Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 2146/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2146/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 838/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 18 Iunie 2014
Președinte - C. A.
Asistent judiciar - L. B.
Asistent judiciar - N. L.
Grefier - D. N.
Sentința civilă Nr. 2146/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator S. A. și pe intimat S. G. CF P., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Dezbaterea asupra fondului a avut loc în ședința publică din data de 04.06.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta, când din lipsă de timp pentru deliberare, față de disp. art. 396 alin. 1 NCPC a amânare pronunțarea cauzei pentru 11.06.2014, apoi pentru azi, când
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._, S. A. a formulat contestație împotriva deciziei nr.39/01.11.2013 privind încetarea contractului individual de muncă nr.135 din 01.02.2001, emisă de angajatorul "S. G. CF P.", solicitând anularea deciziei contestate, reintegrarea sa la locul de munca deținut in cadrul societății, obligarea societății angajatoare la plata drepturilor salariale cuvenite de la data desfacerii contractului de muncă și până la data reintegrarii efective, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației a arătat următoarele:
În perioada 01.08._13 a efectuat concediul de odihna aferent anului 2013, ocazie cu care s-a deplasat la sotia și la una din fiicele sale care se aflau la muncă în Italia.
La data de 10.09.2013 fiica sa a primit de la locul de munca un apartament de serviciu pe care a fost nevoită sa-l renoveze și sa-l amenajeze pentru a putea fi locuit și fiindcă a fost la eaîin acea perioada i-a solicitat ajutorul.
Conștient de faptul că pe data de 18.09.2013 urma să înceapă activitatea la locul de muncă din România, a contactat telefonic inspectorul de resurse umane din cadrul societatii, care l-a sfatuit să depună o cerere de concediu fără plată, doar că acesta nu poate depasi o perioada mai mare de trei luni de zile.
A completat o cerere de concediu fără plata începând cu data de 18.09.2013 si pana la data de 17.12.2013, pe care a trimis-o tatălui său și care, la rândul său, a depus-o la biroul resurse umane pe data de 16.09.2013.
La data de 18.12.2013 s-a prezentat la serviciu și s-a prezentat la șeful ierarhic superior dl. doctor M. pentru a-l repartiza în cadrul programului de lucru, moment in care dl.doctor i-a adus la cunostinta faptul ca raporturile sale de munca cu societatea au fost întrerupte și că inspectorul de resurse umane se afla în concediu de odihna și ca va trebui sa se prezinte pe data de 06.01.2014 la sediul unității, biroul resurse umane, pentru a lua la cunoștință despre decizia de concediere.
Pe data de 06.01.2014, s-a prezentat la sediul societății - biroul resurse umane și a solicitat explicatii despre desfacerea contractului individual de munca.
A primit o copie după decizia nr.39/01.11.2013, din cuprinsul careia rezulta faptul ca raporturile de munca cu societatea au încetat la data de 01.11.2013, în temeiul dispozitiilor art.248 alin. 4, coroborat cu art.61 lit.a) din Legea 53/2003, privind Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare.
Contestatorul a arătat că la aceeași dată a depus o cerere de eliberare a unui duplicat după dosarul de cercetarea prealabilă care a stat la baza deciziei desfacerii contractului său individual de muncă, dar nici până la aceasta data nu a primit încrisurile solicitate.
Față de cele aratate, consideră nelegala si abuziva decizia societatii de a-i desface contractul individual de muncă, în conditiile în care el a depus în termenul legal cererile pentru acordarea concediului de odihnă și a concediului fără plată, iar daca acesta nu ar fi fost aprobat, nu se justifica în nici un fel decizia societății de desfacere a contractului individual de munca începand cu data de 01.11.2013, când în mod normal, dacă nu ar fi fost înregistrata cererea de concediu fără plată societatea ar fi trebuit să-i desfacă contractul individual de muncă începând cu data de 18.09.2013.
Având în vedere că nici până la această dată nu a primit nici un răspuns cu privire solicitarea de a-i fi comunicată o copie dupa dosarul de cercetare prealabilă, consideră întemeiată contestația împotriva deciziei de desfacere a contractului individual de muncă, motiv pentru care solictă admiterea prezentei contestații.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri, martori și interogatoriul intimatei.
Contesatorul a invocat nulitatea deciziei contestate, pentru lipsa elementelor obligatorii prevăzute de art. 2520 alin. 2 lit. b) din Codul muncii, respective prevederile din statutul de personal, regulamentul intern, contractual individual de muncă, contractual colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat.
În drept a invocat dispozițiile Legii 53/2003 - Codul muncii și pe cele ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Intimatul S. G. CF P. nu a depus la dosar întâmpinare și nici documentația care a stat la baza deciziei contestate și nici nu și-a trimis repreznetant în inatnță pentru a-și exprima puntul de vedere față de contestația formualată de S. A..
Analizând excepția nulității deciziei contestate, sub aspectul lipsei elementelor invocate de către contestator, instanța constată că aceasta este întemeiată.
Contestatorul S. A. a fost salariatul intimatului S. G. CF P., iar prin Decizia nr. 39/01.11.2013 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 135/01.02.2001, în baza dispoz. art. 248 “lid.4” din Codul muncii, pentru absențe nemotivate.
Conform dispozițiilor art. 252 alin. 2 din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
În speță, verificând decizia contestată nr. 39/01.11.2013 emisă de S. G. CF P.(aflată în copie la fila 6 din dosar), instanța constată că aceasta nu cuprinde mențiunile a căror lipsă este prevăzută sub sancțiunea nulității absolute prevăzute de art. 252 alin. 2 lit.b) din Codul muncii.
Având în vedere aceste aspecte, instanța, în baza dispozițiilor art. 252 și 266-275 din Codul muncii, va admite în parte contestația formulată de contestatorul S. A. în contradictoriu cu intimatul S. G. CF P., va constata nulitatea deciziei de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă nr. 39/01.11.2013 emisă de intimat, va obliga intimatul la reintegrarea contestatorului pe locul deținut anterior emiterii deciziei contestate și va obliga intimatul să achite contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data emiterii deciziei până la data reintegrării efective.
Deși intimatul este căzut în pretenții, întrucât contestatorul nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată până la închiderea dezbaterilor, instanța va respinge acest capăt de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația formulată de contestatorul S. A. având CNP_, domiciliat în P., ., ., jud. Iași în contradictoriu cu intimatul S. G. CF P. cu sediul în P., .. 24, jud. Iași, având CUI_.
Constată nulitatea deciziei de desfacere disciplinară nr. 39 din 01.11.2013 emisă de intimat.
Obliga intimatul la reintegrarea contestatorului pe locul deținut anterior emiterii deciziei contestate.
Obligă intimatul să achite contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data emiterii deciziei până la data reintegrării efective.
Respinge cererea contestatorului privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Iași.
Pronunțată astăzi, 18.06.2014; soluția va fi pusă la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2014.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
A. CătălinaBența L. – L. NiculinaNazarie D.
Redactat: A.C.
4 EX/24.10.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
