Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 3593/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3593/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 8551/99/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 05 Noiembrie 2014
Președinte - M. S.
Asistent judiciar L. B.
Asistent judiciar N. L.
Grefier R. R.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3593/2014
Pe rol fiind judecarea contestației formulată de contestatorul B. D. în contradictoriu cu intimata R. A. DE TRANSPORT PUBLIC IAȘI, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța constată că prezenta contestație a fost trimisă spre rejudecare de către Curtea de Apel Iași, prin decizia nr.613 pronunțată la data de 04.04.2014, fiind admis recursul promovat de către intimata RATP Iași împotriva sentinței civile nr.1306/24.04.2013 a Tribunalului Iași.
Instanța ia act că judecata cauzei a fost amânată la termenul de judecată din 08.10.2014 pentru lipsă de procedură cu contestatorul B. D..
Verificând actele și lucrările dosarului instanța constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților conform disp.art.411 NCPC, de către contestator prin cererea de chemare în judecată.
Instanța rămâne rămas în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ 17.09.2012 contestatorul B. D. a formulat în contradictoriu cu intimata R. A. de Transport Public Iași contestație la decizia de sancționare nr. 393/14.08.2012 emisă de intimată solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei pentru nerespectarea procedurii prev. de lege sub sancțiunea nulității absolute.
În motivarea contestației B. D. a învederat instanței la data de 17.08.2012 i-a fost comunicată decizia de sancționare prin care se impută săvârșirea unei abateri disciplinare în data de 18.07.2012 și plata pagubelor produse în urma săvârșirii abaterii disciplinare.
Cu privire la incidentul petrecut în data de 18.07.2012, la cererea conducerii, a dat o declarație cu privire la ceea ce s-a întâmplat, fiind obligat să-și recunoască vinovăția și să fie de acord să plătească pagubele deși nu se consideră vinovat de săvârșirea faptei imputate deoarece aceasta a avut loc din cauza unei defecțiuni tehnice. A recunoscut în scris acest lucru deoarece a fost indus în eroare cu privire la faptul că nu va răspunde pentru cele întâmplate. În data de 19.07.2012, după ce i s-a spus că va răspunde pentru pagubele produse s-a dus să ceară o expertiză a sistemului de frânare, expertiză care dovedește nevinovăția lui.
A precizat faptul că de la data când a dat a doua declarație pe data de 19 și până la comunicarea deciziei nu a fost convocat de către conducere în cadrul procedurii cercetării disciplinare deși în decizie se precizează faptul că a dat o declarație în ziua de 20.07.2012 în cadrul cercetării disciplinare. Această afirmație, falsă, nu poate fi dovedită în sens contrar decât prin depunerea de către angajator la dosarul cauzei a adresei scrise de convocare la cercetarea disciplinară și de procesul-verbal al comisiei de cercetare disciplinară.
De asemenea, consideră că a fost lipsit de dreptul la apărare în cadrul procedurii prealabile de sancționare.
Susține contestatorul că prezenta decizie este lovită de nulitate absolută fiind dată cu nesocotirea prevederilor art. 251 din Codul muncii.
Potrivit alin. 2 al at. Precizat, salariatul trebuie să fie convocat în scris, cu indicarea exactă a datei, orei și locului fixate pentru întrevedere, precum și a obiectului cercetării ceea ce în fapt nu s-a întâmplat deoarece nu a fost convocat în scris în vederea efectuării cercetării prealabile.
O declarație nu poate ține loc de convocare și drept la apărare cu privire la sancțiunea aplicată – în sensul art. 251 Codul muncii.
Pe lângă faptul că nu a avut loc o cercetare disciplinară prealabilă, această sancționare disciplinară nu apare ca fiind o sancționare sinceră și serioasă deoarece nu a putut să-și demonstreze nevinovăția, nu a putut să se apere în fața comisiei disciplinare a RATP- ului, așa cum aceasta a fost stabilită și i se imputa o defecțiune tehnică pe care conducerea nu a vrut să o rezolve deși a fost sesizată.
Impactul autobuzului s-a produs datorită unei defecțiuni tehnice pe care în neglijența sa conducerea nu a dorit să o remedieze deși responsabilii au fost anunțați și vizați.
Chiar a doua zi după ce mașina 78 parc. I-a fost dată în primire, contestatorul susține că a sesizat conducerea, prin mențiune scrisă, în foaia de parcurs, că această mașină nu prezintă siguranță în circulație deoarece frâna de parcare este ineficientă. Deși pericolul social este destul de ridicat angajatorul nu a recurs la repararea mașinii din cauza faptului că aceste reparații sunt foarte costisitoare și nu există personal suficient.
Prin declarația dată a recunoscut fapta deoarece aceasta a fost dată sub presiune la sugestia celor din conducerea garajului, promițându-i-se că va fi absolvit de plata daunelor.
În urma discuției cu șeful autobazei a fost acuzat și propus pentru plata daunelor, acesta declarând că mașina corespunde tehnic, refuzând să accepte situația reală a mijlocului de transport și a defecțiunii tehnice.
Prin urmare, a doua zi, 19.07.2012, s-a prezentat la stația ITP Iași nr. 35 cu autobuzul implicat în accident, unde a cerut o nouă expertiză a sistemului de frânare în urma căruia s-a constatat că sistemul de aer al mașinii este ineficient cât și frâna de parcare. Acest lucru rezultă din listingul de frânare, respectiv din verificarea tehnică – înscris anexat la prezenta contestație.
Cu acest înscris s-a prezentat la Biroul Siguranței Circulației unde a dat o nouă declarație anexând rezultatul ITP. În urma declarației și a noii expertize care stabilea nevinovăția se aștepta să fie chemat la cercetarea disciplinară în fața comisiei pentru a-și face apărarea însă nu a fost convocat.
Cu privire la pagube, a menționat contestatorul faptul că potrivit art. 254 alin. 1 Codul muncii salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Angajatorul poate recupera paguba în condițiile dispozițiilor art. 169 alin. 1 Codul muncii – reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă și în condiții stipulate de decizia nr. 24/22.01.2003 a Curții Constituționale. Salariatul își poate asuma un angajament de plată pentru acoperirea prejudiciului cauzat angajatorului, însă având în vedere că acesta nu constituie titlu executoriu.
Deși, cu siguranță, angajatorul știa că nu poate să îl oblige la plata daunelor printr-o decizie de sancționare a recurs la această metodă pentru a-l induce din nou în eroare și pentru a-i reține paguba abuziv din salariu deși este singurul întreținător al familiei și are doi copii de crescut. Acest lucru nu dovedește decât reaua-credință cu care acționează angajatorul atât cu privire la sancționare cât și cu privire la pagube.
În drept a invocat disp. art. 6 alin. 1, art. 40 lit. b, art. 169 alin. 2, art. 251, art. 254 alin. 1, art. 271, art. 272 Codul muncii, Decizia nr. 24/22.01.2003 a Curții Constituționale.
În dovedire a anexat înscrisuri: copie decizie nr. 393/14.08.2012, copie verificare tehnică – listing frânare 19.07.2012, copie contract de muncă încheiat la data de 05.02.1987.
Intimata RATP Iași a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației formulată de B. D. împotriva deciziei nr. 393/8989 din 14.08.2012 ca neîntemeiată.
A precizat intimata că prin referatul de constatare a abaterii nr. 8989 din 30.07.2012 s-a adus la cunoștința Conducerii faptul că în data de 18.07.2012, în jurul orelor 05,30, șoferul B. D. cu nr. marcă_ s-a prezentat la garajul Secției nr. 1, fiind planificat de serviciu în tură AM, a mers în incinta de parcare unde a pornit autobuzul cu nr. de înmatriculare_, respectiv nr. parc 78 și s-a deplasat cu acesta în stația de spălare unde a oprit motorul dar nu a asigurat suficient autobuzul și a coborât de la postul de conducere pentru a spăla motorul, fiind neasigurat cu frâna de parcare, autobuzul nr. parc 78 s-a pus în mișcare cu fața și a intrat în coliziune, cu un autobuz ce aparține .. cu nr. de înmatriculare_, care circula regulamentar prin fața spălătoriei.
Din impact atât autobuzul cu nr. parc 78 cât și autobuzul de la .. au suferit avarii.
În urma evenimentului a fost întocmit un proces-verbal de incintă și s-a luat declarație șoferului B. D. care a susținut faptul că deplasându-se în stația de spălare cu autobuzul nr. parc 78 a coborât din cabina de conducere și neasigurându-l corespunzător cu sistemul de frânare, acesta s-a pus în mișcare și a intrat în coliziune cu autobuzul cu nr. de înmatriculare_ .
În jurul orelor 07.27, pe standul de revizii I.T.P. din cadrul secției nr. 1 a fost verificată eficiența sistemelor de frânare a autobuzului nr. parc 78 și s-a constatat că parametri măsurați se încadrează în limitele acceptate. Listingul de frânare a fost anexat la dosar.
În declarația dată în cadrul anchetei disciplinare ing. S. S. – inginer I.T.P. susține faptul că în ziua de 18 iulie 2012, în urma efectuării listingului de frânare la autobuzul nr. parc 78 a constatat că atât frâna de serviciu cât și frâna de staționare sunt eficiente, indicând valori peste valorile minime admise.
În data de 18 iulie 2012 dl. B. D. a fost de acord și a întocmit un „constat amiabil de accident” cu șoferul autobuzului ce aparține .. la rubrica „Observații” – șoferul B. D. a susținut că se face vinovat de producerea evenimentului, prin neasigurarea mașinii cu sistemul de frânare.
În declarația dată în ziua de 20 iulie 2012 în cadrul cercetării disciplinare prealabile șoferul B. D. recunoaște că a părăsit postul de conducere fără a asigura autobuzul cu frâna de parcare motivând că a mers în partea din spate să spele motorul. Totodată șoferul a menționat că este de acord să achite contravaloarea pagubelor produse la autobuzul nr. parc 78.
În data de 19 iulie 2012 la ora 16,oo, după terminarea programului de lucru a personalului T. din cadrul Secției nr. 1 șoferul B. D. s-a prezentat la revizorul tehnic de poartă, dl. E. I., nr. marcă_ căruia i-a solicitat că-i deschidă o notă de comandă pentru verificarea sistemului de frânare la stația U.T.P., motivând că-i este necesar la biroul Siguranța Circulației, deși aceasta a fost efectuată în data de 18 iulie 2012 de către stația I.T.P. Revizorul E. I. în declarația dată recunoaște faptul că a întocmit nota de comandă fără a verifica cele susținute și fără a avea aprobare de la șeful de formație care era de serviciu în ziua respectivă în cadrul secției.
Se menționează faptul că șoferul B. D. s-a prezentat la Biroul Siguranța Circulației cu un listing de frânare efectuat în data de 19 iulie 2012 la ora 16,16, declarând faptul că sistemul de frânare la autobuzul nr. parc 78 este ineficient. Cele prezentate de șofer nu au putut fi reținute în apărare sa având în vedere faptul că autobuzul în perioada 18-19 iulie 2012 nu a fost sigilat pentru a nu se putea interveni la sistemul de frânare și acel listing a fost efectuat fără aprobarea Conducerii Secției nr. 1.
Prin urmare apărările și susținerile șoferului B. D. nu au fost de natură să înlăture sau să diminueze cu nimic gravitatea abaterii comise. La individualizarea sancțiunii disciplinare s-a reținut și faptul că salariatul mai are o sancțiune disciplinară anterioară și anume 10 % pe o lună pentru încălcarea regulilor și disciplinei stabilite în exploatarea și administrarea mijloacelor de transport.
Angajatorul a depus la dosar împreună cu întâmpinarea documentația ce a stat la baza emiterii deciziei contestate.
În fața instanței a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.1306/24.04.2013 pronunțată de Tribunalul Iași s-a admis excepția nulității absolute invocată de contestatorul B. D., s-a admis contestația formulată de contestator in contradictoriu cu intimata R. Autonoma de Transport Public Iași și s-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 393/8989/14.08.2012 de sancționare a contestatorului B. D., emisă de intimata R. Autonoma de Transport Public Iași.
Prin decizia civilă nr.613/04.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr._ s-a admis recursul pârâtei RATP Iași împotriva sentinței civile nr.1306/24.04.2013 pronunțată de Tribunalul Iași pe care a casat-o, a respins excepția nulității absolute invocate de contestatorul B. D. și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond aceleiași instanțe reținând că recurenta a respectat dispozițiile imperative ale art.251 Codul muncii, respectiv de a convoca în scris salariatul pentru a da explicații referitoare la fapta care a fost considerată abatere disciplinară și pentru care se efectua cercetarea disciplinară prealabilă.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ dispunându-se citarea legală a părților. După reînregistrare nu –sa solicitat administrarea de noi probe.
Procedând la rejudecarea cauzei în lumina indicațiilor date prin decizia de casare, tribunalul reține următoarele:
Prin decizia nr. 393/14.08.2012 emisă de R. A. de Transport Public Iași, a fost sancționat B. D. șofer de autobuz cu nr. marcă_ la Secția 1, cu reducerea salariului cu 10 % pe una lună pentru încălcarea regulilor și disciplinei stabilite în exploatarea și administrarea mijloacelor de transport și pentru încălcarea regulilor și disciplinei privind siguranța mijloacelor de transport în comun în conformitate cu prev. ROI cap. IX, art. 66, pct. 2 și 11 și art. 248 lit. c din Codul Muncii.
În art. 2 al deciziei contestate s-a prevăzut că pagubele produse la autobuzul cu nr. de parc 78 vor fi recuperate de la B. D. conf. devizului de reparații întocmit de Secția nr. 1.
Pentru a se aplica această sancțiune s-a reținut că în ziua de 18.07.2012 în jurul orelor 05,00, șoferul B. D. cu nr. marcă_, s-a prezentat la garaj secția nr. 1, fiind planificat de serviciu tură AM, a mers în incinta de parcare unde a pornit autobuzul cu numărul de înmatriculare_, respectiv nr. parc 78 și s-a deplasat cu acesta în stația de spălare unde a oprit motorul dar nu a asigurat suficient autobuzul și a coborât de la postul de conducere pentru a spăla motorul, fiind neasigurat cu frâna de parcare, autobuzul nr. parc 78 s-a pus în mișcare cu fața și a intrat în coliziune cu un autobuz ce aparține S.C. Unistil S.E.L. cu nr._, care circula regulamentar prin fața spălătoriei.
Din impact atât autobuzul cu nr. parc 78 cât și autobuzul de la S.C. Unistil a SRL au suferit avarii.
Contestatorul B. D. a dat două declarații, una în data de 18.07.2012 și una în data de 20.07.2012 cu ocazia cercetării disciplinare, în care a recunoscut că datorită faptului că nu a asigurat mașina, când a coborât la spălătorie pentru a se deplasa în partea din spate a mașinii, autobuzul cu nr. parc 78 s-a pus în mișcare cu fața și a intrat în coliziune cu un autobuz ce aparține .; producând avarii autobuzului (fila 29 și 30 dosar), pentru care el s-a angajat că va suporta costurile reparațiilor.
Deși în motivarea contestației, B. D. a susținut că nu se consideră vinovat de săvârșirea faptei imputate deoarece coliziunea ar fi avut loc din cauza unei defecțiuni tehnice, tribunalul reține că nu s-a făcut dovada acestor susțineri conform art.1169 Cod civil.
Astfel cum rezultă din documentația înaintată de intimata RATP Iași, în data de 18.07.2012 ora 0727, autobuzul cu numărul parc 78 a fost testat cu privire la eficiența frânelor de parcare constatându-se eficiența acestora (fila 26 dosar). În aceste condiții nu pot fi avute în vedere rezultatele testelor ce au fost efectuate asupra frânelor aceluiași autobuz., în data de 19.07.2012 ora 1616, la cererea contestatorului dar fără a avea aprobare de la șeful de formație care era de serviciu în ziua respectivă în cadrul secției, aspect confirmat de revizorul tehnic de poartă dl. E. I. prin declarația dată în data de 26.07.2012.
Că frânele la autobuzul nr.parc 78 erau eficiente în data de 18.07.2012, o dovedește listingul testului depus la dosar (fila 26 dosar), test ce a fost realizat de inginerul I.T.P. S. S., la dispoziția șefului de secție, după cum reiese din declarația inginerului dată în data de 31.07.2012 (fila 30 dosar).
Deși inițial în data de 18.07.2012, cât și cu ocazia cercetării disciplinare din 20.07.2012, contestatorul și-a recunoscut vinovăția pentru faptul că în spălătorie nu a asigurat autobuzul cu sistemul de frânare înainte de a coborî din acesta, fapt ce a condus la producerea coliziunii cu autobuzul de la societatea Unistil, soldat cu producerea de avarii pentru care și-a asumat obligația de a suporta costurile reparațiilor, ulterior, în motivarea contestației, B. D. a invocat că nu se face vinovat deoarece coliziunea ar fi fost determinată de defecțiuni tehnice la sistemul de frânare al autobuzului.
Tribunalul reține că însuși contestatorul este incoerent în afirmațiile pe care le face. Astfel, dacă în data de 19.07.2012 cunoștea despre existența defecțiunilor la sistemul de frânare al autobuzului cu nr. parc 78, trebuie remarcat că în data de 20.07.2012 (a doua zi) cu ocazia cercetării disciplinare nu s-a apărat deloc în acest sens, ci dimpotrivă a recunoscut că se face vinovat de neasigurarea cu sistemul de frânare a autobuzului.
Este inexplicabil faptul că nu a invocat în fața comisiei de disciplină, în data de 20.07.2012, rezultatele testelor sistemului de frânare efectuate la cererea lui în data de 19.07.2012. Pe de altă parte, dacă contestatorul avea dubii asupra corectitudinii – eficienței sistemului de frânare, se pune întrebarea de ce nu a invocat și nu a cerut efectuarea unui test, imediat după producerea coliziunii în data de 18.07.2012 când se putea proceda la sigilarea autobuzului și verificarea stării frânelor astfel cum erau la acel moment.
Pentru toate aceste considerente instanța reține că B. D. nu a făcut dovada susținerilor sale, astfel încât se va constata că decizia de sancționare a fost emisă în mod corect, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorul B. D. în contradictoriu cu intimata R. A. DE TRANSPORT PUBLIC IAȘI.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația formulată de contestatorul B. D. CNP_1domiciliat în Iași, ., ., . în contradictoriu cu intimata R. A. DE TRANSPORT PUBLIC IAȘI cu sediul în Iași, ..
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.11.2014.
Președinte Asistenți judiciari Grefier
S.M. B.L. L.N. R.R.
Red. SM
Tehnored/RR
4ex/10.04.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3606/2014. Tribunalul IAŞI | Conflict de muncă. Sentința nr. 2876/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
