Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 2759/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2759/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 413/95/2014
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr.2759
Ședința publică din data de 11 iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE N. C. B.
Asistent judiciar F. I. L.
Asistent judiciar D. C. P.
Grefier M. E.
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulate de reclamantul J. A.-D. în contradictoriu cu pârâta S.C. C. P. S.R.L., având ca obiect diferențe drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: avocat Menchenie G., pentru reclamantă și consilier juridic Chisa D., pentru pârâta S.C. C. P. S.R.L.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care a arătat instanței că expertul depus la dosar raportul de expertiză, după care:
Reprezentanții părților au arătat că nu solicită termen pentru observarea raportului de expertiză, fiind depus în termen, că nu au obiecțiuni la raportul de expertiză.
Reprezentantul reclamantului a solicitat să se tină seama și de sporul de vechime astfel cum a fost calculat prin ultimul raport de expertiză.
Reprezentantul pârâtei a arătat că nu se opune solicitării reprezentantului reclamantului.
Părțile, prin reprezentant, arată că nu mai au cereri de formulat si nu mai sunt incidente de soluționat în cauză.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța, în baza art.392 Cod de procedură civilă, declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul părților.
Apărătorul reclamantului, avocat Menchenie G., solicită obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi salariale cuvenite pentru munca suplimentară, pentru munca de noapte efectuată, precum și pentru zilele de sâmbătă și duminică și sărbătorile legale lucrate, sume care să fie actualizate cu indicele de inflație. Totodată a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, depunând la dosar chitanța nr.394/11.06.2015.
Reprezentantul pârâtei, consilier juridic Chisa D., a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant, conform motivelor inserate în întâmpinare.
In baza art.394 Cod de procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile asupra fondului cauzei și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Secției de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului Gorj la data de 29.01.2014, sub nr._, reclamantul J. A.- D. a chemat în judecată pârâta S.C. C. P. S.R.L, solicitând ca prin sentința ce va pronunța să fie obligată pârâta la:
- plata sporului pentru orele lucrate în timpul nopții în perioada 20.04._14;
- plata sporului pentru munca prestată sâmbăta, duminica și în toate celelalte sărbători legale din timpul anului, plus plata acestor zile lucrate în plus;
- plata sporului în procent de 75%, pentru orele lucrate peste program;
- plata taxelor legale pentru autoturism, a contravalorii inspecțiilor tehnice, reparațiilor etc.
- actualizarea sumelor cu indicele de inflație, de la data când erau datorate la data plătii efective;
- plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este angajat al pârâtei S.C. C. P. S.R.L C. și își desfășoară activitatea la obiectivul Hurezani, județul Gorj, având ca sarcini de serviciu activitatea de control și pază la unitățile O.M.V. Petrom S.A. de pe raza comunelor Hurezani, Logrești, L. și Berlești.
De la data angajării la unitatea pârâtă și până în prezent a desfășurat activitate numai la obiectivul Hurezani, județul Gorj și niciodată nu a primit spor de vechime la care era îndreptățită, sporul pentru munca desfășurată în timpul nopții și nici pentru activitatea desfășurată în zilele de sâmbătă și duminică și în celelalte sărbători legale.
Reclamantul a mai arătat că a desfășurat activitate în permanență, practic fără repaus, fără zile libere, ziua și noaptea, dar a fost plătit numai cu salariu de încadrare, după cum rezultă din fluturașii de salariu pe care îi depune la dosar.
A precizat reclamantul că, potrivit contractului individual de muncă, durata timpului de lucru este de 8 ore pe zi, respectiv 40 de ore pe săptămână, iar orele suplimentare în afara programului de lucru sau în zilele de sărbători legale se compensează cu orele libere sau se plătesc cu un spor la salariu, conform contractului colectiv de muncă aplicabil sau Legii nr.53/2003.
A susținut că sporul pentru orele lucrate în timpul nopții era de 25%, potrivit art.126 alin.1 lit.b din Codul muncii, iar pentru munca prestata sâmbăta si duminica si în zilele de sărbătoare legală era de cel puțin 100% din salariul de bază, potrivit art.142 alin.2 din Codul muncii.
Totodată, a arătat că pentru desfășurarea activității conform sarcinilor de serviciu stabilite de pârâtă a fost obligat să se deplaseze la obiectivele din raza de activitate cu autoturismul personal, astfel că solicită obligarea pârâtei la plata taxelor legale pentru autoturism, a contravalorii inspecțiilor tehnice, reparațiilor etc., întrucât pârâta nu i-a pus la dispoziție mijloc de transport pentru deplasările în teren.
În drept, a mai invocat dispozițiile art.268 din Codul muncii si art.453 Cod procedură civilă.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: contractul individual de muncă nr.R1069/19.04.2011, cartea de identitate, fluturașe salariu pentru luna august 2011, ianuarie 2013, mai 2013, certificatul de informare nr.22/_ întocmit de mediator C. G..
Pârâta S.C. C. P.S.G. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat să se constate că cererea de chemare în judecată este nulă, în temeiul art.205 al.2 lit.b Cod procedură civilă, deoarece nu cuprinde obiectul cererii, nu se precizează perioada pentru care se solicită plata sporului pentru munca prestată sâmbăta, duminica și în toate celelalte sărbători legale din timpul anului, perioada în care a lucrat aceste zile în plus, nu estimează valoarea niciunui capăt de cerere.
A precizat pârâta că sunt incidente în cauză prevederile Codului muncii, dar numai în ceea ce privește sarcina probei, care revine pârâtei, dar nu și în ceea ce privește cuantificarea și justificarea pretențiilor reclamantului, cu atât mai puțin indicarea înscrisurilor care ar sta la baza pretențiilor sale.
A invocat inadmisibilitatea cererii în ceea ce privește plata taxelor legale pentru autoturism, a contravalorii inspecțiilor tehnice, reparațiilor etc., acestea nefiind drepturi salariale, iar activitatea reclamantului nu a implicat niciodată deplasări și nu a existat niciodată un temei în baza căruia pârâta să-și asume obligația de a pune la dispoziția angajatului mijloc de transport.
Pe fondul cauzei, în temeiul art.205 alin.2 lit.c și lit.d Cod procedură civilă, a solicitat respingerea acțiunea ca neîntemeiată. A menționat că însuși reclamantul, prin cele menționate în acțiune și depuse la dosar, susține prezumția că toate drepturile salariale care i s-au cuvenit pentru activitatea desfășurată ca salariat al S.C. C. P.S.G. S.R.L. au fost achitate integral, conform orelor lucrate efectiv de acesta, iar reclamantul și-a valorificat pe deplin toate drepturile de care a beneficiat conform legislației muncii.
La data de 19.05.2014, reclamantul și-a precizat cererea de chemare în judecată(fila 28) în sensul că a solicitat obligarea pârâtei la plata sporurilor arătate în acțiune pe o perioadă de 3 ani anterioară introducerii acțiunii, a sporului de noapte în procent de 5%, evaluând cuantumul pretențiilor la suma de 15.000 lei. Prin aceeași cerere a renunțat la capătul de cerere privind plata taxelor legale pentru autoturism, a contravalorii inspecțiilor tehnice, reparații autoturism etc.
Prin încheierea de ședință din data de 29 mai 2014 instanța a respins excepția nulității cererii de chemare in judecată și excepția inadmisibilității, invocate de pârâtă.
În probațiune, pârâta a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: statele de plată și foile colective de prezență întocmite reclamantului pentru perioada februarie 2011-ianuarie 2014, contractul individual de muncă nr._/24.04.2009, decizia nr.1038/15.04.2011, actul adițional nr.1/19.06.2009 la contractul individual de muncă nr._/24.04.2009, actul adițional nr.2/21.06.2010 la contractul individual de muncă nr._/24.04.2009, contractul individual de muncă nr.R1069/19.04.2011, actul adițional nr.1/25.04.2012 la contractul individual de muncă nr.R1069/19.04.2011, actul adițional nr.3/27.05.2013 la contractul individual de muncă nr.R1069/19.04.2011, decizia nr 2099/17.04.2014, adresa nr.8327/13.04.2010 emisă de Agenția Județeană pentru Prestații Sociale D., contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe 2010-2012, extras din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe 2013-2015,
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile mai sus menționate si, la cererea reclamantului, proba cu expertiză tehnică judiciară în specialitatea contabilitate.
Expertiza a fost efectuată de expert C. G., iar raportul de expertiză, împreună cu anexele la raport a fost depus la dosar la data de 14.01.2015(filele 261-315, vol.I). Față de obiecțiunile formulate, s-au întocmit suplimente la raportul de expertiză, care au fost depuse la dosar la filele 1-2, vol.II).
Ulterior, reclamantul a solicitat efectuarea unei noi expertize în cauză, iar prin încheierea de ședință din data de 26.03.2015 instanța a încuviințat cererea de efectuare a unei noi expertize în cauză, fiind numit expert tehnic judiciar V. E., ce a depus raportul de expertiză la data de 27.05.2015(filele 19-35, vol.II).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul J. A.-D. a fost angajat al pârâtei S.C. C. P. S.R.L., ca agent de pază și paznic, în perioada 17.04._14, astfel cum rezultă din contractele individuale de muncă nr._/24.04.2009 și nr.R1948/07.07.2011, actele adiționale la acesta si decizia nr.1038/15.04.2011, prin care au încetat raporturile de muncă dintre părți.
În prezenta cauză reclamantul a solicitat în acordarea drepturilor salariale cuvenite pentru munca suplimentară, munca prestată în zilele de sâmbătă si duminică, în zilele de sărbătoare legală și pentru munca de noapte, cuvenite si neacordate pentru perioada 28.01._14, sume actualizate cu indicele de inflație de la data datorării la data plății efective, precum și plata taxelor legale, a contravalorii inspecțiilor tehnice și reparațiilor la autovehiculul personal, folosit in interes de serviciu.
În conformitate cu prevederile art.40 alin.2 lit. c din Codul muncii republicat, angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
În ceea ce privește regimul juridic al muncii suplimentare, prevederile art.120 din Codul muncii republicat(art.117 din Codul muncii in forma anterioară republicării) definesc munca suplimentara ca fiind munca prestată în afara duratei normale a timpului de lucru prevăzute de art.112 din Codul muncii republicat(art.109 din Codul muncii republicat), care este de 40 de ore pe săptămână.
Potrivit art.123 alin.1 din Codul muncii republicat(art.120 din Codul muncii in forma anterioară republicării), în cazul în care compensarea muncii suplimentare prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art.122 alin1 Codul muncii republicat (în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuare), respectiv art.119 alin.1 din Codul muncii în forma anterioară republicării(în următoarele 30 de zile calendaristice după efectuare), munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.
La alin.2 al art.123 din Codul muncii republicat(art.120 din Codul muncii in forma anterioară republicării) se prevede că sporul pentru munca suplimentară se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau în cadrul contractului individual de muncă, și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
Conform prevederii de la lit.J pct.3 din contractele individuale de muncă încheiate între părți, orele suplimentare prestate în afara programului de lucru se compensează cu ore libere plătite sau se plătesc cu un spor la salariu, conform contractului colectiv de muncă aplicabil sau Codului muncii.
În contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte pe 2010-2012, înregistrat la A.J.P.P.S. D. la data de 13.04.2010, s-a prevăzut la art.12 că orele suplimentare se compensează cu timp liber corespunzător, iar in contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte pe 2013-2015, înregistrat la I.T.M. D. la data de 09.04.2013, s-a stabilit același regim al muncii suplimentare cu cel reglementat de Codul muncii.
Prin urmare, pentru munca suplimentară reclamantul era îndreptățit la compensare cu ore libere plătite în următoarele 30 de zile/60 de zile calendaristice după efectuare, iar, în situația in care nu i se acordau ore libere plătite, munca suplimentară trebuia plătită prin adăugarea unui spor de 75% din salariu, corespunzător duratei acesteia.
În urma expertizei judiciare în specialitatea contabilitate, efectuată de expert tehnic judiciar V. E., fundamentată pe probele de la dosar, respectiv contractele individuale de muncă încheiate între părți si actele adiționale la acestea, foile de pontaj si statele de plata, s-a stabilit că reclamantul a prestat în perioada 28.01._14 un număr de 1.120 ore suplimentare, din care au fost plătite 952 ore cu suma de 3.854 lei. Pentru celelalte ore, ce nu au fost compensate cu ore libere plătite în termenul legal, suma brută ce i s-ar fi cuvenit reclamantului a fost calculată de expert ca fiind 4.726 lei.
Pentru muncă prestată în zilele de sărbătoare legală, potrivit prevederilor art.142 din Codul muncii republicat( art.137 din Codul muncii în forma anterioară republicării), salariaților care lucrează la unitățile și în locurile de muncă prevăzute la art.140 și art.141 din Codul muncii republicat(art.135 si art.136 din Codul muncii în forma anterioară republicării), li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile, iar, în cazul în care din motive justificate nu se acordă zile libere, salariații beneficiază de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru. La unitățile în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită specificului activității, cum este si cazul angajatorului reclamantului, se lucrează și în zilele de sărbătoare legală.
În raportul de expertiza întocmit de expert V. E. s-a reținut că reclamantul a lucrat 144 de ore în zilele de sărbătoare legală. Pentru 36 de ore reclamantul a primit suma de 163 lei, reprezentând spor la salariu, iar celelalte ore nu i s-au compensat cu timp liber corespunzător și nici nu i s-au plătit, suma brută cuvenită reclamantului pentru aceste ore fiind calculată de expert la 495 lei.
În ceea ce privește munca prestată în zilele de sâmbătă si duminică, în baza art.137 din Codul muncii republicat, salariații beneficiază de repaus săptămânal de 2 zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica. În situația în care cele 2 zile de repaus se acordă în alte zile, salariații beneficiază de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau prin contractul individual de muncă, conform prevederilor art.137 alin.2 si 3 din Codul muncii republicat.
Potrivit art.137 alin.4 și 5 din Codul muncii republicat, în situații de excepție zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăși 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de muncă si cu acordul sindicatului, sau, după caz, al reprezentanților salariaților, salariații având dreptul la dublul compensațiilor cuvenite potrivit art.123 alin.2 din Codul muncii.
Prevederi similare erau prevăzute la art.132 din Codul muncii în forma anterioară republicării.
În contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte pe 2010-2012, la art.39 s-a prevăzut că în fiecare săptămână salariatul are dreptul, de regulă, la două zile consecutive de repaus săptămânal, ce se acordă, de regulă, sâmbăta și duminica, iar în cazul în care activitatea la locul de muncă, în zilele de sâmbătă și duminică, nu poate fi întreruptă, zilele de repaus săptămânal pot fi acordate și în alte zile ale săptămânii sau cumulat pe o perioadă mai mare, iar în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte pe 2013-2015, la art.19 alin.2 s-a stabilit că salariații beneficiază de un spor la salariu de 1% din salariul de bază brut lunar, pentru timpul efectiv lucrat sâmbăta și duminica.
În privința orelor lucrate în zilele de sâmbăta și duminica, expertul V. E. a constatat că reclamantul a lucrat în total 1.776 de ore, pentru care ar fi trebuit să primească suma de 4257 lei, dar a primit suma de 36 lei, diferența brută fiind de 4.221 lei. Pentru perioada anterioară încheierii contractului colectiv de muncă pe 2013-2015 s-a aplicat un spor de 75%, iar pentru perioada ulterioară s-a aplicat sporul de 1% prevăzut în contractul colectiv de muncă.
În ceea ce privește munca de noapte, potrivit art.125 din Codul muncii republicat, pentru munca prestată între orele 22.00 – 6.00, salariații beneficiază fie de program de lucru redus cu 1 oră față de durata de lucru a zilei pentru zilele în care se efectuează cel puțin 3 ore de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază, fie de un spor la salariu de minim 25% din salariul de bază, daca timpul astfel lucrat reprezintă cel puțin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru, după cum prevede art.126 lit.a și b din Codul muncii republicat. Prevederi similare erau prevăzute în art.122 din Codul muncii în forma anterioară republicării, cuantumul minim al sporului fiind de 15% din salariul de bază.
În contractele colective de muncă încheiate la nivelul societății pârâte nu s-au prevăzut dispoziții care să stabilească un cuantum al sporului de noapte mai mare decât cel prevăzut de Codul muncii. Conform constatărilor expertului, reclamantul a prestat ore de noapte, dar nu a beneficiat de reducerea programului de lucru și pârâta nu i-a acordat în totalitate drepturile salariale cuvenite, suma neacordată fiind de 736 lei brut.
Suma totală brută cuvenită reclamantului pentru munca suplimentară, munca prestată în zilele de sâmbătă și duminică, în zilele de sărbătoare legală și pentru munca de noapte, actualizată cu indicele de inflație până în luna aprilie 2015 inclusiv este de 10.817 lei, iar suma totală netă, actualizată cu indicele prețurilor de consum până în aprilie 2014 inclusiv este de 7.588 lei (raportul de expertiză - fila nr.29, vol.2).
Actualizarea sumelor cu indicele de inflație, solicitată de reclamantă, este necesară pentru repararea prejudiciului cauzat prin deprecierea valorii drepturilor bănești datorită devalorizării monedei naționale ca urmare a inflației, față de prevederile art.166 alin.4 din Codul muncii republicat.
În ceea ce privește capătul de cerere privind plata taxelor legale, a contravalorii inspecțiilor tehnice și reparațiilor autoturismului personal, folosit in interes de serviciu, reclamantul a renunțat la judecarea sa, astfel că, în baza art. 406 Cod de procedură civilă, se va lua act de renunțarea reclamantului la judecarea acestui capăt de cerere.
În consecință, se va admite în parte acțiunea precizată, se va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei brute de 10.817 lei(suma netă de 7.588 lei), reprezentând diferențe de drepturi salariale cuvenite pentru munca suplimentară, munca prestată în zilele de sărbătoare legală și în zilele de sâmbătă si duminică, pentru munca prestată în timpul nopții, actualizate cu indicele de inflație până la data de 30.04.2015 inclusiv, sumă ce urmează a se actualiza cu indicele de inflație începând cu data de 01.05.2015 și până la data plății efective.
În temeiul art.453 alin.1 din Codul de procedură civilă, instanța va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 2.200 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat și onorarii d expert, ce au fost suportate de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea precizată, formulată de reclamantul J. A.-D., C.N.P._, cu domiciliul în comuna Băcești, ., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. P. S.R.L, cu sediul în C., ..10, județul D., C.U.I._, număr de înregistrare în registrul comerțului J_ .
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei brute de 10.817 lei(suma netă de 7.588 lei), reprezentând diferențe de drepturi salariale cuvenite pentru munca suplimentară, munca prestată în zilele de sărbătoare legală și în zilele de sâmbătă si duminică, pentru munca prestată în timpul nopții, actualizate cu indicele de inflație până la data de 30.04.2015 inclusiv, sumă ce urmează a se actualiza cu indicele de inflație începând cu data de 01.05.2015 și până la data plății efective.
Ia act de renunțarea reclamantului la judecarea capătului de cerere privind plată taxe autoturism, contravaloare inspecții tehnice, reparații autoturism.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 2.200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Sentință executorie.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică, azi, 11.06.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte,
N. C. B.
Asistent judiciar, Asistent judiciar,
D. C. P. F. I. L.
Grefier,
M. E.
Red. B.C.N.
Thred. B.C.N.
07.07.2015
4exp.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
