Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 2033/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2033/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 7573/95/2014
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentinta Nr. 2033/2015
Ședința publică de la 30 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. T.
Asistent judiciar M. Ș.
Asistent judiciar C. D.
Grefier L. M. B.
Pe rol judecarea acțiunii formulată de reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat Menchenie G. pentru reclamantul C. I. și reprezentantul pârâtei ., consilier juridic Chisa D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, s-a acordat cuvântul părților prezente.
Avocat Menchenie G. pentru reclamantul C. I. a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și onorariu expert.
Consilier juridic Chisa D. pentru pârâtă a solicitat admiterea excepției invocate și pe fondul cauzei a lăsat soluția la aprecierea instanței.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în data de 02.10.2014, sub numărul_, reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâta ., a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite, respectiv: la plata drepturilor salariale cuvenite pentru munca suplimentară, pentru munca de noapte efectuată, precum și pentru zilele de sâmbătă și duminică și sărbătorile legale lucrate, pentru perioada 15.03._13, sume care să fie actualizate cu indicele de inflație, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat că, în ceea ce privește munca suplimentară, art.123 din Codul muncii republicat prevede că, în cazul în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art.122 alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia, sporul pentru munca suplimentară, acordat în condițiile prevăzute la alin. (1), stabilindu-se prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
În ceea ce privește munca de noapte, a arătat că, potrivit art.126 din Codul muncii republicat a reglementat precis și limitat modalitățile de recompensare astfel:
,,Salariații de noapte beneficiază:
a) fie de program de lucru redus cu o oră față de durata normală a zilei de muncă, pentru zilele în care efectuează cel puțin 3 ore de muncă de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază;
b) fie de un spor pentru munca prestată în timpul nopții de 25% din salariul de bază. dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puțin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru,,.
Referitor la munca prestată în zilele de sărbătoare legală, a menționat că art. 142 din Codul muncii precizează, de asemenea, precis și limitat, modul de recompensare al salariatului:
,,(1)Salariaților care lucrează în unitățile prevăzute la art. 140. precum și la locurile de muncă prevăzute la art. 141 li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile.
(2) În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariații beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.
În ceea ce privește munca prestată în zilele de sâmbătă și duminică, a arătat că acestea se compensează conform contractului colectiv de muncă unic la nivel național și art.137 si 138 din Codul muncii
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii 53/2003 (Codul muncii).
În dovedire s-au depus la dosarul cauzei cartea de identitate, contractul individual de muncă nr. 743/14.03.2011 și fluturași de salarii.
Pârâta S.C. C. P.S.G. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției extinctive în ceea ce privește acțiunea promovată de reclamantul C. I.. Astfel, reclamantul a fost angajata societății pârâte până la data de 26.02.2013, iar acțiunea a fost introdusă la data de 02.10.2014.
A mai arătat pârâta că aceste drepturi salariale pot fi solicitate doar pentru o perioadă de 3 ani, calculată de la data introducerii acțiunii, așadar poate fi luată în calcul doar perioada 02.10.2011– 26.02.2013.
Pârâta a invocat în susținerea excepției dispozițiile art. 171 alin. 1 și art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii care stipulează un termen de 3 ani pentru solicitările referitoare la drepturile salariale.
Pe fondul cauzei, în temeiul art.205 alin.2 lit.c și lit.d Cod procedură civilă, a solicitat respingerea acțiunea ca neîntemeiată.
Pârâta a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul decizia de încetare a raporturilor de muncă ale reclamantului.
De asemenea, prin încheierea de ședință din data de 26.03.2015, instanța a încuviințat proba cu expertiza tehnică de specialitate contabilă, numindu-se în cauză expert B. N..
La data de 29.04.2015 a fost depus raportul de expertiză. Părțile nu au formulat obiecțiuni.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 248 alin.1 Cod de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond, care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În consecință, va analiza cu precădere excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocata de pârâtă.
Potrivit art.166 din Codul muncii (în forma în vigoare până la data de 30 aprilie 2011), respectiv art. 171 din Codul muncii republicat, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum si cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata drepturilor salariale se prescrie in termen de 3 ani de la data de la care drepturile erau datorate. Aceeași regulă privind prescripția dreptului la acțiune in cazul solicitării unor drepturi salariale este prevăzută de art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii in forma in vigoare până la data de 30 aprilie 2011, respectiv art.268 alin.1 lit.c din Codul muncii republicat.
Astfel, în ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 15.03._11, instanța reține că dreptul material la acțiune este prescris, raportat la prevederile art. 171 alin. 1 Codul muncii.
Pe fond, reclamantul C. I. a fost angajat al pârâtei S.C. C. P. S.R.L., pe postul de agent securitate până la data de 26.03.2015, astfel cum rezultă din decizia nr. 516/25.02.2013 privind încetarea contractului individual de muncă.
Prin cererea ce face obiectul prezentei cauze, reclamantul solicită obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite si neacordate pentru: munca suplimentară, munca de noapte, munca prestată în zilele de sâmbăta și duminica și sărbători legale pentru perioada 15.03._13.
În conformitate cu prevederile art.40 alin.2 lit. c din Codul muncii republicat, angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
În ceea ce privește regimul juridic al muncii suplimentare, prevederile art.117 din Codul muncii republicat definesc munca suplimentara ca fiind munca prestată în afara duratei normale a timpului de lucru prevăzute de art.112 din Codul muncii republicat, care este de 40 de ore pe săptămână.
Potrivit art.123 alin.1 din Codul muncii republicat, în cazul în care compensarea muncii suplimentare prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art.122 alin1 Codul muncii republicat (în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia) munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.
La alin.2 al aceluiași articol se prevede că sporul pentru munca suplimentară se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau în cadrul contractului individual de muncă, și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
Conform prevederii de la lit. J pct.3 din contractul individual de muncă încheiat între părți, orele suplimentare prestate în afara programului de lucru se compensează cu ore libere plătite sau se plătesc cu un spor la salariu, conform contractului colectiv de muncă aplicabil sau Codului muncii.
Prin urmare, pentru munca suplimentară reclamantul era îndreptățit la compensare prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia, iar, în situația in care nu i se acordau orele libere plătite, munca suplimentară trebuia plătită prin adăugarea unui spor la salariu de 75%, corespunzător duratei acesteia.
În urma expertizei judiciare în specialitatea contabilitate, fundamentată pe probele de la dosar, respectiv contractul individual de muncă încheiat intre părți și actelor adiționale la acesta, foile de pontaj si statele de plata, conform raportul de expertiză, reclamantul a prestat în perioada 01.10.2011 – 26.02.2013, 490 ore suplimentare, astfel, drepturile salariale cuvenite reclamantului pentru cele 490 ore suplimentare sunt în sumă netă actualizată de 3564 lei din care s-a scăzut suma de 1823 lei, sumă ce a fost plătită reclamantului, rezultând o sumă brută de 1741 lei.
În ceea ce privește munca de noapte, potrivit art.125 din Codul muncii republicat, pentru munca prestată între orele 22.00 – 6.00 salariații beneficiază fie de program de lucru redus cu 1 oră față de durata de lucru a zilei pentru zilele în care se efectuează cel puțin 3 ore de noapte, fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază, fie de un spor la salariu de minim 25% din salariul de bază, daca timpul astfel lucrat reprezintă cel puțin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru, după cum prevede art.126 lit.a și b din Codul muncii republicat.
În contractele colective de muncă încheiate la nivelul societății pârâte, valabile în perioada în litigiu, nu s-au prevăzut dispoziții care să stabilească un cuantum al sporului de noapte mai mare decât cel prevăzut de art.125 din Codul muncii republicat.
Conform constatărilor expertului, în perioada 01.10.2011 – 26.02.2013, reclamantului i de cuvin drepturi salariale în sumă brută de 338 lei.
În ceea ce privește munca prestată în zilele de sâmbătă și duminică, în baza art.137 din Codul muncii republicat, salariații beneficiază de repaus săptămânal de 2 zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica. În situația în care cele 2 zile de repaus se acordă în alte zile, salariații beneficiază de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau prin contractul individual de muncă, conform prevederilor art.137 alin.2 si 3 din Codul muncii republicat.
Potrivit art.137 alin.4 și 5 din Codul muncii republicat, în situații de excepție zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăși 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de muncă si cu acordul sindicatului, sau, după caz, al reprezentanților salariaților, salariații având dreptul la dublul compensațiilor cuvenite potrivit art.123 alin.2 din Codul muncii.
În privința orelor lucrate în zilele de sâmbăta și duminica, expertul a constatat că reclamantul a prestat, în perioada 01.10.2011 – 26.02.2013 un număr de 756 ore, conform raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă că drepturile salariale aferente orelor prestate în zilele de repaus săptămânal, neplătite sunt în sumă brută de 2335 lei.
Pentru muncă prestată în zilele de sărbătoare legală, potrivit prevederilor art.142 din Codul muncii republicat, salariaților care lucrează la unitățile și în locurile de muncă prevăzute la art.140 și art.141 din Codul muncii republicat, li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile, iar, în cazul în care din motive justificate nu se acordă zile libere, salariații beneficiază de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru. La unitățile în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită specificului activității, cum este si cazul angajatorului reclamantei, se lucrează și în zilele de sărbătoare legală.
În raportul de expertiză contabilă s-a reținut că reclamantul a efectuat, în perioada 01.10.2011 – 26.02.2013, 84 de ore în zilele de sărbătoare legală, iar în urma calculului efectuat de expert, drepturile salariale aferente celor 84 ore efectuate de reclamantă în zilele de sărbători legale sunt în sumă brută de 364 lei.
Pentru orele efectuate pe timpul nopții, reclamantului i se cuvine suma brută de 364 lei.
Actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație, solicitată de reclamant, este necesară pentru repararea prejudiciului cauzat prin deprecierea valorii drepturilor bănești datorită devalorizării monedei naționale ca urmare a inflației, față de prevederile art.166 alin.4 din Codul muncii republicat, motiv pentru care instanța a dispus actualizarea drepturilor salariale prin raportul de expertiză.
În consecință, va fi obligată pârâta . la plata către reclamantul C. I. a drepturilor salariale cuvenite și neachitate în sumă netă actualizată până la data efectuarii expertizei, de 3501 lei, pentru muncă suplimentară, muncă prestată în perioada repausului săptămânal, muncă prestată în perioada sărbătorilor legale, muncă prestată pe timp de noapte, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data platii efective.
În baza art.453 alin.1 din Codul de procedură civilă, instanța va obliga pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.300 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat și onorariul de expertiză, ce au fost suportate de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la actiune invocată de cătrepârâtâ pentru perioada 15.03._11 și în consecință respinge acțiunea pentru această perioadă.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul C. I. CNP_, cu domiciliul în comuna Logrești, ., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în C., ..10, județul D...
Obligă pârâta . la plata către reclamant a drepturilor salariale cuvenite și neachitate pe perioada 01.10.2011 – 26.02.2013, reprezentând muncă suplimentară, muncă prestată în perioada sărbătorilor legale și sâmbete și duminici, muncă prestată pe timp de noapte, în sumă totală netă de 3501 lei, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective..
Obligă pârâta . la plata către reclamant a sumei de 1300 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert și onorariu avocat.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunal Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 30.04.2015 la Tribunalul Gorj.
Președinte, L. T. | Asistent judiciar, M. Ș. | Asistent judiciar, C. D. |
Grefier, L. M. B. |
M.Ș. 20 Mai 2015/ex.4
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2000/2015. Tribunalul GORJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
