Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 996/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 996/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 8814/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 26 Martie 2014
Președinte - C. A.
Asistent judiciar - L. B.
Asistent judiciar - N. L.
Grefier - D. N.
Sentința civilă Nr. 996/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant ȘTEFANICĂ E. și pe pârât S.C. P. F. ROMANIA IFN S.A., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Dezbaterea asupra fondului a avut loc în ședința publică din data de 12.03.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta, când din lipsă de timp pentru deliberare, față de disp. art. 396 alin. 1 NCPC a amânare pronunțarea cauzei pentru 19.03.2014, apoi pentru azi, când
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii de față:
Prin cererea înregsitrată sub nr._ Ș. E. a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 9864/25.06.2013 emisă de pârâta și prin care i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară a reducerii salariului de bază pe o durată de 1 luna cu un procent de 5%.
În motivarea contestației a arătat că, în fapt, Ia data de 01 iulie 2013 pârâta i-a comunicat Decizia 9864/25.06.2013 prin care a fost sancționat cu reducerea salariului de bază pe o durată de 1 lună cu un procent de 5%, fiind acuzat că nu ar fi efectuat vizite de control la 9 dintre clienții pârâtei, dar că ar fi raportat că a efectuat aceste vizite.
A arătat că aceste acuzații ale pârâtei nu sunt reale.
Contestatorul a menționat că nu a efectuat vizitele respective, dar nici nu a raportat că le-ar fi efectuat, că că doar a stabilit că respectivii clienți există și contractele lor sunt în regulă.
La pct. 4.1. și 4.2 din Decizie se mai susține că nu ar fi efectuat vizite clienților "conform procedurilor și politicilor interne ale societății". A arătat că angajatorul nu are nici o procedură ori o politică internă care să stabilească cadrul activității departamentului antifraudă. Sunt doar foarte multe comunicări interne care se schimbă de pe o zi pe altă în funcție de schimbările managementului superior.
În aceste condiții sunt aplicabile în speță numai prevederile fișei postului în care la capitolul Vizite și INVESTIGAȚII se precizează: "Să efectueze vizite de verificare conform procedurilor și politicilor interne ale angajatorului". După cum se observă chiar din titlul capitolului sunt obligat la efectuarea de INVESTIGAȚII în interesul angajatorului, ceea ce am și făcut. În cea ce privește politicile și procedurile interne nu există nici una.
A mai arătat că au fost încălcate și prevederile art.250 lit.c și d din Codul muncii care cer ca în aplicarea abaterii să se aibă în vedere - între altele -consecințele abaterii, în mod special faptul că în activitatea sa a obținut rezultate bune și foarte bune, contribuind într-o bună măsură la profitul societății (atât prin reducerea pierderilor companiei provocate de fraude cât și din recuperarea pierderilor cauzate de fraude) .
Pentru a-și justifica sancțiunea, angajatorul a invocat niște consecințe ipotetice, abstracte, fără nici o legătură concretă cu el, ignorând faptul că în concret nu numai că nu există astfel de consecințe, dar rezultatele sale în muncă, una deficitară, nu ar fi avut cum să obțină asemenea rezultate. Rezultatele obținute de el în muncă probează că își face datoria cu conștiinciozitate și că metodele de lucru folosite de el sunt adecvate și eficiente.
Contestatorul a maii arătat că au mai fost încălcate și dispozițiile art.252 alin. 2 lit.b din C.muncii - nu se precizeaza ce prevederi anume din regulament statut, contract, au fost încălcate; adică nu se indică un nr. de articol, nu se fac trimiteri cu adresă verificabile, ci doar exprimări generice.
Pentru toate cele arătate, a solicitat anularea Deciziei nr. 9864/25.06.2013 emisă de pârâta, cu obligarea ei la plată cheltuielilor de judecată.
În drept și-a întemeiat contestația pe prevederile art. 252 alin. 5 din Codul muncii.
În susținerea prezenței contestații a solicitat proba cu înscrisuri, proba cu martori, precum și orice alt mijloc de probă care se va dovedi necesară pe parcursul procesului.
Intimata Provident Financial România IFN S.A București, a depus la dosar întâmpinare la contestația împotriva Deciziei nr. 9864/25.06.2013 formulată de angajatul Ș. E. prin care solicita anularea deciziei menționate și obligarea pârâtei la plată cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinare solicită respingerea ca neîntemeiată a contestației formulate de din următoarele considerente:
În fapt, reclamantul a fost invitat în față comisiei de disciplină pentru nerespectarea responsabilităților prevăzute în fișa postului, prin neefectuarea vizitelor la domiciliul a nouă dintre clienții societății, în condițiile raportării vizitelor respective că fiind efectuate și, de asemenea, pentru raportarea eronată intenționată despre nouă clienți fără a efectua vizitele la domiciliu acestora, aspecte ce sunt detaliate în referatul nr. 7890/22.05.2013 întocmit de către T. G. C. –Manager Regional Antifraudă, superiorul direct al acestuia.
Angajatul nu a dorit să fie prezent la cercetarea disciplinară. Din probatoriul administrat cu ocazia cercetării disciplinare, anume raportul din aplicația internă SIMROM a activității de vizitare clienți, activitate desfășurată de reclamant în luna mai 2013 și din declarațiile date în scris de către clienții unității la data de 20.05.2013: A. N., A. M. C., G. B., D. C. T., G. A., M. C., M. Rumpel, A. C. și P. E. rezultă că aceștia nu au fost vizitați de nici un angajat P. în decursul ultimelor 3 luni, a rezultat încălcarea de către acesta a obligației cuprinse în fișa de post și anume aceea de a efectua „vizite de verificare conform procedurilor și politicilor interne ale companiei, obligație cuprinsă în capitolul Responsabilități generice - vizite și investigații și în prevederile Regulamentului intern revizia 3.0, cap. XII - „Politica privind cercetarea și sancționarea abaterilor disciplinare", secțiunea 7 - Abaterile disciplinare și sancțiunile aplicabile, articolul 17, paragraful D-„Desfacerea disciplinară a contractului de muncă „ alineatul 2, literă m) potrivit cărora raportarea eronată poate conduce la desfacerea contractului individual de muncă.
Sancțiunea pe care a primit-o salariatul cercetat, ținând cont de împrejurările de fapt în care a fost săvârșită faptă, gradul de vinovăție al acestuia, de posibilele consecințe ale faptei săvârșite, precum și de comportamentul sau profesional anterior, a fost cea prevăzută la art. 248 alin(l) lit. c) din Codul Muncii republicat, respectiv reducerea salariului de bază aferent lunii iulie 2013 a anului 2013 cu un procent de 5%.
Referitor la susținerile reclamantului din contestație intimata a arătat următoarele:
- Reclamantul susține că nu a efectuat vizitele de control la cei 9 clienți, că nu a raportat că ar fi efectuat acele vizite, că doar a stabilit că respectivii clienți există și contractele lor sunt în regulă. Însă nu aceasta era obligația reclamantului conform fișei postului și procedurilor de lucru din cadrul Societății. Susținerile reclamantului sunt, de asemenea, eronate, întrucât cei 9 clienți au fost raportați de către salariat cu codul „IO (în order)" ceea ce, conform practicilor din departamentul antifraudă, reprezintă că respectivii clienți au fost vizitați la domiciliul acestora „față în față" de către salariat, iar contractele au fost acordate conform politicilor și procedurilor interne ale societății. Conform Ghidului Managerului Antifraudă, Capitolul „realizarea vizitelor la clienți", subcapitolul „Etapele vizitei", reclamantul are obligația, printre altele, să realizeze vizitele la clienți, astfel: să identifice clienții care urmează să fie vizitați, să localizeze adresele clienților ce urmează a fi vizitați, să efectueze deplasarea la fiecare adresă, iar după fiecare vizită să salveze datele clientului vizitat și rezoluția vizitei folosind aplicația SIMROM instalată pe telefonul mobil de serviciu. La terminarea activității, managerul antifraudă va expedia toate rezultatele vizitelor/verificărilor din ziua respectivă, cu ajutorul aplicației SIMROM.
Conform aceluiași ghid, managerul antifraudă are obligația să verifice următoarele documente: carnetul de plăți, chitanțele, contractul de împrumut buletinul sau cartea de identitate etc.
Reclamantul, în notă explicativă nr. 8994 din data de 07.06.2013, precizează că a stabilit "veridicitatea clienților și a contractelor acestora" prin mijloace informativ operative polițienești „despre care nu pot să detaliez". Nici până azi reclamantul nu i-a comunicat care sunt acele mijloace informativ operative polițienești. Oricum, intimata i-a adus la cunoștință reclamantului că trebuie să respecte fișa postului, politicile și procedurile, Ghidul Managerului Antifraudă.
2.Reclamantul susține că nu există politici și proceduri interne care să stabilească cadrul activității Departamentului Antifraudă, că sunt foarte multe comunicări care se schimbă de pe o zi pe altă, în funcție de schimbările managementului superior. Acesta precizează, de asemenea, în cadrul contestației că în conformitate cu fișa postului este obligat să efectueze doar „INVESTIGATII în interesul angajatorului".
Intimata a menționat că reclamantul se află în eroare din mai multe motive, astfel:
- este firesc ca descrierea vizitelor și investigațiilor din fișa postului să fie una generică, aceasta fiind detaliată în Ghidul managerului Antifraudă și în alte proceduri interne;
- așa cum rezultă și din titlul atribuțiilor din fișa postului este vorba de VIZITE și de INVESTIGAȚII și nu doar de "investigații în interesul angajatorului" așa cum sugerează reclamantul;
- în cursul firesc al desfășurării activității oricărui salariat într-o societate, cum este și cazul de față, managerul superior transmite subordonatului reguli și dispoziții practice cu privire la conduita de urmat în activitatea pe care salariatul o desfășoară.
Presupunând că reclamantul:
- nu înțeles că investigațiile nu se pot face decât în urmă vizitelor, astfel cum este prevăzut în fișa postului;
- că a uitat constant prevederile Ghidului cu privire la modalitatea de efectuare a vizitelor și investigațiilor;
- că a uitat faptul că la data de 09.09.2011 a fost sancționat din același motiv și anume pentru neefectuarea vizitelor la client;
- a uitat că prin decizia de sancționare nr. 7446/09.09.2011 a fost avertizat să efectueze întotdeauna vizitele de verificare conform procedurilor și politicilor interne ale societății.
- că nu a ținut cont de atribuțiile transmise pe e-mail de superiorul direct (a se vedea e-mailul din data de 21 august 2012);
Intimata nu poate înțelege cum investigațiile de la distanță, în stil "polițienesc", pe care societatea nici nu le cunoaște și nici nu le-a aprobat, au fost făcute "în interesul angajatorului", reclamantul neputând să verifice documente: carnetul de plăți - depistând astfel eventuale erori matematice, chitanțele - dacă sunt semnate sau nu de către agent, contractul de împrumut, buletinul sau cartea de identitate a clientului, etc.
3. Reclamantul susține că "au fost încălcate și prevederile art. 250 lit. c) și d) din Codul Muncii care cer ca în aplicarea abaterii să se aibă în vedere - între altele - consecințele abaterii" învederând instanței că acesta, în activitatea sa, a obținut rezultate bune și foarte bune.
Reclamantul se află din nou în eroare: angajatorul nu l-a sancționat pe reclamant din motive care țin de evaluarea performanței, ci a fost sancționat pentru nerespectarea atribuțiilor prevăzute în fișa postului și pentru încălcarea Regulamentului Intern cu privire la raportarea eronată a informațiilor despre clienți. În ceea ce privește consecințele abaterii, având în vedere că reclamantul nu a vizitat clienții la domiciliul acestora, consecințele faptelor sunt clare: prin procedurile folosite de către reclamant nu pot fi identificate fraudele și contractele fictive, angajatorul fiind în imposibilitate de a elimina riscurile de fraudă.
Reclamantul consideră că societatea a invocat niște consecințe ipotetice. Este prerogativa angajatorului să stabilească metodele de lucru și să evalueze riscurile la care s-ar supune prin nerespectarea de către salariați a acestor proceduri. Atunci când angajatorul a stabilit sancțiunea disciplinară, nu a făcut-o în mod arbitrar, ci așa cum rezultă și din motivarea deciziei nr. 9864 din 25.06.2013, a ținut cont de toate criteriile legale și anume: împrejurările în care fapta a fost săvârșită, gradul de vinovăție a salariatului, consecințele abaterii disciplinare, comportarea generală în serviciu.
Reclamantul susține că aceste consecințe, pe care le-a identificat angajatorul, sunt ipotetice și nu au legătură cu el, deoarece rezultatele sale în muncă sunt cu totul meritorii, de excepție. Pe lângă faptul că este evidentă legătura posibilelor consecințe cu reclamantul, ideea că rezultatele în muncă ale acestuia "sunt cu totul meritorii, de excepție" nu are la bază realitatea, atâta vreme cât în sistemul intern de apreciere a activității managerilor antifraudă din 2013 (KPI), reclamantul se află pe ultimul loc.
4. Reclamantul susține în mod eronat că au fost încălcate prevederile art. 252 alin. 2 lit. b din Codul muncii, cu toate că în Decizia de sancționare este prevăzut clar că angajatul nu a respectat fișa postului și anume capitolul Responsabilități generice - vizite și investigate și a încălcat prevederile Regulamentului intern revizia 3.0, cap. XII - „Politica privind cercetarea și sancționarea abaterilor disciplinare", secțiunea 7 - Abaterile disciplinare și sancțiunile aplicabile, articolul 17, paragraful D „Desfacerea disciplinară a contractului de muncă „ alineatul 2, literă m).
În concluzie, pentru toate argumentele prezentate în întâmpinare, intimata a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantul E. Ș. ca neîntemeiată.
În dovedirea aspectelor prezentate anterior intimata a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului, proba cu martori, precum și orice alte probe a căror necesitate ar rezultă din cadrul dezbaterilor.
A anexat la întâmpinare: referatul superiorului direct nr. 7890/22.05.2013; notele explicative nr. 8994/07.06.2013 și din 14.05.2013; procesul verbal nr. 9794/21.06.2013; convocările la comisia de disciplină nr. 7896/22.05.2013 și nr. 8328/29.05.2013; declarațiile a 9 clienți din care rezultă că reclamantul nu i-a vizitat; informarea reclamantului de către superiorul direct cu privire la activitățile curente al managerului antifraudă; decizia de sancționare nr. 9864/25.06.2013.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 și 208 din Codul de Procedură Civilă, precum și orice altă prevedere legală incidență.
În cauză, părțile au depus la dosar înscrisuri, s-au luat interogatorii și au fost audiați martorii P. C. și A. A. M., ale căror declarații sunt consemnate și se află la dosar la filele 4-5 vol. II.
Analizând cauza de față, tribunalul reține următoarele:
Contestatorul Ș. E. este salariatul intimatei S.C. Provident Financial România IFN SA ocupând funcția de șef serviciu antifraudă.
Prin Decizia nr. 9864/25.06.2013, contestată prin prezenta, salariatul a fost sancționat în baza dispozițiilor art.247, art.248 alin.(1), lit.c) și art.240 alin.(1) lit. c) din Codul Muncii, a prevederilor Regulamentului Intern al societății cu reducerea salariului de bază pe o durată de 1 (una) lună, respectiv salariul de bază aferent lunii iulie a anului 2013, cu un procent de 5%.
În decizia de sancționare s-a reținut ca fapte săvârșite de salariat și care constituie abatere disciplinară: nerespectarea responsabilităților prevăzute în fișa postului în luna mai 2013, prin neefectuarea vizitelor la domiciliu a nouă dintre clienții societății, cu privire la care îi revenea respectiva obligație și raportarea intenționată a informațiilor despre clienții A. C., M. Rumpel, P. E., A. N., P. L., G. A., D. C. T., G. B. și A. M. C. fără a efectua vizite la domiciliul acestora.
S-a menționat în decizie că prin aceste fapte au fost încălcate prevederile Regulamentului Intern al S.C. Provident Financial România IFN S.A. –revizia 3.0, capitolul „Politica privind cercetarea și sancționarea abaterilor disciplinare”, secțiunea 7-„Abaterile disciplinare și sancțiunile aplicabile”, art. 17, paragraful D – „Desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă”, alin. 2, lit. m).
La baza emiterii deciziei de sancționare au stat Referatul înregistrat sub nr. 7890/22.05.2013 întocmit de T. G. C., Manager Regional Antifraudă, superiorul direct al d-lui Ș. E., declarațiile scrise date de clienții A. C., M. Rumpel, P. E., A. N., P. L., G. A., D. C. T., G. B. și A. M. C., notele explicative ale contestatorului.
Din Referatul întocmit de T. G. C., Manager Regional Antifraudă, rezultă că la data de 13.05.2013, acesta a vizitat 6 clienți din agenția 1713-31, pentru a stabili veridicitatea raportării din aplicația SIMROM a activității de vizitare clienți desfășurată de Ș. E. pentru data de 09.05.2013.
În urma vizitelor, trei clienți și anume: A. C., M. Rumpel, P. E. au precizat în scris că în cursul lunii mai 2013 nu au fost vizitați din partea vreunui angajat P. și nu li s-au adresat întrebări legate de contractele de credit.
Ulterior, la data de 14.05.2013 Managerul Regional Antifraudă l-a intervievat pe Ș. E., care a menționat în scris că verificările din data de 09.05.2013 în agenția 31, le-a făcut în baza activităților informative.
La data de 20.05.2013, Managerul Regional Antifraudă a mai vizitat 6 dintre clienți: 4 clienți din agenția 1713-497 și 2 clienți din agenția 1713-31, pentru a stabili veridicitatea raportării din aplicația SIMROM a activității de vizitare clienți desfășurată de Ș. E. pentru data de 12.05.2013 și a constatat, în urma vizitelor, că șase clienți și anume: A. N., P. L., G. A., D. C. T., G. B., Alină M. C. în ultimele trei luni calendaristice din anul 2013 nu au primit nici o vizită din partea vreunui angajat P. și nu li s-au adresat întrebări legate de contractele de credit. La data de 21.05.2013 a fost intervievat contestatorul Ș. E. care a precizat verbal că modalitatea de verificare este identică cu explicațiile oferite anterior pentru vizitele din 09.05.2013 și nu a mai dat detalii suplimentare.
Astfel, deși îi revenea ca sarcină de serviciu, contestatorul Ș. E. nu a efectuat vizite la domiciliul clienților și nu a verificat documentele acestora în scopul identificării eventualelor încălcări de procedura sau fraudă serviciu, conform atribuțiilor de serviciu.
E. Ș. nu a respectat prevederile din Fișa Postului semnată de E. Ș. la data de 30.07.2012(fila 9-11 dosar) potrivit cărora salariatul are obligația de a efectua vizite de verificare a clienților și prevederile conform Procedurii Standard – înregistrarea și monitorizarea scrisorilor de bun venit nelivrate – Număr de procedură SP013, Revizia 1.0(aflată în copie la dosar la filele 140-144), ale Regulamentului Intern al . IFN S.A. - revizia 3.0, capitolul XIII - "Politică privind cercetarea și sancționarea abaterilor disciplinare", secțiunea 7 - "Abaterile disciplinare și sancțiunile aplicabile", articolul 17.
Ș. E. a fost convocat de societate în vederea formulării și susținerii apărărilor sale, salariatul nu s-a prezentat la locul și data convocării acesta exercitându-și dreptul la apărare prin nota explicativă înregistrată sub nr.8994/07.06.2013.
În fișa postului la Capitolul Vizite și investigații - ultimul punct, se precizează expres că salariatul trebuie să efectueze vizite de verificare conform procedurilor și politicilor interne ale angajatorului. Astfel, salariatul trebuia să efectueze verificări la clienții menționați în rapoartele AFP emise în luna mai prin prezența salariatului la domiciliul clienților și nu să efectueze verificări într-o altă modalitate, respectiv mijloace informativ operative polițienești, mijloace neconforme cu Regulamentul intern, și procedurile standard ale societății angajatoare.
Din înscrisurile care constituie documentația ce a stat la baza emiterii deciziei de sancționare rezultă că faptele săvârșite de salariatul E. Ș. pot avea drept consecințe neidentificarea fraudelor și a contractelor active și imposibilitatea eliminării riscurilor de fraudare a societății.
Prin înscrisurile depuse la dosar și declarațiile martorilor audiați în cauză contestatorul nu a făcut dovada că cele reținute în documentația intimatei sunt neîntemeiate și neconforme cu faptele reținute ca abatere disciplinară.
Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 247-252 și art. 266-275 din Codul muncii, tribunalul va respinge contestația formulată de Ș. E. împotriva Deciziei nr. 9864/25.06.2013 emisă de . IFN SA București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația formulată de contestatorul Ș. E. cu CNP_, cu domiciliul procedural ales în ., ., ., jud. Iași în contradictoriu cu intimata . IFN SA cu sediul în București, Calea Ș. V., nr. 133, sector 4.
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Iași.
Pronunțată astăzi, 26.03.2014; soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte Asistenți judiciari Grefier
A.C. B.L. L.N. N.D.
Redactat: A.C.
4 ex/08.09.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
