Obligaţie de a face. Sentința nr. 4821/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4821/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 26-11-2015 în dosarul nr. 4821/2015
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr.4821
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE N. C. B.
Asistent judiciar L. G.
Asistent judiciar D. C. P.
Grefier M. E.
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulată de reclamanta U. S. Libere din Învățământ Gorj pentru membrul de sindicat E. M. în contradictoriu cu pârâții C. Național ,,G. C.,,Motru și C. L. Motru, având ca obiect drepturi bănești - plata dobânzii legale.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța a invocat excepția perimării cererii de chemare în judecată, reținând cauza pentru soluționarea acestei excepții.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Secției de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului Gorj la data de 14.01.2015, sub nr._, reclamanta U. S. Libere din Învățământ Gorj pentru membrul de sindicat E. M. a chemat în judecată pârâții C. Național ,,G. C.,, Motru și C. L. Motru, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata dobânzii legale pentru sumele datorate în baza sentințelor nr.1519/2013 și nr.471/2014, pronunțate de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, respectiv dosarul nr._, pe ultimii trei ani anteriori introducerii prezentei cereri și până la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin sentințele de mai sus pârâții au fost obligați să plătească membrului de sindicat diferențele de drepturi salariale neacordate ca urmare a neaplicării Legii nr.221/2008, cuvenite pentru perioada 01.10._11, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A precizat că, deși sentințele mai sus menționate sunt irevocabile, nici până în prezent membrul de sindicat nu a beneficiat de plata drepturilor salariale acordate, fiind evident că s-a produs un prejudiciu de necontestat, prin faptul că a fost lipsită de folosul sumelor de bani cuvenite în plus, față de prejudiciul creat inițial în patrimoniul personal prin plata unor salarii sub nivelul celor reglementate prin Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008.
A invocat incidența dispozițiilor art.166 alin. (7) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată [fost art.161 alin. (7)], conform cărora „întârzierea nejustificata a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.", în condițiile în care, potrivit art.161 [fost art. 156], „salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor", precum si prevederile art.278 alin. (1) [fost art. 295 alin.(1)], conform căruia:„Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile."
A apreciat că și în privința daunelor interese datorate de unitate pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispozițiile Codului civil (Noul cod civil - Legea nr. 287/2009, republicată), și anume: art.1530 Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului
pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării)
obligației. art. 1531 (1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.(2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care
acesta este lipsit. La stabilirea prejudiciului se ține seama de reducerea unor cheltuieli
sau de evitarea unor pierderi de către creditor ca urmare a neexecutării obligației. (3)Creditorul are dreptul și la repararea prejudiciului nepatrimonial; art. 1535 (1) în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic. Dacă înainte de scadență debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență. Creditorul are dreptul, în plus, la daune-interese pentru orice prejudiciu suplimentar pe care l-a suferit din cauza neexecutării obligației.
A invocat dispozițiile art.2 din Ordonanța Guvernului nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale in domeniul bancar, potrivit cărora: „In cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea."Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 a abrogat O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, aprobată prin Legea nr. 356/2002, care stipula că „părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești" - art.1 - și că „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală" - art. 2.
A precizat, de asemenea, că daunele interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenței drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă, deoarece obligația legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contractul individual de muncă.
Reclamanta consideră că prin obligarea pârâților la acordarea dobânzii legale nu se ajunge la o dublă reparare a prejudiciului și la o îmbogățire fără just temei, deoarece dobânda legală are natură juridică diferită față de inflație și a invocat în acest sens Decizia nr.2/2013 a I.C.C.J., pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii.
În drept s-au invocat dispozițiile art.148 și art.197 Cod procedură civilă, art.156(în prezent art.161), art. 161 alin.7 (în prezent art.166 alin.7), art. 268 și art.295(în prezent art.278 alin. 1) din Codul muncii, art. 1 si art.2 din O.G. nr.9/2000, art.2 din O.G. nr.13/2011 și art.1530 și urm. Cod civil.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: sentința nr.5933/2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ *.
Legal citați, pârâții nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat la dezbateri.
Prin încheierea de ședință din 30.04.2015 judecarea cauzei a fost suspendata în baza dispozițiilor art.242 alin.1 Cod de procedură civilă, pentru neîndeplinirea obligației stabilite de instanță în sarcina reclamantei, dosarul fiind trecut în arhiva spre conservare.
Cauza a fost repusă pe rol din oficiu, la data de 09.11.2015, pentru discutarea perimării cererii, dispunându-se citarea părților pentru termenul de judecată din data de 26.11.2015.
Potrivit dispozițiilor art.416 alin.1 din Codul de procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 6 luni, iar, potrivit art.416 alin.2 din Codul de procedură civilă, termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.
Din verificarea actelor de la dosar rezulta că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 30.04.2015, iar, față de temeiul suspendării judecării cauzei, revenea reclamantei obligația de a solicita repunerea cauzei pe rol după îndeplinirea obligației stabilite în sarcina sa instanță, dar nu s-a realizat niciun act de procedură în acest sens, astfel că rămânerea în nelucrare a pricinii se datorează culpei reclamantei.
Văzând că nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării pricinii de mai mult de 6 luni, din culpa reclamantei, având în vedere și dispozițiile art.420 alin.1 Cod de procedură civilă, conform cărora perimarea se poate constata din oficiu sau la cererea părții interesate, instanța urmează să admită excepția perimării cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu, și să constate perimată cererea de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția perimării cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu.
Constată perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta U. S. Libere din Învățământ Gorj, cu sediul în Târgu-J., ., județul Gorj, pentru membrul de sindicat E. M., C.N.P._, cu domiciliul în Motru, ., ., . în contradictoriu cu pârâții C. Național ,,G. C.,, Motru, cu sediul în municipiul Motru, județul Gorj, și C. L. Motru, cu sediul în municipiul Motru, județul Gorj.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, ce se depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică, azi 26.11.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte,
C. N. B.
Asistent judiciar, Asistent judiciar,
D. C. P. L. G.
Grefier,
M. E.
Red.B.C.N.
Thred. M.E.
02.12.2015
6 exp.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 5081/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
