Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 3484/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3484/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 14-09-2015 în dosarul nr. 3484/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 3484/2015
Ședința publică de la 14 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Asistent judiciar S. C.
Asistent judiciar I. R.
Grefier Șef G. A.
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulată de reclamanta P. D., în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA G. „VOIEVOD LITOVOI” TÂRGU-J., având ca obiect drepturi bănești - plata dobânzii legale.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat judecata în lipsă iar pârâta nu a formulat un punct de vedere cu privire la pretențiile deduse judecății, după care:
Din oficiu, în baza art. 247 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța invocă excepția de prescripție a dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară datei de 01.10.2011 și, constatând terminată cercetarea procesului, reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Secției de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului Gorj la data de 28.04.2015, sub nr._, reclamanta P. D. a chemat în judecată pârâta ȘCOALA G. „VOIEVOD LITOVOI” TÂRGU-J., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale pentru drepturile bănești cuvenite conform sentinței nr. 682/2011, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/95/2010, de la data pronunțării sentinței și până la data plății efective, conform Noului Cod Civil, care modifică excepția prescripției dreptului material la acțiune și la art. 2512 precizează că prescripția nu poate fi aplicată din oficiu, chiar dacă invocarea prescripției ar fi în interesul statului.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, deși sentințele mai sus menționate sunt irevocabile, nici până în prezent nu a beneficiat de plata drepturilor salariale dispuse de instanța de judecată, fiind evident că i s-a produs un prejudiciu de necontestat, prin faptul că a fost lipsită de folosul sumelor de bani dispuse de tribunal, în plus, față de prejudiciul creat inițial în patrimoniul meu, prin plata unor salarii sub nivelul celor reglementate .
Plata acestor drepturi salariale recunoscută de instanță a fost eșalonată de-a lungul mai multor ani prin ordonanțe de guvern succesive. Adică, a fost obligat, fără consimțământul său, să „împrumute" statul cu sumele de bani pe care i le datorează. Ca urmare, este normal să beneficieze de dobânzile la care legislația în vigoare o îndreptățește.
S-a învederat faptul că, în conformitate cu dispozițiile art.166 alin. 4 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată (fost art.161 alin. 4), „întârzierea nejustificata a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.", iar potrivit art.161 (fost art. 156), „salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor". De asemenea, s-a învederat că același act normativ prevedea la art.278 alin. 1 (fost art. 295 alin.1) următoarele: „Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile."
A apreciat reclamanta că și în privința daunelor interese datorate de unitate pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispozițiile legislației civile, respectiv cele ale Codului civil și anume:
Art.1088 din Codul civil, promulgat la data de 04 decembrie 1864 și pus în aplicare la 1 decembrie 1865, cu modificările și completările ulterioare, prevede:
„ La obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele – interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară, de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate.
Aceste daune – interese se cuvin să facă ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă: nu sunt debite decât în ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.”
Noul Cod Civil, adoptat prin Legea nr. 287/2009, cu modificările și completările ulterioare stipulează că:
Art.1530: Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului
pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării)
obligației.
Art. 1531 (1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.
(2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care
acesta este lipsit. La stabilirea prejudiciului se ține seama de reducerea unor cheltuieli
sau de evitarea unor pierderi de către creditor ca urmare a neexecutării obligației.
(3) Creditorul are dreptul și la repararea prejudiciului nepatrimonial.
Art. 1535 (1) în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
(2)Dacă înainte de scadență debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență.
(3) Creditorul are dreptul, în plus, la daune-interese pentru orice prejudiciu suplimentar pe care l-a suferit din cauza neexecutării obligației.
S-a mai învederat instanței incidența în speță a dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 9/2000, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia „părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești.", coroborate cu cele ale art. 2 din același act normativ, conform căruia, „în cazul în cure, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va lăți dobânda legală", precum și dispozițiile art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011, care prevăd că „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.”
Reclamanta a precizat că daunele - interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenței drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă - aceasta deoarece obligația legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contractul individual de muncă.
A mai susținut reclamanta că reactualizarea sumelor datorate potrivit indicelui de inflație, concomitent cu acordarea dobânzii legale, nu conduce la o dublă acoperire a prejudiciului cauzat prin neplata la timp a drepturilor salariale datorate de pârâți, deoarece fiecare din cele două modalități de acoperire a prejudiciului are o finalitate distinctă, respectiv daunele interese moratorii (dobânda legală ) reprezintă o sancțiune pentru întârzierea la plată a unor obligații, în timp ce reactualizarea cu indicele de inflație nu urmărește dobândirea unor sume în plus, ci aceeași valoare, calculată la momentul plății efective, menită să acopere scăderea puterii de cumpărare a salariatului.
De asemenea, reclamanta a invocat prevederile deciziei nr.2, pronunțată de Î.C.C.J. în dosarul nr.21/2013, în soluționarea recursului în interesul legii.
În drept, reclamanta a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.194 coroborate cu dispozițiile art.148 alin.1 teza a II-a din Noul Cod de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, art.156 din Codul muncii (161 din Codul muncii republicat ), art. 161 alin.4 din Codul muncii (166 alin.4 din Codul muncii republicat), art. 268 din Codul muncii și art.295 alin.1 din Codul muncii (art.278 alin. 1 din Codul muncii republicat), art. 1 și 2 din O.G. 9/2000, art.2 din OG nr. 13/2011, art. 1088 Cod civil, art. 1530 și următoarele din Noul Cod Civil.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar copia cărții de identitate și copia sentinței nr. 682/17.02.2011, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/95/2010.
Deși legal citată, pârâta nu a depus întâmpinare în cauză și nu a formulat probe în apărare.
În conformitate cu prevederile art.248 alin.1 Cod de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
În consecință, se va analiza din oficiu excepția de prescripție a dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară datei de 01.10.2011.
Prin acțiunea de față, reclamanta solicită obligarea angajatorului - Școala G. „Voievod Litovoi” Târgu-J., la plata dobânzii legale pentru drepturile bănești cuvenite conform sentinței nr. 682/2011, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/95/2010, de la data pronunțării sentinței și până la data plății efective .
În conformitate cu prevederile art. 3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, dreptul material la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, excepția de prescripție putând fi invocată și din oficiu, conform prevederilor art. 19 alin.1 din Decret.
Același termen de prescripție este prevăzut și în Codul muncii, la art. art. 283 alin 1 lit. c din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, respectiv art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii republicat: „c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator”.
În speță, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la instanță în data de 28.04.2015.
În consecință, cu privire la pretențiile deduse judecății pentru perioada anterioară datei de 01.10.2011 este incidentă excepția de prescripție a dreptului material la acțiune invocată din oficiu, cererea de chemare în judecată fiind formulată după expirarea termenului legal de 3 ani.
Începând cu data de 01.10.2011 a intrat în vigoare Noul Cod civil, care conferă un caracter relativ excepției de prescripție.
Conform prevederilor art. 2500 alin. 1 din Noul Cod civil, dreptul material la acțiune se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege, iar la alin.2 dreptul la acțiune este definit ca fiind dreptul de a constrânge o persoană, cu ajutorul forței publice, să execute o anumită prestație, să respecte o anumită situație juridică, sau să suporte orice altă sancțiune civilă, după caz.
Așa cum rezultă din prevederile art.2512 și 2513 din Noul Cod civil, excepția de prescripție are un caracter relativ și poate fi invocată doar de către cel în folosul căruia curge, numai în primă instanță, prin întâmpinare, sau în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată.
Așadar, pentru dobânda solicitată de la data de 01.10. 2011 și până la plata sumelor datorate, excepția de prescripție a dreptului material la acțiune putea fi invocată doar de către pârâtă prin întâmpinare, formulată în termenul prevăzut de art. 201 alin. 1 Cod de procedură civilă, ori cel mai târziu la primul termen de judecată .
Față de cele arătate mai sus, va fi admisă excepția de prescripție a dreptului material la acțiune invocată din oficiu, pentru perioada anterioară datei de 01.10.2011, urmând să fie respinsă acțiunea ca fiind prescrisă pentru această perioadă.
Pe fond, analizând actele dosarului, în raport de dispozițiile legale aplicabile, instanța reține:
Potrivit art.1 din O.U.G. nr.71/2009, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
De asemenea și în perioada ulterioară a fost eșalonată plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra compatibilității modalității de eșalonare a plății drepturilor salariale stabilită prin O.U.G. nr.71/2009 cu prevederile Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale (decizia din 4 septembrie 2012 în Cauza D. D. D. si alții împotriva României, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 17 octombrie 2012).
Potrivit dispozițiilor art.1082 din vechiul Cod civil, debitorul este obligat la plata de daune - interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, chiar dacă nu este de rea-credință, iar conform art.1084 din vechiul Cod civil, daunele interese trebuie să cuprindă pe lângă pierderea efectiv suferită și câștigul nerealizat.
În cazul obligațiilor care au ca obiect sume de bani, cum este cazul în speță, legea fixează drept despăgubire dobânda legală, în considerarea faptului că lipsa de folosință a sumei de bani datorată de debitor provoacă creditorului un prejudiciu care este egal cu dobânda legală.
Prin urmare, în acord și cu prevederile art.1088 din vechiul Cod civil, reclamanta este îndreptățită la daune interese sub forma dobânzii legale, fără punerea în întârziere a debitorului.
În același sens sunt și prevederile art.1531 din Codul civil din 2009:
(1) Creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării
(2)Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferita de creditor si beneficiul de care acesta este lipsit.
De asemenea, conform art.1535 din Codul civil din 2009, se poate solicita de către creditor daune moratorii de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, dispoziția aplicându-se atât profesioniștilor, cât și celorlalte subiecte de drept civil.
Prin Decizia nr.2/2014, Înalta Curte de Casație si Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, si a stabilit că: “În aplicarea dispozițiilor art.1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.(1), alin. (2) teza I și art.1535 alin.(1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările și completările ulterioare”.
S-a reținut că, atâta timp cât repararea integrala a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cât si beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul că, în ipoteza dată, poate fi acoperita doar pierderea efectiva, în temeiul art.1 alin.(3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.71/2009, iar nu și beneficiul nerealizat, echivalează cu nesocotirea principiului reparării integrale a prejudiciului Cât privește existenta unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, în sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civilă, s-a apreciat că aceasta constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar. Fapta îmbracă forma ilicitului civil, deoarece, în analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date, nu se poate reține că Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr.71/2009 reprezintă un caz fortuit care sa răstoarne prezumția relativa de culpa a debitorului in executarea obligației, întrucât acestui element ii lipsesc doua caracteristici esențiale, si anume: natura imprevizibila a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului, care nu poate fi acceptata prin raportare la conduita așteptata a debitorului care trebuia sa se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cat debitor este chiar statul, prin instituțiile sale, iar, conform art.44 alin.(1) din Constituție, „creanțele asupra statului sunt garantate” si faptul ca măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț.
Astfel, reclamantei i se cuvine acordarea dobânzii legale pentru nerespectarea de către debitor a obligației de plata a drepturilor salariale stabilite prin hotărârea judecătorească. Această hotărâre a fost pronunțată în soluționarea unor conflicte de muncă, iar conform art. 289 din Codul muncii, respectiv 274 din Codul muncii republicat, hotărârile pronunțate în fond sunt executorii de drept.
În consecință, va fi obligată unitatea de învățământ Școala G. „Voievod Litovoi” Tg-J. la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate în baza sentinței nr. 682/17.02.2011, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/95/2010, de la data de 01.10.2011 și până la data plății integrale a sumelor datorate.
Conform considerentelor arătate anterior, se vor respinge pretențiile pentru perioada anterioară datei de 01.10.2011, întrucât s-a prescris dreptul material la acțiune.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de prescripție a dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară datei de 01.10.2011, invocată din oficiu.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta P. D., cu CNP_, domiciliată în Tg-J., ., județul Gorj, în contradictoriu cu pârâta ȘCOALA G. „VOIEVOD LITOVOI” TÂRGU-J., cu sediul în Tg-J., .. 86, județul Gorj.
Obligă pârâta Școala G. „Voievod Litovoi” Tg-J. la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate în baza sentinței nr. 682/17.02.2011, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/95/2010, de la data de 01.10.2011 și până la data plății integrale a sumelor datorate.
Respinge pretențiile pentru perioada anterioară datei de 01.10.2011, fiind prescris dreptul material la acțiune.
Sentință executorie de drept.
Cu apel în termen de 10 de zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 14. 09.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, A. B. | Asistent judiciar, S. C. | Asistent judiciar, I. R. |
Grefier Șef, G. A. | ||
Red. A.B./4 ex.
25 Septembrie 2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
