Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1910/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1910/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 1910/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 1910/2015
Ședința publică de la 21 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. G.
Asistent judiciar O. F. P.
Asistent judiciar M. Ș.
Grefier T. U.
Pe rol judecarea acțiunii formulată de reclamanta P. C. în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat L. E. pentru reclamanta P. C., lipsă fiind reprezentantul pârâtei ..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, s-a acordat cuvântul părților prezente.
Avocat L. E. pentru reclamanta P. C. a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și onorariu expert.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în data de 29.08.2014, sub numărul_, reclamanta P. C. în contradictoriu cu pârâta ., a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite, respectiv: la plata drepturilor salariale cuvenite pentru munca suplimentară, pentru munca de noapte efectuată, precum și pentru zilele de sâmbătă și duminică și sărbătorile legale lucrate, pentru perioada 01.05._14, sume care să fie actualizate cu indicele de inflație.
În motivarea cererii, a arătat că, în ceea ce privește munca suplimentară, art.123 din Codul muncii republicat prevede că, în cazul în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art.122 alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia, sporul pentru munca suplimentară, acordat în condițiile prevăzute la alin. (1), stabilindu-se prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
În ceea ce privește munca de noapte, a arătat că, potrivit art.126 din Codul muncii republicat a reglementat precis și limitat modalitățile de recompensare astfel:
,,Salariații de noapte beneficiază:
a) fie de program de lucru redus cu o oră față de durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puțin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază;
b) fie de un spor pentru munca prestată în timpul nopții de 25% din salariul de bază. dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puțin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru,,.
Referitor la munca prestată în zilele de sărbătoare legală, a menționat că art. 142 din Codul muncii precizează, de asemenea, precis și limitat, modul de recompensare al salariatului:
,,(1)Salariaților care lucrează în unitățile prevăzute la art. 140. precum și la locurile de muncă prevăzute la art. 141 li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile.
(2) În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariații beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.
În ceea ce privește munca prestată în zilele de sâmbătă și duminică, a arătat că acestea se compensează conform contractului colectiv de muncă unic la nivel național și art.137 si 138 din Codul muncii
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii 53/2003 (Codul muncii).
În dovedire s-au depus la dosarul cauzei cartea de identitate, contractul individual de muncă nr. 44/05.01.2010, actul adițional R4124/22.12.201, actul adițional 4110/13.11.2013, actul adițional nr. R 4460/19.12.2012, actul adițional R818/25.03.2011, actul adițional01/15.02.2010.
Pârâta S.C. C. P.S.G. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat să se constate că cererea de chemare în judecată este nulă, în temeiul art.205 al.2 lit.b Cod procedură civilă, deoarece nu cuprinde obiectul și motivele de fapt si de drept ale cererii cu care reclamanta înțelege să investească instanța, iar, conform dispozițiilor art.194 lit.c si d Cod procedură civilă, este obligatoriu ca cererea de chemare în judecată să cuprindă obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantei, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare, cât și motivele de fapt si de drept ale cererii.
A precizat pârâta că sunt incidente în cauză prevederile Codului muncii, dar numai în ceea ce privește sarcina probei, care revine pârâtei, dar nu și în ceea ce privește cuantificarea și justificarea pretențiilor reclamantei, precum si faptul că reclamanta nu-și motivează cererea, redând doar textul unor articole din Codul muncii.
De asemenea, pârâta a invocat excepția prescripției extinctive în ceea ce privește acțiunea promovată de reclamanta P. C.. Astfel, reclamanta a fost angajata societății pârâte până la data de 31.03.2014, iar acțiunea a fost introdusă la data de 29.08.2014.
A mai arătat pârâta că aceste drepturi salariale pot fi solicitate doar pentru o perioadă de 3 ani, calculată de la data introducerii acțiunii, așadar poate fi luată în calcul doar perioada 29.08.2011 – 31.03.2013.
Pârâta a invocat în susținerea excepției dispozițiile art. 171 alin. 1 și art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii care stipulează un termen de 3 ani pentru solicitările referitoare la drepturile salariale.
Pe fondul cauzei, în temeiul art.205 alin.2 lit.c și lit.d Cod procedură civilă, a solicitat respingerea acțiunea ca neîntemeiată.
A menționat că reclamanta a lucrat ore suplimentare și nu ar fi primit plata acestora, situație ce nu poate fi reținută având în vedere că acestea au fost avute în vedere prevederile codului muncii, respectiv acordarea sporului de 100%.
În ceea ce privește sporul pentru orele de noapte, pârâta a precizat că reclamanta a primit sporul pentru aceste ore. Aceeași situație este și pentru orele prestate sâmbăta și duminica, precum și cele lucrate în sărbătorile legale.
Pârâta a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: contractul colectiv de muncă, state de plată pe perioada august 2011 - martie 2014, foi colective de prezență pentru aceeași perioadă, contractul individual de muncă nr. 44/05.01.2010 cu actele adiționale și contractul individual de muncă R4124/22.12.2011, cu actele adiționale.
Prin încheierea de ședință din data de 03.02.2015 (fila 28 din dosar), instanța s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate de pârât prin întâmpinare, respingând excepția nulității cererii de chemare în judecată
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.05._11, instanța reține că pentru munca suplimentară dreptul material la acțiune este prescris pe luna mai 2011, pentru munca prestată în zilele de sărbători legale dreptul material la acțiune este prescris pe lunile mai, iunie 2011, iar pentru munca prestată pe timp de noapte și în timpul repausului săptămânal, dreptul material la acțiune este prescris pe lunile mai, iunie și iulie 2011, raportat la prevederile art. 171 alin. 1 Codul muncii.
De asemenea, prin încheierea de ședință din data de 03.02.2015, instanța a încuviințat proba cu expertiza tehnică de specialitate contabilă, numindu-se în cauză expert C. I..
La data de 26.02.2015 a fost depus raportul de expertiză, reclamanta P. C. formulând obiecțiuni.
La data de 30.03.2015 a fost depus răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamantă, prin care expertul a arătat că nu își însușește obiecțiunea reclamantei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta P. C. a fost angajat al pârâtei S.C. C. P. S.R.L., pe postul de agent securitate până la data de 31.03.2014, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă nr. 44/05.01.2010, actele adiționale la contractul individual de muncă numerele R818/25.03.2011, R4124/22.12.2011, R4460/19.12.2012, 2/01.03.2013,R4110/13.11.2013, 4/30.12.2013, decizia nr. 1759/31.03.2014 privind încetarea contractului individual de muncă.
Prin cererea ce face obiectul prezentei cauze, reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite si neacordate pentru: munca suplimentară, munca de noapte, munca prestată în zilele de sâmbăta și duminica și sărbători legale pentru perioada 01.05._14.
Prin încheierea de ședință din data de 03.02.2015 (fila 28 din dosar) instanța a reținut ca fiind prescris dreptul material la acțiune privind cererea reclamantului pentru munca suplimentară pe luna mai 2011, munca prestată în zilele de sărbători legale pe lunile mai, iunie 2011 și munca prestată pe timp de noapte și în timpul repausului săptămânal pe lunile mai, iunie și iulie 2011.
În conformitate cu prevederile art.40 alin.2 lit. c din Codul muncii republicat, angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
În ceea ce privește regimul juridic al muncii suplimentare, prevederile art.117 din Codul muncii republicat definesc munca suplimentara ca fiind munca prestată în afara duratei normale a timpului de lucru prevăzute de art.112 din Codul muncii republicat, care este de 40 de ore pe săptămână.
Potrivit art.123 alin.1 din Codul muncii republicat, în cazul în care compensarea muncii suplimentare prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art.122 alin1 Codul muncii republicat (în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia) munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.
La alin.2 al aceluiași articol se prevede că sporul pentru munca suplimentară se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau în cadrul contractului individual de muncă, și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
Conform prevederii de la lit. J pct.3 din contractul individual de muncă încheiat între părți, orele suplimentare prestate în afara programului de lucru se compensează cu ore libere plătite sau se plătesc cu un spor la salariu, conform contractului colectiv de muncă aplicabil sau Codului muncii.
În contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte pe 2010-2012 s-a prevăzut la art. 12 că orele suplimentare se compensează cu timp liber corespunzător, iar in contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte pe 2013-2015 si înregistrat la I.T.M. D. înregistrat sub nr. 48 din data de 11.04.2013, s-a stabilit același regim al muncii suplimentare cu cel reglementat de Codul muncii republicat.
Prin urmare, pentru munca suplimentară reclamanta era îndreptățit la compensare prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia, iar, în situația in care nu i se acordau orele libere plătite, munca suplimentară trebuia plătită prin adăugarea unui spor la salariu de 75%, corespunzător duratei acesteia.
În urma expertizei judiciare în specialitatea contabilitate, fundamentată pe probele de la dosar, respectiv contractul individual de muncă încheiat intre părți și actelor adiționale la acesta, foile de pontaj si statele de plata, conform raportul de expertiză, reclamanta a prestat în perioada 01.06.2011 – 31.03.2014, 1438 ore, din care 1153 ore au fost plătite reclamantei, aspect ce rezultă din ștatele de plată, fără acordarea sporului de 75% la salariul de bază, conform art. 123 alin. 2 Codul muncii. Diferența de 265 ore neplătite, nu a fost compensată de către pârâtă cu timp liber corespunzător în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acestora, așa cum prevede art. 122 alin. 1 Codul muncii, reclamanta nefiind plătită pentru aceste ore conform alin. 2 al aceluiași articol, respectiv cu salariul de bază pentru timpul liber efectiv lucrat, la care să se adauge sporul de 75 %.
Astfel, drepturile salariale cuvenite reclamantei pentru cele 265 ore suplimentare sunt în sumă netă actualizată de 3622 lei.
În ceea ce privește munca de noapte, potrivit art.125 din Codul muncii republicat, pentru munca prestată între orele 2200 – 600 salariații beneficiază fie de program de lucru redus cu 1 oră față de durata de lucru a zilei pentru zilele în care se efectuează cel puțin 3 ore de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază, fie de un spor la salariu de minim 25% din salariul de bază, daca timpul astfel lucrat reprezintă cel puțin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru, după cum prevede art.126 lit.a și b din Codul muncii republicat.
În contractele colective de muncă încheiate la nivelul societății pârâte, valabile în perioada în litigiu, nu s-au prevăzut dispoziții care să stabilească un cuantum al sporului de noapte mai mare decât cel prevăzut de art.125 din Codul muncii republicat.
Conform constatărilor expertului, în perioada 01.08.2011 – 31.03.2014, reclamanta a efectuat un număr de 1960 ore de noapte, din care 1184 ore au fost plătite.
Diferențe de 776 ore neplătite nu a fost compensată de pârâtă cu reducerea programului de lucru și nici nu a fost acordat sporul de 25% din salariul de bază în condițiile impuse de art. 126 alin. 1 din Codul muncii.
Astfel, drepturile salariale aferente celor 776 ore lucrate pe timp de noapte de reclamantă sunt în cuantum net actualizat de 836 lei.
Pentru muncă prestată în zilele de sărbătoare legală, potrivit prevederilor art.142 din Codul muncii republicat, salariaților care lucrează la unitățile și în locurile de muncă prevăzute la art.140 și art.141 din Codul muncii republicat, li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile, iar, în cazul în care din motive justificate nu se acordă zile libere, salariații beneficiază de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru. La unitățile în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită specificului activității, cum este si cazul angajatorului reclamantei, se lucrează și în zilele de sărbătoare legală.
În raportul de expertiză contabilă s-a reținut că reclamanta a efectuat, în perioada 01.07.2011 – 31.03.2014, 264 de ore în zilele de sărbătoare legală, din care 60 de ore au fost plătite reclamantei.
Diferența de 204 ore neplătite nu a fost compensată de intimată cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile calendaristice după efectuarea acestora, așa cum este prevăzut în art. 142 alin. 1 Codul muncii și nici nu s-a procedat la plata acestor ore conform alin. 2 al aceluiași articol.
În urma calculului efectuat de expert, drepturile salariale aferente celor 204 ore efectuate de reclamantă în zilele de sărbători legale sunt în sumă netă actualizată cu indicele de inflație de 643 lei.
În ceea ce privește munca prestată în zilele de sâmbătă și duminică, în baza art.137 din Codul muncii republicat, salariații beneficiază de repaus săptămânal de 2 zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica. În situația în care cele 2 zile de repaus se acordă în alte zile, salariații beneficiază de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau prin contractul individual de muncă, conform prevederilor art.137 alin.2 si 3 din Codul muncii republicat.
Potrivit art.137 alin.4 și 5 din Codul muncii republicat, în situații de excepție zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăși 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de muncă si cu acordul sindicatului, sau, după caz, al reprezentanților salariaților, salariații având dreptul la dublul compensațiilor cuvenite potrivit art.123 alin.2 din Codul muncii.
În contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte pe 2010-2012, la art.39 s-a prevăzut că în fiecare săptămână salariatul are dreptul, de regulă, la două zile consecutive de repaus săptămânal, ce se acordă, de regulă, sâmbăta și duminica, iar în cazul în care activitatea la locul de muncă, în zilele de sâmbătă și duminică, nu poate fi întreruptă, zilele de repaus săptămânal pot fi acordate și în alte zile ale săptămânii sau cumulat pe o perioadă mai mare, iar în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte pe 2013-2015 și înregistrat la I.T.M. D. sub nr. 48 la data de 11.04.2013, la art. 19 alin.2 că salariații beneficiază de un spor la salariu de 1% din salariul de bază brut lunar, pentru timpul efectiv lucrat sâmbăta și duminica.
În privința orelor lucrate în zilele de sâmbăta și duminica, expertul a constatat că reclamanta a prestat, în perioada 01.08.2011 – 31.03.2014 un număr de 2480 ore în zilele de repaus săptămânal, din care un număr de 1160 de ore au fost plătite reclamantei cu un procent de 1% din salariul lunar brut pentru timpul efectiv lucrat sâmbăta și duminica – conform art. 19 alin. 2din CCM încheiat la nivel de unitate pentru anii 2013 – 2015, coroborat cu prevederile art. 137 din Codul muncii, așa cum rezultă din ștatele de plată.
Conform raportului de expertiză efectuat în cauză, diferența de 1320 de ore prestate în zilele de repaus săptămânal nu a fost plătită reclamantei, în condițiile impuse de art. 137 alin. 3 din Codul muncii.
Astfel, prin aplicarea prevederilor art. 28 din CCM încheiat la nivel de unitate pe anii 2010 – 2012, a coeficientului de 100% asupra salariului de bază, la timpul efectiv lucrat, respectiv 1320 ore, rezultă că drepturile salariale aferente orelor prestate în zilele de repaus săptămânal sunt în sumă netă actualizată cu indicele de inflație de 4051 lei.
S-a concluzionat de către expert că suma totală netă cuvenită reclamantei este de 9152 lei.
Actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație, solicitată de reclamant, este necesară pentru repararea prejudiciului cauzat prin deprecierea valorii drepturilor bănești datorită devalorizării monedei naționale ca urmare a inflației, față de prevederile art.166 alin.4 din Codul muncii republicat, motiv pentru care instanța a dispus actualizarea drepturilor salariale prin raportul de expertiză.
În consecință, va fi obligată pârâta . la plata către reclamanta P. C. a drepturilor salariale cuvenite și neachitate în sumă netă actualizată până la data de 31.01.2015, de 9152 lei, pentru muncă suplimentară, muncă prestată în perioada repausului săptămânal, muncă prestată în perioada sărbătorilor legale, muncă prestată pe timp de noapte.
De asemenea, instanța va respinge cererea privind munca suplimentară pe luna mai 2011, munca prestată în zilele de sărbători legale pe lunile mai, iunie 2011 și munca prestată pe timp de noapte și în timpul repausului săptămânal pe lunile mai, iunie și iulie 2011, fiind prescris dreptul material la acțiune.
În baza art.453 alin.1 din Codul de procedură civilă, instanța va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.600 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat și onorariul de expertiză, ce au fost suportate de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta P. C. CNP_, cu domiciliul în ., ., județul Gorj, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în C., ..10, județul D...
Obligă pârâta . la plata către reclamanta P. C. a drepturilor salariale cuvenite și neachitate în sumă netă actualizată până la data de 31.01.2015, de 9152 lei, pentru muncă suplimentară, muncă prestată în perioada repausului săptămânal, muncă prestată în perioada sărbătorilor legale, muncă prestată pe timp de noapte.
Respinge cererea privind munca suplimentară pe luna mai 2011, munca prestată în zilele de sărbători legale pe lunile mai, iunie 2011 și munca prestată pe timp de noapte și în timpul repausului săptămânal pe lunile mai, iunie și iulie 2011, fiind prescris dreptul material la acțiune.
Obligă pârâta . la plata către reclamant a sumei de 1600 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert și onorariu avocat.
Sentință executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunal Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 21.04.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, E. G. | Asistent judiciar, O. F. P. | Asistent judiciar, M. Ș. |
Grefier, T. U. |
Red. O.F.P. 04 Mai 2015 / 4 ex.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
