Completare carnet de muncă. Decizia nr. 792/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 792/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 1493/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 22 Mai 2014
PREȘEDINTE – D. I.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – D. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 792/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind contestația în anulare formulată de către I. Jănița intimat fiind G. Școlar P. C. Țibănești, având ca obiect completare carnet de muncă completare carnet de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 09 mai 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a se depune note de concluzii scrise, la solicitarea mandatarului contestatoarei, s-a amânat pronunțarea pentru 16 mai 2014 și apoi pentru azi când,
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare:
Prin decizia civilă685/12.03.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, a fost respins recursul formulat de I. Jenița împotriva sentinței civile nr. 3460/ 05.03.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință ce a fost menținută.
Tribunalul a constatat că prin sentința civilă nr. 1460 din 05.03.2010 pronunțată de Judecătoria Iași s-a respins acțiunea privind rectificare și completare carnet de muncă, formulată de reclamanta I. JĂNIȚA contradictoriu cu pârâtul G. ȘCOLAR „P. P. C.” Țibănești,
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut:
Prin sentința civilă nr. 5523/5.05.2008, Judecătoria Iași a admis deja cererea reclamantei privind completarea carnetului său de muncă, ținând seama de orice modificare legală ori judiciară ulterioară, obligând pârâtul să îi elibereze și originalul acestui act.
În decizia de casare, instanța de control nu a precizat care sunt rectificările pe care le-a solicitat reclamanta și în legătură cu care instanța de fond nu s-a pronunțat. Acest lucru nici nu ar fi fost posibil, din moment ce reclamanta însăși nu a făcut aceste precizări – a se vedea acțiunea introductivă – ea susținând explicit doar necompletarea carnetului de muncă cu unele drepturi bănești, obținute pe cale judecătorească.
Cum rectificarea presupune îndreptarea unei erori – în speță putând fi vorba de perioade de angajare de funcții sau de venituri – instanța constată că reclamanta nu a invocat asemenea erori ci numai lipsa mențiunilor privind drepturile salariale câștigate prin hotărâri judecătorești (acțiune).
Pârâtul însă a făcut dovada completării la zi cu solicitările legale ale reclamantei, depunând la dosar copia carnetului de muncă astfel completat.
Cu privire la cererile de amânare a judecării cauzei, instanța constată că reclamanta nu a fost reprezentată în rejudecare la termenele din 3.04.2009, 15.05.2009, 12.06.2009, depunând însă la dosar memorii cu solicitări privind emiterea unor adrese către Casa Județeană de Pensii, către D.M.P.S. și câtre pârât.
Toate cererile reclamantei au fost admise de instanță, iar instituțiile către care au fost emise aceste adrese, au comunicat la dosar relațiile solicitate.
Reclamanta și-a exercitat astfel dreptul la apărare, relațiile pe care le-a solicitat fiind probe ce nu i-au fost la îndemână, în contextul istoricului litigios dintre ea și pârât.
În același timp însă reclamanta este obligată, ca orice parte litigantă, să își exercite drepturile procedurale cu bună credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute acestea de lege, conform prescripției din art. 723 din Codul de procedură civilă.
Or, la data de 24.02.2010, când reclamanta a depus cerere de amânare a cauzei, prin registratura instanței, la dosar se aflau deja depuse încă din 2.02.2010, relațiile solicitate de la Casa Județeană de Pensii și de la G. Școlar pârât, astfel că la acea dată ea avea posibilitatea să depună concluzii scrise, cu privire la acțiunea sa.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta I. Jănița, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Se arată în motivele de recurs că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea reclamantei.
Instanța de fond a încălcat dreptul la apărare al reclamantei întrucât judecata s-a făcut în lipsa acesteia deși a formulat cerere de amânare pentru termenul din 26.02.2010. și nu s-a acordat posibilitatea acesteia de a lua cunoștință de înscrisurile depuse la dosarul cauzei de pârât la 22.02.2010.
De asemenea, s-a încălcat principiul contradictorialității întrucât la data de 26.02.2010 instanța a procedat la soluționarea cauzei în lipsa părților, încălcând și dreptul la apărare al reclamantei, care nu s-a putut apăra împotriva înscrisurilor depuse de pârât și nici să pună în discuția contradictorie a părților nelegalitatea probelor.
Instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind anularea duplicatului carnetului de muncă, cerere aflată la fila 101 dosar.
Solicită recurenta admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței pronunțate de Judecătoria Iași, anularea duplicatului carnetului de muncă, obligarea pârâtului să publice în monitorul Oficial pierderea carnetului de muncă și să elibereze duplicatul completat conform dispozițiilor legale.
Cauza a fost suspendată la data de 21.07.2012 pentru lipsa părților, fiind repusă pe rol la data de 23.11.2011.
Examinând actele și lucrările dosarului, raportat la motivele de recurs invocate, probatoriul administrat în cauză și dispozițiile legale aplicabile, tribunalul a constatat că recursul este nefundat.
Judecătoria Iași a fost investită cu soluționarea cererii formulate de reclamanta I. Jenița, prin procurator I. A. cu soluționarea cererii privind rectificarea carnetului de muncă, așa cum rezultă din decizia de casare nr. 2402 din 24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, nici prin cererea de chemare în judecată nici prin precizările depuse ulterior la dosarul cauzei reclamanta nu a indicat în mod concret care sunt rectificările și completările pe care le solicită a fi efectuate de către pârât în carnetul de muncă.
În conf. cu disp. art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 92/ 1976 înscrierile eronate sau efectuate fără respectarea prevederilor legale vor fi rectificate de unitatea care păstrează carnetul de muncă în baza actelor oficiale care atestă alte situații decât cele înscrise.
Art. 8 al aceluiași act normativ prevede procedura de rectificare a înscrierilor din carnetul de muncă, prevăzând calea de atac a plângerii la judecătorie împotriva refuzului unității de a face mențiunile sau înscrierile solicitate de titularul carnetului de muncă.
La dosarul cauzei pârâtul a depus copia carnetului de muncă al reclamantei care cuprinde toate completările și modificările intervenite până la închiderea carnetului de muncă ca efect al deciziei nr. 8 /2009 emisă de intimat.
În lipsa indicării în mod concret a mențiunilor care trebuie rectificate în carnetul de muncă și implicit a probelor care să dovedească temeinicia unei asemenea cereri, în mod corect instanța de fond a respins cererea formulată de reclamantă.
Nu este întemeiat motivul de recurs privind nelegalitatea hotărârii motivat de faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind anularea duplicatului carnetului de muncă emis de intimat.
Instanța de fond nu a fost legal investită cu o asemenea cerere întrucât modificarea acțiunii se poate face, potrivit dispozițiilor art. 132 Cod procedură civilă doar până la prima zi de înfățișare.
Ori, la data de 26.05.2009, dată la care reclamanta a formulat cererea privind anularea duplicatului carnetului de muncă era depășită prima zi de înfățișare, cauza fiind înregistrată la Judecătoria Iași pentru rejudecare la 22.01.2009, iar prima zi de înfățișare fiind la termenul din 16.02.2009.
În ceea ce privește încălcarea dreptului la apărare, a principiului contradictorialității și rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului, Tribunalul constată că nici aceste motive de recurs nu sunt fondate.
La data de 24.02.2010 reclamanta a depus prin serviciul registratură cerere de amânare a judecății, motivat de faptul că procuratorul său este plecat din localitate.
La termenul din 26.02.2010 nu s-a prezentat nici reclamanta, nici procuratorul acesteia, fiind prezent doar reprezentantul pârâtului.
Instanța de fond a respins în mod corect cererea de amânare atâta timp cât s-a constatat cauza în stare de judecată, însă drepturile procedurale ale reclamantei nu au fost încălcate atâta timp cât s-a amânat pronunțarea pentru a da posibilitatea reclamantei să depună concluzii scrise în cauză.
Deși a luat cunoștință la data de 03.03.2010 de această dispoziție a instanței reclamanta nu a înțeles să –și exercite dreptul de a formula concluzii scrise în cauză.
În ceea ce privește înscrisurile depuse la dosarul cauzei de pârât la data de 20.02.2010, acestea nu au influențat în nici un fel soluția instanței de fond, ele vizând cererea de anulare a duplicatului carnetului de muncă, astfel încât reclamantei nu i s-a adus nici o vătămare prin neacordarea unui termen pentru a lua cunoștință de ele.
Cererea privind obligarea pârâtului să publice în Monitorul Oficial pierderea carnetului de muncă și să elibereze duplicatul carnetului de muncă reclamantei este o cerere nouă, care nu poate fi formulată direct în recurs.
Completările la motivele de recurs depuse la termenul din 13.02.2012 nu vor fi analizate, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 303 Cod procedură civilă cererea de recurs trebuie motivată înlăuntrul termenului de recurs, ori, la data formulării acestor completări termenul de recurs era de mult depășit, iar motivele invocate nu sunt de ordine publică.
Pentru toate aceste considerente în temeiul disp. art. 312 C.pr. civ. Tribunalul a respins recursul și a menținut sentința Judecătoriei Iași, ca legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare I. Jănița.
Contestatoarea a arătat că decizia este nelegală (potrivit precizărilor de la fila 45 dosar) deoarece au fost refuzate cererile de repunere a cauzei pe rol pentru a se depune acte suplimentare, instanța neanalizând cauza pe fond, respectiv cererea sa de anulare a carnetului de muncă nr._.
Contestatoarea invocă disp. art.318 c.proc.civilă susținând că instanța nu a cercetat toate motivele de recurs și a solicitat admiterea contestației, desființarea deciziei din recurs și admiterea acțiunii formulate.
Prin precizările depuse la fila 54, contestatoarea, a mai arătat că era necesară trimiterea cauzei în rejudecare impunându-se administrarea de probe noi. Se susține că s-au descoperit noi înscrisuri din care rezultă temeinicia cererilor sale.
Analizând contestația formulată în raport de disp. art.318 c.proc.civilă, Tribunalul apreciază că este neîntemeiată potrivit considerentelor ce vor fi în continuare expuse.
Potrivit art.318 c.proc.civilă, motivul contestației îl constituie nepronunțarea instanței cu privire la unul dintre motivele de recurs invocate, respectiv cererea de anulare a contractului de muncă nr._. Din conținutul deciziei, rezultă că Tribunalul a apreciat cu privire la cererea de anulare a duplicatului carnetului de muncă considerând că cererea a fost formulată după trimiterea cauzei în rejudecare, mult timp după prima zi de înfățișare. Nemulțumirea contestatoarei în privința modului de soluționare a acestui capăt de cerere nu poate constitui motiv de reformare a hotărârii. Este adevărat că instanța de recurs a apreciat ca depuse tardiv completările motivelor de recurs din 13.02.2012 dar contestatoarea nu a invocat nici o greșeală de calcul al termenului.
Susținerea de la fila 45, în ceea ce privește eroarea materială a instanței de recurs care nu ar fi observat că prima instanță nu ar fi respectat indicațiile instanței de control, nu poate fi încadrată în disp. art.318 c.proc.civilă. Mai mult, după cum s-a menționat anterior, instanța s-a pronunțat în această privință.
Nici înscrisurile depuse la filele 54 și urm. nu pot fi avute în vedere la soluționarea contestației formulate deoarece se referă la fondul cauzei, instanța fiind ținută a analiza cu prioritate motivele prevăzute la art. 317,318 c.proc.civilă.
În raport de aceste considerente, se constată neîntemeiată contestația în anulare și va fi respinsă.
Potrivit art.6 lit.a din O.U.G.51/2008, instanța va stabili onorariul cuvenit pentru avocatul ce a asigurat asistența juridică a contestatorului în urma soluționării cererii privind ajutorul public judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea I. Jănița, prin mandatar I. A., împotriva deciziei civile nr. 685/12.03.2012 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ .
Stabilește onorariul definitiv cuvenit d-nei avocat D. R. în cuantum de 300 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.05.2014.
Președinte, I. D. | Judecător, Doinița T. | Judecător, C. D. |
Grefier, G. I. |
Red./Tehnored. D.C.
2 ex.
01.07.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
