj la data de 29.01.2014, sub nr._, reclamanta A. M. a chemat în judecată pârâta S.C. C. P. S.R.L, solicitând ca prin sentința ce va pronunța să fie obligată pârâta la:
- plata drepturilor salariale, reprezentând sporul pentru orele lucrate în timpul nopții în perioada 08.07._04;
- plata sporului pentru munca prestată sâmbăta, duminica și în toate celelalte sărbători legale din timpul anului, plus plata acestor zile lucrate în plus;
- plata sporului în procent de 75% pentru orele lucrate peste program;
- plata taxelor legale pentru autoturism, a contravalorii inspecțiilor tehnice, reparațiilor etc.
- actualizarea sumelor cu indicele de inflație, de la data când erau datorate la data plătii efective;
- plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este angajata pârâtei S.C C. P. S.R.L C. și își desfășoară activitatea la obiectivul Hurezani, județul Gorj, având ca sarcini de serviciu activitatea de control și pază la unitățile O.M.V. Petrom S.A. de pe raza comunelor Hurezani, Logrești, L. și Berlești.
De la data angajării la unitatea pârâtă și până în prezent a desfășurat activitate numai la obiectivul Hurezani, județul Gorj și niciodată nu a primit spor de vechime la care era îndreptățită, sporul pentru munca desfășurată în timpul nopții și nici pentru activitatea desfășurată în zilele de sâmbătă și duminică și în celelalte sărbători legale.
Reclamanta a mai arătat că a desfășurat activitate în permanență, practic fără repaus, fără zile libere, ziua și noaptea, dar a fost plătit numai cu salariu de încadrare, după cum rezultă din fluturașii de salariu pe care îi depune la dosar.
A precizat reclamanta că, potrivit contractului individual de muncă, durata timpului de lucru este de 8 ore pe zi, respectiv 40 de ore pe săptămână, iar ,,orele suplimentare în afara programului de lucru sau în zilele de sărbători legale se compensează cu orele libere sau se plătesc cu un spor la salariu, conform contractului colectiv de muncă aplicabil sau Legii nr.53/2003.
A susținut că sporul pentru orele lucrate în timpul nopții era de 25%, potrivit art. 126 alin.1 lit.b din Codul muncii, iar pentru munca prestata sâmbăta si duminica si în zilele de sărbătoare legală era de cel puțin 100% din salariul de bază, potrivit art.142 alin.2 din Codul muncii.
Totodată, a arătat că pentru desfășurarea activității conform sarcinilor de serviciu stabilite de pârâtă a fost obligată să se deplaseze la obiectivele din raza de activitate cu autoturismul personal, astfel că solicită obligarea pârâtei la plata taxelor legale pentru autoturism, a contravalorii inspecțiilor tehnice, reparațiilor etc., întrucât pârâta nu i-a pus la dispoziție mijloc de transport pentru deplasările în teren.
În drept, a mai invocat dispozițiile art. 268 din Codul muncii si art.453 Cod procedură civilă.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, contractul individual de muncă, cartea de identitate, fluturaș salariu pentru luna octombrie 2013, actul adițional nr.2 la contractul individual de muncă, actul adițional nr.1 la contractul individual de muncă, adeverința nr.P6803/09.12.2013 emisa de pârâtă.
Pârâta S.C. C. P.S.G. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat să se constate că cererea de chemare în judecată este nulă, în temeiul art.205 al.2 lit.b Cod procedură civilă, deoarece nu cuprinde obiectul cererii, nu se precizează perioada pentru care se solicită plata sporului pentru munca prestată sâmbăta, duminica și în toate celelalte sărbători legale din timpul anului, perioada în care a lucrat aceste zile în plus, nu estimează valoarea niciunui capăt de cerere, pentru că se solicita plata drepturilor pentru perioada 08.07._14, iar reclamanta nu mai este salariat al pârâtei din 29.11.2013.
A precizat pârâta că sunt incidente în cauză prevederile Codului muncii, dar numai în ceea ce privește sarcina probei, care revine pârâtei, dar nu și în ceea ce privește cuantificarea și justificarea pretențiilor reclamantei, cu atât mai puțin indicarea înscrisurilor care ar sta la baza pretențiilor sale.
A invocat inadmisibilitatea cererii pentru perioada 29.11._12, pentru că reclamanta a încetat raporturile de muncă cu pârâta la data de 29.11.2013, precum și în ceea ce privește plata taxelor legale pentru autoturism, a contravalorii inspecțiilor tehnice, reparațiilor etc, acestea nefiind drepturi salariale, activitatea reclamantei nu a implicat niciodată deplasări și nu a existat niciodată un temei în baza căruia pârâta să-și asume obligația de a pune la dispoziția angajatului mijloc de transport.
Pe fondul cauzei, în temeiul art.205 alin.2 lit.c și lit.d Cod procedură civilă, a solicitat respingerea acțiunea ca neîntemeiată. A menționat că însăși reclamanta susține prezumția că toate drepturile salariale care i s-au cuvenit pentru activitatea desfășurată ca salariat al S.C. C. P.S.G. S.R.L. au fost achitate integral, conform orelor lucrate efectiv de acesta, iar reclamanta și-a valorificat pe deplin toate drepturile de care a beneficiat conform legislației muncii.
La data de 19.05.2014, reclamanta și-a precizat cererea de chemare în judecată(fila 25) în sensul că a solicitat obligarea pârâtei la plata sporurilor arătate în acțiune pe o perioadă de 3 ani anterioară introducerii acțiunii, a sporului de noapte în procent de 5%, evaluând cuantumul pretențiilor la suma de_ lei. Totodată, a renunțat la capătul de cerere privind plata taxelor legale pentru autoturism, a contravalorii inspecțiilor tehnice, reparații autoturism etc.
Prin încheierea de ședință din data de 22 mai 2014 instanța a respins excepția nulității cererii de chemare in judecată și excepția inadmisibilității invocate de pârâtă.
În probațiune, pârâta a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: contractul individual de muncă nr.R1948/07.07.2011, actele adiționale nr.1, nr.2, nr.3 și nr.4 la contractul individual de muncă, decizia privind concedierea reclamantei, adeverința nr.P 6803/09.12.2013, contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte pe 2010-2012, contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte pe 2013-2015, state de salarii si foi pontaj pentru perioada iulie 2011-noiembrie 2013, adresa nr.8327/13.04.2010 emisă de A.J.P.S. D..
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile mai sus menționate si, la cererea reclamantei, proba cu expertiză tehnică judiciară în specialitatea contabilitate.
Expertiza a fost efectuată de expert C. G., iar raportul de expertiză, împreună cu anexele la raport a fost depus la dosar la data de 11.09.2014(filele 130-173, vol.I). Față de obiecțiunile formulate, s-au întocmit suplimente la raportul de expertiză, care au fost depuse la dosar la filele 181-182, 289-294, vol.I).
Ulterior, reclamanta a solicitat efectuarea unei noi expertize în cauză, iar prin încheierea de ședință din 29.01.2015 instanța a încuviințat cererea de efectuare a unei noi expertize în cauză, fiind numit expert tehnic judiciar B. N.. Acest raport de expertiză a fost depus la data de 18.03.2015(filele 15-27, vol.2)
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta A. M. a fost angajată a pârâtei S.C. C. P. S.R.L., pe postul de agent securitate din data de 08.07.2011 și până la data de 29.11.2013, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă nr.R1948/07.07.2011, actele adiționale la acesta, precum si decizia de concediere ( filele 106-116, vol.I).
În conformitate cu prevederile art.40 alin.2 lit. c din Codul muncii republicat, angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
În ceea ce privește regimul juridic al muncii suplimentare, prevederile art.117 din Codul muncii republicat definesc munca suplimentara ca fiind munca prestată în afara duratei normale a timpului de lucru prevăzute de art.112 din Codul muncii republicat, care este de 40 de ore pe săptămână.
Potrivit art.123 alin.1 din Codul muncii republicat, în cazul în care compensarea muncii suplimentare prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art.122 alin1 Codul muncii republicat (în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia) munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.
La alin.2 al aceluiași articol se prevede că sporul pentru munca suplimentară se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau în cadrul contractului individual de muncă, și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
Conform prevederii de la lit.J pct.3 din contractul individual de muncă, orele suplimentare prestate în afara programului de lucru se compensează cu ore libere plătite sau se plătesc cu un spor la salariu, conform contractului colectiv de muncă aplicabil sau Codului muncii.
În contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte, înregistrat la A.J.P.P.S. D. la data de 13.04.2010, s-a prevăzut la art.12 că orele suplimentare se compensează cu timp liber corespunzător, iar in contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte pe 2013-2015 si înregistrat la I.T.M. D. la data de 09.04.2013 s-a stabilit același regim al muncii suplimentare cu cel reglementat de Codul muncii republicat.
Prin urmare, pentru munca suplimentară reclamanta era îndreptățită la compensare prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia, iar, în situația in care nu i se acordau orele libere plătite, munca suplimentară trebuia plătită prin adăugarea unui spor la salariu de 75%, corespunzător duratei acesteia.
În urma expertizei judiciare în specialitatea contabilitate efectuată de expert tehnic judiciar B. N., fundamentată pe probele de la dosar, respectiv contractul individual de muncă încheiat între părți si actelor adiționale la acesta, foile de pontaj si statele de plata, conform suplimentului la raportul de expertiză, reclamanta a prestat 648 ore suplimentare ce nu au fost compensate cu ore libere plătite în termen de 60 de zile calendaristice după efectuarea lor și pentru care pârâta nu a acordat drepturile bănești cuvenite reclamantei, astfel că aceasta este îndreptățită la plata unor diferențe salariale pentru munca suplimentară în sumă brută de 3744 lei.
Pentru muncă prestată în zilele de sărbătoare legală, potrivit prevederilor art.142 din Codul muncii republicat, salariaților care lucrează la unitățile și în locurile de muncă prevăzute la art.140 și art.141 din Codul muncii republicat, li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile, iar, în cazul în care din motive justificate nu se acordă zile libere, salariații beneficiază de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru. La unitățile în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită specificului activității, cum este si cazul angajatorului reclamantei, se lucrează și în zilele de sărbătoare legală.
În raportul de expertiza contabilă întocmită de expert B. N. s-a reținut că reclamanta a lucrat 132 de ore în zilele de sărbătoare legală, fără a se compensa cu timp liber în următoarele 30 de zile sau prin acordarea sporului de 100% prevăzut de Codul muncii, astfel că reclamantei i se cuvinesuma brută de 590 lei.
În ceea ce privește munca prestată în zilele de sâmbătă si duminică, în baza art.137 din Codul muncii republicat, salariații beneficiază de repaus săptămânal de 2 zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica. În situația în care cele 2 zile de repaus se acordă în alte zile, salariații beneficiază de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau prin contractul individual de muncă, conform prevederilor art.137 alin.2 si 3 din Codul muncii republicat.
Potrivit art.137 alin.4 și 5 din Codul muncii republicat, în situații de excepție zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăși 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de muncă si cu acordul sindicatului, sau, după caz, al reprezentanților salariaților, salariații având dreptul la dublul compensațiilor cuvenite potrivit art.123 alin.2 din Codul muncii.
În contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte, înregistrat la A.J.P.P.S. D. la data de 13.04.2010, la art.39 s-a prevăzut că în fiecare săptămână salariatul are dreptul, de regulă, la două zile consecutive de repaus săptămânal, ce se acordă, de regulă, sâmbăta și duminica, iar în cazul în care activitatea la locul de muncă, în zilele de sâmbătă și duminică, nu poate fi întreruptă, zilele de repaus săptămânal pot fi acordate și în alte zile ale săptămânii sau cumulat pe o perioadă mai mare, iar în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte pe 2013-2015 și înregistrat la I.T.M. D. la data de 09.04.2013, la art. 19 alin.2 s-a stabilit că salariații beneficiază de un spor la salariu de 1% din salariul de bază brut lunar, pentru timpul efectiv lucrat sâmbăta și duminica.
În privința orelor lucrate în zilele de sâmbăta și duminica, expertul B. N. a constatat că reclamanta a lucrat în total 1428 ore, pentru care pârâta nu a acordat în totalitate drepturile salariale cuvenite(a plătit suma de 31 lei), diferențele de drepturi salariale la care reclamanta este îndreptățită fiind în sumă de 3367 lei brut. Pentru perioada 08.07._13 s-a aplicat un spor de 75% pentru orele lucrate sâmbăta si duminica, iar pentru perioada 11.04._13 s-a aplicat sporul de 1% prevăzut în contractul colectiv de muncă.
Suma totală brută cuvenită reclamantei pentru munca suplimentară, munca prestată în zilele de sâmbătă și duminică și în zilele de sărbătoare legală, actualizată cu indicele de inflație până la data de 01.01.2015, este de 8.020 lei, iar suma totală netă, actualizată cu indicele prețurilor de consum până la data de 01.01.2015 este de 5658 lei (raportul de expertiză - fila nr.24, vol.2).
În ceea ce privește munca de noapte, potrivit art.125 din Codul muncii republicat, pentru munca prestată între orele 22.00 – 6.00, salariații beneficiază fie de program de lucru redus cu 1 oră față de durata de lucru a zilei pentru zilele în care se efectuează cel puțin 3 ore de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază, fie de un spor la salariu de minim 25% din salariul de bază, daca timpul astfel lucrat reprezintă cel puțin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru, după cum prevede art.126 lit.a și b din Codul muncii republicat.
În contractele colective de muncă încheiate la nivelul societății pârâte nu s-au prevăzut dispoziții care să stabilească un cuantum al sporului de noapte mai mare decât cel prevăzut de art.125 din Codul muncii republicat.
Conform constatărilor expertului C. G., reclamanta a prestat ore de noapte, dar nu a beneficiat de reducerea programului de lucru, iar pârâta nu i-a acordat în totalitate drepturile salariale cuvenite pentru orele de noapte, diferențele de drepturi salariale cuvenite fiind în sumă brută de 558 lei.
Actualizarea sumelor cu indicele de inflație, solicitată de reclamantă, este necesară pentru repararea prejudiciului cauzat prin deprecierea valorii drepturilor bănești datorită devalorizării monedei naționale ca urmare a inflației, față de prevederile art.166 alin.4 din Codul muncii republicat.
Perioada în care reclamanta a avut raporturi de muncă cu societatea pârâtă a fost 08.07._13, pentru această perioadă calculându-se diferențele de drepturi salariale cuvenite reclamantei. Pentru restul perioadei, cum reclamanta nu a fost angajata pârâtei nu i se cuvin drepturi salariale.
În ceea ce privește capătul de cerere privind plată taxe autoturism, contravaloare inspecții tehnice, reparații autoturism, reclamanta a renunțat la judecarea sa.
În consecință, se va admite în parte acțiunea precizată, se va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei brute de 8.020 lei(suma netă de 5.658 lei), reprezentând diferențe de drepturi salariale cuvenite pentru munca suplimentară, munca prestată în zilele de sărbătoare legală și în zilele de sâmbătă si duminică, actualizate cu indicele de inflație până la data de 01.01.2015, precum și suma brută de 558 lei, reprezentând diferențe drepturi salariale cuvenite pentru munca prestată în timpul nopții, sume ce urmează a se actualiza cu indicele de inflație până la data plății efective.
În baza art. 406 Cod de procedură civilă, se va lua act de renunțarea reclamantei la judecarea capătului de cerere privind plată taxe autoturism, contravaloare inspecții tehnice, reparații autoturism.
În temeiul art.453 alin.1 din Codul de procedură civilă, instanța va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 2200 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat și onorariile de expertiză, ce au fost suportate de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea precizată, formulată de reclamanta A. M., C.N.P._, cu domiciliul în comuna Logrești, . în contradictoriu cu pârâta S.C. C. P. S.R.L, cu sediul în C., ..10, județul D., C.U.I._, număr de înregistrare în Registrul Comerțului J_ .
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei brute de 8.020 lei(suma netă de 5.658 lei), reprezentând diferențe de drepturi salariale cuvenite pentru munca suplimentară, munca prestată în zilele de sărbătoare legală și în zilele de sâmbătă si duminică, actualizate cu indicele de inflație până la data de 01.01.2015, precum și suma brută de 558 lei, reprezentând diferențe drepturi salariale cuvenite pentru munca prestată în timpul nopții, sume ce urmează a se actualiza cu indicele de inflație până la data plății efective.
Ia act de renunțarea reclamantei la judecarea capătului de cerere privind plată taxe autoturism, contravaloare inspecții tehnice, reparații autoturism.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Sentință executorie.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică, azi, 02.04.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte,
N. Carnen B.
Asistent judiciar, Asistent judiciar,
D. C. P. L. G.
Grefier,
M. E.
P.C.D./30.04.2015/4exp.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
