Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1027/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1027/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 1027/2015
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 1027/2015
Ședința publică de la 27 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar C. D.
Asistent judiciar I. L. F.
Grefier M. P.
Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul C. G. în contradictoriu cu pârâtele S.C. S. R. S.R.L. și S.C. S. R. S.R.L. - PUNCT DE LUCRU TG J., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat reclamantul personal și asistat avocat P. D., cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei, iar societatea pârâtă a fost reprezentată prin avocat Șomăcescu S., cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care s-a constatat că la dosarul cauzei s-a depus răspunsul solicitat expertului la obiecțiunile formulate la suplimentul la raportul de expertiză, un exemplar al acestuia fiind comunicat părților ce nu au solicitat acordarea unui nou termen pentru observarea acestuia.
Reclamantul a învederat instanței faptul că pentru anul 2012 s-au depus la dosar numai registrele ce evidențiau autoturismele salariaților și ale firmelor, fără a se depune și registrele pentru mașinile mari, motiv pentru care a solicitat ca societatea pârâtă să depună la dosarul cauzei aceste registre ce privesc autocamioanele. A menționat că pentru a se deplasa la serviciu, societatea le punea la dispoziție autoturisme de serviciu, astfel că autoturismele menționate în anul 2012 în registrul de intrare-ieșire erau cele care îi aduceau pe salariați la serviciu.
Față de cererea formulată de către apărătorul reclamantului, apărătorul societății pârâte a arătat că se opune și a solicitat respingerea acesteia.
Cu privire la cererea formulată de către apărătorul reclamantului, instanța a respins cererea ca nefiind pertinentă și concludentă în soluționarea cauzei, având în vedere faptul că la dosarul cauzei au fost deja depuse registrele de intrări/ieșiri pe anul 2012, iar în anexa la raportul de expertiză expertul a avut în vedere și această perioadă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța a acordat cuvântul pe fond părților.
Apărătorul reclamantului a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești pentru activitatea desfășurată în cursul anilor 2012 și 2013 în sumă totală de 6272 lei, conform raportului de expertiză urmând a se face aplicarea art.137 alineat 5 din codul muncii întrucât reclamantul are dreptul la dublul compensațiilor cuvenite pentru munca prestată sâmbăta și obligarea pârâtei la acordarea de daune morale în cuantum de 10.000 lei pentru afectarea stării de sănătate datorate activității neîntrerupte timp îndelungat. Totodată, apărătorul reclamantului a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul societății pârâte a solicitat admiterea în parte a cererii de chemare în judecată, obligarea pârâtei la plata sumei de 5406 lei conform raportului de expertiză și respingerea celui de-al doilea capăt de cerere privind daunele morale pentru motivele invocate prin întâmpinare, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr._ reclamantul C. G., în contradictoriu cu pârâtele S.C. S. R. S.R.L. și S.C. S. R. S.R.L. - PUNCT DE LUCRU TG J., a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești în cuantum de 26.200 lei pe care societatea le datorează pentru activitatea desfășurată în cursul anilor 2012 și 2013 și obligarea pârâtei la acordarea de daune morale în cuantum de 10.000 lei pentru afectarea stării de sănătate datorate activității neîntrerupte timp îndelungat.
Reclamantul a arătat că în cursul anilor 2012 și 2013 a încheiat cu societatea pârâtă contracte individuale de muncă pentru meseria de șofer autocamion, durata timpului de lucru fiind de 8 ore/zi, 40 ore/săptămână cu salariul de bază lunar brut de 1789 lei.
S-a precizat de către reclamant că pârâta l-a obligat să lucreze în realitate 12 ore/zi și în zilele de sâmbătă, iar pentru orele ce au depășit programul de lucru de 8 ore/zi și pentru zilele de sâmbătă nu a fost plătit.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile prevăzute de Legea nr.53/2003 (Codul muncii).
În dovedirea celor precizate mai sus, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, diagramele înregistrate de aparatul tahograf, contractele individuale de muncă încheiate cu pârâta pentru anii 2012 și 2013 și cartea de identitate.
La data de 04.07.2014 societatea pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
Pârâta a precizat că pretențiile reclamantului sunt nedovedite acesta fiind plătit pentru orele suplimentare efectuate, așa cum rezultă din statele de plată și situația centralizatoare.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea daunelor morale, societatea pârâtă a precizat faptul că prin prisma prevederilor legale, acest capăt de cerere este admisibil, însă aceste daune pot fi acordate doar în condițiile în care solicitantul probează prejudiciul moral suferit.
În speță reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata de daune morale, fără a preciza în ce constă prejudiciul moral suferit și fără a indica o probă pentru a dovedi legătura de cauzalitate.
În contextul în care, prin derogare de la regula generală constituită în dreptul muncii, dovada prejudiciului moral suferit de reclamant este în sarcina acestuia, acesta neaducând un minim de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale i-au fost afectate și nici nu a dovedit legătura de cauzalitate între prestarea orelor suplimentare și impactul acestei măsuri asupra lui.
Întâmpinarea nu a fost întemeiată în drept.
Instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și la solicitarea pârâtei a dispus efectuarea unei expertize de specialitate raportul de expertiză fiind întocmit în cauză de expert B. N. și depus la dosarul cauzei.
Analizând actele și înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța constată și reține următoarele :
În fapt, prin cererea ce face obiectul prezentei cauze, reclamantul C. G. a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei . la plata drepturilor bănești în cuantum de 26.200 lei pe care societatea le datorează pentru activitatea desfășurată în cursul anilor 2012 și 2013, reprezentând munca suplimentară și munca prestată în zilele de sâmbăta, precum și obligarea pârâtei la acordarea de daune morale în cuantum de 10.000 lei pentru afectarea stării de sănătate datorate activității neîntrerupte timp îndelungat.
Conform adeverinței nr.2518 din 19.12.2013 emisă de societatea pârâtă, contractelor individuale de muncă și actelor adiționale la acestea(filele 6-19 din dosar) reclamantul a desfășurat activitate în cadrul acestei societăți în următoarele perioade: 05.03._12, 28.03._12, 11.02._13.
În conformitate cu prevederile art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii, angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
Având în vedere obiectivele stabilite de către instanță, în baza actelor existente la dosar, respectiv foile de pontaj si statele de plată, expertul contabil desemnat în cauză a întocmit raportul de expertiză, stabilind că reclamantul a prestat activitate peste programul normal de lucru de 40 de ore pe săptămână, prestând această muncă și în zile de sâmbătă, fără a beneficia de toate drepturile bănești cuvenite pentru activitatea prestată.
În ceea ce privește regimul juridic al muncii suplimentare, prevederile art.120 din Codul muncii republicat, definesc munca suplimentara ca fiind munca prestată în afara duratei normale a timpului de lucru, prevăzute de art.112 din Codul muncii republicat, care este de 40 de ore pe săptămână.
De asemenea, conform art.123 din Codul muncii republicat, în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art.122 alin.1 din Codul muncii republicat, în următoarele 30 de zile, respectiv 60 de zile, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acestei.
La alin.2 al acelorași articole se prevede că sporul pentru munca suplimentară se stabilește prin negociere în cadrul contractului colectiv de muncă sau în cadrul contractului individual de muncă, însă nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
În ceea ce privește munca prestată în zilele de sâmbătă, în baza art.137 din Codul muncii republicat, salariații beneficiază de repaus săptămânal de 2 zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica. În situația în care cele 2 zile de repaus se acordă în alte zile, salariații beneficiază de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau prin contractul individual de muncă, conform prevederilor art.137 alin.2 si 3 din Codul muncii republicat.
În speță, la nivelul societății pârâte nu a fost încheiat un contract colectiv de muncă, nefiind depus la dosarul cauzei un astfel de înscris. Conform prevederilor de la pct.J alin.3 din contractele individuale de muncă ale reclamantului, orele suplimentare prestate în afara programului de lucru sau în zilele în care nu se lucrează ori în cele de sărbători legale se compensează cu ore libere plătite sau se plătesc cu un spor la salariu, conform contractului colectiv de muncă aplicabil sau Codului muncii.
Prin urmare, în condițiile în care la nivelul societății pârâte nu există un contract colectiv de muncă, pentru munca suplimentară reclamantul era îndreptățit la compensare prin ore libere plătite, iar, în situația in care nu i se acordau orele libere plătite munca suplimentară trebuia plătită prin adăugarea unui spor la salariu de 75%, corespunzător duratei acesteia, spor prevăzut la art.123 alineat 2 din codul muncii. Instanța apreciază că același spor se impune a fi acordat și pentru munca prestată în zilele de sâmbătă, aplicându-se prin analogie prevederile referitoare la munca suplimentară.
În speță, în urma expertizei judiciare în specialitatea contabilitate, fundamentată pe probele de la dosar, s-a constatat că, în mod repetat, reclamantul a prestat ore suplimentare peste durata normală precum și în zile de sâmbătă, pentru care nu a fost însă plătit în mod corespunzător, expertul procedând la recalcularea drepturilor salariale cuvenite pentru aceste ore. Astfel, a concluzionat expertul că pentru orele lucrate suplimentar peste durata normală a timpului de lucru și în zilele de sâmbătă pârâta are de achitat reclamantului o diferență de 5406 lei.
Aceste concluzii ale expertului se coroborează și cu celelalte probe din dosar. Se constată în acest sens că potrivit ștatelor de plată, reclamantului i-au fost calculate și plătite în anul 2012 un număr total de 395 ore suplimentare iar în anul 2013 un număr de 375 ore suplimentare. Cu ocazia interogatoriului luat din oficiu de instanță, reclamantul a recunoscut faptul că a primit drepturile salariale evidențiate în statele de plată, aspect dovedit de altfel și cu extrasele de cont de la filele 199-219 din dosar. De asemenea, expertul a avut în vedere la întocmirea suplimentului la raportul de expertiză și registrele de intrare-ieșire a autovehiculelor din unitate, fiind evidențiate pe baza acestora inclusiv orele rezultate ca fiind lucrate suplimentar și în zilele de sâmbăta în cursul anului 2012. Susținerea reclamantului că în anul 2012 erau evidențiate în respectivele registre doar autoturismele nu poate fi primită de instanță, fiind greu de crezut că societatea asigura angajaților autoturism de serviciu.
Instanța constată totodată atitudinea nesinceră a reclamantului, care la interogatoriul luat de către instanță a precizat că i s-au plătit aproximativ 100 ore suplimentare pe an, în condițiile în care așa cum s-a reținut mai sus acestuia i-au fost plătite 395 ore suplimentare în anul 2012 și 375 ore suplimentare în anul 2012. Reclamantul a precizat totodată că iarna intra în șomaj aproximativ 3-4 luni, susținere contrazisă de înscrisurile din dosar din care rezultă că reclamantul s-a angajat la . la data de 05.03.2012, neavând contract de muncă doar pentru perioada 22.12._13 și nefiind în șomaj.
În privința diagramelor tahograf, instanța reține că și acestea au fost avute în vedere de către expert la întocmirea raportului de expertiză. Pe fiecare dintre acestea este menționată data plecării și sosirii din cursă, numărul de kilometrii parcurși și localitatea în care a fost efectuat transportul, astfel că, raportat strict la aceste diagrame nu rezultă că reclamantul a lucrat zilnic 12 ore de luni până sâmbătă. Reclamantul a susținut tot cu ocazia interogatoriului că de regulă efectua două curse pe zi, însă datorită faptului că nu se încadrau pe diagrama tahograf cu două curse pe zi, de fiecare dată primea de la unitate o cerere cum că figura în concediu de odihnă pe ziua anterioară, aspect care nu a fost însă probat în cauză. Din aceste considerente instanța a apreciat că sunt relevante în cauză registrele de intrare-ieșire a autovehiculelor, registre care de asemenea au fost avute în vedere de expert la întocmirea suplimentului la raportul de expertiză.
Instanța nu va avea în vedere nici solicitarea apărătorului reclamantului de a se face aplicarea în cauză a prevederilor art.137 alineat 5 din codul muncii în privința orelor lucrate sâmbăta și în consecință să fie obligată pârâta la plata sumei de 6.272 lei cât a constatat expertul că i s-ar cuveni în astfel de condiții . Conform art.137 alineat 4 și 5 din codul muncii „(4)În situații de excepție zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăși 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de muncă și cu acordul sindicatului sau, după caz, al reprezentanților salariaților. (5) Salariații al căror repaus săptămânal se acordă în condițiile alin.4 au dreptul la dublul compensațiilor cuvenite potrivit art.123 alineat 2”. Prin urmare, pentru a putea beneficia de dublul compensațiilor pentru munca prestată sâmbăta, reclamantul trebuia să se regăsească în situația de excepție prevăzută la alienatul 4 al art.137 din codul muncii.
Or, în cauza de față nu a rezultat faptul că s-ar fi convenit ca zilele de repaus să fie acordate cumulat, neexistând nici o autorizare a inspectoratului teritorial de muncă și nici acordul sindicatului sau al reprezentanților sindicatului. De altfel, din probatoriul administrat a rezultat că reclamantul a lucrat doar în zile de sâmbătă, prestând un număr diferit de ore(mai mic de 12 ore cât a susținut reclamantul), aspect ce este evidențiat în anexa la raportul de expertiză de la fila 242 din dosar.
Cât privește capătul de cerere având ca obiect daunele morale, tribunalul reține că reclamantul și-a motivat această cerere pe faptul că i-ar fi fost afectată starea de sănătate datorită activității neîntrerupte timp îndelungat. Daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă existenței fizice a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei autorității, ci trebuie dovedite daunele morale suferite. Sub acest aspect, partea care solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta angajatorului. Cum în cauza dedusă judecății, aceste elemente ale răspunderii civile delictuale nu au fost dovedite, instanța va respinge capătul de cerere privind acordarea daunelor morale.
Față de considerentele de mai sus, tribunalul va admite în parte acțiunea și va obliga pârâta să plătească reclamantului reclamantului drepturile salariale cuvenite și neachitate în perioada 2012-2013 în sumă totală brută de 5406 lei constând în ore suplimentare și ore lucrate sâmbăta. Va respinge capătul de cerere privind daunele morale.
În baza art.453 alineat 1 cod procedură civilă va obliga pârâta la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat-parțial, având în vedere admiterea în parte a acțiunii și faptul că pârâta a achitat la rândul ei contravaloarea expertizei, expertiză care a profitat ambelor părți litigante.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de către reclamantul C. G., având CNP_, CU DOMICILIUL ÎN COMUNA Săcelu, ., județul Gorj și domiciliul procesual ales la Cabinet avocat P. D., cu sediul în Tg-J., . Tell, ., . Gorj, în contradictoriu cu pârâtele S.C. S. R. S.R.L., cu sediul în București, .. 38, sector 1 și S.C. S. R. S.R.L. - PUNCT DE LUCRU TG J., cu sediul în Tg-J., cartier Iezureni, județul Gorj.
Obligă pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite și neachitate în perioada 2012-2013 în sumă totală brută de 5406 lei constând în ore suplimentare și ore lucrate sâmbăta.
Respinge capătul de cerere privind daunele morale.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Februarie 2015.
Președinte, M. V. | Asistent judiciar, C. D. | Asistent judiciar, I. L. F. |
Grefier, M. P. |
Red. M.V.
4 ex. /18 Martie 2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
