Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 4708/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4708/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 19-11-2015 în dosarul nr. 4708/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentinta Nr. 4708/2015
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. T.
Asistent judiciar G. N.
Asistent judiciar M. Ș.
Grefier L. M. B.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant L. M. R. DE B. I. B. și pe pârât S. C. ENERGETIC OLTENIA SA, având ca obiect drepturi bănești, prima de vacanță.
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit reclamantul și a fost prezent consilier juridic C. I. pentru societatea pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, s-a depus de către pârâta extras din CCM aferent anilor 2013-2014 și 2015-2017, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părții prezente.
Consilier juridic C. I. pentru pârâtă a solicitat respingerea acțiunii susținând că societatea pârâtă este o societate cu acționar majoritar statul astfel încât nu poate acorda prime de vacanță decât sub forma voucherelor. A arătat că potrivit CCM pe anii 2013-2014 acesta a fost valabil doar până la data de 19.02.2015, următorul contract colectiv de muncă fiind încheiat începând cu data de 30.03.2015 astfel că în perioada 19.02._15 nu a fost încheiat nici un contract colectiv de muncă. A mai precizat că potrivit contractului individual de muncă reclamantul beneficia de prima de vacanță în conformitate cu CCM ori, potrivit CCM nu avea dreptul la prima de vacanță.
TRIBUNALUL
Prin cererea formulată la data de 14.07.2015 și înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj- Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ reclamantul L. M., prin Sindicatul Liber al salariaților din CE Oltenia, reprezentat de B. I. B. a chemat în judecată S. C. Energetic Oltenia SA solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să fie obligată pârâta să-i achite contravaloarea primei de vacanță cuvenită pentru anul 2015, conform prevederilor contractului individual de muncă încheiat.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că este salariat al . SA și în contractul individual de muncă la rubrica „alte drepturi de personal” se prevede prima de vacanță în procent de 75%. Că, aceste drepturi nu i-au fost acordate când a efectuat concediul de odihnă, cu toate că potrivit art.40 alineat 2 litera c din codul muncii angajatorul este obligat să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă și din contractele individuale de muncă.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.281-282 din codul muncii.
Pârâta S. C. Energetic Oltenia SA a formulat întâmpinare, prin care a arătat că în temeiul legii nr.94/2014 a fost reglementată posibilitatea acordării, pentru recuperarea și întreținerea capacității de muncă a personalului salariat, de prime cu ocazia plecării în concediu de odihnă numai sub forma voucherelor de vacanță.
A arătat pârâta că în bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2015 al societății nu sunt prevăzute sume pentru acordarea primelor de vacanță sau a voucherelor de vacanță. În actul adițional la contractul individual de muncă nr.1 din 19.02.2013 s-a prevăzut că prima de vacanță se acordă conform CCM aplicabil. În anul 2015 între reclamant și pârâtă a fost încheiat actul adițional nr.4 din 10.06.2015 prin care de asemenea nu s-a prevăzut acordarea primei de vacanță.
În conformitate cu prevederile CCM aflat în vigoare la această dată, salariații societății nu beneficiază de prima de vacanță dat fiind faptul că aceasta ar contraveni Legii nr.94/2014.
Cu privire la susținerea reclamantului că prima de vacanță în procent de 75% este prevăzută în contractul individual de muncă și ar trebui acordată, a precizat pârâta că potrivit principiilor de drept (preluate și în CCM), „drepturile beneficiarilor prezentului contract nu pot să reprezinte cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale care au fost recunoscute începând cu data înregistrării prezentului contract, decât dacă legea dispune în mod imperativ altfel sau părțile au convenit asupra acestui lucru”, nu poate fi acordată o primă care este în mod imperativ condiționată prin lege de o anumită modalitate de acordare și numai opțional, fără a fi obligatoriu a se acorda.
În drept, au fost invocate prevederile art.205 cod procedură civilă.
Pârâta a depus la dosarul cauzei înscrisuri: contract individual de muncă al reclamantului și acte adiționale la acesta, programarea nominală a concediului de odihnă.
Instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei
Analizând cererea reclamantului, raportat la probele administrate și dispozițiile legale aplicabile în cauză, tribunalul constată și reține următoarele:
Reclamantul L. M. este angajatul pârâtei S. C. Energetic Oltenia SA ocupând funcția de lăcătuș mecanic, conform contractul individual de muncă nr.5371 din 31.05.2012, actul adițional nr.3 din 01.06.2014, prin cererea ce face obiectul prezentei cauze solicitând acordarea primei de vacanță pe anul 2015.
Inițial prin contractul individual de muncă nr. 5371 din 31.05.2012 încheiat între părțile litigante s-a prevăzut la rubrica „alte drepturi de personal” acordarea primei de vacanță în procent de 75% din indemnizația de concediu.
Ulterior, prin actul adițional nr. 3 din 01.06.2014 s-a prevăzut acordarea primei de vacanță conform CCM aplicabil.
Pentru anul 2015, la nivelul S. C. Energetic Oltenia SA, au produs efecte juridice două contracte colective de muncă, după cum urmează: contractul colectiv de muncă încheiat pe anii 2013-2014, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă sub nr.175 din 19.02.2013 cu o valabilitate de 2 an1(adresa ITM în acest sens); contractul colectiv de muncă încheiat pentru anii 2015-2017, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă sub nr.418 din 31.03.2015, cu valabilitate doi ani.
Prin urmare, în perioada ianuarie 2015- 19 februarie 2015 a fost în vigoare CCM pe anii 2013-2014, iar începând cu data de 31.03.2015 a fost în vigoare CCM pe anii 2015-2017, în perioada 20.02._15 nefiind încheiat un astfel de contract.
Conform punctului C și anexei 11 din contractul colectiv de muncă încheiat pe anii 2013-2014 „prima de vacanță se acordă salariaților în cuantum de 75% din indemnizația de concediu dar nu mai puțin de 3000 lei”.La art.136-148 din respectivul contract au fost prevăzute condițiile de acordare și modalitatea de efectuare a concediului de odihnă.
Prin contractul colectiv de muncă pe anii 2015-2017 nu s-a mai prevăzut acordarea primei de vacanță.
În speță, așa cum rezultă din statele de plată și fișele de evidență a timpului lucrat, reclamantul a efectuat doua zile din concediul de odihnă anterior datei de 19.02.2015, respectiv în data de în data de 20.02.2015.
În raport de dispozițiile art.138 din CCM pe anii 2013-2014 concediul de odihnă putea fi fracționat, conform cererii salariatului, cu condiția ca una dintre fracțiuni să nu fie mai mică de 10 zile lucrătoare.
Or, începând cu data de 31.03.2015 prin contractul colectiv de muncă pe anii 2015-2017 nu s-a mai prevăzut acordarea primei de vacanță, astfel încât reclamantul nu mai putea beneficia de acest drept.
Într-adevăr reclamantul a efectuat doua zile de concediu în luna februarie 2015 în perioada de valabilitate a contractului colectiv de muncă pe anii 2013-2014 însă, la dosarul cauzei nu s-a depus nici o dovadă din care să rezulte că reclamantul a solicitat acordarea primei de vacanță cu ocazia plecării în concediul de odihnă în această lună, ca de altfel nici în celelalte luni. O astfel de dovadă prezintă relevanță, dat fiind faptul că, în condițiile în care reclamantul nu a efectuat în integralitate concediul de odihnă ci doar o fracțiune,acesta avea posibilitatea solicitării primei cu ocazia efectuării oricăreia dintre fracțiuni. Este de remarcat totodată că prin contractul colectiv de muncă pe anii 2013-2014 nu s-a prevăzut în mod expres data acordării primei de vacanță în condițiile efectuării concediului de odihnă în mod fracționat.
S-a susținut de către acesta că procentul de 75% are în vedere toate lunile anului așa încât, chiar dacă reclamantul nu și-a luat concediul de odihnă la începutul anului are dreptul la primă pentru restul lunilor, susținere care nu poate fi primită de instanță. Așa cum s-a menționat mai sus, prima de vacanță se acorda în procent de 75% din indemnizația de concediu. Conform art.139 din CCM indemnizația de concediu și prima de vacanță, se plătesc cu cel puțin 5 zile lucrătoare înaintea plecării în concediu. Indemnizația de concediu nu se stabilește și nu se acordă prin fracționarea procentului de 75% pentru fiecare lună în parte, ci reprezintă media zilnică a drepturilor salariale din ultimele 3 luni anterioare celei în care s-a efectuat concediu, multiplicată cu numărul de zile de concediu, așa cum prevede 150 alineat 2 din codul muncii și se acordă înainte cu 5 zile de plecarea în concediu.
Pe de altă parte, instanța reține că prima de vacanță sub forma indemnizației nu putea fi acordată nici din perspectiva prevederilor legale aplicabile.
Astfel, prin OUG nr.8/2009 s-a prevăzut posibilitatea acordării de tichete de vacanță de către societățile comerciale la care statul este acționar unic sau acționar majoritar, societățile și companiile naționale care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă.
Prin Legea nr.94/2014 de aprobare a acestei ordonanțe s-a prevăzut printre altele introducerea unui nou articol art.11 conform căruia “Societățile naționale, companiile naționale și societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la care statul este acționar unic sau acționar majoritar, precum și regiile autonome, indiferent de forma de coordonare/subordonare, pot acorda angajaților proprii prime, cu ocazia plecării în concediul de odihnă, numai sub forma voucherelor de vacanță, în conformitate cu prevederile art. 1.". Această lege a intrat în vigoare începând cu data de 06.07.2014.
În anul 2015 a fost adoptată Legea nr.173/2015 care la art.II prevede:
“Prin excepție de la prevederile art. 1^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanță, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările ulterioare, regiile autonome, societățile și companiile naționale, precum și societățile reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la care statul sau unitățile administrativ-teritoriale sunt acționari unici ori dețin o participație majoritară, pot acorda angajaților proprii prime sau vouchere de vacanță, cu ocazia plecării în concediul de odihnă, în conformitate cu prevederile art. 1 și a contractului colectiv de muncă în vigoare, până la data expirării acestuia, în funcție de sumele prevăzute în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate”.Această lege a intrat în vigoare începând cu data de 04.07.2015.
S. C. Energetic Oltenia SA fiind o societate comercială pe acțiuni, înființată prin HG nr.1024/2011, cu acționar majoritar statul, intră sub incidența prevederilor legale mai sus menționate, astfel că în intervalul 06.07._15 se puteau acorda prime de vacanță doar sub forma voucherelor de vacanță, în acest sens dispozițiile enunțate conferind așadar o vocație și nu un drept.
Instanța constată totodată că în condițiile existenței unor dispoziții legale care reglementează modalitatea de acordare a primelor de vacanță, eventualele prevederi din contractele colective de muncă stipulate în dezacord cu legea nu își mai pot găsi aplicabilitatea.
Într-adevăr, potrivit art.148 din Legea nr.62/2011 executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți. Însă, în situația în care la un moment dat legiuitorul, din rațiuni de interes general, înțelege să intervină într-un anumit domeniu, se impune aplicarea cu prioritate a dispozițiilor legale.
Curtea Constituțională a statuat în mod constant că dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate de Constituție, prin dispozițiile art. 41 alin. (5), însă încheierea convențiilor colective nu se poate face decât cu respectarea legii. Aceste convenții sunt izvor de drept, dar forța lor juridică nu poate fi superioară legii; în consecință, convențiile colective sunt garantate în măsura în care nu încalcă prevederile legale în materie. În caz contrar, "s-ar încălca un principiu fundamental al statului de drept, și anume primordialitatea legii în reglementarea relațiilor sociale. [...] în consecință, negocierea convențiilor colective nu se poate face decât cu respectarea dispozițiilor legale existente (...)". În acest sens, pot fi amintite Decizia nr. 292 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 26 august 2004, și Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995.
Mai mult, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat ca dispozițiile art. 41 alin. (5) din Constituție, privind caracterul obligatoriu al convențiilor colective, nu exclud "posibilitatea legiuitorului de a interveni, din rațiuni de interes general, pentru modificarea unor dispoziții din contractele colective de muncă, reglementând soluții care să răspundă nevoilor sociale existente la un moment dat".
De asemenea, Curtea a reținut prin Decizia nr. 1.250 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, faptul că "ordonatorii principali de credite trebuie să respecte legea și să o aplice ca atare, chiar dacă aceasta are ca efect, pentru viitor, modificarea unor clauze din contractele de muncă, individuale sau colective, ale personalului plătit din fonduri publice. Rațiunea acestei concluzii constă în faptul că temeiul încheierii, modificării și încetării contractului este legea, iar dacă, pentru viitor, legea prevede o redimensionare a politicii salariale bugetare, toate contractele pendinte sau care vor fi încheiate trebuie să reflecte și să fie în acord cu legea".
În speță, așa cum s-a menționat mai sus, legiuitorul a intervenit prin adoptarea actelor normative evocate, înlăturând într-un interval de timp posibilitatea acordării primelor de vacanță.
Față de considerentele expuse, tribunalul constată că reclamantul nu este îndreptățit la acordarea primei de vacanță pe anul 2015, solicitarea acestuia fiind așadar neîntemeiată, motiv pentru care va dispune respingerea acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul L. M., având CNP_, cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor în Tg-J., ., ., în contradictoriu cu pârâta S. C. Energetic Oltenia SA cu sediul în TG-J., . nr.5.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică de la 19.Noiembrie 2015
Președinte, L. T. | Asistent judiciar, G. N. | Asistent judiciar, M. Ș. |
Grefier, L. M. B. |
M.Ș. 23 Noiembrie 2015/MȘ/Ex.4
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
