Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1606/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1606/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 1606/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr. 1606
Ședința publică din data de 26 Martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE N. C. B.
Asistent judiciar L. G.
Asistent judiciar D. C. P.
Grefier M. E.
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulată de reclamanta B. C. în contradictoriu cu pârâții Școala G. Nr.1 Bumbești-J. și C. L. Bumbești-J., având ca obiect drepturi bănești - plata dobânzii legale.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul constată că reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În consecință, față de prevederile art.223 alin.3 si art.411 alin.1 pct.2 Cod de procedura civilă, lipsa părților legal citate nu va împiedica judecarea cauzei.
Fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, instanța procedează la verificarea competenței, potrivit dispozițiilor art.131 alin.1 Cod de procedură civilă, și apreciază că este competentă general, material și teritorial să judece cauza de față, în temeiul dispozițiilor art.269 alin.1 și 2 din Codul muncii și art.208 si 210 din Legea nr.62/2011.
În baza art.258 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.255 alin.1 Cod de procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, considerând-o admisibilă si concludenta pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat si probe de administrat, constatând cauza în stare de judecată, instanța o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Secției de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului Gorj la data de 19.01.2015, sub nr._, reclamanta B. C. a chemat în judecată pârâții Școala G. Nr.1 Bumbești-J. și C. L. Bumbești-J., solicitând ca prin sentința ce va pronunța să se dispună obligarea pârâtei Școala G. Nr.1 Bumbești-J. la calculul și plata dobânzii legale pentru sumele datorate conform sentinței nr.6907/13.10.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/95/2011, de la data pronunțării sentinței și până la data plății integrale a sumelor datorate, precum și obligarea pârâtului C. L. Bumbești-J. la alocarea fondurilor necesare plății acestor drepturi bănești.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin sentința de mai sus pârâții au fost obligați să-i plătească diferențele de drepturi salariale neacordate ca urmare a neaplicării Legii nr.330/2009, pentru perioada 01.01._10, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A precizat că, deși sentința mai sus menționata este irevocabilă, nici până în prezent nu a beneficiat de plata drepturilor salariale acordate, fiind evident că s-a produs un prejudiciu de necontestat, prin faptul că a fost lipsită de folosul sumelor de bani cuvenite în plus, față de prejudiciul creat inițial în patrimoniul personal prin plata unor salarii sub nivelul celor reglementate prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008.
A invocat incidența dispozițiilor art.166 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată [fost art.161 alin. (4)], conform cărora „întârzierea nejustificata a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.", în condițiile în care, potrivit art.161 [fost art. 156], „salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor", precum si prevederile art.278 alin. (1) [fost art. 295 alin.(1)], conform căruia:„Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile."
A invocat dispozițiile art.2 din Ordonanța Guvernului nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale in domeniul bancar, potrivit cărora: „In cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea."Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 a abrogat O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, aprobată prin Legea nr. 356/2002, care stipula că „părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești" - art.1 - și că „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală" - art. 2.
A precizat că, potrivit prevederilor de mai sus, daunele interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenței drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă - aceasta deoarece obligația legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contractul individual de muncă.
Reclamanta consideră că prin obligarea pârâtei la acordarea dobânzii legale nu se poate aprecia că s-ar ajunge la o dublă reparare a prejudiciului și la o îmbogățire fără just temei, deoarece dobânda legală are natură juridică diferită față de inflație și a invocat în acest sens Decizia nr.2/2013 a I.C.C.J., pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.148 și art.194 Cod procedură civilă, art.156(în prezent art.161), art.161 alin.4(în prezent art.166 alin.4), art. 268 și art.295(în prezent art.278 alin. 1) din Codul muncii, art. 1și art. 2 din OG nr.9/2000, art.2 din O.G. nr.13/2011 și art.1530 și urm. Cod civil, art. 1088 Cod civil.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: sentința nr.6907/13.10.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/95/2011, cartea de identitate . nr._.
Pârâtul C. L. Bumbești-J. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere faptul că raporturile juridice deduse judecății sunt raporturi specifice dreptului muncii, iar consiliul local nu a avut calitatea de angajator al reclamantei.
Legal citată, unitatea de învățământ pârâtă nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la dezbateri.
Tribunalul, având în vedere excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C. L. Bumbești-J., se va pronunța cu precădere asupra acestei excepții, conform art.248 alin.1 Cod de procedură civilă.
Calitatea procesuală a părților este una din condițiile de admisibilitate a acțiunii, iar calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana chemată în judecată și debitorul obligației a cărei îndeplinire se cere în cauza dedusă judecății, astfel cum rezultă din prevederile art.36 din Codul de procedură civilă.
Potrivit art.101 alin.1 din Legea nr.1/2011: ,,Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar cuprinde finanțarea de bază, finanțarea complementară și finanțarea suplimentară,,.
Conform prevederilor art.104 alin.2 din Legea educației naționale nr.1/2011, finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Art.105 alin.2 din același act normativ prevede că: ,,Finanțarea complementară se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ preuniversitar și din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, aprobate anual prin legea bugetului de stat cu această destinație.
În conformitate cu dispozițiile art.23 alin.1 din Legea nr.215/2001, republicată și actualizată, autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive, și, în baza art.36 alin.1 din Legea nr.215/2001, consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale, iar potrivit alin. 4 lit. a al aceluiași articol, în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. 2 lit. b, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar.
Așadar, consiliul local este cel în măsura sa aloce sumele necesare plății drepturilor bănești cuvenite personalului din învățământ, astfel că se va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Bumbești-J..
Pe fondul cauzei instanța reține următoarele:
Prin sentința nr.6907/13.10.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/95/2011 a fost obligată pârâta Școala G. Nr.1 Bumbești-J. la reîncadrarea salarială a reclamantei B. C. pentru anul 2010, având în vedere drepturile salariale stabilite conform sentinței nr.3965/30.09.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ și au fost obligați pârâții Școala G. Nr.1 Bumbești-J. și C. L. Bumbești-J. să plătească reclamantei diferențele dintre drepturile salariale astfel stabilite și cele încasate, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Sentința mai sus menționată este irevocabilă.
Potrivit dispozițiilor art.1082 din vechiul Cod civil, debitorul este obligat la plata de daune - interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, chiar dacă nu este de rea-credință, iar, conform art.1084 din vechiul Cod civil, daunele interese trebuie să cuprindă pe lângă pierderea efectiv suferită și câștigul nerealizat.
În același sens sunt și prevederile art.1531 din Codul civil din 2009, conform cărora:
(1) Creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării
(2)Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferita de creditor si beneficiul de care acesta este lipsit.
În baza art.1535 din Codul civil din 2009, se pot solicita de către creditor daune moratorii de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, dispoziția aplicându-se atât profesioniștilor, cât și celorlalte subiecte de drept civil.
În cazul obligațiilor care au ca obiect sume de bani, cum este cazul în speță, legea fixează drept despăgubire dobânda legală, în considerarea faptului că lipsa de folosință a sumei de bani datorată de debitor provoacă creditorului un prejudiciu care este egal cu dobânda legală.
Potrivit art.1 alin.1 din O.U.G. nr.71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești devenite executorii până la data de 31.12.2011, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
Prin Decizia nr.2/2014, Înalta Curte de Casație si Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, si a stabilit că: “În aplicarea dispozițiilor art.1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.(1), alin. (2) teza I și art.1535 alin.(1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările și completările ulterioare”.
S-a reținut că, atâta timp cât repararea integrala a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cât si beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul că, în ipoteza dată, poate fi acoperita doar pierderea efectiva, în temeiul art.1 alin.(3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.71/2009, iar nu și beneficiul nerealizat, echivalează cu nesocotirea principiului reparării integrale a prejudiciului Cât privește existenta unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, în sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civilă, s-a apreciat că aceasta constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar. Fapta îmbracă forma ilicitului civil, deoarece, în analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date, nu se poate reține că Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.71/2009 reprezintă un caz fortuit care sa răstoarne prezumția relativa de culpa a debitorului in executarea obligației, întrucât acestui element ii lipsesc doua caracteristici esențiale, si anume: natura imprevizibila a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului, care nu poate fi acceptata prin raportare la conduita așteptata a debitorului care trebuia sa se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cat debitor este chiar statul, prin instituțiile sale, iar, conform art.44 alin.(1) din Constituție, „creanțele asupra statului sunt garantate” si faptul ca măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț.
Din conținutul acestei decizii rezultă că executarea cu întârziere sau neexecutarea obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească reprezintă o faptă ilicită de natură a antrena răspunderea civilă delictuală.
Conform regulilor răspunderii delictuale, debitorul este de drept în întârziere, de la momentul săvârșirii faptei considerate a fi ilicite, fără a fi necesar să fie pus întârziere.
Astfel cum s-a reținut mai sus, pârâta a fost obligată prin hotărâre judecătorească la plata unor drepturi bănești către reclamantă. O parte din sumele datorate au fost achitate cu întârziere, restul rămânând neachitat, astfel că pârâta este în culpă pentru neexecutarea, respectiv executarea cu întârziere a obligației stabilite în sarcina sa.
Hotărârea judecătorească prin care s-a stabilit obligația de plată a fost pronunțată în soluționarea unui conflict de muncă, iar, conform art.274 din Codul muncii, hotărârile pronunțate în fond în aceasta materie sunt executorii de drept. Așadar, pârâta era ținută a-și executa obligația de la momentul pronunțării sentinței, dată la care sentința era executorie.
În consecință, va fi admisă cererea, va fi obligată pârâta Școala G. Nr.1 Bumbești-J. la calculul și plata către reclamanta a dobânzii legale aferente sumelor datorate în baza sentinței nr.6907/13.10.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/95/2011, de la data pronunțării sentinței și până la data plății sumelor datorate reclamantei, iar pârâtul C. L. Bumbești-J. va fi obligat la alocarea sumelor necesare plății acestor drepturi bănești.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. L. Bumbești-J. invocată de acest pârât.
Admite cererea formulată de reclamanta B. C., C.N.P._, domiciliată în orașul Bumbești-J., ., ., ., în contradictoriu cu pârâții Școala G. nr.1 Bumbești-J., cu sediul în orașul Bumbești-J., ., nr.2, județul Gorj, și C. L. Bumbești-J., cu sediul în orașul Bumbești-J., ., județul Gorj.
Obligă pârâta Școala G. nr.1 Bumbești-J. la calculul și plata către reclamanta a dobânzii legale aferente sumelor datorate în baza sentinței nr.6907/13.10.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/95/2011, de la data pronunțării sentinței și până la data plății sumelor datorate reclamantei.
Obligă pârâtul C. L. Bumbești-J. la alocarea sumelor necesare plății acestor drepturi bănești.
Sentință executorie.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică, azi, 26.03.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte,
C. N. B.
Asistent judiciar, Asistent judiciar,
D. C. P. L. G.
Grefier,
M. E.
Red.B.C.N.
Thred. B.C.N.
5exp./25.04.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
