Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1082/2015. Tribunalul GORJ

Comentarii

0

Sentința nr. 1082/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 6053/95/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentința nr.1082

Ședința publică de la 03 martie 2015

Completul constituit din:

Președinte N. C. B.

Asistent judiciar D. C. P.

Asistent judiciar L. G.

Grefier M. E.

Pe rol fiind pronunțarea în cauza privind pe reclamantul S. M. împotriva pârâților S.C. A. C. Salubritate S.R.L., C. L. R. si Orașul R., având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.

Cauza a fost dezbătută în fond la data de 26.02.2015, când cei prezenți au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi(încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință), și instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 03.03.2015, când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 18.07.2014, sub nr._, reclamantul S. M. a chemat în judecată pârâții S.C. A. C. Salubritate S.R.L., Orașul R. și C. L. R., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța:

1. să fie obligată pârâta S.C. A. C. Salubritate S.R.L. R. în solidar cu ceilalți doi pârâți să-si execute obligațiile asumate prin contractele colective de munca din ultimii 3 ani, conform art.8 alin.2 si capitolului 14, alin. 1 si alin. 2 din ambele contracte colective de muncă, cu privire la drepturi salariale neacordate, în sensul de a opera majorarea de salariu și, de asemenea, la salariul rezultat să se aplice sporurile prevăzute in contractele colective încheiate la nivelul societății, să fie obligată pârâta să calculeze și să restituie diferențele de drepturi salariale rezultate și neacordate, după cum urmează:

a. conform primului contract colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte, art.36 alin.1 lit.d coroborat cu alin.2, al aceluiași articol, începând cu data de 01.01.2012, la salariul minim negociat pe unitate, respectiv de 700 lei / lunar, să se aplice în mod retroactiv coeficientul de ierarhizare 2, rezultând astfel un salariu de încadrare de 1.400 lei / lunar, urmând a se calcula si restitui retroactiv diferențele salariale de încadrare, de la 1.204 lei /lunar, cât a încasat în mod greșit, la 1.400 lei/lunar, retribuire legala, precum și diferența la sporul de vechime în muncă, până la următoarea modificare salarială.

b. conform celui de-al doilea contract colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte, art.34 alin.2, art.37 alin.2 și alin 3 lit.g) si lit. h) coroborate cu atribuțiunile prevăzute în fișa postului, privitor la lucrul cu activități de deplasare, la instanțe și la alte instituții, cu delegațiile eliberate de pârâta si vizate la instanțe si la alte instituții, dar si la lucrul cu activități confidențiale, începând cu data de 01.08.2012, la salariul de încadrare rezultat, respectiv de 1.400 lei/ lunar, să se aplice sporurile de mobilitate si de confidențialitate, respectiv de cate 25 % fiecare, urmând a se calcula si restitui în mod retroactiv diferențele salariale de încadrare, de la 1.204 lei / lunar, cat a încasat în mod greșit, la 1.400 lei / lunar, retribuire legală, având în vedere și cele 2 sporuri mai sus solicitate, precum si diferența la sporul de vechime în muncă, până la următoarea modificare salarială;

c. începând cu data de 15.05.2013 până la următoarea modificare salarială, să se calculeze și să se restituie retroactiv sporul de confidențialitate și sporul de mobilitate, precum și diferența de spor de vechime în muncă având in vedere cuantumul majorat al salariului de încadrare majorat de la 1204 lei/lunar la 1600 lei/ lunar, în baza celui de-al doilea contract colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte, art.36 alin.1 lit.d coroborat cu alin.2 al aceluiași articol.

d. începând cu 01.07.2014, conform celui de-al doilea contract colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte, art.34 alin.2, art.37 alin.1 si alin.3 lit.c, g. si h raportat la art.8 alin.2 din capitolul 14, dispoziții finale, alin.1 si 2, din ambele contracte colective de muncă, să se includă in salariul de încadrare, respectiv cel de 1600 lei/lunar, unele sporuri, respectiv sporul de vechime de 25%, sporul de mobilitate de 25% și sporul de confidențialitate de 25%, rezultând așadar un salariu de încadrare de 2800 lei, începând cu 01.07.2014;

2. obligarea societății pârâte în solidar cu ceilalți doi pârâți să actualizeze aceste sume, în raport de .indicele de inflație, cu aplicarea dobânzii legale, conform O.G. nr.13/2011, până la data plății efective;

3. obligarea societății pârâte, în solidar cu celelalte două pârâte la efectuarea calculului si plata tuturor diferențelor de contribuții la fondurile sociale si speciale, în mod retroactiv, având în vedere cuantumul salariului rezultat la fiecare majorare intervenită;

4. obligarea pârâtei în solidar cu ceilalți doi pârâți la plata cheltuielilor de judecată;

5. obligarea pârâtei în solidar cu ceilalți doi pârâți la plata de daune interese în cuantum echivalent în lei al sumei de 10.000 Euro, pentru întârzierea nejustificată a plății de drepturi salariale, stabilite prin sentința nr. 1086/05.05.2014, pronunțată în dosarul nr._ *, de către Tribunalul Gorj, care este definitivă și executorie de drept, conform art.274 raportat la art.166 al. 4, ambele din Codul muncii.

În motivarea cererii a arătat că S.C. A. C. Salubritate S.R.L. R. a fost înființată de C. L. R., în calitatea sa de asociat unic al societății parate, dar si de autoritate locală deliberativă, care controlează si supraveghează destinele acestei societăți, iar Orașul R., prin reprezentantul sau, este autoritatea locală executivă, care pune în aplicare hotărârile consiliului de administrație adoptate de C. L. R., inclusiv cu privire la societatea pârâta. Rațiunea de a introduce în cauza și pe cei doi pârâți este, pe de o parte, una care constată legătura foarte strânsa cu societatea pe care au înființat-o, atât sub aspectul subordonării acestei societăți, cât și sub aspectul atestării calității celor doi pârâți, ca fiind cei mai mari debitori ai acestei societăți, iar pe de alta parte, din cauza zvonurilor care circula foarte discret, cum ca societatea ar urma sa fie desființată, în ideea de a nu se mai plăti anumite obligații salariale. Rațiunea este una de protecție juridica, în sensul identificării si asigurării sursei financiare, iar hotărârea judecătoreasca pronunțată în cauza, urmează a fi opozabilă celor doi pârâți.

A precizat că este salariatul societății pârâte în funcția de consilier juridic, începând cu data de 01.09.2009, conform contractului individual de muncă nr.519 /01.09.2009 si, ulterior a contractului individual de muncă nr.529/01.03.2010, iar acestor contracte individuale de muncă le-au fost anexate fisele postului, iar care, între multe alte atribuțiuni, au fost incluse unele privitoare la lucrul cu activități de deplasare, atât la instanțe pentru reprezentare, cât și la alte instituții, dar și lucrul cu activități confidențiale.

La nivelul societății pârâte s-au încheiat până în prezent două contracte colective de muncă, prin care s-au stabilit drepturile și obligațiile părților, inclusiv cele solicitate. Pretențiile sale sunt întemeiate pe prevederile celor două contracte, dar și pe un precedent petrecut în cadrul societății, respectiv faptul că d-nei economist C. I. i-a fost inclus în salariul de încadrare sporul de 25 % pentru viza de control financiar preventiv (CFP), încă de la începutul anului 2010.

In drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.160, art.161, art.166 alin. 4, art.171, art. 229 al. 4, art. 268 al.1, lit. c), art.269, art.271, art.275 si art. 278, toate din Codul muncii, art.132 al.4, art.148 al.1 și art.152 al.2, toate din Legea nr. 62/2011, O.G. nr. 13/ 2011, precum si pe celelalte dispoziții din C.C.M., mai sus invocate.

In dovedirea acțiunii, a depus la dosar în copie certificate pentru conformitate cu originalul: contractul individual de muncă nr.519/01.09.2009, contractul individual de muncă nr.529/01.03.2010, fisele postului, anexe la contractul individual de muncă, cartea de identitate, decizia nr.122/14.05.2013 și decizia nr.127/ 11.06.2013 emise de S.C. A. C. Salubritate S.R.L. R., precum și sentința nr.1086/05.05.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ *.

Pârâții Orașul R. și C. L. R. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fondul cauzei respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivarea excepției, au arătat că obiectul cererii de chemare in judecată vizează plata unor drepturi de natura salarială, iar această obligației intră în sarcina angajatorului. Prin definiție raporturile juridice de muncă au caracter „intuituu personae", presupunând existența numai a două părți contractante spre deosebire de raporturile juridice civile și cele comerciale. Conform definiției date de Codul muncii, „Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumită salariu", iar art.157 alin.1 prevede că „Salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective intre angajator și salariați și reprezentanți ai acestora", or Orașului R. si Consiliului L. al orașului R. nu sunt angajatorii reclamantului, neavând calitatea de a acorda drepturi salariale acestuia și nu este nici semnatar al contractului colectiv de muncă, care este, conform art.236 - „convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală, pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizare, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă". Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art.10 și art. 14 din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii, o are numai directorul societății cu personalitate juridică, în speță S.C A. C. Salubritate S.R.L. Prin urmare, Orașul R. si C. L. al orașului R. nu pot plăti drepturi salariale reclamantului, angajat la S.C A. C. Salubritate S.R.L, deoarece nu le incumbă o atare obligație, nici în considerarea unui acord contractual și nici în virtutea legislației în vigoare.

Totodată, Orașul R. și C. L. al orașului R. sunt în imposibilitate să calculeze drepturile salariale sau de altă natură ale reclamantului, atât timp cât nu dețin nici cele mai mici date cu privire la persoana reclamantului, respectiv dacă este angajat, ce grad are, daca este director, contabil, consilier juridic sau are altă funcție, dacă lucrează cu normă întreagă sau nu, dacă are ore suplimentare, concedii medicale sau de altă natură etc.

Au susținut, de asemenea, că nici obligarea Orașului R. și Consiliului L. al orașului R. la alocarea sumelor necesare plății drepturilor solicitate nu poate fi primită, deoarece, așa cum s-a mai arătat, nu există nici un fel de raport juridic între reclamant și instituția pârâtă, iar, potrivit legii, contravaloarea acestor drepturi se asigură de angajator-persoana juridica prin bugetul de venituri si cheltuieli. Pe de altă parte, C. L. al orașului R. nu are capacitate de folosința și, astfel, nu are nici capacitate procesuală. Aceeași situație a lipsei angajatorului, se regăsește si în privința Orașului R..

Totodată, Orașul R. si C. L. al orașului R. nu au calitatea de ordonator de credite pentru angajatorul S.C A. C. Salubritate S.R.L., pentru a putea dispune alocarea sau plata sumelor solicitate.

Calitatea procesuală pasivă presupune existenta unei identități intre persoana chemata in judecata(paratul) si cel care este subiect pasiv in raportul juridic dedus judecații. Or, nu sunt părți în contractul individual de muncă sau in contractual colectiv de munca, neregăsindu-se identitatea intre persoana chemata in judecata(paratul) si cel care este subiect pasiv in raportul juridic dedus judecații (parați) si S.C A. C. Salubritate S.R.L., care este subiect pasiv in raportul juridic dedus judecații

Sub aspectul ultimului capăt de cerere, lipsa calității procesual pasive fata de Orașului R. si Consiliului L. al Orașului R. este incidența in cauza, atâta timp cat nu a fost parte în dosarul În care s-a pronunțat sentința 1086/2014, hotărârea în cauza necuprinzând dispoziții fata de ei.

Pe fondul cauzei s-a arătat că cererea este nefondată, deoarece, în primul rând reclamantul nu mai este angajatul societății S.C A. C. Salubritate. Totodată, după 14.05.2013, reclamantul a beneficiat de un salariu de 1600 lei, astfel că acest capăt de cerere după 14.05.2014 este nefondat. De asemenea, până în 14.05.2014, cererea este nefondata, întrucât prin contractul colectiv de muncă aferent anului 2012-2013, coeficientul este 1.72 si nu 2, iar acest coeficient de 1.72 raportat la salariul minim de 700 lei duce la un salariu de 1204 lei, si nu de 1400 lei. Din cererea de chemare in judecat rezulta ca acesta a încasat salariul de 1204 lei, așa cum rezulta din aplicarea contractului colectiv de muncă.

În ceea ce privește sporul de mobilitate si confidențialitate, ce se solicită a fi aplicat atât la salariul pretins de 1400 lei, dar și la cel de 1600 lei avut după 14.05.2014, cu plata diferențelor rezultate, reclamantul nu demonstrează faptul ca a fost beneficiarul sporurilor pretinse, iar acordarea acestor sporuri nu presupune existenta doar în contractul colectiv de muncă aferent anilor 2012-2013, ci presupune ca reclamantul sa se încadreze la acordarea acestora, conform postului ocupat in societate și nu exista dovezi in acest sens. Nu rezultă că reclamantul a desfășurat "activități de deplasare" si "activități confidențiale", așa cum prevede contractul colectiv de muncă

In ce privește pretențiile reclamantului de la punctul 1 lit. d, s-a invocat puterea de lucru judecat, deoarece prin sentința 1086/2014, dată de Tribunalul Gorj în dosarul_ *, s-au tranșat definitiv pretențiile reclamantului. Pretențiile de la punctele 2, 3 si 5 se circumscriu excepției lipsei calității procesual pasive invocate. Or, în aceste condiții este evidenta nelegalitatea sa si netemeinicia cererii de chemare în judecată.

In drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.205-208 Cod de procedură civilă, cât si pe actele normative invocate în cuprinsul întâmpinării.

La data de 14.10.2014 pârâta S.C. A. C. Salubritate S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. A arătat că este o societate comerciala cu răspundere limitata, având ca asociat unic C. L. R. și, conform actului constitutiv, angajarea salariaților se face pe baza de contract individual de munca, iar nivelul salariilor personalului se stabilește de către asociatul unic C. local R., conform organigramei si a statului de funcții, iar fondul de salarii este cuprins în bugetul de venituri si cheltuieli, aprobat prin hotărâre de consiliu conform prevederilor legale.

Cu privire la aplicarea coeficienților minimi de ierarhizare la salariul minim negociat pe unitate, s-a arătat că acest lucru nu este posibil, deoarece, la nivel de unitate, salariile se stabilesc de către angajator cu fiecare salariat în parte, după grilele stabilite potrivit art.38 alin. 4 din contractul colectiv de muncă, dar cu respectarea dispozițiilor Codului muncii republicat, angajatorul fiind obligat sa garanteze in plata un salariu de baza minim brut pe tara.

Referitor la aplicarea sporurilor de mobilitate si de confidențialitate, de câte 25% fiecare, potrivit Codului muncii republicat, art.17 alin.7, prealabil încheierii contractului de munca, între părți poate, deci nu obligatoriu, interveni un contract de confidențialitate, ceea ce în cazul reclamantului nu s-a încheiat. Aceste sporuri pot fi negociate si cuprinse in contractul individual de munca, deci nu au un caracter imperativ.

A mai arătat că, în ceea ce privește precedentul invocat de reclamant, cu referire la d-na economist Cretan I., sporul de 25% pentru viza de control financiar preventiv nu se aplică, ci numai sporul de vechime, care se aplica tuturor salariaților.

Pentru capătul de cerere cu privire la obligația societății la plata de daune interese s-a solicitat respingerea acestuia ca fiind nefondat si nelegal, întrucât înafara de faptul ca face obiectul altui dosar, plățile drepturilor salariale stabilite prin sentința nr. 1086/05.05.2014 s-au achitat in totalitate în perioada imediat următoare a înregistrării cererii reclamantului la societate.

In drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile Codului de procedura civilă.

În apărare, pârâta a depus la dosar, în copie: decizia nr.63/22.07.2014 emisa de S.C. A. C. Salubritate S.R.L., cererea din data de 17.06.2014 formulata de reclamant pentru punerea în executare a sentinței nr.1086/05.05.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ *, state de plată a salariilor din septembrie 2014, iunie 2014, octombrie 2011

La data de 23.10.2014 reclamantul a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de pârâta S.C. A. C. Salubritate S.R.L prin care a arătat că pârâta în mod eronat menționează numărul de dosar privind litigiul de munca dintre parți, anterior acestuia, respectiv_, în loc de_ *, cum era corect, iar la alineatul 3 din întâmpinare, pârâta contrazice pârâții C. L. R. si Orașul R.(Primăria R. ), fiind în acord cu el, în sensul ca au calitate procesuala pasivă în prezenta cauză si celelalte 2 parate, având în subordine pe prima parata, care susține ca cele 2 parate au implicare directa in organizarea si funcționarea societății, prin stabilirea nivelului salariilor, aprobarea organigramei si a statului de funcții, precum si prin aprobarea fondului de salarii si in acest sens, pe lângă alte probe invocate,.

Cu privire la pct.1 de pe pagina 2 din întâmpinare, pârâta invocă imposibilitatea aplicării coeficienților minimi de ierarhizare, indicând art.38 al.4 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, ignorând însa art.36 al.1 lit. d) si al.2 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, care nu sunt în conflict, nu se contrazic, ci se completează. Tot la acest pct.1 de pe pagina 2 din întâmpinare, pârâta invocă obligativitatea garantării în plata a unui salariu de baza minim brut pe tara, conform Codului muncii, în mod cu totul inadecvat spetei, întrucât legea nu-i permite angajatorului sa coboare sub un anumit nivel minim,însa peste acest minim, mărimea salariului nu este restricționată.

Referitor cele arătate la pct.2 din întâmpinare, a arătat, pe de o parte, că la momentul angajării, respectiv în data de 01.09.2009, la nivelul S.C. A. C. Salubritate S.R.L. nu exista contract colectiv de muncă la nivel de unitate, iar la sfârșitul anului 2009, respectiv în luna decembrie, când a fost negociat și aprobat primul contract colectiv de muncă la nivel de unitate si care conținea clauzele referitoare si la sporurile de mobilitate si confidențialitate, coroborat cu atribuțiunile incluse in fisa postului, dar si cu munca efectiv prestată în condițiile de acordare a celor două sporuri, apreciază că este îndreptățit să solicite, iar pârâta este obligată să acorde aceste două sporuri. Pe de altă parte, odată cu negocierea și aprobarea primului contract colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, care prevede si aceste sporuri în acord cu atribuțiunile incluse în fișa postului reclamantului și cu munca efectiv prestată în condițiile corespunzătoare acordării acestor două sporuri, contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate prevede la art.8 alin.2 aplicarea dispozițiilor legale mai favorabile salariaților și la Capitolul 14 - Dispoziții finale al.1 si 2, cu referire la obligativitatea pârâților de a respecta C.C.M.-ul în raport cu disp. art. 17 al.7 din Codul muncii, invocat de pârâta, rezultă că în speța se aplica dispozițiile mai favorabile salariaților, respectiv cele referitoare la textul care prevede acordarea sporurilor in directa concordanta cu condițiile mai sus menționate (CCM / unitate + fisa postului + munca efectiv prestata ). Tot cu privire la pct.2 din întâmpinare, pârâta nu îl contrazice in ce privește acordarea sporului de mobilitate, de unde rezultă că accepta acordarea acestui spor, având în vedere deplasările sale. De asemenea, faptul că aceste sporuri nu au fost incluse în contractul individual de muncă este o gravă eroare, un abuz al angajatorului, având în vedere prevederile contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, raportat la atribuțiunile incluse în fișa postului și munca efectiv prestată de reclamant, respectiv de deplasare la instanțe și alte instituții și munca efectiv prestată în conceperea și cunoașterea de documente confidențiale, în condițiile corespunzătoare acordării acestor sporuri, astfel că pârâta angajatoare a acceptat tacit pretinsul contract de confidențialitate.

In ce privește precedentul invocat în acțiune, privitor la acordarea unui spor similar unei colege, respectiv d-na ec. Cretan I., spor de viza CFP de 25% și ulterior includerii acestui spor în salariu, pârâta induce în eroare instanța și persista într-un comportament de rea-credința, prezentând o situație neadevărată, falsă, ca fiind adevărata si în acest sens producând si probe in aceeași maniera, pentru a convinge instanța de propria susținere. Prin decizia nr.158 /06.05.2009, d-nei ec. Cretan I. i s-a majorat salariul de încadrare, respectiv de la 1.322 lei, la 1.522 lei si i s-a acordat si sporul de viza CFP de 25%, care reprezintă suma de 380 lei, rezultând astfel un salariu de 1.902 lei, aceasta beneficiind concomitent si de sporul de vechime de 25%. Prin decizia nr.9 /01.02.2010 i se elimina sporul de viza CFP de 25%, d-nei ec. Cretan I., în cuantum de 380 lei, dar i se majorează salariul exact cu un cuantum de 380 lei, respectiv de la 1.522 lei, la 1.902 lei, astfel că pârâta, în mod discreționar, a inclus în salariul d-nei ec. Cretan I., sporul de viza CFP, deghizat . salariu, iar cuantumul total al salariului nu s-a modificat, rămânând tot la nivelul de 1.902 lei.

Cu privire la capătul de cerere privind daunele interese, pârâta îl apreciază ca fiind nefondat si ilegal, fără o argumentare pe măsura si, mai mult decât atât, prin inducere în eroare a instanței, prezintă o situație falsă ca fiind adevărata, deoarece nu i-au fost achitate in totalitate drepturile salariale stabilite prin sentința nr.1086/05.05.2014, pronunțată de Tribunalul Gorj in dos. nr._ *, respectiv nu i s-a calculat si nu i s-a plătit dobânda legala conform O.G. nr.13/2011 și, de asemenea, nu i s-au plătit cheltuielile de judecată în cuantum de 2.000 lei, stabilite prin decizia nr.3596/30.09.2014, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ *, cu încălcarea dispozițiilor Codului muncii, Codului penal si a dispozițiilor. hotărârilor judecătorești, dar si a deciziei nr.63/22.07.2014, emisă de angajator.

In drept, a invocat dispozițiile art. 205 si urm. din Codul de procedură civilă.

Odată cu răspunsul la întâmpinare, a depus la dosar, în copie certificată, cererea formulată de reclamant, înregistrată la adresa nr.3599/13.10.2014 emisă de S.C. A. C. Salubritate S.R.L., decizia nr.3796/30.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ *, listă indemnizații pentru concediul de odihnă, decizia nr.916/8 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, sentința nr.1742/08.10.2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, ordine de plată.

La data de 16.10.2014, reclamantul S. M. a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de pârâții Orașul R. si C. L. R., prin care a arătat că cei doi pârâți pot efectua si plata drepturilor salariale, în situația în care S.C. A. C. Salubritate S.R.L. R. nu mai există sau intră in incapacitate de plați la momentul pronunțării hotărârii judecătorești, așa cum s-a procedat de fiecare data de-a lungul anilor din urma in situații similare, respectiv H.C.L. nr. 34/17.03.2006, când a fost preluată de la Serviciul Public de Gospodărire a Patrimoniului Consiliului L. R. la datoria publica a Orașului R. si Consiliului L. R., suma de circa 50.000 lei, iar apoi a fost înființată Direcția de Servicii Comunale R., prin aceeași H.C.L. nr.34/17.03.2006. Astfel de practici au fost folosite si la momentul încetării Direcției de Servicii Comunale ( DSC ) R. prin H.C.L. nr.5/ 30.01.2009, prin preluarea unor datorii ale DSC R. la datoria publica a Orașului R. si Consiliului L. R., prin H.C.L. nr.15/30.01.2009, după care au pus in funcțiune nou-înființata . S.R.L., iar în prezent se zvonește că și aceasta ar urma sa înceteze. Pe de alta parte, în cauza exista întâmpinare depusa in condiții legale doar de către Orașul R., întrucât d-l consilier juridic Sorop G.-C. se afla în raporturi directe de muncă doar cu Orașul R., nu si cu C. L. R., acesta nefăcând dovada la momentul depunerii întâmpinării că are calitatea de reprezentare si a Consiliului L. R.. C. L. R., prin aparatul permanent al acestuia, trebuia să aibă consilier juridic, așa cum prevede legislația în materia administrației publice locale, dar și cum rezultă din H.C.L. nr. 6/ 30.01.2009, privind aprobarea Regulamentului de organizare si funcționare a Consiliului L. R., care prevede la Capitolul VI - Aparatul Permanent al Consiliului L. R., art. 77, "... pentru buna funcționare a CL R. se înființează 2 posturi de specialitate juridica si administrativa", astfel încât, pe motiv că pârâtul C. L. R. nu a depus in prezenta cauza întâmpinare în condiții legale, prezenta întâmpinare înregistrată la Primăria Orașului R. sub nr.20.403/25.09.2014, nu poate fi luată în considerare, astfel că se face aplicarea art.205 din Codul de procedura civila, față de C. L. R..

A mai susținut că nu are nicio relevanță juridică faptul că, începând cu data de 15.05.2013, i s-a majorat salariul de la 1.204 lei/lunar, la 1.600 lei/lunar si astfel n-ar mai trebui sa beneficieze de aplicarea coeficientului de ierarhizare "2", așa cum susțin pârâții, întrucât i s-ar prejudicia dreptul de solicitare a drepturi salariale în intervalul termenului de prescripție de 3 ani. De asemenea, în ceea ce privește susținerea celor 2 pârâți, privind netemeinicia cererii de solicitare a aplicării coeficientului de ierarhizare "2", aceasta este una temeinică și legală, întrucât contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, care prevede coeficientul de ierarhizare 1,72, a fost înregistrat la I.T.M. Gorj in date de 17.08.2012 si a început sa producă efecte începând cu data înregistrării acestuia la I.T.M. Gorj, iar până la aceasta dată se aplică prevederile vechiului contract colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, care are inclus coeficientul de ierarhizare "2".

Cu privire la acordarea sporului de mobilitate, contrar celor susținute de pârâte, acesta este prevăzut în C.C.M./unitate, în perioada lucrată, iar, conform fișei postului, având atribuțiuni de reprezentare in instanțe a pârâtei, poate face dovada că a desfășurat activități de deplasare la instanțe, însă aceasta probă îi incumba angajatorului .

De asemenea, a precizat reclamantul, este întemeiat și capătul de cerere privind acordarea sporului de confidențialitate, întrucât este prevăzut în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, valabil în perioada lucrată, iar, conform fișei postului, are atribuțiuni în lucrul cu activități confidențiale, semnând o multitudine de contracte, diverse adrese, foarte multe acțiuni in instanța, state de personal si alte documente către executori judecătorești si alte instituții.

În ceea ce privește capătul de cerere ce la pct.1 lit.d din acțiune, privind includerea în salariul de încadrare de 1.600 lei/lunar, a unor sporuri, respectiv sporul de vechime de 25%, sporul de mobilitate de 25% si sporul de confidențialitate de 25%, rezultând un salariu de încadrare de 2.800 lei/lunar, începând cu data de 01.07.2014, nu este vorba de putere de lucru judecat, astfel că este întemeiată solicitarea privind includerea acestor sporuri în salariu. Pretenția în discuție nu a făcut niciodată obiectul vreunei hotărâri judecătorești până în prezent, iar prin sentința nr.1086/05.05.2014, dată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.6639/ 95/2013*, au fost tranșate definitiv pretențiile sale, însă nici până în prezent nu i s-au achitat în totalitate drepturile bănești, în conformitate cu sentința nr.1086/05.05.2014, deoarece nu i s-a plătit dobânda legală si nici cheltuielile de judecată, reprezentând onorariul avocat de la Curtea de Apel C..

In drept, și-a întemeiat răspunsul la întâmpinare pe dispozițiile art.205 si urm. din Codul de procedura civilă.

Odată cu răspunsul la întâmpinare, a depus la dosar, în copie: Hotărârea Consiliului L. R. nr.15/30.01.2009, Hotărârea Consiliului L. R. nr.13/30.01.2009, Hotărârea Consiliului L. R. nr.12/30.01.2009, Hotărârea Consiliului L. R. nr.6/30.01.2009, Hotărârea Consiliului L. R. nr.1/30.01.2009, Hotărârea Consiliului L. R. nr.58/23.06.2014, Hotărârea Consiliului L. R. nr.66/20.11.2008.

La data de 20.11.2014 reclamantul S. M. a formulat precizare la acțiune, arătând că solicită:

1. Obligarea pârâtei S.C. A. C. Salubritate S.R.L. R. să-și execute obligațiile asumate prin contractele colective de muncă din ultimii 3 ani, conform art.8 alin.2 si Capitolului 14 alin.1 și alin.2 din ambele C.C.M., în raport cu proprii salariați, cu privire la drepturi salariale neacordate, în sensul de a opera majorarea de salariu și, de asemenea, la salariul rezultat să aplice sporurile prevăzute în contractele colective de muncă încheiate la nivelul societății pârâte și să fie obligată pârâta să calculeze și să plătească diferențele de drepturi salariale rezultate și neacordate, după cum urmează:

a. Pe perioada cuprinsă între 01.01._12, în baza art.36 alin.1 lit.d coroborat cu alin.2 al aceluiași articol din primul contract colectiv la nivel de unitate, solicită aplicarea la salariul minim negociat pe unitate, respectiv de 700 lei / lunar, a coeficientului de ierarhizare "2", rezultând un salariu de 1.400 lei/ lunar, să se calculeze si să se plătească diferențele salariate de la 1.204 lei/lunar, cât a încasat, la 1.400 lei / lunar, cât ar fi trebuit să încaseze în mod corect, diferențe aferente perioadei de mai sus, calcularea și plata diferenței de spor de vechime, rezultat ca efect al modificării salariale de la 1.204 lei / lunar, cât a încasat, la 1.400 lei / lunar, cât ar fi trebuit să încaseze în mod corect.

b. Pe perioada cuprinsă între 01.08._13, în baza art.37 alin. 2 si alin.3 lit g si lit.h, din cel de-al doilea contract colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, solicită aplicarea și plata atât a sporului de mobilitate de 25%, cât si a sporului de confidențialitate de 25%, aplicate la salariul de 1.400 lei/lunar. Solicită a se calcula si plăti pe aceeași perioada, diferențele salariale de la 1.204 lei / lunar, cat a încasat, la 1.400 lei / lunar, cat ar fi trebuit sa încaseze in mod corect, a se calcula si plăti și diferența de spor de vechime, rezultata ca efect al modificării salariale de la 1.204 lei / lunar, cat a încasat, la 1.400 lei / lunar, cat ar fi trebuit sa încaseze in mod corect.

c. Pentru perioada 15.05._14, în baza art.37, alin.2 și alin.3 lit.g si lit.h, din cel de-­al doilea contract colectiv la nivel de unitate, solicită aplicarea și efectuarea plății atât a sporului de mobilitate de 25%, cât si a sporului de confidențialitate de 25%, la salariul de încadrare majorat de 1.600 lei /lunar.

d. ln baza art.34 alin.2, art.37, alin. 1 si al. 3 lit. c), lit. g) si lit.h) raportat la art.8 al. 2 si Capitolul 14 (dispoziții finale), alin.1 si alin. 2 din cel de-al doilea contract colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, solicită ca, începând cu data de 01.07.2014 (luna introducerii prezentei acțiuni) sa fie incluse in salariul de încadrare de 1.600 lei / lunar, sporul de vechime de 25%, sporul de mobilitate de 25%, precum și sporul de confidențialitate de 25%, rezultând astfel un salariu de încadrare de 2.800 lei/lunar. În sensul celor arătate mai sus, solicită pentru perioada 01.07._14, efectuarea plății diferenței salariale de la salariul de 1600 lei / lunar + sporul de vechime de 25%, pe care le-a încasat în mod concret, la salariul de 2.800 lei/lunar, cât a solicitat la acest pct. d).

A arătat că își menține pct.2, 3 si 4 din prezenta acțiune și renunță la pct. 5 din prezenta acțiune, rezervându-și dreptul de a formula o acțiune separata în acest sens.

În ședința publică din data de 05.02.2015, reclamantul S. M. a depus la dosar modificare la acțiune, prin care a precizat ca renunță la solicitarea de la pct. 1, lit. a), din cererea inițiala si precizarea de acțiune, si implicit la suma care ar fi rezultat in cazul aplicării coeficientului de ierarhizare "2", pe perioada 01.01._12, respectiv 1.372 lei, întrucât este fondata pe un contract colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate nevalabil.

Reclamantul a arătat că, față de solicitarea de la pct.1 lit.a din cererea inițială, întemeiată pe un contract colectiv de muncă nevalabil, modifică solicitarea de la pct.1 lit. b) din cererea inițială și precizarea de acțiune (fiind întemeiata pe cel de-al doilea contract colectiv de muncă la unitate, care este perfect valabil, fiind înregistrat la I.T.M. Gorj în luna august 2012, cu valabilitate de un an), în sensul că pe perioada cuprinsă între 01.08._13, sporurile solicitate, respectiv cel de mobilitate de 25% și cel de confidențialitate de 25%, să se aplice la salariul de încadrare de 1.204 lei / lunar, si nu la salariul de încadrare de 1.400 lei / lunar, cum greșit a solicitat inițial.

A arătat, de asemenea, că renunță la solicitările de la pct.1 lit.b, al.2 si al.3 din cererea inițiala si precizarea de acțiune si, implicit, renunță si la sumele care ar fi rezultat din plata acelor diferențe, respectiv 1.862 lei si respectiv 465,5 lei, aceste sume rezultând ca diferența salarială de la salariul de încadrare de 1.204 lei/lunar, cât a încasat în fapt, la salariul de încadrare de 1.400 lei/lunar, care ar fi rezultat după aplicarea coeficientului de ierarhizare "2", dar si din diferența de spor de vechime, având în vedere corelația dintre aceleași salarii, fiind fondate pe primul CCM / unitate, nevalabil, expirat.

Referitor la pct.1 lit.c din cererea inițială, îl modifică, în sensul că renunță la pretenția privind diferența la sporul de vechime în muncă cu referire la perioada cuprinsa intre 15.05._14, până la următoarea modificare salarială.

În situația în care va fi respins capătul de cerere privitor la pct.1 lit. d, din cererea inițială, să se dispună să-i fie aplicate si plătite retroactiv cele 2 sporuri, respectiv cel de mobilitate de 25% si cel de confidențialitate de 25%, aplicate la salariul de încadrare majorat, respectiv cel de 1.600 lei / lunar, începând cu data de 15.05.2013, cu precizarea că sporul de vechime de 25% este un spor câștigat încă de la momentul angajării si oricum, acest spor i-a fost aplicat, dar si plătit, la salariul de încadrare de 1.600 lei/lunar, până la data concedierii.

Având în vedere faptul că cel de-al doilea contract colectiv de muncă unitate a expirat în luna august 2013 și niciuna din părți nu l-a denunțat cu 30 de zile înainte, dispozițiile art.4 alin.2 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, îl prelungește în mod automat cu încă 12 luni, respectiv până în luna august 2014.

Prin urmare, după observarea art.38 alin.4 din acest contract colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, cu privire la grila aprobată a limitei minime și maxime a salariului de încadrare pe studii superioare, respectiv între 1.204 lei - 2.500 lei, se modifică solicitarea de la pct.1 lit.d din cererea inițială și precizarea de acțiune, în sensul că, începând cu data de 01.07.2014, solicită sa-i fie incluse în salariul de încadrare de 1.600 lei/lunar, doar sporul de mobilitate de 25% si sporul de confidențialitate de 25%, cum de altfel prevede contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, art.37 alin. 1 si alin.3 lit.g si lit. h (așa cum a arătat în cererea inițială că s-a procedat si în cazul unei colege, respectiv d-na C. I.), rezultând un salariu de încadrare de 2.400 lei / lunar.

In atare condiții, se respectă si limitele salariului de încadrare pe studii superioare din grila prevăzuta la art.38 al.4 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, cu precizarea că, în aceasta situație, începând cu 01.07.2014, sporul de vechime de 25% (fiind un spor deja câștigat, pe care pârâta îl acordă salariaților încă de la înființare), să fie aplicat in continuare, însa la noul salariu de încadrare rezultat, respectiv la cel de 2.400 lei / lunar, conform prevederilor contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, art.37 al.4, valabil la acea dată, cu precizarea că la fel s-a aplicat tuturor salariaților pana la data concedierii sale si la fel se aplica și în prezent acest spor, tuturor salariaților.

În sensul celor menționate, solicită ca, începând cu data de 01.07.2014 să-i fie efectuată plata diferenței salariale de la vechiul salariu de încadrare de 1600 lei/lunar+sporul de vechime de 25%, pe care l-a încasat în fapt, la salariul de încadrare nou rezultat, de 2400 lei/lunar, cât a solicitat la pct.1 lit.d din cererea inițială și precizarea de acțiune, precum și diferența de spor de vechime, dintre aceleași salarii, pe lunile iulie și august 2014, întrucât, începând cu data de 01.09.2014 a fost concediat colectiv, decizie pe care a contestat-o la instanța.

A mai arătat că își menține restul solicitărilor din cererea inițială și precizarea la acțiune, rămân neschimbate.

Prin încheierea de ședință din data de 4 decembrie 2014 s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. L. R. și Orașul R., reținându-se în esență că aceștia nu au calitatea de angajator al reclamantului.

Pârâta S.C. A. C. Salubritate S.R.L. a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, adresa nr._/20.08.2012 emisă de I.T.M. Gorj, extras din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte pe anii 2012-2013, decizia nr.9/01.02.2010 emisă de pârâtă, decizia nr.158/06.05.2009 emisă de pârâtă, decizia nr.87/02.03.2009, state plata din perioada ianuarie 2010-martie 2010, mai 2009-decembie 2009.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Reclamantul S. M. a fost angajat al pârâtei S.C. A. C. Salubritate S.R.L., în funcția de consilier juridic, în baza contractului individual de muncă nr.529/01.03.2010, încheiat pe perioadă nedeterminată(filele 9-10 din dosar).

Prin decizia nr.71/28.07.2014, emisă de pârâta s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, începând cu data de 01.09.2014(fila 109).

Pretențiile reclamantului în prezenta cauză, conform cererii ulterior precizate si modificate, sunt următoarele:

- pentru perioada 01.08._13 acordarea sporului de mobilitate și a sporului de confidențialitate, în cuantum de 25% fiecare, din salariul de încadrare de 1.204 lei / lunar;

- pentru perioada 15.05._14, acordarea sporului de mobilitate de 25%, cât și a sporului de confidențialitate de 25%, aplicate la salariul de încadrare majorat de 1.600 lei /lunar;

- pentru perioada 01.07._14, includerea în salariul de încadrare de 1.600 lei/lunar a sporului de mobilitate de 25% și a sporului de confidențialitate de 25% și plata diferenței dintre drepturile salariale acordate(1.600 lei lună+sporul de vechime de 25%) și salariul de încadrare nou rezultat, de 2.400 lei/lunar, precum și diferența de spor de vechime;

- actualizarea sumelor cuvenite, în raport de .indicele de inflație, cu aplicarea dobânzii legale, conform O.G. nr.13/2011, până la data plății efective;

- efectuarea calculului și plata tuturor diferențelor de contribuții la fondurile sociale si speciale, în mod retroactiv, având în vedere cuantumul salariului rezultat la fiecare majorare intervenită;

- plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

În conformitate cu prevederile art.40 alin.2 lit. c din Codul muncii republicat, angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.

Drepturile pretinse de reclamant, respectiv sporul de mobilitate și sporul de confidențialitate pentru perioadele 01.08._13 și 15.05._14, precum si includerea acestor sporuri în salariul de bază pentru perioada 01.07._14 se întemeiază pe prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte pe 2012-2013.

Contractul a fost înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Gorj sub nr.132/17.08.2012, după cum rezultă din adresa nr.15.457/20.08.2012 (fila 149).

În baza art.144 alin.1 din Legea nr.62/2011 raportat la art.143 alin.1 lit.a din Legea nr.62/2011, acesta se aplică de la data înregistrării la Inspectoratul Teritorial de Muncă Gorj.

Potrivit clauzei de la art.4 alin.1, contractul a fost încheiat pentru o perioadă de un an.

La art.4 alin.2 s-a prevăzut că, în situația în care niciuna din părți nu denunță contractul cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungește până la încheierea unui nou contract, dar nu mai mult de 12 luni.

În aplicarea acestei clauze, contractul a fost prelungit până la data de 17.08.2014.

Așadar, perioada de aplicabilitate a contractului colectiv de muncă a fost 17.08._14.

La art.37 alin.3 lit.g si h din contract s-au prevăzut, printre sporurile minime ce se acordă în cadrul societății, sporul de mobilitate de 25% și sporul de confidențialitate de 25%.

În ceea ce privește sporul de mobilitate de 25%, se reține că reclamantul este îndreptățit la acordarea lui pentru perioadele 17.08._13 și 15.05._14.

Conform clauzei din contractul colectiv, sporul de mobilitate se acorda ,,pentru lucrul cu activități de deplasare,,.

Reclamantul a ocupat funcția de consilier juridic, iar, potrivit clauzei de la cap.D pct.2 din contractul individual de muncă, în lipsa unui loc de muncă fix, acesta urma să-și desfășoare activitatea în funcție de necesități.

În fișa postului s-a prevăzut în sarcina reclamantului obligația de a reprezenta și susține interesele societății în fața instanțelor judecătorești, sarcină ce presupune activități de deplasare. Pârâta nu a negat și nu a făcut dovada că reclamantul nu a desfășurat efectiv astfel de activități, deși sarcina probei îi revenea, în baza art.272 din Codul muncii republicat.

Prin urmare, reclamantul se încadrează în categoria salariaților care, potrivit clauzei din contractul colectiv de muncă, au desfășurat ,,lucrul cu activități de deplasare,,.

Dreptul reclamantului la sporul de mobilitate își are izvorul în contractul colectiv de muncă, și nu este consecința aplicării prevederilor art.25 din Codul muncii republicat, care reglementează clauza de mobilitate. Potrivit acestor dispoziții, prin clauza de mobilitate părțile contractului individual de muncă convin că, în considerarea specificului muncii, executarea obligațiilor de către salariat nu se realizează într-un loc de muncă stabil, caz în care salariatul beneficiază de prestații suplimentare în bani sau în natură, al căror cuantum este specificat în contractul individual de muncă. Aceste prevederi nu pot fi însă incidente în speță, în lipsa inserării unei clauze de mobilitate în contractul individual de muncă.

Însă, potrivit art.229 alin.1 din Codul muncii republicat, prin contractul colectiv de muncă părțile pot stabili clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, iar, potrivit alin.4 din Codul muncii, contractul colectiv de muncă încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.

Potrivit art.132 alin.1 si 2 din Legea nr.62/2011 privind dialogul social:

,,(1) Clauzele contractelor colective de muncă pot stabili drepturi și obligații numai în limitele și în condițiile prevăzute de lege.

(2) La încheierea contractelor colective de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile angajaților au un caracter minimal.,,

Dispozițiile art.25 din Codul muncii reglementează clauza de mobilitate ca o clauză facultativă, ce poate fi inserată, în urma negocierii dintre părți, în contractul individual de muncă, dar nu exclud posibilitatea stabilirii prin contractul colectiv de muncă a unei clauze prin care, în considerarea specificului muncii salariatului, acesta să beneficieze de un spor la salariul dacă executarea obligațiilor de serviciu presupune activități de deplasare.

Chiar și în situația în care s-ar susține că o clauză de mobilitate ar putea fi negociată doar prin contractul individual de muncă, nu ar fi legal să nu se aplice clauza din contractul colectiv, având în vedere că, potrivit art.142 din Legea nr.62/2011, nulitatea unei clauze cuprinse în contractul colectiv de muncă, negociate cu încălcarea prevederilor art.132 alin.1 din Legea nr.62/2011, se constată de către instanțele judecătorești competente, la cererea părții interesate, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție, iar, în speță, nulitatea clauzei din contractul colectiv nu a fost invocată si constatată de o instanța judecătorească.

Se mai reține că în contractul colectiv de muncă nu se prevede că sporul poate fi acordat, ci că acesta este unul din sporurile minime de care beneficiază salariații societății a căror muncă presupune activități de deplasare, de unde rezultă obligația acordării lui salariaților ce îndeplinesc această condiție.

Sporul de mobilitate cuvenit reclamantului este în cuantum de 25% din salariul de încadrare, astfel cum rezultă din art.37 alin.4 din contractul colectiv de muncă, ce prevede că sporurile prevăzute la alineatul 3 se aplică la salariul de bază.

În perioada 17.08._13 salariul de bază al reclamantului a fost de 1204 lei, iar în perioada 15.05._14 salariul de bază cuvenit reclamantului a fost de 1600 lei, astfel cum s-a stabilit prin sentința nr.1086/05.04.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ *(filele 27-28), rămasă definitivă prin decizia nr.3596/30 septembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel C.(filele 75-76).

Pentru perioada 01.08._12 reclamantul nu este îndreptățit la acordarea sporului de mobilitate, întrucât contractul colectiv de muncă pe care acesta își întemeiază pretențiile a început să-și producă efectele de la data înregistrării sale la Inspectoratul Teritorial de Muncă, respectiv data de 17.08.2012, astfel că nu era aplicabil în perioada 01.08._12.

În consecință, se va acorda reclamantului sporul de mobilitate de 25%, pentru perioada 17.08._13, aplicat la salariul de încadrare de 1204 lei lunar, iar pentru perioada 15.05._14, aplicat la salariul de încadrare de 1600 lei lunar.

În ceea ce privește sporul de confidențialitate solicitat pentru perioadele 01.08._13 și 15.05._14, la art.37 alin.3 lit.h din contractul colectiv de muncă s-a prevăzut că, printre sporurile minime ce se acordă în cadrul societății, se numără și sporul de confidențialitate de 25%, ce se acordă salariaților pentru ,,lucrul cu activități confidențiale,,.

Pentru perioada 01.08._12, după cum s-a reținut, contractul nu era aplicabil, astfel că reclamantul nu este îndreptățit la acordarea sporului.

Cu privire la perioada rămasă, respectiv 17.08._14, se reține că:

Pârâta a susținut netemeinicia pretențiilor reclamantului, pe motiv că, potrivit art.17 alin.7 din Codul muncii, între părți se poate încheiat un contract de confidențialitate, care nu este obligatoriu, iar un astfel de contract nu s-a încheiat cu reclamantul.

De asemenea, a mai arătat că sporul poate fi negociat și cuprins în contractul individual de muncă, deci nu are caracter imperativ.

Pretențiile reclamantului se întemeiază pe contractul colectiv de muncă, și nu pe prevederile art.17 alin.7 din Codul muncii sau pe dispozițiile art.26 din Codul muncii.

Contractul de confidențialitate, la care face referire art.17 alin.7 din Codul muncii, este un contract care se poate încheia cu privire la informațiile furnizate salariatului prealabil încheierii contractului individual de muncă, deci nu are legătură cu sporul solicitat de reclamant pentru activități confidențiale din perioada executării contractului individual de muncă.

La art.26 din Codul muncii se reglementează clauza de confidențialitate, în virtutea căreia părțile contractului individual de muncă pot conveni ca pe durata contractului și după încetarea acestuia să nu transmită date sau informații de care au luat cunoștință în timpul executării contractului, în condițiile stabilite prin regulamentele interne, în contractele colective de muncă sau în contractele individuale de muncă, cu posibilitatea obligării oricăreia din părți la plata de daune-interese în caz de nerespectare.

Așa cum s-a reținut, în contractul colectiv de muncă se pot prevedea și alte drepturi privind salarizarea salariaților, pe lângă cele prevăzute în contractul individual de muncă.

În lipsa negocierii unei clauze de confidențialitate, legea nu interzice posibilitatea ca părțile contractului colectiv să negocieze un spor de confidențialitate. Nu este exclusă de plano posibilitatea ca un salariat să beneficieze de spor de confidențialitate în temeiul contractului colectiv de muncă.

Astfel, instanța urmează să analizeze dacă reclamantul îndeplinește condiția pentru acordarea acestui spor, așa cum s-a prevăzut în contractul colectiv - lucrul cu activități confidențiale.

În fișa postului s-a prevăzut că reclamantul are obligația de a păstra secretul de serviciu si că răspunde de păstrarea secretului de serviciu și de confidențialitatea datelor si documentelor.

De asemenea, în contractul individual de muncă, la cap.M pct.2 lit.d, s-a prevăzut obligația reclamantului de respecta secretul de serviciu.

Obligația de a păstra secretul de serviciu este o obligație generală, ce revine oricărui salariat, în baza art.39 pct.2 lit.f din Codul muncii republicat.

Păstrarea secretului de serviciu și, în general, a tuturor informațiilor mai mult sau mai puțin confidențiale de care salariatul a luat cunoștință în timpul exercitării atribuțiilor sale este o parte esențială a obligației de fidelitate, ce revine, de asemenea, oricărui salariat, potrivit art.39 pct.2 lit.d din Codul muncii republicat.

Așadar, în fișa postului și în contractul individual de muncă s-au prevăzut obligații generale ale reclamantului, ce revin oricărui salariat, fără să se specifice activitățile confidențiale pe care le desfășura salariatul, pentru a se putea stabili dacă acesta îndeplinește condițiile pentru acordarea sporului, conform contractului colectiv.

Dacă s-ar considera că cele menționate în fișa postului și contractul individual de muncă sunt suficiente pentru a aprecia că reclamantul este îndreptățit la acordarea sporului de confidențialitate, ar însemna ca toți salariații să fie îndreptățiți la acordarea sporului, dar nu în acest sens se poate interpreta clauza privind sporul de confidențialitate.

Prin urmare, nu se va acorda reclamantului sporul de confidențialitate pentru perioada 17.08._14.

În ceea ce privește includerea în salariul de încadrare de 1600 lei, pentru perioada 01.07._14, a sporului de mobilitate de 25% și a sporului de confidențialitate de 25%, cu plata diferenței dintre drepturile salariale acordate(1.600 lei lună+sporul de vechime de 25%) și salariul de încadrare nou rezultat, de 2.400 lei/lunar, precum și diferența de spor de vechime, instanța retine că aceste pretenții nu sunt întemeiate.

Potrivit art.37 alin.4 din contractul colectiv de muncă, sporul de confidențialitate si sporul de mobilitate prevăzute la art.37 alin.3 lit.g si h din contractul colectiv se aplică la salariul de bază, deci nu s-a prevăzut că acestea se includ în salariul de bază.

La art.37 alin.1 din contractul colectiv s-a prevăzut ca părțile contractante să acționeze în perioada următoare pentru includerea unor sporuri în salariul de bază, dar aceasta prevedere nu obligă la includerea în salariul de bază a celor două sporuri, ci stabilește doar intenția ca în viitor să se procedeze la includerea în salariul de bază a unor sporuri.

Reclamantul a invocat existența unui precedent în susținerea pretențiilor sale, prin faptul că s-a inclus în salariul de încadrare al altui salariat un spor care până atunci se acordase separat de salariul de bază, ceea ce ar justifică pretențiile sale.

Conform art.162 alin.2 din Codul muncii republicat, salariul se stabilește prin negocieri individuale între angajat și angajator, iar, potrivit alin.1, nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile. Așadar, salariul este rezultatul negocierii individuale dintre salariat și angajator, cu respectarea nivelurilor salariale minime stabilite prin contractul colectiv de muncă.

După cum s-a reținut prin sentința nr.1086/05.04.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj-Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ *, salariul de bază al reclamantului, de 1600 lei, a fost stabilit prin actul adițional nr.1953/03.06.2013 la contractul individual de muncă, deci prin negociere individuală între salariat și angajator.

Stabilirea salariului de 1600 lei s-a făcut cu respectarea nivelurilor salariale minime si maxime stabilite la art.38 alin.4 din contractul colectiv de muncă, pentru angajații cu studii superioare(între 1204 lei si 2500 lei). Reclamantul a participat la negociere, fiind așadar de acord cu stabilirea salariului în acest cuantum.

Negocierea individuală dintre angajator și un alt salariat, ce deținea, de altfel, o funcție diferită de cea a reclamantului, nu obligă angajatorul să acorde reclamantului un alt salariu decât cel negociat în mod legal. Mărirea salariului de încadrare al altui salariat cu un cuantum egal cu cel al unui spor acordat anterior acelui salariat nu poate duce, de asemenea, la o altă concluzie, pentru motivele mai sus arătate.

Sumele cuvenite reclamantului cu titlu de spor de mobilitate se vor actualiza cu indicele de inflație până la data plății efective, în baza art.166 alin.4 din Codul muncii republicat, potrivit cărora „întârzierea nejustificata a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului”, pentru a se acoperi prejudiciul cauzat ca urmare a devalorizării monedei naționale prin inflație.

Totodată, față de prevederile art.166 alin.4 din Codul muncii republicat și dispozițiile art.1535 alin.1 din Codul civil, potrivit cărora, „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu”, reclamantul este îndreptățit și la acordarea dobânzii legale pentru drepturile bănești cuvenite, până la data plății efective.

De asemenea, în temeiul art.40 alin.1 pct.2 lit.f din Codul muncii republicat, ce prevede că angajatorul este obligat să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină si să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariat, în condițiile legii, pentru sumele acordate reclamantului, pârâta este obligată la calculul și plata tuturor contribuțiilor sociale aferente sumelor acordate reclamantului cu titlu de spor de mobilitate.

Față de considerentele de mai sus, se va admite în parte cererea ulterior precizată și modificată, formulată în contradictoriu cu pârâta S.C. A. C. Salubritate S.R.L., se va obliga pârâta S.C. A. C. Salubritate S.R.L. să plătească reclamantului sporul de mobilitate de 25% pentru perioada 17.08._13, aplicat la salariul de încadrare de 1204 lei lunar, precum și pentru perioada 15.05._14, aplicat la salariul de încadrare de 1600 lei lunar, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație până la data plății efective, se va obliga pârâta S.C. A. C. Salubritate S.R.L. să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumelor mai sus stabilite, până la data plății efective, precum si la calculul și plata tuturor contribuțiilor sociale aferente sumelor acordate reclamantului cu titlu de spor de mobilitate.

Față de pârâții C. L. R. și Orașul R., se va respinge cererea ca fiind îndreptată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, având în vedere că prin încheierea de ședință din data de 04.12.2014 s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestor pârâți.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, reclamantul a efectuat în cauză cheltuieli de transport în cuantum de 357,59 lei si cheltuieli cu onorariul avocatului în cuantum de 2.000 lei. În baza art.453 alin.1 si 2 Cod de procedură civilă, raportat la pretențiile admise, se va obliga pârâta S.C. A. C. Salubritate S.R.L. la plata către reclamant a sumei de 1357,59 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte cererea ulterior precizată și modificată, formulată de reclamantul S. M., CNP_, cu domiciliul în R., ., ., județul Gorj, împotriva pârâtei S.C. A. C. Salubritate S.R.L., cu sediul în R., ., ..

Obligă pârâta S.C. A. C. Salubritate S.R.L. să plătească reclamantului sporul de mobilitate de 25% pentru perioada 17.08._13, aplicat la salariul de încadrare de 1204 lei lunar, precum și pentru perioada 15.05._14, aplicat la salariul de încadrare de 1600 lei lunar, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație până la data plății efective.

Obligă pârâta S.C. A. C. Salubritate S.R.L. să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumelor mai sus stabilite, până la data plății efective.

Obligă pârâta S.C. A. C. Salubritate S.R.L. la calculul și plata tuturor contribuțiilor sociale aferente sumelor acordate reclamantului cu titlu de spor de mobilitate.

Respinge cererea față de pârâții C. L. R. și Orașul R., ambii cu sediul în R., ., județul Gorj, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Respinge celelalte pretențiile ca neîntemeiate.

Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 1357,59 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Sentință executorie.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.

Pronunțată în ședința publică, azi, 03.03.2015, la Tribunalul Gorj.

Președinte,

C. N. B.

Asistent judiciar, Asistent judiciar,

D. C. P. L. G.

Grefier,

M. E.

Red.B.C.N.

Thred.B.C.N.

03.04.2015

6 exp.

← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr....		Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 2122/2015. Tribunalul GORJ Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 2545/2015. Tribunalul GORJ Acţiune în constatare. Sentința nr. 3094/2015. Tribunalul GORJ Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 247/2015. Tribunalul GORJ Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 2439/2015. Tribunalul GORJ Acţiune în constatare. Sentința nr. 652/2015. Tribunalul GORJ