Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 665/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 665/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 665/2015
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 665/2015
Ședința publică de la 06 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar C. D.
Asistent judiciar I. L. F.
Grefier M. P.
Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul C. C. în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat F. A. F., prin substituire pentru avocat C. I. D., lipsă fiind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care se constată lipsa martorului S. A., din dovada de îndeplinire a mandatului de aducere rezultând faptul că aceasta este imobilizată la pat, situație față de care instanța constată imposibilitatea audierii acesteia.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul pe fond.
Avocat F. F. A. pentru reclamant a solicitat admiterea acțiunii principale și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale în cuantumul stabilit de către expert, cu luarea în calcul a faptului că din probele administrate nu a rezultat existența vreunor întreruperi în programul de activitate al reclamantului așa cum a susținut pârâta. Cu privire la cererea reconvențională a solicitat respingerea acesteia. A solicitat de asemenea obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea formulată la data de 15.05.2014 și înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ reclamantul C. C. a solicitat obligarea pârâtei . la plata drepturilor salariale ce i se cuvin pentru orele suplimentare prestate în perioada 12.02._14, sporurile pentru munca prestată în condiții de noapte și drepturile salariale ce i se cuvin pentru perioada cât activitatea unității a fost scriptic întreruptă.
În motivarea acțiunii s-a arătat că a fost angajatul pârâtei în perioada_14, când i-a încetat contractul individual de muncă, pe toată durata executării acestui contract îndeplinindu-și întocmai obligațiile.
A precizat reclamantul că în toată această perioadă a prestat activitate mai mult de 8 ore pe zi și mai multe ore săptămânal fără a fi plătit în mod corespunzător. De asemenea a prestat muncă în timpul nopții pentru care nu a primit sporul de 25% prevăzut de lege.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art.152,166 raportat la art.281,282 codul muncii.
La cererea de chemare în judecată a anexat: contract individual de muncă, adeverința nr.387 din 14.02.2014, decizia nr.39 din 12.02.2014, decizia nr.106 din 01.02.2007.
Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantului C. C. la plata sumei de 2.152 lei, reprezentând despăgubiri aferente prejudiciului creat societății.
A susținut că reclamantul a fost angajatul societății în funcția de șef formație agenți de pază, programul de lucru fiind în ture, respectiv 24 ore urmate de 48 ore libere, șefii de tură lucrând în realitate din tura de 24 ore doar 19 ore, 5 ore fiind repaus și pauză de masă, în intervalul 12,00-14,00 și 22,00-01,00. Profitând de informațiile cunoscute și de faptul că avea cunoștință de modalitatea de amplasare a postului de pază 2, unde era localizat magazinul beneficiarului, reclamantul a intrat prin efracție în incinta spațiului comercial al beneficiarului sustrăgând bunurile destinate vânzării precum țigări, cartele telefonice, dulciuri, băuturi răcoritoare etc. Beneficiarul prin reprezentanții săi a observat începând cu luna iulie 2013 că lipseau o parte din bunuri din spațiul comercial, motiv pentru acre la începutul lunii februarie 2014, fără cunoștința societății pârâte, au instalat o cameră de supraveghere, reclamantul fiind surprins în data de 07.02.2014 sustrăgând bunuri în magazin. Societatea a dat dovadă de bună credință acceptând ca reclamantului să-i înceteze contractul de muncă prin acordul părților și nu a formulat plângere penală.
Cu privire la prejudiciul produs a precizat pârâta că în urma inventarului efectuat s-a constatat o lipsă în gestiune de 2480 lei, sumă ce a fost facturată societății pârâte și din care aceasta a recuperat de la reclamant doar suma de 328 lei, aferentă salariului din luna februarie 2014.
La cererea reconvențională, pârâta a anexat înscrisuri: procesul verbal de constatare nr.527 din 04.03.2014, factura . nr.1/13.02.2014, chitanța nr.A 1 din 13.02.2014, extrase din înregistrările video ale camerei de supraveghere.
Pârâta a formulat de asemenea întâmpinare la cererea de chemare în judecată, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului. A susținut că reclamantul a fost angajatul societății în funcția de șef formație agenți de pază, programul de lucru fiind în ture, respectiv 24 ore urmate de 48 ore libere, șefii de tură lucrând în realitate din tura de 24 ore doar 19 ore, 5 ore fiind repaus și pauză de masă, în intervalul 12,00-14,00 și 22,00-01,00.
A invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile salariale solicitate aferente perioadei 12.02._11, având în vedere faptul că termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 268 alin. 1 lit. c) din Codul Muncii, nu a fost respectat, reclamantul introducând cererea de chemare în judecată în data de 15.05.2014.
În ceea ce privește primul petit de cerere referitor la contravaloarea orelor lucrate
peste programul normal de lucru, pentru perioada 15.05._14 pârâta a susținut că, aceste orc au fost compensate în condițiile art. 122 Codul Muncii, având în vedere
activitatea de pază, ce are caracter continuu, prin acordarea pentru orele suplimentare
efectuate de un spor la salariu de 75% prevăzut de Actul adițional nr. 1 la Contractul colectiv de muncă la nivel de societate nr. 9696/15.12.2010 (nr. 3487/17.05.2011), de Contractul colectiv de muncă nr. 3/31.01.2012 și Actul adițional de prelungire nr. 3/05.02.2013, cât și de Contractul colectiv de muncă nr. 2/22.01.2014, având în vedere și inaplicabilitatea contractului colectiv de muncă la nivel național din acest moment, pentru perioada 15.05._14; fiindu-i achitate, în acest regim de plată astfel: un număr de 249 ore suplimentare pentru perioada 15.05._11; 950 ore suplimentare pentru perioada 01.01._14.
Că, societatea a făcut aplicarea art. 116 alin. 2 din Codul Muncii, specificând la cap. H pct. I lit. a) că programul este inegal, în ture, programul de lucru al reclamantului fiind astfel:
- pentru perioada 15.05._14, prin aplicarea art. 126 alin. 1 lit. a) din Codul Muncii, s-a redus pe timpul nopții de la 12 ore/tură Ia 11 ore/tură, astfel programul de lucru devenind tură de zi de 13 ore (fără cele 2 ore aferente pauzei de masă și repausului), începând programul la ora 07°°până la ora 2200, iar tură de noapte de 6 ore, începând programul la ora 0100 până la ora 0700, urmată de 48 ore libere, la care se adaugă liberele în compensarea eventualelor ore suplimentare. De altfel, în ceea ce privește modalitatea de lucru și programul stabilit, reclamantul și-a exprimat acordul inclusiv prin Decizia nr. 621/14.02.2013.
În ceea ce privește perioada 15.05._14, cu privire la acordarea
sporului de noapte de 25% pentru orele lucrate în acest regim, având în vedere dispozițiile
legale ale art. 126 din Codul Muncii. în vigoare la acea dată, cât și inaplicabilitatea
vechiului contract colectiv de muncă la nivel național, reclamantului nu i s-a acordat niciun
fel de spor de noapte, deoarece programul de lucru al salariaților ce efectuează ore de noapte
a fost stabilit potrivit art. 40 din Actul adițional nr. 3487/17.05.2011 la contractul
colectiv de muncă la nivel de unitate în concordanță cu art. 126 alin. 1 lit. a) din Codul
Muncii care prevede faptul că salariații care lucrează pe timpul nopții beneficiază fie de un
spor la salariu, fie de ""program de lucru redus cu o oră față de durata normală a zilei de
muncă, pentru zilele în care efectuează cel puțin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta
să ducă la scăderea salariului de bază"", această ultimă variantă fiind pusă în aplicare și de
societatea subscrisă potrivit dispozițiilor convenționale ale contractului colectiv de muncă la nivelul societății, dar și dispozițiilor convenționale din Contractul colectiv de muncă la nivel de societate nr. 894/ 30.01.2012 și prevăzut in cadrul art. 38.
Astfel, având în vedere dispozițiile art. 125 alin. 1 coroborate cu art. 126 alin. 1 lit. b) din Codul Muncii, programul de noapte de 8 ore (2200- 06C0) a fost redus la 5 ore de la Ol00- 0600 (ieșind din serviri la 0700).
Prin urmare, pentru perioada 15.05._14 nu se impune aplicarea niciunui fel de spor de noapte. Cu referire la acest program de lucru și la legalitatea aplicării art. 126 alin. 1 lit. a) din Codul Muncii pârâta a invocat excepția puterii de lucru judecat cu privire la considerentele din Sentința civilă definitivă si irevocabilă nr._/3.10.2012 pronunțată de
Judecătoria largu-J. în cadrul dosarului nr._, prin care s-a statuat faptul că
"Prevederile Codului Muncii referitoare la munca de noapte au fost respectate" de către
societatea pârâtă, aspect care determină în mod cert pentru perioada 15.05._14 neaplicarea sporului de noapte.
al il
la
>e
Referitor la petitul privind contravaloarea orelor lucrate sâmbăta, duminica și în sărbători legale, a precizat pârâta că aceste ore au fost compensate în condițiile art. 137 Codul Muncii și art. 132 alin. 2 din Codul Muncii,ținându-se cont de activitatea de pază ce are caracter continuu, prin acordarea pentru repausul săptămânal de spor la salariu negociat și prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate,, cât și prin acordarea de zile libere în cursul săptămânii, iar pentru orele lucrate în zilele sărbători legale de liber în compensare sau acordarea unui spor la salariu.
Cu privire la petitul referitor la achitarea "drepturilor salariale ce i se cuvin
pentru perioada lucrată, cât activitatea unității a fost scriptic întreruptă"", a precizat pârâta că activitatea societății nu a fost întreruptă, salariul fiind achitat în totalitate.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă raportat la dispozițiile Codului Muncii și clauzele Contractelor colective de muncă la nivel de unitate.
La întâmpinare, au fost anexate înscrisuri:foi colective de prezență,contractul individual de muncă nr._/6/20.11.2006; decizia nr. 73/02.03.2010;cererea nr. 38/12.02.2014; decizia nr. 9/12.02.2014; adeverința de vechime nr. 387/14.02.2014; nota internă nr. 282/01.02.2010; decizia nr. 621/14.02.2013; state de plată pentru perioada mai 2011 - februarie 2014; pontajele pentru perioada mai 2011 - februarie 2014; extras din Regulamentul intern nr. 1555/05.05.2010; Contract colectiv de muncă la nivel de societate nr. 9696/15.12.2010; Actul adițional nr. 1 la Contractul colectiv de muncă la nivel de societate nr. 9696/15.12.2010 (nr. 3487/17.05.2011); Contractul colectiv de muncă nr. 3/31.01.2012 și Actul adițional de prelungire nr. 3/05.02.2013; Contractul colectiv de muncă nr. 2/22.01.2014; Adresele nr. 1681/17.05.2011 și nr. 2044/16.06.2011; Sentința civilă definitivă și irevocabilă nr._/3.10.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu-J..
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, susținând cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune că nu este împlinit termenul de prescripție având în vedere că plata salariului se făcea la data de 25 a lunii următoare.
Cu privire la programul de lucru a precizat că era imposibil să aibă întreruperi în condițiile în care locuia în Urechești, astfel că cele două ore de pauză ar fi fost insuficiente pentru a merge să ia masa acasă. A susținut în continuare că nu a fost plătit corespunzător nici pentru orele suplimentare și nici pentru munca în timpul nopții.
Cu privire la cererea reconvențională, reclamantul a arătat că nu a intrat prin efracție în nici un spațiu ci angajatorul s-a obligat să le asigure răcoritoare și energizante pentru a desfășura activitatea de pază, motiv pentru care factura a fost emisă pe numele angajatorului. Este adevărat că angajatorul i-a reținut suma de 328 lei, însă a acceptat această reținere pentru că depindea de locul de muncă pentru a-și asigura traiul zilnic. A anexat copie registrul de procese verbale de predare primire.
Instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și proba testimonială, la cererea reclamantului dispunând totodată efectuarea unei expertize de specialitate.
Prin încheierea de ședință din data de 06.11.2014 s-a dispus admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune în privința drepturilor salariale aferente lunilor februarie și martie 2011. De asemenea, s-a dispus respingerea excepției autorității de lucru judecat, ambele invocate de pârâtă.
Analizând cererea principală formulată de reclamant precum și cererea reconvențională, raportat la probele administrate și dispozițiile legale aplicabile în cauză, tribunalul constată și reține următoarele:
În fapt, prin cererea introductivă, reclamantul-pârât C. C. a solicitat obligarea pârâtei . la plata drepturilor salariale ce i se cuvin pentru orele suplimentare prestate în perioada 12.02._14, sporurile pentru munca prestată în condiții de noapte și drepturile salariale ce i se cuvin pentru perioada cât activitatea unității a fost scriptic întreruptă.
Conform contractului individual de muncă și adeverinței nr.287 din 14.02.2014 reclamantul-pârât a fost angajatul pârâtei-reclamante începând cu data de 20.11.2006 până la data de 12.02.2014, când raporturile de muncă au încetat în baza acordului părților.
În conformitate cu prevederile art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii, angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
Având în vedere obiectivele stabilite de către instanță, în baza actelor existente la dosar, respectiv foile de pontaj si statele de plată, registrul privind procesele verbale de predare primire a postului,coroborat cu susținerile părților, expertul contabil desemnat în cauză a întocmit raportul de expertiză, stabilind că reclamantul a prestat activitate peste programul normal de lucru de 40 de ore pe săptămână, precum și în timpul nopții, fără a beneficia de toate drepturile bănești cuvenite pentru activitatea prestată.
În ceea ce privește regimul juridic al muncii suplimentare, prevederile art.120 din Codul muncii republicat(art.117 din Codul muncii în forma în vigoare până la data de 18 mai 2011), definesc munca suplimentara ca fiind munca prestată în afara duratei normale a timpului de lucru, prevăzute de art.112 din Codul muncii republicat(art.109 din Codul muncii anterior republicării), care este de 40 de ore pe săptămână.
De asemenea, conform art.123 din Codul muncii republicat( art.120 alin.1 Codul muncii anterior republicării), în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art.122 alin.1 din Codul muncii republicat(art.119 alin.1 Codul muncii in forma anterioară republicării), în următoarele 30 de zile, respectiv 60 de zile, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acestei.
La alin.2 al acelorași articole se prevede că sporul pentru munca suplimentară se stabilește prin negociere în cadrul contractului colectiv de muncă sau în cadrul contractului individual de muncă, însă nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
În contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate,aplicabile în perioada în litigiu, s-a prevăzut de asemenea că sporul pentru munca suplimentară este de 75% din salariul de bază.
Conform prevederilor de la pct.J punct II din contractul individual de muncă ale reclamantului, orele suplimentare prestate în afara programului de lucru se compensează cu ore libere plătite sau se plătesc cu un spor la salariu, conform contractului colectiv de muncă aplicabil sau Codului muncii.
Prin urmare, pentru munca suplimentară reclamantul-pârât era îndreptățit la compensare prin ore libere plătite, iar, în situația in care nu i se acordau orele libere plătite munca suplimentară trebuia plătită prin adăugarea unui spor la salariu de 75%, corespunzător duratei acesteia.
În speță, în urma expertizei judiciare în specialitatea contabilitate, fundamentată pe probele de la dosar, s-a constatat că, în mod repetat, reclamantul a prestat un număr de 2560 ore suplimentare, din care i-au fost plătite doar 1211,pentru celelalte ore nefiindu-i acordate în mod corespunzător ore libere plătite sau drepturile bănești corespunzătoare, expertul stabilind drepturile bănești cuvenite reclamantului cu luarea in calcul a unui spor de 75%, stabilit in temeiul Codului muncii.
Pentru munca de noapte, respectiv munca prestată între orele 22.00 – 6.00, conform art.125 din Codul muncii republicat, salariații beneficiază fie de program de lucru redus cu 1 oră față de durata de lucru a zilei pentru zilele în care se efectuează cel puțin 3 ore de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază, fie de un spor la salariu de minim 25% din salariul de bază, daca timpul astfel lucrat reprezintă cel puțin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru, după cum prevede art.126 lit.a și b din Codul muncii republicat. În Codul muncii in forma anterioară republicării, la art.123 lit.a și b se prevedea că salariații beneficiau fie de program de lucru redus cu 1 oră față de durata de lucru a zilei pentru zilele în care se efectuau cel puțin 3 ore de noapte, fără ca aceasta să nu ducă la scăderea salariului de bază, fie de un spor la salariu de minimum 15% din salariul de bază pentru fiecare oră de muncă de noapte prestată.
Conform constatărilor expertului, reclamantului nu i s-a plătit sporul pentru toate orele lucrate in timpul nopții si nici nu i s-a redus programul de lucru, în conformitate cu prevederile Codului muncii, acesta desfășurând în continuu activitate cu posturi de 24/48 ore, fiind vorba astfel de 2744 ore lucrate în timpul nopții pentru care nu i-a fost plătit sporul aferent.
Constatările expertului se coroborează și cu declarațiile martorilor audiați în cauză care au indicat același program de lucru, program care de altfel a fost recunoscut și de către pârâta-reclamantă. De asemenea, prin probatoriul administrat, în special declarațiile martorilor audiați în cauză și procesele verbale de predare primire a postului, nu a fost confirmată susținerea pârâtei-reclamante în sensul că programul de activitate al reclamantului era întrerupt pentru masă.
Prin urmare, instanța va avea în vedere sumele calculate de expertul contabil desemnat în cauză, conform obiectivelor raportului de expertiză, fără luarea în calcul a vreunei pauze în timpul programului de lucru, reținând așadar că reclamantul a lucrat în total 2560 ore suplimentare din care i-au fost plătite doar 1211 ore, celelalte ore nefiindu-i plătite, contravaloarea acestora fiind de 13.128 lei brut, respectiv 9.208 lei net. De asemenea, conform raportului de expertiză, reclamantul a lucrat 2784 ore în timpul nopții, din care i-au fost plătite doar 40 ore, rezultând o diferență de 2744 ore pentru care i se cuvine suma de 3288 lei brut, respectiv 2306 lei, net.
Cu privire la cererea reconvențională, se reține că potrivit art.254 din codul muncii salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătura cu munca lor. Pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului față de angajator este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții: calitatea de salariat al angajatorului păgubit; fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa; existența prejudiciului material suportat de angajator; raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția(culpa) salariatului care a produs prejudiciul.
Aceste condiții sunt îndeplinite cumulativ în speța de față.
Din probele administrate în cauză a rezultat faptul că la unul dintre posturile de pază exista un magazin al beneficiarului serviciului de pază. Fără a avea acordul persoanelor îndreptățite, reclamantul-pârât a pătruns în incinta magazinului de unde și-a însușit diverse bunuri destinate vânzării.
Este de remarcat în acest sens declarația martorului C. V. care a declarat că într-o dimineață a fost anunțat să se prezinte împreună cu directorul societății la punctul de lucru al reclamantului, ocazie cu care patronul magazinului le-a spus că montase camere video în magazin și astfel a fost identificat reclamantul în timp ce sustrăgea produse din incinta acestuia. Cu acea ocazie au și vizionat înregistrarea, recunoscându-l pe reclamant fără nici un dubiu, ca fiind persoana care sustrăgea produsele.
De asemenea, la data de 04.03.2014 a fost încheiat un proces verbal de constatare cu ocazia încălcării grave a atribuțiilor de serviciu, dar și comiterea unor fapte de natură penală înfăptuite în timpul serviciului de către reclamantul C. C., prin care s-a constatat totodată valoarea bunurilor sustrase ca fiind de 2480 lei. Acest proces verbal a fost însușit prin semnătură de către reclamantul-pârât. În același timp, extrasele din înregistrările video confirmă sustragerea bunurilor din incinta magazinului de către reclamant(filele 150-153 din dosar), imagini necontestate de acesta.
Pe de altă parte, contrar susținerilor reclamantului-pârât, societatea pârâtă nu s-a obligat să-i asigure acestuia băuturi răcoritoare și energizante, o astfel de obligație nefiind asumată nici prin contractul individual de muncă și nici prin contractele colective de muncă. Totodată, martorul C. V. a declarat că nu a existat nici o înțelegere între patronul magazinului și societatea pârâtă în sensul ca agenții de pază să se autoservească din magazinul respectiv pe toată durata efectuării serviciului.
Pentru prejudiciul creat a fost emisă factura nr.1 din 13.02.2014 a cărei contravaloare a fost achitată de . conform chitanței nr.1 din aceeași dată, din suma de 2480 lei fiind recuperată de la reclamant doar suma de 328 lei(fila 149 din dosar).
Prin urmare, este evident că reclamantul-pârât, în calitatea sa de angajat al societății pârâte, i-a produs acesteia, cu vinovăție, un prejudiciu constând în sustragerea de bunuri pe care societatea a fost nevoită să le plătească, între fapta săvârșită și prejudiciu existând așadar o legătură de cauzalitate.
Față de cele mai sus reținute, tribunalul va admite atât acțiunea principală cât și cererea reconvențională. Va obliga pârâta să plătească reclamantului suma totală de 11.514 lei, net, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neachitate acestuia în perioada aprilie 2011 – februarie 2014 constând în ore suplimentare și spor de noapte. Va obliga reclamantul-pârât să plătească pârâtei-reclamante suma de 2152 lei. Va compensa obligațiile părților și în consecință va obliga pârâta-reclamantă să plătească reclamantului-pârât suma de 9362 lei, net. În baza art.453 cod procedură civilă va obliga pârâta-reclamantă să plătească reclamantului 1200 lei cheltuieli de judecată, având în vedere și admiterea cererii reconvenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea principală formulată de către reclamantul-pârât C. C., CNP_, cu domiciliul în comuna Drăguțești, ., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă ., cu sediul în Drobeta T. S., ., județul M..
Admite cererea reconvențională formulată de către pârâta-reclamantă ..
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma totală de 11.514 lei, net, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neachitate acestuia în perioada aprilie 2011 – februarie 2014 constând în ore suplimentare și spor de noapte.
Obligă reclamantul să plătească pârâtei suma de 2152 lei.
Compensează obligațiile părților și în consecință obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 9362 lei.
Obligă pârâta să plătească reclamantului 1200 lei cheltuieli de judecată.
Cu apel.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Februarie 2015.
Președinte, M. V. | Asistent judiciar, C. D. | Asistent judiciar, I. L. F. |
Grefier, M. P. |
Red. M.V.
4 ex. / 11 Februarie 2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Reconstituire vechime. Sentința nr. 660/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
