Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 4838/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4838/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 26-11-2015 în dosarul nr. 4838/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentinta Nr. 4838/2015
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. T.
Asistent judiciar G. N.
Asistent judiciar M. Ș.
Grefier L. M. B.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant I. M. și pe pârât S. ORĂȘENESC ,,SF. Ș.,, ROVINARI, având ca obiect drepturi bănești C/VAL tichete de masă dec.2014, ore suplimentare, c/val. alimentație de protecție iunie 2012-mai 2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care a arătat instanței că pârâtul a depus la dosar răspunsul la întâmpinare și tabel nominal cu membri de sindicat.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C.pr.civ., declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul părții prezente instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj-Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 02.07.2015, sub nr._, reclamanta I. M. a chemat în judecată pârâtul S. Orășenesc ,,Sf. Ș.,, Rovinari, solicitând obligarea pârâtului la plata contravalorii: tichetelor de masă, începând cu luna decembrie 2014 și până în prezent, conform în baza contractului colectiv de muncă; a orelor suplimentare efectuate în perioada iunie 2012-mai 2015; alimentației de protecție prevăzută în anexele contractului colectiv de muncă, pentru perioada iunie 2012-mai 2015; a echipamentului de protecție și a materialelor igienico-sanitare prevăzut în anexele contractului colectiv de muncă, pentru perioada iunie 2012-mai 2015, precum și la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu judecarea prezentei cauze.
În motivarea acțiunii, referitor la primul capăt al cererii (tichetele de masă), reclamanta a arătat că, în conformitate cu prevederile art.140 din contractul colectiv de muncă, valabil pentru anul 2014,
,,Angajatorul este obligat să acorde tichete de masă potrivit Legii nr.142/1998 în conformitate cu prevederile legale prevăzute pentru unități finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate". Pentru lunile ianuarie-noiembrie 2014 au fost acordate tichete de masă angajaților Spitalului Orășenesc „Sf. Ș." Rovinari, acestea nemaifiind acordate începând cu luna decembrie 2014, deși această prevedere se regăsește și în contractul colectiv de muncă, semnat în ianuarie 2015, care, la art.136, stipulează: „Angajatorul este obligat să acorde tichete de masă potrivit Legii nr. 142/1998 în conformitate cu prevederile legale prevăzute pentru unități finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate".
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere (orele suplimentare), a menționat că, în conformitate cu prevederile Codului muncii și contractului colectiv de muncă în vigoare, durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăși 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare. Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile de la efectuarea acestora, fapt ce nu s-a întâmplat( art.122 Codul muncii), iar, în conformitate cu art.123 din Codul muncii „ (1) În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art.122 alin. l, în luna următoare munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia; (2) Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condițiile prevăzute la alin.l, se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă, și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază". Zilele stabilite prin lege sau prin contractul colectiv de muncă ca fiind sărbători legale datorită specificului activității, nu au fost respectate, aceste zile fiind menționate la art.116 din contractul colectiv de muncă: (1) Zilele de sărbătoare legală în care nu se lucrează sunt: 1 și 2 ianuarie; 24 ianuarie - Ziua Unirii Principatelor Române ; prima și a doua zi de Paști; 1 mai; prima și a doua zi de Rusalii; Adormirea Maicii Domnului; 30 Noiembrie - Sfântul A.; 1 decembrie; prima și a doua zi de C.; 2 zile pentru fiecare dintre cele 3 sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creștine, pentru persoanele aparținând acestora, ziua de 7 aprilie Ziua Mondială a Sănătății."
Referitor la alimentația de protecție, a susținut că în anexa 3 la contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate se arată că: „B. Alimentația de protecție se acordă în mod obligatoriu, conform Legii nr.319/2006 la: Laboratoarele de analize medicale și de cercetare în toate specialitățile: 1/2 1 lapte/zi/persoană, Laboratoarele de anatomie patologică, morgi, prosecturi, laboratoare de medicină legală, de citologie, de radiologie: 1/2 1 lapte/zi/persoană, stații de sterilizare: 1/2 1 apă minerală/zi/persoană, deratizare, dezinsecție, dezinfecție :l/2 1 apă minerală/zi/persoană, personalul de întreținere și reparare instalații sanitare, vidanjare: 1/2 1 apă minerală/zi/persoană, lucrători de curățenie, colectare material infecțios, rampă de gunoi, deșeuri medicale: 1/2 1 apă minerală/zi/persoană, stație de neutralizare deșeuri medicale: 1/2 1 apă minerală/zi/persoană, stație de clorinare: 1/2 1 apă minerală/zi/persoană, laboratorul de analize fizico-chimice: 1/2 1 apă minerală/zi/persoană 10.Magazie centrală de materiale: 1/2 1 apă minerală/zi/persoană, centrala termică: 1 l apă minerală/zi/persoană".
Cu privire la echipamentul de protecție și materialele igenico-sanitare, a menționat că, potrivit anexei 6 la contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, acestea constau în: echipament de protecție (încălțăminte - 4/an, pantaloni - 5/an, fuste - 5/an, bluze - 5/an, halate de molton - sistem pavilionar, halate doc - 2/an, salopete doc - 2/an, pelerine de ploaie - l/an, cizme electroizolante - l/an, mănuși electroizolante - l/ani, calote - 3/an, mănuși și măști - după necesități, șorțuri - după necesități, cizme de cauciuc, cască de protecție - după necesități, ochelari de protecție - după necesități și centură de siguranță - după necesități); materiale igenico-sanitare ce se acordă întregului personal (săpun - l/lună/persoană, hârtie igienică - 1/lună/persoană, perii de unghii - 1/an/persoană), substanțe dezinfectante de uz personal următorului personal (instalator sanitar; spălătoreasă; personalului de la stația de neutralizare deșeuri medicale; personalului de la rampa de gunoi; personalului de curățenie). A arătat că, deși era obligatoriu a se acorda aceste drepturi, fiind prevăzute în contractul colectiv de muncă, semnat și asumat de pârâtă, aceste drepturi nu au fost acordate.
In drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 116, art.140, art.136 anexa 3 și anexa 6 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe 2014, 2015; art.120 și următoarele din Codul muncii, art.139 și art.140 din Codul muncii și Legea nr.319/2006.
În probațiune a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: cartea de identitate, extras din contractul colectiv de muncă pe anul 2014 încheiat la nivelul unității pârâte și extras din contractul colectiv de muncă pe anul 2015 încheiat la nivelul unității pârâte.
Legal citat, pârâtul S. Orășenesc ,,Sf. Ș.,, Rovinari a formulat întâmpinare.
În motivare a arătat că este necesar ca reclamanta să își precizeze acțiunea având în vedere ca face trimitere la anexele contractului colectiv de munca (anexa 3 si 6), unde sunt prevăzute facilitățile negociate pentru întreg personalul unității, aplicabile în funcție de locul de munca, or reclamanta nu desfășoară activitate în toate aceste sectoare, ca să poată beneficia de aceste facilitați, drept pentru care este necesar să precizeze ce anume solicită. De asemenea, reclamanta solicită substanțe dezinfectante de uz personal, însă nu precizează ce anume. Totodată, aceasta face trimitere la art.116 din C.C.M., enumerând zilele de sărbătoare legala în care nu se lucrează, însă nu precizează care sunt zilele de sărbătoare legală care nu i-au fost acordate de unitate.
A susținut că foarte mulți salariați ai unității care au acțiuni pe rol, nu cunosc faptul că au calitatea de reclamant în dosare aflate pe rolul instanței de judecată, având același obiect, fapt ce rezultă din procesul-verbal din data de 03.06.2015. Mai mult, au acțiuni în instanță și salariați care nu fac parte din sindicatul ,,Sanitas,, Rovinari.
A invocat excepția lipsei calității procesuale active a Sindicatului ,,Sanitas,, Rovinari care reprezintă reclamanta, în temeiul art.247 Cod de procedură civilă și art.28 alin.2 din Legea nr.62/2011, ce prevede că organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde acțiuni în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. A invocat, de asemenea, excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei iunie 2012-decembrie 2014, privind contravaloarea echipamentului medical, a materialelor igienico-sanitare, a alimentelor de protecție, întrucât termenul de prescripție aplicabil era termenul de 6 luni prevăzut de art.268 alin.1 lit.e din Codul muncii. Prin decizia nr.20/18.11.2013 Înalta Curte de Casație și Justiție si-a exprimat punctul de vedere privind natura juridică a drepturilor suplimentare solicitate în baza contractelor colective de muncă și termenul de prescripție aplicabil acestor cereri.
Pe fondul cauzei a arătat că s-au respectat toate prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, aspect care rezultă din probatoriul administrat in prezenta cauza.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea tichetelor de masă consideră că pretențiile reclamantei nu sunt întemeiate, întrucât, în conformitate cu prevederile Legii nr.142/1998, tichetele de masă se acordă numai pentru achitarea mesei sau achiziționarea de produse alimentare, iar nu contravaloarea acestora. Art.6 alin.5 din Legea nr.142/1998 interzice acordarea unui rest de bani la tichetul de masă, respectiv compensarea acestuia prin acordarea sumei respective în bani. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.14/18.02.2008, a stabilit că acordarea tichetelor de masă nu reprezintă o obligație a angajatorului, ci doar o posibilitate condiționată în mod exclusiv de bugetele de venituri și cheltuieli și de resursele financiare proprii. Articolul 136 din C.C.M., și nu art.140 așa cum indică reclamanta, prevede că „angajatorul este obligat să acorde tichete de masa potrivit Legii nr.142/1998, în conformitate cu prevederile legale prevăzute pentru unități finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate,,. Art.184 din C.C.M. prevede că ,,toate drepturile prevăzute în acest contract se fac în limita posibilităților financiare ale unității prevăzute în bugetul de venituri si cheltuieli,,. Tichetele de masă solicitate pe luna decembrie 2014 urmează sa fie acordate până în luna iunie 2015, așa cum a stabilit conducerea împreuna cu reprezentantul reclamantei, respectiv Sindicatul ,,Sanitas,,Rovinari, în ședința comitetului director din luna decembrie 2014.
Referitor la solicitarea tichetelor de masa pe perioada ianuarie - mai 2015 și restul revendicărilor, s-a arătat faptul că prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate a fost negociată clauza de la art.184 din C.C.M. pe anul 2015, la care a subscris sindicatul reprezentativ la nivel de unitate, sindicat care de altfel este și sindicatul care reprezintă reclamanta. Cu privire la tichetele de masă pentru perioada ianuarie 2015-mai 2015 a fost negociată clauza de la art.184 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2015, la care a subscris și sindicatul reprezentativ la nivel de unitate, sindicat care, de altfel, este și sindicatul care reprezintă reclamanta.
A susținut pârâtul că situația financiară a unității nu permite în acest moment acordarea acestor facilitați, aspect care rezultă din rapoartele financiar-contabile înaintate lunar, atât comitetului director, cât și consiliului de administrație al spitalului, unde participă și sindicatul care reprezintă reclamanta. Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masa, prevede posibilitatea acordării de tichete de masă dacă sunt îndeplinite două condiții în mod cumulativ: existența unui contract individual de muncă și capacitatea angajatorului de a suporta costurile tichetelor de masă.
Referitor la al doilea capăt de cerere prin care se solicită plata orelor suplimentare, s-a arătat că reclamanta nu a efectuat ore suplimentare, iar prevederile Codului muncii și legislația privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar pe anii 2012-2015 au interzis constant plata orelor suplimentare (art.122 Codul muncii, art. 7 Legea nr. 283/2011, art.9 din O.U.G. nr.103/2013, art.8 O.U.G. nr. 83/2014).
În ceea ce privește alimentele de protecție, reclamanta nu este îndreptățită, lucrând într-o secție cu paturi, unde legislația nu prevede acordarea acestor facilități.
A arătat pârâtul că echipamentul de protecție a fost achiziționat în anul 2015 pentru întreg personalul unității, în baza contractului nr.72/25.03.2015 și facturii nr.72/11.06.2015, și a fost asigurat reclamantei, astfel că nici acest capăt de cerere nu este întemeiat. Pentru perioada iunie 2012-decembrie 2015 pretențiile nu sunt justificate, în condițiile în care salariații nu au solicitat acest echipament, iar unitatea s-a confruntat cu probleme financiare.
Referitor la materialele igienico-sanitare, s-a arătat că, având în vedere specificul activității unde reclamanta își desfășoară activitatea, era imposibil că unitatea să nu asigure aceste materiale. Mai mult, materialele igienico-sanitare sunt pentru desfășurarea activității în condiții normale, și nu pentru obținerea unor beneficii financiare personale, nu astfel că nu se justifică pretențiile reclamantei.
În drept și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art.122 Codul muncii, art. 7 Legea nr. 283/2011, art.9 din O.U.G. nr.103/2013, art.8 din O.U.G. nr.83/2014, 6 alin.5 din Legea nr.142/1998, art.205-208 Cod de procedură civilă.
În apărare a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, situația privind orele suplimentare pentru perioada iunie 2012-mai 2015, cererea nr.235/19.01.2015 de înregistrare a contractului colectiv de muncă, contract de furnizare nr.72/25.03.2015, anexa nr.1 la contract de furnizare nr.72/25.03.2015, lista inventariere din 31.12.2013, 31.12.2014, 31.05.2015, factura nr.72/11.06.2015, adresa nr.2504/20.01.2012, facturi, procese-verbal din perioada 24.11._15, raportul privind activitatea economico-financiară a unității sanitare pe perioada 01.01._14, raportul privind activitatea economico-financiară a unității sanitare pe perioada 01.01._15, raportul privind activitatea economico-financiară pentru luna aprilie 2015, contractul individual de muncă al reclamantei și extrase din contractele colective de muncă pe perioada 2012-2015 cu privire la drepturile salariale solicitate de reclamantă, extras din contractul colectiv de muncă pentru perioada 2012-2015 și dovada înregistrării la ITM, extras din Regulamentul Intern privind art.77, bugetul de venituri și cheltuieli pe anii 2014-2015, fișele de pontaj pentru perioada în litigiu.
La data de 03.07.2015 reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârâta S. Orășenesc „ Sf. Ș." Rovinari, întrucât în cea ce privește prima excepție invocată, lipsa calității procesuale, în conformitate cu prevederile art.28, alin.2, din Codul Muncii: „ In exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin.l, organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiuni în justiție, în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise a acestora. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres." Având în vedere prevederile legale mai sus menționate precum și tabelul înaintat de Sindicatul Sanitas Rovinari în care reclamanta se regăsește cu semnătură ( mandatând sindicatul să întreprindă acțiune în instanță pentru drepturile încălcate în mod abuziv de administrație), precum și faptul că nu există o renunțare expresă, solicită respingerea excepției „ calității procesuale" ( lipsei calității procesuale).
În cea ce privește cea de a doua excepție invocată, și anume excepția prescrierii dreptului la acțiune, s-a menționat că drepturile solicitate nu se încadrează în categoria drepturilor suplimentare negociate prin contracte colective de muncă, ci reprezintă obligații stabilite în mod imperativ în sarcina angajatorului, prin Codul Muncii( titlul V. Sănătate și Securitate în muncă), precum și de Legea specială, Contractul Individual de Muncă și Regulamentul de Ordine Interioară. Astfel la art. 77 din Regulamentul de Ordine Interioară este instituită ținuta obligatorie a personalului medical/nemedical astfel: Medici:-culoare albă ( bluză +pantalon/fustă); Asistenți/Asistente medicale:- culoare albă cu dungă roșie la buzunare (bluză +pantalon/ fustă); Infirmierele: - culoare verde ( bluză +pantalon/fustă); îngrijitoarele de curățenie :- culoare portocalie ( bluză +pantalon/fustă); Personal tehnic: - echipament de protecție albastru ( salopete și halate); Muncitori necalificați:- echipament de protecție albastru, salopete; Personalul administrativ:- ținută decentă. De asemenea în anumite secții medicale este prevăzută alimentația suplimentară ( ex. Radiologie) însă aceste drepturi nu reprezintă facilități, ci obligații stabilite în baza legii, în sarcina angajatorului, având în vedere specificul unității.
Cu privire la acordarea tichetelor de masă care, într-adevăr, reprezintă o facilitate asumată prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate, solicitarea pârâtului se încadrează în termenul de prescripție, prevăzut de art. 268 din Codul Muncii.
Pe fondul cauzei în mod eronat s-a invocat faptul că situația financiară nu permite, în condițiile în care este prevăzut în mod expres în Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate la art. 136 ( „ Angajatorul este obligat să acorde tichete de masă, potrivit Legii 142/1998, în conformitate cu prevederile legale, prevăzute pentru unități finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate." ) și art. 184 ( Toate cheltuielile prevăzute în acest contract, se fac în limita posibilităților financiare ale unității prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli." ). Ori se poate observa că în prevederile Contractului Colectiv de Muncă la nivel de unitate (art. 184) se vorbește despre posibilități financiare prevăzute în Bugetul de Venituri și Cheltuieli, Buget ce a fost aprobat.
Instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Față de prevederile art.248 cod procedură civilă, instanța va analiza și se va pronunța cu precădere asupra excepției invocate.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța apreciază că este neîntemeiată și urmează să o respingă, întrucât drepturilor solicitate de reclamantă, respectiv contravaloare materiale igienico-sanitare, echipament de protecție si alimentație de protecție îi sunt aplicabile disp. art.268 alin.1 lit.c din Codul muncii, ce reglementează un termen de prescripție de 3 ani, fiind prevăzute de art.13 lit.r, art.14 și art. 15 alin.1 din Legea nr.319/2006. În ceea ce privește tichetele de masă, de asemenea este aplicabil termenul de 3 ani prevăzut de art.268 alin.1 lit.c din Codul muncii, fiind vorba de drepturi de natură salarială. De altfel, nici termenul de 6 luni prevăzut de art. 268 alin.1 lit.e din Codul muncii nu ar fi împlinit, contravaloarea tichetelor de masă fiind solicitată începând cu luna decembrie 2014, iar acțiunea a fost introdusă la data de 02.07.2015.
Pe fondul cauzei, analizând cererea reclamantei raportat la probele administrate și dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța constată și reține următoarele:
Reclamanta I. M. este angajată a Spitalului Orășenesc ,,Sf.Ș.,, Rovinari, pe postul de asistent medical principal la C. RMFB.
Prin cererea ce face obiectul prezentei cauze reclamanta a învestit instanța cu soluționarea următoarelor capete de cerere: plata contravalorii tichetelor de masă, începând cu luna decembrie 2014 și până în prezent, conform contractului colectiv de muncă; plata orelor suplimentare efectuate în perioada iunie 2012-mai 2015; plata contravalorii alimentației de protecție prevăzută în anexele contractului colectiv de muncă, pentru perioada iunie 2012-mai 2015; plata contravalorii echipamentului de protecție și a materialelor igienico-sanitare prevăzute în anexele contractului colectiv de muncă, pentru perioada iunie 2012-mai 2015.
Potrivit prevederilor art.40 pct.2 lit.c din Codul muncii republicat, cu modificările și completările ulterioare, angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
La nivelul unității pârâte, drepturile solicitate de reclamantă pe perioada menționată au fost reglementate prin contractele colective de muncă aplicabile, respectiv:
-contractul colectiv de muncă înregistrat la I.T.M. Gorj sub nr.109/11.03.2012(adresa nr.7767/24.02.2012 emisă de I.T.M. Gorj - fila 200 din dosar), prelungit prin actul adițional înregistrat la I.T.M. Gorj sub nr.109/06.12.2012(adresa nr._/07.12.2012 emisă de I.T.M. Gorj-fila 208), valabil de la data de 11.03.2012 și până la data de 31.12.2013;
-contractul colectiv de muncă pe anul 2014, înregistrat la I.T.M. Gorj sub nr.291/06.01.2014(fila 223), valabil 1 an de la data înregistrării;
-contractul colectiv de muncă pe anul 2015, înregistrat la I.T.M. Gorj sub nr.386/26.01.2015(adresa nr.1769/26.01.2015 emisă de I.T.M. Gorj-fila 221), cu valabilitate 1 an de la data înregistrării.
În ceea ce privește tichetele de masă,instanța reține că dreptul salariaților la acordarea de tichete de masă a fost recunoscut prin Legea nr.142/1998, care la art. 1 prevede că:
,,(1) Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masa, suportată integral pe costuri de angajator.
(2) Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori”.
Reclamanta a solicitat acordarea contravalorii tichetelor de masă începând cu luna decembrie 2014 și până în prezent.
În contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2015, la art.136 se prevede că: ,,Angajatorul este obligat să acorde tichete de masă potrivit Legii nr.142/1998, în conformitate cu prevederile legale prevăzute pentru unitățile finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de stat,, obligație asumată în mod evident condiționat de cuprinderea în buget a sumelor cu această destinație.
Pentru anul 2015, în bugetul de venituri și cheltuieli al unității pârâte, la rubrica ,,tichete de masă,, s-au prevăzut sumele de: 6,5 mii lei - trimestrul I, 66 mii lei - trimestrul II, 60 mii lei - trimestrul III și 67,5 mii lei - trimestrul IV(fila 170), fiind prevăzute așadar sumele necesare acordării tichetelor de masă și pentru perioada ulterioară lunii martie 2015.
Cu toate acestea pârâtul nu și-a îndeplinit obligația impusă prin contractul colectiv de muncă în sensul că nu a procedat la acordarea tichetelor de masă.
În aceste condiții, prevederile art.184 din contractul colectiv de muncă pe 2015, conform cărora: ,,Toate cheltuielile prevăzute de acest contract se fac în limita posibilităților financiare ale unității prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli,, nu reprezintă un impediment în acordarea tichetelor de masă, astfel cum susține pârâtul, ci, dimpotrivă, confirmă dreptul reclamantei la acordarea acestora.
Nu poate fi primită nici susținerea pârâtului în sensul că, raportat la Decizia nr.14/18.02.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, cu privire la dreptul personalului auxiliar de specialitate din justiție și al funcționarilor publici de a beneficia de alocația de hrană sub forma tichetelor de masă, acordarea tichetelor de masă nu reprezintă o obligație a angajatorului, ci o posibilitate condiționată în mod exclusiv de bugetele de venituri și cheltuieli și de resursele financiare.
Se reține astfel că prin Decizia nr.14/18.02.2008, Înalta Curte a stabilit că tichetele de masă ,,nu reprezintă un drept, ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu aceasta destinație și acordarea lor a fost negociată prin contractele colective de munca.”
Or, în cazul de față se constată ca fiind îndeplinite aceste condiții: angajatorul a prevăzut în buget sume cu destinația tichete de masă, iar prin contractul colectiv de muncă angajatorul și-a asumat obligația de a acorda tichete de masă.
Pârâtul a susținut de asemenea imposibilitatea acordării contravalorii tichetelor de masă pe motiv că prevederile art.6 alin.5 din Legea nr.142/1998 interzic compensarea în bani a tichetelor de masă, susținere care de asemenea nu poate fi împărtășită de instanță.
Conform art.6 alin.5 din Legea nr.142/1998 prevede că ,,În cazul în care suma corespunzătoare produselor alimentare solicitate de salariat este mai mică decât valoarea nominală a tichetelor de masă pe suport hârtie, utilizarea acestora este considerată integrală. Se interzice acordarea unui rest de bani la tichetul de masă pe suport hârtie”, deci nu vizează situația de față.
În altă ordine de idei, în raport de prevederile art.5 din legea nr.142/1998 tichetele de masă se distribuie de către angajator lunar, în ultima decadă a fiecărei luni pentru luna următoare, corespunzător numărului de zile lucrătoare din luna pentru care se face distribuirea.
Având în vedere că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația constând în acordarea tichetelor de masă pe suport de hârtie, în condițiile prevederilor legale mai sus menționate, se impune plata contravalorii acestora dată fiind neexecutarea obligației contractuale de a achita alocația de hrană, ce determină răspunderea debitorului, răspundere ce se poate stabili în limitele contravalorii tichetelor de masă.
Instanța reține însă că pe parcursul judecății, reclamantei i s-au acordat tichetele de masă pentru perioada decembrie 2014 - martie 2015, după cum rezultă din tabelele lunare cu salariații ce au beneficiat de tichete de masă în această perioadă, semnate de reclamantă (filele 248-262 din dosar), astfel că cererea reclamantei cu privire la aceste pretenții a rămas fără obiect.
În consecință, se va obliga pârâtul să plătească reclamantei contravaloarea tichetelor de masă cuvenite pentru perioada aprilie 2015 - septembrie 2015, având în vedere că s-a solicitat contravaloarea tichetelor de masă din decembrie 2014 si până în prezent, însă, în raport cu data pronunțării instanței, luna septembrie este ultima lună pentru care este scadentă obligația de acordare a tichetelor de masă.
Cât privește plata orelor suplimentare efectuate în perioada iunie 2012-mai 2015, se reține netemeinicia acestui capăt de cerere, pentru următoarele considerente:
Timpul de muncă este definit de art.111 din Codul muncii ca fiind perioada în care salariatul prestează muncă, se află la dispoziția angajatorului și îndeplinește sarcinile de serviciu și atribuțiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil si/sau legislației în vigoare.
Potrivit art.112 din Codul muncii, pentru salariații angajați cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână.
Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art.112, este considerată muncă suplimentară(art.120 din Codul muncii).
În baza art.121 din Codul muncii, la solicitarea angajatorului, salariații pot efectua muncă suplimentară, cu respectarea prevederilor art.114 si 115 din Codul muncii.
Conform art.122 alin.1 din Codul muncii, munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia, în caz contrar munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia( art.123 alin.1 din Codul muncii).
Într-adevăr așa cum rezultă din adresa nr.4155/30.09.2015, în perioada iunie 2012 - mai 2015 reclamanta a efectuat 144 de ore suplimentare care nu au fost plătite sau compensate cu timp liber corespunzător (fila 75 din dosar).
Instanța nu poate face însă abstracție de faptul că reclamanta face parte din personalul bugetar, pentru care legiuitorul a interzis plata orelor suplimentare în perioada 2012 – 2015, prin actele normative anuale privind salarizarea personalului bugetar, după cum urmează:
Potrivit art.7 alin.1 din art.II al O.U.G. nr.80/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.283/2011:
,,(1) În anul 2012, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător,,.
Aceste prevederi s-au aplicat și în anul 2013, în baza dispozițiilor art.2 din O.U.G. nr.84/2012, conform cărora:
,,Prevederile art.7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art.11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013,,.
În anul 2014 interdicția plății orelor suplimentare pentru personalul bugetar s-a prevăzut la art.9 alin.1 din O.U.G. nr.103/2013:
,,În anul 2014, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător,,.
Aceleași dispoziții au fost prevăzute pentru anul 2015, la art.8 alin.1 din O.U.G. nr.83/2014:
,,În anul 2015, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător,,.
Prin urmare, în condițiile în care, în perioada iunie 2012 - mai 2015 a fost interzisă prin lege plata orelor suplimentare pentru salariații din sectorul bugetar, singura posibilitate de recompensare a orelor suplimentare a fost acordarea de timp liber corespunzător. Admiterea cererii reclamantei privind plata orelor suplimentare ar avea drept consecință modificarea prevederilor legale mai sus menționate, ceea ce nu poate fi permis.
Instanțelor judecătorești le revine misiunea de a realiza justiția, adică de a soluționa litigiile dintre subiectele de drept aplicând întocmai legea. Acestea nu au competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, neputându-se transforma în for legislativ pentru că în acest mod s-ar încălca principiul separației puterilor în stat.
Referitor la capetele de cerere privind contravaloarea alimentației de protecție, a materialelor igienico-sanitare și echipamentului de protecție pentru perioada iunie 2012-mai 2015, se reține că:
Potrivit art.13 lit.r din Legea nr.319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă:
,,In vederea asigurării condițiilor de securitate și sănătate în munca și pentru prevenirea accidentelor de munca și a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele obligații: r) sa asigure echipamente individuale de protecție;,,
La art.14 din aceeași lege se prevede că:
,,Alimentația de protecție se acordă în mod obligatoriu și gratuit de către angajatori persoanelor care lucrează în condiții de muncă ce impun acest lucru și se stabilește prin contractul colectiv de muncă si/sau contractul individual de muncă,,.
Conform art.15 din Legea nr.319/2006:
,,(1) Materialele igienico-sanitare se acordă în mod obligatoriu și gratuit de către angajatori.
(2) Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum și locurile de muncă ce impun acordarea acestora se stabilesc prin contractul colectiv de munca si/sau contractul individual de muncă,,.
Cu privire la alimentația de protecție, în anexa 4 pct.B din contractele colective de muncă din perioada 2012-2014, respectiv anexa 3 pct.B din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pârâte pe 2015 s-a stabilit că:
,,Alimentația de protecție se acordă în mod obligatoriu, conform Legii nr.319/2006, la:
- Laboratoarele de analize medicale și de cercetare în toate specialitățile: 1/2 1. lapte/ zi/persoană;
- Laboratoarele de anatomie patologică, morgi, prosecturi, laboratoare de medicină legală, de citologie, de radiologie: 1/2 l. lapte/zi/persoană.
- Stații de sterilizare:1/2 l. apă minerală/zi/persoană;
- Deratizare, dezinsecție, dezinfecție: 1/2 l. apă minerală/zi/persoană.
- Personal de întreținere și reparare instalații sanitare, vidanjare: 1/2 l. apă minerală/zi/persoană.
- Lucrători de curățenie, colectare material infecțios, rampă de gunoi, deșeuri medicale: 1/2 l. apă minerală/zi/persoană.
- Stație de neutralizare deșeuri medicale: 1/2 l. apă minerală/zi/persoană;
- Stație de clorinare: 1/2 l. apă minerală/zi/persoană.
- Laboratorul de analize fizico-chimice: 1/2 l. apă minerală/zi/persoană.
- Magazie centrală de materiale: 1/2 l. apă minerală/zi/persoană.
- Centrală termică: 1 l. apă minerală/zi/persoană".
Reclamanta a lucrat în perioada iunie 2012 - mai 2015 la C. Neonatologie, pe postul de asistent medical principal, astfel că nu se încadrează în categoriile de personal ce beneficiau de alimentație de protecție conform prevederilor contractuale mai sus arătate.
Referitor la materialele igienico-sanitare, în anexa 7 la contractele colective de muncă din perioada 2012-2014, respectiv anexa 6 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pârâte pe 2015 s-au prevăzut categoriile de materiale igienico-sanitare ce se acordă personalului unității, după cum urmează:
a) materiale igienico-sanitare ce se acordă întregului personal: săpun - l/lună/persoană, hârtie igienică - 1/lună/persoană, perii de unghii - 1/an/persoană;
b) substanțe dezinfectante de uz personal următorului personal (instalator sanitar; spălătoreasă; personalului de la stația de neutralizare deșeuri medicale; personalului de la rampa de gunoi; personalului de curățenie.
Prin aceleași anexe la contractelor colective de muncă s-a stabilit în ce constă echipamentul de protecție, și anume: ,,încălțăminte - 4/an, pantaloni - 5/an, fuste - 5/an, bluze - 5/an, halate de molton - sistem pavilionar, halate doc - 2/an, salopete doc - 2/an, pelerine de ploaie - l/an, cizme electroizolante - l/an, mănuși electroizolante - l/ani, calote - 3/an, mănuși și măști - după necesități, șorțuri - după necesități, cizme de cauciuc, cască de protecție - după necesități, ochelari de protecție - după necesități și centură de siguranță - după necesități,,.
Potrivit art.253 alin.1 din Codul muncii, angajatorul este obligat, în temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Raportat la aceste prevederi legale, răspunderea patrimonială a angajatorului se poate angaja așadar în situația în care s-a produs un prejudiciu salariatului prin neacordarea echipamentului de protecție și a materialelor igienico-sanitare, prejudiciu ce trebuie însă dovedit de salariat, atât în ceea ce privește existența, cât și întinderea sa.
Asigurarea salariaților cu echipament de protecție și materiale igienico-sanitare reprezintă o obligație în natură a angajatorului, iar neîndeplinirea acestei obligații nu poate atrage de plano obligația angajatorului de acordare a contravalorii echipamentului și materialelor igienico-sanitare.
În speță însă, reclamanta nu a dovedit existența unui prejudiciu, nefăcând dovada că a achiziționat din venituri proprii echipament de protecție și materiale igienico-sanitare. Aceeași ar fi fost situația și în cazul în care reclamanta ar fi beneficiat inclusiv de alimentație de protecție.
Într-adevăr în litigiile de muncăregula este aceea căsarcina probeirevine angajatorului, însă această obligațienu trebuie absolutizată și prin urmare în situația în care angajatul pretinde un drept în temeiul răspunderii patrimoniale, acesta la rândul lui trebuie să facă dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor pentru antrenarea unei astfel de răspunderi.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, se va admite în parte cererea, se va obliga pârâtul să plătească reclamantei contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei aprilie 2015 - septembrie 2015, se vor respinge capetele de cerere privind orele suplimentare, contravaloarea alimentelor de protecție, a materialelor igienico-sanitare, a echipamentului de protecție, precum și pretențiile privind contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada decembrie 2014 - martie 2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta I. M., CNP_, cu domiciliul procesual ales în Tg-J., ., județul Gorj, prin Sindicatul Sanitas Rovinari, în contradictoriu cu pârâtul S. Orășenesc”Sf.Ș.” Rovinari, cu sediul în Rovinari, . .
Obligă pârâtul să plătească reclamantei contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei aprilie 2015 - septembrie 2015.
Respinge capetele de cerere privind orele suplimentare, contravaloarea alimentelor de protecție, a materialelor igienico-sanitare, a echipamentului de protecție, precum și pretențiile privind contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada decembrie 2014 - martie 2015.
Sentință executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică, azi, 26.11.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, L. T. | Asistent judiciar, G. N. | Asistent judiciar, M. Ș. |
Grefier, L. M. B. |
M.Ș. 08 Decembrie 2015/TL/EX.4
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
