Acţiune în constatare. Sentința nr. 1002/2014. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1002/2014 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 849/98/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA-SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 1002/2014
Ședința publică de la 21 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R.
Asistent Judiciar S. A.
Asistent Judiciar A. L.
Grefier Enuța D.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamanta M. VICTORIȚA în contradictoriu cu pârâta D. DE A. PARTICULARE CRONOS AL S.C. TIPOGRAFIA S.A., având ca obiect, acțiune în constatare GRUPĂ MUNCĂ
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta, lipsind pârâta.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual și procedura de citare, precum și faptul că pârâta a înaintat la dosar cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, după care.
Potrivit art. 131 alin. 1 NCPC, tribunalul, verificând din oficiu competența, constată că, în raport de dispozițiile art. 95 pct.1 și 4 NCPC cu trimitere la art. 269 din Codul muncii, este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Întrebat de instanță reclamanta arată că nu mai au alte probe de solicitat, toate înscrisurile de care înțeleg să se folosească în susținerea, aflându-se deja la dosar. Este de acord ca dezbaterea fondului să aibă loc în această zi.
Reclamanta înaintează la dosarul cauzei copie de pe carnetul de muncă al martorului P. V..
În temeiul art. 254-258 din Noul Cod de procedură civilă, instanța încuviințează pentru reclamantă probele,, proba cu înscrisuri și martori, considerându-le admisibile, legale și utile cauzei și ia act că înscrisurile sunt depuse la dosarul cauzei.
Potrivit art. 321 Noul Cod de procedură civilă, sunt audiați martorii declarațiile fiind consemnate, citite, semnate și atașate la dosarul cauzei.
Instanța ia act că nu mai sunt alte cereri și nu s-au ridicat excepții, și nemaifiind probe de propus și dovezi de administrat, motiv pentru care nu se mai face în cauză aplicarea dispozițiilor art. 238 din Noul Cod de procedură civilă.
În temeiul art.244 Noul Cod procedură civilă, instanța ia act că reclamanta este de acord ca dezbaterea fondului să aibă loc în aceeași zi, face în cauză aplicarea dispozițiilor art. 244 alin. 3 și 4 din Noul Cod de procedură civilă, în sensul că constată încheiată cercetarea judecătorească, fixează termen pentru soluționarea pe fond a cauzei tot astăzi și considerându-se lămurit, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Pe fondul cauzei, reclamanta solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată și motivată pe larg în cuprinsul cererii introductive. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, considerându-se lămurită, în baza art. 394 Noul Cod de procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
După deliberare,
INSTANȚA
Cu privire la litigiul de muncă de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.03.2014 sub nr. unic de dosar_ reclamanta M. VICTORIȚA, domiciliată în Slobozia, ., .. C, etaj 1, ., a chemat în judecată pârâta . sediul în localitatea Slobozia, ., județul Ialomița, (deținător al fondului arhivistic al . lichidată), pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză instanța să oblige pârâta „să-i reconstituie drepturile de grupa II de muncă pentru pensie”.
In motivarea cererii sale, reclamanta arată activitatea desfășurată de acesta în intervalele 14.09._84, 01.07._88, 01.03._93, 10.01._00, 01.05._01 ca tehnician, principal, șef compartiment aprovizionare se încadrează în grupa a II - a de muncă în procent de 100 %, conform Ordinului 50/1990, art. 3 și HG nr. 1223/20.11.1990.
În dovedire: acte, martori și interogatoriu pârâtei.
În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile Legii nr. 19/2000 și Ordinul MMFES nr. 590/ 15.09.2008.
Cererea este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 270 din Codul Muncii.
Legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare în termenul legal prevăzut de art. 201 alin. 1 Cod pr. Civilă, dar a depus precizări în cauză, fila 22 în sensul că a preluat fondul arhivistic de la . lichidată (fosta ICM Ialomița), dar nu a găsit documente care să dovedească grupele de muncă ale nici unuia dintre salariați care și-au desfășurat activitatea în cadrul acestei societăți.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Reclamanta M. VICTORIȚA în perioada cuprinsă în intervalele 14.09._84, 01.07._88, 01.03._93, 10.01._00, 01.05._01 și-a desfășurat activitatea în meseria de tehnician, principal, șef compartiment aprovizionare în cadrul Întreprinderii Construcții Montaj Ialomița, ulterior devenită . cum reiese din carnetul de muncă al reclamantei aflat la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, filele 5-19.
Audiați în cauză, martorii P. V. și Sărăcăceanu C. au declarat că au fost colegi cu reclamanta, din 1977 până în 1994, la ICMI, ulterior SACO SA, martorii având cunoștință că în primii ani de muncă reclamanta lucra ca tehnician pe șantier, iar după reorganizare ca tehnician la serviciul de aprovizionare cu materiale de construcție și instalații.
Reclamanta executa măsurători zilnic pe șantier, aproximativ 10- 12 ore, indiferent de anotimp, uneori la temperaturi extreme și mari înălțimi, întocmea devize pentru lucrările de șantier chiar la punctele de lucru. Activitatea reclamantei se desfășura pe șantier în condiții grele de muncă, cu pulberi diverse, în special de ciment, balastru, nisip ce pot afecta sănătatea oricărei persoane. În timpul deplasării pe șantier, existând conducte de apă, șanțuri de canalizare, etc, permanent exista riscul producerii unui accident. Martorii, care și-au desfășurat activitatea profesională în aceleași condiții de lucru precum reclamanta, au susținut că, la momentul respectiv, femeile nu prestau activitate profesională pe șantier decât în mod excepțional, motiv pentru care, în nenumărate rânduri, reclamanta a fost supusă stigmatizării majorității colegilor care erau de sex masculin.
Martorii au relatat despre existența accidentelor profesionale, unele chiar mortale (un angajat a căzut din targa macaralei care s-a desprins accidental, alt deces survenind ca urmare a surpării unui mal).
Activitatea profesională a martorilor desfășurată pe șantier a fost încadrată în grupa II de muncă fie de către unitatea angajatoare, prin mențiuni în carnetul de muncă. În acest sens, reclamanta a depus, în copie xerox, la dosarul cauzei carnetul de muncă al martorului P. V., la fila 38 menționându-se perioadele lucrate de acest martor, pe șantier, în grupa II de muncă.
Potrivit art. 160 alin. 5 din Legea nr. 19/2000 :,, Dovada vechimii în muncă, (..), se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege, pe baza cărora se poate stabili că s-a achitat contribuția de asigurări sociale.”
Potrivit Anexei 2 din Ordinul nr. 50/1990 personalul care ocupă meseriile și funcțiile prevăzute la poziția 160, respectiv personalul de la locurile de muncă sau activitățile cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase, cu temperaturi scăzute sau ridicate, în mediu cu pulberi diverse (…) în întreprinderile din industria materialelor de construcții (…), executarea de construcții metalice, cum sunt și cele ocupate de reclamant, beneficiază de încadrare în grupa a II-a de muncă, de la data la care au lucrat în funcțiile respective.
De asemenea, potrivit art. 1 din H.G. nr. 1233/20.11.1990:,, Personalul care este în activitate și care a lucrat la locurile de munca sau activitățile cu condiții de munca nocive, grele sau periculoase de pe șantierele de construcții-montaj, grupurile de șantiere și întreprinderile - șantier, inclusiv unitățile de deservire ale acestora: bazele de producție, depozitele, laboratoarele, unitățile de mecanizare se încadrează în grupa a II-a de munca în vederea pensionarii, pentru întreaga perioada efectiv lucrată după 18 martie 1969.”
Deși Ordinul 50/1990 și Ordinul 125/1990 au fost abrogate, criteriile ce au condus la încadrarea unor activități în grupa I și II de muncă au rămas identice.
Potrivit art. 17 din Legea nr. 263 din 16 decembrie 2010 privind sistemul unitar de pensii publice publicată în: Monitorul Oficial nr. 852 din 20 decembrie 2010, în vigoare de la 1 ianuarie 2011 „ (1) Constituie stagiu de cotizare și perioada suplimentară la vechimea în muncă sau la vechimea în serviciu acordată în baza legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 pentru perioadele realizate în grupa I, a II-a, respectiv în condiții deosebite, condiții speciale și alte condiții, în cazul persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c).
Art. 100 din același act normativ prevede în sensul că persoanele care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în grupele I și a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, cele care au desfășurat activități în locuri de muncă încadrate în condiții deosebite, condiții speciale sau alte condiții de muncă, potrivit legii, beneficiază de majorarea punctajelor lunare realizate în perioadele respective”, iar potrivit art. 169 alin. (6) prevederile art. 100 lit. a), referitoare la majorarea punctajului pentru perioadele realizate în condiții deosebite de muncă după data de 1 aprilie 2001, se aplică și persoanelor înscrise la pensie anterior intrării în vigoare a prezentei legi.
Prin urmare, legea cadru privind pensiile publice garantează majorarea punctajelor lunare persoanelor înscrise la pensie anterior intrării în vigoare a acestei legi care și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în condiții deosebite, condiții speciale sau alte condiții de muncă, potrivit legii, adică potrivit actelor normative abrogate expres de Legea nr. 263/2010: Legea nr. 226/7 iunie 2006, privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, HG nr. 1025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale.
Faptul că dispozițiile HG nr. 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite cu modificările și completările ulterioare, ultima prin HG nr. 1349 din 23 decembrie 2010 în vigoare de la data de 1 ianuarie 2011 reglementează procedura de reînnoire a avizelor, este evident că pentru reînnoirea avizelor pentru condiții speciale se vor avea în vedere criteriile legale de încadrare în condiții speciale din actele normative abrogate anterior menționate.
În Anexa 3 din același act normativ cadru unde sunt menționate UNITĂȚILE care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 182 din Legea pensiilor nr. 263/2010, angajatorii, persoane fizice și juridice, sunt obligați să pună la dispoziția CNPP, a caselor teritoriale de pensii și a caselor de pensii sectoriale, după caz, datele și documentele necesare întocmirii evidențelor privind stagiul de cotizare.
Instanța mai reține că Decretul-lege nr. 68/1990, pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, a prevăzut la ART. 2 alin. 2 următoarele: “ Locurile de muncă și activitățile care se încadrează în grupele I și II de muncă, potrivit prevederilor prezentului articol, vor fi precizate, la propunerea ministerelor, de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii, în termen de 30 de zile de la data emiterii prezentului decret-lege”.
În aplicarea acestui Decret-lege nr. 68/1990, a fost adoptat inițial Ordinul nr. 50/1990, pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionarii, Ordin care a împărțit locurile de muncă în doua, anexa I –grupa I și anexa II –grupa II de muncă.
Potrivit art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 “. Beneficiază de încadrarea în grupele I și II de munca, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2. Ordinul nr. 50/1990, Comun al Ministerului Muncii și Ocrotirilor Sociale și Ministerului Sănătății, publicat în Monitorul Oficial nr. 38/20.03.1990, care cuprindea doar 75 de poziții la anexa 1, a fost ulterior, în baza adoptării Decretului-lege nr.68/1990, completat de Ordinul Comun al Ministerului Muncii și Ocrotirilor Sociale și Ministerului Sănătății nr. 100/9.04.1990 publicat în Colecția Lumina Lex, astfel încât cuprindea la anexa 1 completări până la poziția nr.81.
Ordinul nr. 50/1990, intrat în vigoare la 20.03.1990, a prevăzut la art. 13 că acest Ordin se aplică retroactiv începând din anul 1969 (13. Perioada lucrată după data de 18.03.1969 până în prezent și în continuare se încadrează în grupele I și II de munca în conformitate cu prevederile prezentului ordin ce înlocuiește ordinele nr. 59/1969, 105/1976 și 210/1977 ale ministrului muncii și ministrului sănătății, care își încetează aplicabilitatea.).
Apoi, Ordinul nr. 125/5.05.1990,Comun al Ministerului Muncii și Ocrotirilor Sociale și Ministerului Sănătății, publicat în programul informatic Lex2000, practic completa Ordinul nr. 50/1990, Comun al Ministerului Muncii și Ocrotirilor Sociale și Ministerului Sănătății, publicat în Monitorul Oficial nr. 38/20.03.1990, a prevăzut de asemenea o anexă nr. 1, cu poziții de la 1 la 44, și era aplicabil, așa cum prevedea, doar pentru perioada lucrată după 1.03.1990.
În același timp se retine că decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale și decizia Nr. 258/20.09.2004, a ICCJ, făcuseră deja o . clarificări în domeniu. Astfel, în decizia Nr. 258/20.09.2004, a ICCJ, s-au clarificat următoarele aspecte: „În adevăr, prin nota nr. 1974 din 26 august 1999 a Ministerului Muncii și Protecției Sociale, invocată în sprijinul recursului declarat de pârâtă, s-a prevăzut că beneficiază de dispozițiile deciziei Curții Constituționale nr. 87 din 26 iulie 1999 doar persoanele care, la data de 1 februarie 1990 (inclusiv) aveau calitatea de pensionari și care și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă, care, potrivit reglementărilor existente până în anul 1990, erau prevăzute să fie încadrate în grupele I sau II de muncă, menționându-se că aceste precizări se regăsesc în Ordinul nr. 50, în forma inițială, publicat în Monitorul Oficial nr. 38 din 20 martie 1990. Dar, este de observat că Ordinului comun nr. 50/1990 i s-au adus mai multe modificări, făcând corp comun cu acest act normativ, potrivit cărora a devenit aplicabil și altor categorii de activități și funcții, între care și cele prestate de reclamantă.
Or, acestei reglementări unice, cu efect global, astfel cum a fost dată prin succesivele modificări și precizări aduse ordinului în discuție, nu i se poate restrânge aplicarea, numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior. O atare interpretare se impune cu atât mai mult, cu cât forma dobândită de ordinul respectiv, prin completările și modificările ulterioare, a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente. De aceea, a accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări sau completări, ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat”, iar prin decizia Nr.87/1999 a Curții Constituționale s-au stabilit următoarele: „dispozițiile art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului sunt neconstituționale în măsura în care se aplică numai persoanelor de la locurile de muncă și activitățile care, potrivit reglementărilor existente până în anul 1969 și după aceea, erau prevăzute să fie încadrate în grupele I și II de muncă, nu și celor care au fost încadrate în asemenea locuri de muncă sau activități anterior datei intrării în vigoare a actului normativ respectiv”, “Dispozițiile art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990, referindu-se la -personalul de la locurile de muncă și activitățile-pentru perioade anterioare datei intrării lor în vigoare, recunosc doar beneficiul unor drepturi cuvenite și câștigate anterior, ale căror efecte sau valorificare, însă, se face ulterior. Sub acest aspect, apare discriminatorie recunoașterea beneficiului drepturilor respective doar în favoarea persoanelor care sunt încă în activitate la locuri de muncă sau în activități caracterizate prin condiții deosebite, nu și în favoarea celor care anterior au lucrat în aceleași condiții, dar înainte de . Decretului-lege nr. 68/1990, au încetat raporturile lor de muncă, prin pensionare sau din alte motive, ori s-au încadrat la locuri de muncă care nu mai au același caracter. Acest tratament juridic diferențiat încalcă principiul egalității înscris în art. 16 alin. (1) din Constituție. Persoanele în privința cărora se examinează aplicabilitatea dispozițiilor art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990 se găsesc în situații diferite doar sub aspectul statutului lor social - de persoane încadrate la locuri de muncă sau în activități având condiții deosebite, de persoane încadrate la alte locuri de muncă sau în alte activități, ori de persoane care nu s-au mai încadrat în muncă din diverse motive - și toate acestea văzute la o dată exactă, aceea a intrării în vigoare a actului normativ respectiv. Or, în măsura în care textul de lege criticat reglementează beneficiul și posibilitatea valorificării unor drepturi cuvenite și câștigate în perioade când toate aceste categorii de persoane au lucrat în aceleași condiții, este evident că, sub acest aspect, ele se află într-o situație identică, ceea ce impune și tratament juridic identic”.
Prin urmare, în raport de aceste considerente, cererea formulată de reclamanta M. VICTORIȚA împotriva pârâtei . fondului arhivistic al unității de construcții unde a lucrat reclamanta, apare ca fiind întemeiată, urmând a fi admisă.
Coroborând întreg materialul probator aflat la dosarul cauzei și având în vedere dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul privește ca întemeiată cererea formulată de reclamanta M. VICTORIȚA și constată că perioada cuprinsă în intervalele 14.09._84, 01.07._88, 01.03._93, 10.01._00, 01.05._01 în care reclamanta și-a desfășurat activitatea pe șantier de construcție în meseria de tehnician, principal, șef compartiment aprovizionare, se încadrează în procent de 100% din timpul lucrat, în grupa a II-a de muncă.
In temeiul art. 36 din Regulamentul de Ordine interioara al instanțelor judecătorești opinia asistenților judiciari este concordanta cu soluția si considerentele expuse in motivarea prezentei hotărâri.
Văzând și dispozițiile art. 456 coroborat cu art. 466 și următoarele Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite ca fiind întemeiată cererea formulată de reclamanta M. VICTORIȚA, domiciliată în Slobozia, ., .. C, etaj 1, ., în contradictoriu cu .> cu sediul în localitatea Slobozia, ., județul Ialomița.
Constată că activitatea desfășurată de reclamantă în perioada cuprinsă în intervalele 14.09._84, 01.07._88, 01.03._93, 10.01._00, 01.05._01 ca tehnician principal, șef compartiment aprovizionare se încadrează în grupa a II - a de muncă în procent de 100 % din timpul efectiv lucrat.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Tribunalul Ialomița.
Dată și citită în ședință publică, azi 21.05.2014.
Președinte, D. R. | Asistent Judiciar, S. A. | Asistent Judiciar, A. L. |
Grefier, Enuța D. |
Red./tehnored.R.D.
4 ex/18.06.2014
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2330/2014. Tribunalul... | Îndreptare eroare materială. Sentința nr. 2248/2014.... → |
|---|
