Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 990/2014. Tribunalul IAŞI

Comentarii

0

Sentința nr. 990/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 12124/99/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA I CIVILĂ

Ședința publică din 26 Martie 2014

Președinte - C. A.

Asistent judiciar - L. B.

Asistent judiciar - N. L.

Grefier - D. N.

Sentința civilă Nr. 990/2014

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant H. H. O., I. R., M. M., M. A., R. C., R. I. C., S. D., T. A. C., T. C., I. G., I. S., N. M., G. C., Ț. M., A. V., A. L., A. G., B. L., B. M., E. C., H. S., H. L., I. E., I. A., L. A., L. A., M. L., N. M., N. A., O. M., P. C., P. C., P. R., P. A. I., P. L., R. C., R. I. C., S. V., T. T., T. I., V. S., V. I. E., Z. A., U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR IASI și pe pârât C. "C. N." IASI, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.

Dezbaterea asupra fondului a avut loc în ședința publică din data de 12.03.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta, când din lipsă de timp pentru deliberare, față de disp. art. 396 alin. 1 NCPC a amânare pronunțarea cauzei pentru 19.03.2014 apoi pentru azi, când

TRIBUNALUL

Asupra acțiunii de față:

Prin cererea înregistrată sub nr._ U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, în numele și pentru contestatorii H. H. O., I. R., M. M., M. A., R. C., R. I. C., S. D., T. A. C., T. C., I. G., I. S., N. M., G. C., Tura M., A. V., A. L., A. G., B. L., B. M., E. C., H. S., Hirca L., I. E., I. A., L. A., L. A., M. L., N. M., N. A., O. M., P. C., P. C., P. R., P. A. I., P. L., R. C., R. I. C., S. V., T. T., T. I., V. S., V. I. E. si Z. A. au chemat în judecată pe intimatul C. “C. N.” Iasi solicitând:

1. anularea deciziilor de reîncadrare pentru anul 2010 cu nr. 58.17/05.01.2010, 58.21/05.01.2010, 58.10/05.01.2010 emise de intimat

2. obligarea intimatului la reîncadrarea salarială a contestatorilor începând cu data de 01.01.2010, potrivit disp. Legii 330/2009, luându-se în considerare drepturile salariale aferente lunii decembrie 2009, și emiterea unor noi decizii de reîncadrare, începând cu 01.01.2010 potrivit Legii 330/2009, cu luarea în considerare a drepturilor salariale aferente lunii decembrie 2009.

3.anularea deciziilor de reîncadrare pentru anul 2011 cu nr.130,78,68,111,95,80, 72,91,108,167,109,104,92,145,115,113,66,129,122,69,84 emise la data de 21.02.2011

4. obligarea pârâtei la reîncadrarea salarială a contestatorilor începând cu data de 01.01.2011, potrivit disp. Legii 285/2010, luându-se în considerare drepturile salariale aferente lunii octombrie 2010 și emiterea unor noi decizii de reîncadrare, începând cu 01.01.2011 cu luarea în considerare a drepturile salariale aferente lunii octombrie 2010.

5. obligarea unității de învățământ la calculul și plată diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii 285/2010 și a Legii 330/2009, raportat la Legea nr.221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 raportat la Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.15/2008, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, la data efectivă a plații, pentru

- perioada 01.01._11 pentru reclamanții I. G., I. S., N. M.

- perioada 01.09._10 pentru reclamanții I. R., T. A. C., T. C.

- perioada 01.09._11 pentru reclamanții H.-H. O., M. M., M. A.,R. C., R. I. C., STÂNCIU D.

- perioada 01.01._11 pentru reclamanții G. C., Ț. M., A. V., ALEXANORU L., A. G., B. L., B. M., E. C., H. S., H. LUMINIȚAA, I. E., I. A., L. A., L. A., M. L., N. M., N. A., O. M.,P. C., P. C., P. R., P. A. I., P. L., R. C., R. I. C., S. V., T. T., T. I., V. S., V. I. E., Z. A.,

6. obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a arătat că toți reclamanții fac parte din personalul didactic și didactic auxiliar al unității de învățământ pârâte. În fapt, prin Decizia ÎCCJ nr. 11 din 8 octombrie 2012 cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în situația recalculării salariilor de bază ale cadrelor didactice începând cu data de 1 ianuarie 2010 ÎCCJ a decis că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul ție bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acordă în anul 2008 personalului în învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.

Deciziile de reîncadrare emise stabileau salarii la nivelul celor date efectiv în plată în decembrie 2009, dar nu erau cuprinse și diferențele de drepturi salariale obținute pentru decembrie 2009 prin hotărâre judecătorească și în bază Legii 221/2008.

Toate deciziile de reîncadrare emise pentru anul 2010 au fost contestate în conformitate cu prevederile art. 34 din Legea 330/2009, în termen legal, la unitatea de învățământ.

Toate deciziile de reîncadrare emise în temeiul Legii 285/2010 au fost contestate în termen legal în cadrul procedurii prealabile, la unitatea școlară.

Pentru primele două capete de cerere, USLIP a menționat următoarele:

În condițiile în care a intervenit o modificare a cadrului muncii prin hotărâre judecătorească irevocabilă, în sensul că pârâta a fost obligată la plata unor diferențe salariale pentru întreg anul 2009, aceasta, în calitate de angajator și cu privire la reîncadrarea reclamanților, trebuie să țină seamă de această realitate juridică nouă și să recalculeze salariul reclamanților în 2010 prin raportare și la hotărârea judecătorească care a stabilit dreptul reclamanților la un salariu aferent lunii decembrie 2009, majorat cu 34%.

Invocă nulitatea absolută parțială a deciziilor de reîncadrare pentru 2010, motivat de împrejurarea că acestea încalcă principiul neretroactivității, stabilind efecte juridice atât anterior datei la care au fost emise, cât și anterior datei la care au fost comunicate. În condițiile în care principiul neretroactivității legii civile este stabilit de Constituție, cu atât mai mult nu poate fi acceptată retroactivitatea convențională. Așadar, actele civile pot produce efecte doar de la data încheierii lor, nu și anterior.

Totodată, arată că în legislația muncii orice modificare a contractelor de muncă poate fi efectuată, în condițiile legii, doar cu acordul salariatului sau măcar cu înștiințarea acestuia. Din același motiv, apreciază că astfel de modificări cu privire la una dintre clauzele esențiale ale contractelor de muncă, în speță salariul, trebuiau comunicate salariaților anterior ca ele să își producă efectele și nu un an mai târziu.

Dacă pârâta ar fi respectat Legea 221/2008, așa cum au constatat și instanțele de judecată că ar fi fost legal, nu ar fi fost nevoie de un nou proces, iar deciziile pe 2010 ar fi fost conforme cu legea, cuprinzând un salariu majorat. Dimpotrivă, pârâta a încercat sistematic privarea lor de drepturile cuvenite, iar propria conduită a determinat introducerea de acțiuni în justiție. Cu atât mai mult, după obținerea titlului executoriu, pârâta era obligată să remedieze situația reclamanților, în sensul de a emite noi decizii conforme cu noua situație juridică a părților, ceea ce nu a făcut.

Salariul reprezintă o componentă a dreptului la muncă și contraprestația angajatorului în raport cu muncă prestată de către angajat, în bază raportului de serviciu. Efectele raportului de serviciu se concretizează în obligații de ambele părți, iar una din obligațiile esențiale ale angajatorului este plată salariului pentru muncă prestată, așa cum a fost el stabilit prin actul de numire în funcție.

De asemenea, sunt încălcate dispozițiile art. 17 alin. (1), (2) și (4) și art. 41 alin. (3) din Codul muncii. Textele citate prevăd:

Art. 17 (1): Anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă, angajatorul are obligația de a informa persoana selectată în vederea angajării ori, după caz, salariatul, cu privire la clauzele esențiale pe care intenționează să le înscrie în contract sau să le modifice.

(2) Persoană selectată în vederea angajării ori salariatul, după caz, va fi informată cu privire la cel puțin următoarele elemente:

j)salariul de bază, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum și periodicitatea plății salariului la care salariatul are dreptul;

(4) Orice modificare a unuia dintre elementele prevăzute la alin. (2) în timpul executării contractului individual de muncă impune încheierea unui act adițional la contract, într-un termen de 15 zile de la dată încunoștințării în scris a salariatului, cu excepția situațiilor în care o asemenea modificare rezultă ca posibilă din lege sau din contractul colectiv de muncă aplicabil.

Art. 41 (3): Modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente:

e)salariul;

f)timpul de muncă și timpul de odihnă.

Așa cum a statuat și doctrina (A. Ț. - Tratat de dreptul muncii ediția a II-a Ed. Universul Juridic, 2007, pag. 525 și urm.), modificarea contractului se va realiza cu respectarea prevederilor art. 17 alin. (1), (2) și (4) și de art. 19 din Codul muncii, angajatorul având obligația de a informa salariatul cu privire la clauzele pe care urmează să le modifice.

Inadmisibilitatea modificării unilaterale se referă, în special, numai la elementele esențiale ale contractului și anume felul muncii, determinat atât de calificarea profesională, cât și de funcția sau meseria încredințată, locul muncii, prin care se înțelege unitatea și localitatea unde se prestează muncă, precum și salariul.

Cu toate acestea, art. 48 din Codul muncii prevede că angajatorul poate modifică temporar locul și felul muncii, fără consimțământul salariatului, în cazul unor situații de forță majoră, cu titlu de sancțiune disciplinară sau că o măsură de protecție a salariatului.

Pronunțându-se asupra excepției de neconstituționalitate a art. 63 alin. (1) din Codul muncii, Curtea Constituțională a constatat conformitatea acestuia cu legea fundamentală, reținând următoarele:

„Contractul individual de muncă nu este un act de administrare unilateral al angajatorului, ci o convenție bilaterală, exprimând manifestarea acordului de voință al celor două părți ale raportului juridic de muncă, angajator și salariat. Astfel interesul legitim legal de stabilitate a raporturilor de muncă impune că modificarea contractului individual de muncă să se facă în aceleași condiții în care acesta a fost încheiat, respectiv prin acordul ambelor părți".

De asemenea, nu constituie modificare nelegală a felului muncii promovarea în funcție conform contractului colectiv de muncă și nici schimbarea din funcție determinată de pierderea parțială a capacității de muncă.

Dimpotrivă, s-a reținut că schimbarea din funcție având ca rezultat și micșorarea salariului nu poate fi făcută decât cu asentimentul salariatului, în caz contrar angajatorul procedează la modificarea unilaterală a contractului, ceea ce înseamnă încălcarea dispozițiilor Codului muncii, întrucât atât funcția, cât și salariul constituie elementele esențiale ale contractului, ce trebuie avute în vedere de părți la încheierea acestuia și care nu pot fi schimbate decât pe timp limitat și tot cu acordul părților.

Tot astfel, s-a decis că este nelegală modificarea unilaterală a felului muncii și salariului prin trecerea dintr-o funcție de conducere în una de execuție (Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, dec. Nr. 3775/R/1999; Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, dec. nr. 1328/R/2006 și dec. nr. 1382/R/2006).

Ori, în cazul de față, la dată emiterii deciziilor de reîncadrare, instanța de fond se pronunțase deja în sensul acordării diferențelor salariale pe 2009, chiar dacă hotărârea nu fusese comunicată părților și nu era încă irevocabilă. Dar unitatea ar fi trebuit să aibă în vedere această hotărâre executorie și să întocmească deciziile de reîncadrare prin raportare la salariul de jure, majorat, al reclamanților și nu să purceadă la emiterea unor decizii de reîncadrare în evidență contradicție cu hotărârea abia pronunțată, în scopul eludării acesteia.

De altfel, cel mai bun exemplu al relei-credințe a pârâtei îl reprezintă chiar refuzul comunicării acestor decizii către salariați până în noiembrie 2013, urmare insistențelor lor repetate.

Nici drepturile salariale obținute prin hotărârea judecătorească anterioară nu au fost, până în prezent, achitate. Cu toate acestea, conform art. 44 alin. 1 frază I teza a II-a din Constituția României, creanțele împotriva statului sunt garantate astfel că dreptului în sine nu i se poate aduce atingere, indiferent de calendarul de plăți.

În acest sens, jurisprudența CEDO (Cauza C. contra Republicii M.) prevede că Curtea subliniază că articolul 6 paragr. 1 al Convenției asigură tuturor dreptul de a prezența în fața unei instanțe judecătorești orice plângere referitoare la drepturile și obligațiile sale civile. Totuși, acest drept ar fi iluzoriu, dacă sistemul legal național al unui Stat Contractant ar permite, că o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie, să rămână neexecutată în detrimentul unei părți. Ar fi de neconceput că articolul 6 paragraf 1 al Convenției să descrie detaliat garanțiile de procedură oferite parților aflate în litigiu - proceduri care sunt echitabile, publice și prompte - fără a asigura executarea hotărârilor judecătorești; a interpreta prevederile articolul 6 paragraf că referindu-se exclusiv la accesul la o instanța judecătorească și îndeplinirea procedurilor legale, fără asigurarea executării hotărârii judecătorești ar duce la situații incompatibile cu principiile statului de drept pe care Statul Contractant s-a obligat să le respecte prin ratificarea Convenției. Executarea unei hotărâri judecătorești pronunțată de o instanța judecătorească, trebuie privită că parte integrală a unui proces conform prevederilor articolului 6 al Convenției (vezi hotărârea Hornsby versus G. din 19 Martie 1997).

Unei autorități statale nu i se permite să invoce în calitate de scuză lipsa de fonduri pentru a nu execută o hotărâre judecătorească. Prin urmare, o întârziere în executarea unei hotărâri judecătorești ar putea fi justificată doar de anumite circumstanțe. Dar această întârziere nu trebuie să fie astfel încât să atingă însăși esența dreptului garantat de articolul 6 paragraf l al Convenției (vezi Immoblllare Saffi versus Italia).

A menționat că, interpretând practica CEDO, puterea executivă și nici cea legislativă nu au dreptul de a încerca să creeze un cadru legislativ menit să diminueze puterea judecătorească și menit să ignore hotărârile judecătorești ori să împiedice punerea lor în executare.

În fapt, prin hotărârea sus-menționată, s-a constatat în mod irevocabil că pentru luna decembrie 2009, drepturile salariale ale reclamanților nu erau la nivelul celor plătite efectiv, ci cu 34% mai mari, diferența fiind acordată prin hotărâre judecătorească.

Chiar dacă diferența de 34% acordată prin titlu executoriu nu a fost achitată în fapt, totuși existența dreptului și plata sa sunt două probleme distincte, astfel că, în luna decembrie 2009, salariile reclamanților au fost, legal, cu 34% mai mari.

Orice altă interpretare ar duce la o nouă încălcare a CEDO, pentru că ar permite puterii executive sau legislative să ignore o hotărâre judecătorească irevocabilă, să facă abstractei de a treia putere în stat și să încalce principiul separației puterilor în stat. Nu se poate lua în considerare doar partea salarială care era dată în plata în decembrie 2009, pentru că hotărârea judecătorească a acordat diferențe de drepturi salariale tot în bază unei legi, a Legii 221/2008. Ori, Legea 330/2009 stabilește că salariul din ianuarie 2010 nu poate fi mai mic decât cel din decembrie 2009.

Apreciază, totodată, că s-a ajuns la un abuz de putere nemaiîntâlnit într-un stat de drept, în care angajatorul, invocând sprijinul puterii executive, își permite să decidă ce legi să pună în aplicare și cum să le aplice, deși nici un (alt) cetățean nu are acest drept. Legea 221/2008 nu a fost niciodată pusă în aplicare, fără vreo justificare legală. În prezent, Legea 330/2009 se aplică doar în parte și în minus, în detrimentul reclamanților, din nou fără justificare, în timp ce Legea 118/2010 se aplică excesiv, din nou în detrimentul reclamanților. Singura posibilitate rămâne apelul la puterea judecătorească, cu mențiunea că Statul român s-a asigurat că, deși diminuările și încălcările legii au efecte imediate, totuși hotărârile judecătorești nu vor putea fi executate decât peste câțiva ani.

De la 01.01.2010, a intrat în vigoare Legea 330/2009, care prevedea următoarele:

Art.30 (5) În anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:

a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezența lege".

Așadar, salariul din ianuarie 2010 este egal cu cel din decembrie 2009, conform Legii 330/2009 și titlului executoriu obținut. Subliniem faptul că, prin această hotărâre judecătorească irevocabilă, unitatea de învățământ era obligată, în primul rând, la calcularea drepturilor salariale ale reclamanților, potrivit Legii 221/2008, urmând să achite și diferențele.

Ori, unitatea de învățământ era obligată să se raporteze și la aceste drepturi acordate reclamanților prin hotărâre judecătorească, în momentul în care a calculat drepturile salariale aferente lunii decembrie 2009, indiferent de cât a fost în măsură să plătească efectiv. Mai departe, când a calculat drepturile salariale începând cu ianuarie 2010, aceeași pârâtă trebuia să se raporteze și la hotărârea judecătorească, ce consfințea salariile reale ale reclamanților, și nu doar la ceea ce a achitat efectiv. Așadar, unitatea de învățământ nu putea invoca propria culpă, adică primul calcul eronat din 2009, pentru a justifică un nou prejudiciu provocat reclamanților, constând într-un nou calcul eronat.

Totodată, USLIP arată că deși este căzută în pretenții printr-o hotărâre irevocabilă, pârâtă a refuzat modificarea corespunzătoare a contractelor individuale de muncă, prin înregistrarea corectă a drepturilor salariale ale reclamanților începând cu 02.12.2008 și până în prezent. Consideră că această conduită a pârâtei reprezintă o încălcare a drepturilor câștigate, principiu a cărui protejare este asigurată de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului. Insuficientă fondurilor nu constituie o justificare rezonabilă din perspectiva obligațiilor impuse de Legea 128/1997 (decizia CA Iași nr. 60/2008).

Potrivit acestui text al Convenției, "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional". În jurisprudența constanta a CEDO s-a stabilit că noțiunea generic de "bun" acoperă și dreptul unei persoane asupra unei creanțe (Cauza Rafinăriile grecești Stran și Stratis Andreatis contra Greciei), inclusiv a uneia de natură salarială. Tot dreptul internațional insistă să garanteze dreptul la un salariu egal al cetățenilor; astfel, România este parte semnatară a Pactului internațional cu privire la drepturile economice, sociale și cultural. Potrivit art. 7 lit. a) din acest Pact, "Statele părți (...) recunosc dreptul pe care îl are orice persoană de a se bucură de condiții de muncă juste și prielnice, care să asigure îndeosebi (...) remunerația care asigura tuturor lucrătorilor cel puțin (...) un salariu echitabil și o remunerația egală pentru muncă de valoare egală, fără nicio distincție,,5 iar art. 9 statuează că "Statele părți la prezentul Pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoană la securitate socială. În același sens, arată că, prin adresa nr._/26.01.2010, Ministerul Finanțelor Publice a subliniat că drepturile salariale pentru anul 2010 vor fi în cuantumul avut în luna decembrie 2009.

Pentru al treilea capăt de cerere, USLIP invocă următoarele:

De la 01.01.2011 s-a menținut același sistem prestabilit de Legea 330/2009, în sensul că, prin Legea 285/2010, s-a stabilit că salariile personalului bugetar din 2011 să fie cu 15% mai mari decât cele din octombrie 2010. Însă, în cazul admiterii de către onorată instanța a capetelor de cerere vizând diferențele salariale pentru anul 2010. Însă regăsim în aceeași situație că în cea din 2009/2010. Cu alte cuvinte, dacă instanța de judecată va dispune obligarea pârâtei la reîncadrarea noastră și la plata diferențelor de drepturi salariale pentru 2010, rezultă că drepturile noastre salariale aferente lunii octombrie includ și diferențele din hotărârea ce va fi pronunțată în această acțiune. Pe cale de consecință, întreg salariul din octombrie 2010 (cel dat în plata și diferențele din prezența acțiune) trebuie avut în vedere la calcularea și plata salariului în 2011. De aici rezultă că drepturile noastre salariale totale pentru 2011 sunt mai mari decât cele incluse în deciziile de reîncadrare contestate. Tocmai de aceea se impune că pârâtă să emită pentru anul 2011, noi decizii de reîncadrare, care să cuprindă de această dată, drepturile salariale, așa cum au fost stabilite acestea de către instanțele judecătorești, adică mai mari cu 34%.

A menționat că înțelege să atace deciziile de reîncadrare atât pe 2010 cât și pe 2011 prin aceeași acțiune, întrucât și ele au fost comunicate în aproximativ aceeași perioada de timp. Totodată, consideră că în acest mod se asigură o soluționare unitară și eficientă a tuturor capetelor de cerere vizând salarizarea reclamanților pentru perioada 2010-2011.

În cazul de față, la dată emiterii deciziilor de reîncadrare pe anul 2011, există un proces finalizat deja în sensul acordării diferențelor salariale pe 2009, ceea ce ar fi trebuit să determine reîncadrarea salariaților și pentru 2010 și pentru 2011 cu luarea în considerare a salariilor majorate cu sumele obținute prin hotărâri judecătorești. Unitatea ar fi trebuit să aibă în vedere acest litigiu și să întocmească deciziile de reîncadrare prin raportare la salariul de jure, majorat, al reclamanților și nu să purceadă la emiterea unor decizii de reîncadrare în evidență contradicție cu hotărârea pronunțată la scurt timp, în scopul eludării acesteia. Iar la dată emiterii deciziilor de reîncadrare pe anul 2011, acțiunile prin care ceruse instanțelor judecătorești să facă aplicarea legii 221/2008, fuseseră soluționate de o manieră irevocabilă, stabilind pentru reclamanți un salariu majorat cu 34%, iar faptul că pârâta a înțeles să emită deciziile de reîncadrare pe anul 2010 și pe anul 2011 fără a lua în considerare drepturile câștigate în instanța, nu face altceva decât să lipsească de orice finalitate aceste sentințe.

Pentru ultimul capăt de cerere, USLIP a menționat următoarele:

Acest capăt de cerere reprezintă consecința fireasca a admiterii primelor două, fără de care nu ar exista o eficacitate reală. Astfel, reclamanții au fost prejudiciați prin neluarea în considerare a noului lor salariu de încadrare, stabilit prin hotărâre judecătorească, în sensul că au primit doar o plată parțială din drepturile salariale totală la care ar fi avut dreptul. Prin urmare, la muncă egală, reclamanții care în decembrie 2009 aveau un salariu majorat cu 34% și în anul 2010 trebuiau să beneficieze de aceleași drepturi, cu atât mai mult cu cât însuși legiuitorul apreciem că și-a exprimat voință în acest sens.

Arată că instanțele de judecată deja s-au pronunțat în alte dosare similare, în sensul admiterii acestui tip de acțiuni, a reîncadrării salariaților și a obligării pârâților la plata diferențelor salariale, precum în dosarele_ și_/99/2010, soluționate de Tribunalul Iași.

În concluzie, solicită admiterea acțiunii și, în consecință:

1.anularea deciziilor de reîncadrare pentru anul 2010 cu nr. 58.17/05.01.2010, 58.21/05.01.2010, 58.10/05.01.2010 emise de către pârâtă

2.obligarea pârâtei la reîncadrarea salarială a contestatorilor începând cu dată de 01.01.2010, potrivit disp. Legii 330/2009, luându-se în considerare drepturile salariale aferente lunii decembrie 2009, și emiterea unor noi decizii de reîncadrare, începând cu 01.01.2010 potrivit Legii 330/2009, cu luarea în considerare a drepturilor salariale aferente lunii decembrie 2009.

3.Anularea deciziilor de reîncadrare pentru anul 2011 cu nr. 130,78,68, 111,95,80,72,91,108,167,109,104,92,145,115,113,66,129,122,69,84 emise la data de 21.02.2011

4.Obligarea pârâtei la reîncadrarea salarială a contestatorilor începând cu dată de 01.01.2011, potrivit disp. Legii 285/2010, luându-se în considerare drepturile salariale aferente lunii octombrie 2010 și emiterea unor noi decizii de reîncadrare, începând cu 01.01.2011 cu luarea în considerare a drepturile salariale aferente lunii octombrie 2010.

5.obligarea pârâtei unitatea de învățământ la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii 285/2010 și a Legii 330/2009, raportat la Legea nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 raportat la Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, la data efectivă a plății, pentru:

-perioada 01.01._11 pentru reclamanții I. CHEORGHE, I. S., N. M.

- perioada 01.09._10 pentru reclamanții I. R., T. A. C., T. C.

-perioada 01.09._11.pentru reclamanții H.- H. O., M. M., M. A., R. C., R. I. C., S. D.

-perioada 01.01._11 pentru reclamanții G. C., ȚURĂ

M., A. V., A. L., A. G., B. L., B. M., E. C., H. S., H. L., I. E., I. A., L. A., L. A., M. L., N. M., N. A., O. M.,P. C., P. C., P. R., P. A. I., P. L., R. C., R. I. C., S. V., T. T., T. I., V. S., V. I. E., Z. A..

6. obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În susținerea acțiunii înțelege să se folosească de proba cu acte pe care înțelege să le depună alăturat cererii de chemare în judecată.

A anexat cererii:

1.tabel cu membrii de sindicat care își dau acordul pentru promovarea prezenței acțiuni și împuternicesc în acest sens organizația sindicală ;

2.decizii de reîncadrare Legea 330/2009, Legea 285/2010

3.contestații procedura prealabilă.

Intimatul C. "C. N." Iași a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, U.S.L.I.P. Iași, în numele reclamantei M. S. - membră de sindicat, a solicitat obligarea la:

- anularea deciziei de reîncadrare nr. 58.17; 58.21; 58.10; emise la dată de 05.01.2010;

- reîncadrarea reclamantei cu dată de 01.01.2010 în baza Legii nr. 330/2009 coroborat cu prevederile Legii nr. 221/2008;

- anularea deciziei de reîncadrare nr. 66; 68; 69; 72; 78; 80; 84; 91; 92; 95; 104; 108; 109; 111; 113; 115; 122; 129; 130; 145; 167; emise la dată de 21.02.2011;

- obligarea la emiterea de noi decizii de reîncadrare cu dată de 01.01.2011, în baza Legii nr. 285/2010, coroborat cu prevederile Legii nr. 330/2009 și ale Legii nr. 221/2008;

- calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 330/2009, raportat la prevederile Legii nr. 221/2008 și ale Legii nr. 285/2010, raportat la prevederile Legii nr. 330/2009 și ale Legii nr. 221/2008, actualizate cu indicele de inflate, pentru perioada 01.01._11;

-cheltuieli de judecată

În susținerea cererii reclamanta arată că prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.111 / 08.10.2012, cu privire la interpretarea și aplicarea art. 5, alin. 6 din O.U.G. nr. 1/2010, privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea Cadru nr. 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în situația recalculării salariilor de bază ale cadrelor didactice începând cu dată de 01.01.2010, ICCJ a decis că personalul didactic aflat în funcție la dată de 31.12.2009 are dreptul, începând cu data de 01.01.2010 la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de baza din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile O.G. nr. 15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acordă în anul 2008 personalului din învățământ, modificată și aprobată de Legea nr. 221/2008.

Reclamanta susține că deciziile de reîncadrare emise pentru anul 2010 au fost contestate în termen legal, conform prevederilor art. 34 din Legea nr. 330/2009 și au fost respinse de către unitate.

De asemenea, mai susține reclamanta că deciziile de reîncadrare pentru anul 2011 au fost contestate în termen legal, conform prevederilor Legii nr. 285/2010 și au fost respinse de către unitate.

În continuare reclamanta arată că pârâtă, chiar dacă este instituție publică, nu poate invoca lipsa de fonduri pentru a nu execută o hotărâre judecătorească, învederând în acest sens jurisprudența CEDO.

Reclamanta mai arată că în mod abuziv angajatorul nu a pus în aplicare legea nr 221/2008, iar Legea nr. 330/2009 și a fost pusă în aplicare doar în parte și în detrimentul reclamantului.

De asemenea, reclamanta susține că de la 01.01.2011 s-a menținut același sistem de salarizare stabilit prin Legea nr. 330/2009, în sensul că prin Legea nr. 285/2010 s-a stabilit o creștere a salariilor cu 15 % față de salariile din luna octombrie 2010. În cazul în care pentru 2010 admite acțiunea de stabilire a salariilor prin raportarea la Legea nr. 221/2008, în consecință salariile din 2011 trebuie raportate la Legea nr. 221/2008.

De asemenea, în susținere cererii reclamanta invocă prevederile art. l din Protocol nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența CEDO.

Acțiunea formulată de către U.S.L.I.P. Iași în numele membrilor de sindicat, este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Excepții:

1. Excepția prescrierii dreptului la acțiune / tardivitatea introducerii acțiunii.

De fapt, prin cererea de chemare în judecată reclamanta solicită reîncadrarea personalului la data de 01.01.2010, în baza Legii nr. 330/2009.

În conformitate cu prevederile art. 5, alin. 6 din O.U.G. nr. 1/2009, reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 01.01.2010 se face luând în calcul salariile de la dată de 31.12.2009, stabilite în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 41/2009, aprobate Legea nr. 300/2009.

În aceste condiții, unitățile de învățământ au procedat la reîncadrarea personalului cu data de 01.01.2010.

Conform prevederilor art. 34 din Legea nr. 330/2009, soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale este de competența ordonatorilor de credite, persoanele nemulțumite de modul de soluționare a contestațiilor se pot adresa instanței de contencios administrativ sau instanței judecătorești, după caz, potrivit legii în termen de 30 de zile de la dată comunicării soluționării contestației.

În conformitate cu prevederile art. 3 din O.M.M.F.P.S. nr. 32/2010, controlul aplicării Legii nr. 330/2009 se face de către agențiile teritoriale pentru prestații sociale, cu privire la stabilirea salarizării personalului.

Acest control s-a realizat de către Agenția Teritorială pentru Prestații Sociale Iași, în perioada martie 2010 și s-a finalizat prin adresa A.N.P.P.S. Iași 2010, transmisă prin unitatea de trezorerie teritorială, iar conform prevederile art. 4 din același ordin, controlul aplicării Legii nr. 330/2009, cu privire la alocațiile bugetare pentru cheltuieli de personal s-a făcut de către Direcția Finanțelor Publice. În acest sens, unitatea a prezentat la Trezoreria Iași adresa de venficare primită de la Agenția Teritorială pentru Prestații Sociale Iași, ocazie cu s-a constatat încadrarea în alocațiile bugetare și s-a aprobat efectuarea plății salariilor.

Intimatul a arătat că toate deciziile au fost aduse la cunoștință salariaților, la dată emiterii acestora.

Pentru aceste motive a solicitat admiterea excepției prescrierii dreptului la acțiune.

Pe fond:

În conformitate cu prevederile art. 5, alin. 6 din O.U.G. nr. 1/2009, reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 01.01.2010 s-a făcut luând în calcul

În aceste condiții, unitatea consideră că a procedat corect la reîncadrarea personalului cu data de 01.01.2010 aprobate cu Legea nr. 300/2009 și cu respectarea principiilor prevăzute de art. 3 din din aceeași lege în sensul luării în considerare „ a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a idemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la dată intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare.

Unitatea consideră că a procedat la reîncadrarea personalului cu respectarea întocmai a acestor prevederi, iar documentația privind reîncadrarea a fost verificată de către Agenția Teritorială pentru Prestații Sociale Iași, în perioada martie 2010, ocazie cu care s-a constatat că reîncadrarea personalului s-a făcut corect (adresa A.N.F.P.S. Iași 2010, iar Direcția Finanțelor Publice a constatat încadrarea corectă în alocațiile bugetare pentru cheltuieli de personal, aprobând plata salariilor.

În baza prevederilor art. 48 (16) din Legea nr. 330/2009, a fost abrogată O.G. 15/2008, aprobată cu Legea nr. 221/2008.

Deciziile de reîncadrare s-au emis cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale în vigoare.

La dată emiterii deciziilor de reîncadrare nu există o sentința civilă care să oblige unitatea la acordarea unor diferențe salariale.

Deciziile privind reîncadrarea au fost aduse la cunoștință personalului în Consiliul profesoral.

În aceste condiții, unitatea a procedat corect la reîncadrarea personalului cu 01.10.2010, motiv pentru care solicită respingere primelor trei capete de cerere.

Reîncadrarea personalului pentru anul 2011 s-a făcut în conformitate cu prevederile Legii nr. 284/2010 și ale Legii nr. 285/2010, conform Normelor metodologice aprobate cu OMMFPS nr. 42/2011 și ale OMFP nr. 77/2011.

În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 285/2010, începând cu 01.01.2011, cuantumul brut al salariilor de bază, așa cum au fost acordate personalului plătit din fonduri pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, ținându-se seama de gradul sau trepta profesională, vechimea în muncă / funcție / specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31.12.2010 .

Unitatea școlară consideră că a respectat întocmai dispozițiile legii. Pentru toți salariații s-au stabilit salarii cu 15% mai mari decât salariile acordate în octombrie 2010. Legiuitorul face trimitere la salariile acordate în octombrie 2010 și nu la salariile la care ar fi avut dreptul.

În octombrie 2010 salariații nu au beneficiat de diferențe salariale în baza legii nr.221/2008.

Așa cum a arătat în întâmpinare, chiar dacă salariații au obținut un titlu executoriu în baza Legii nr.221/2008, diferența de drepturi salariale nu a fost acordată, având în vedere prevederile O.U.G. nr.71/2009, modificată și completată.

Cum Legea nr 285/2010 face trimitere la salariile efectiv acordate în luna octombrie 2010 în aceste condiții, considerăm că unitatea noastră a aplicat întocmai dispozițiile legale acordând cu 01.01.2011 salariile din octombrie 2010 majorate cu 15%

Așa fiind, consideră că nu se impune anularea deciziilor și emiterea altor decizii de reîncadrare.

În ceea ce privește răspunsurile la contestații, pentru aceleași motive, consideră că acestea sunt corecte făcând trimitere la aplicarea Legii nr.284/2010 și Legii nr.285/2010.

În aceste condiții unitatea consideră că a procedat corect la reîncadrarea personalului cu 01.01.2010 în baza Legii nr. 330/2009 și cu 01.01.2011 în baza Legii nr. 284/2010 și ale Legii nr. 285/2010, motiv pentru care va rugăm să respingeți toate capetele de cerere.

Susținerea reclamantei, în sensul că modificarea CIM s-a făcut unilateral, nu poate fi luată în seamă, deoarece diminuarea rezultă din lege și nu din voință unilateral a angajatorului. Angajatorul are obligația de a pune în aplicare întocmai toate actele normative în vigoare fără să aibă dreptul de a face o aplicare selectivă a acestora.

Susținerea reclamantei referitoare la faptul că prin diminuarea salariilor s-a încălcat dreptul de proprietate al salariaților, asimilând salariul cu un bun, nu poate fi luată în seama, deoarece salarizarea personalului din sectorul bugetar se face prin acte normative și nu se impune acordarea de despăgubiri în cauză.

De asemenea, în baza prevederilor art. 17, alin. 4 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, orice modificare cu privire la C.LM. În timpul executării, impune încheierea unui act adidonal la contract…..cu excepția situațiilor în care o asemenea modificare rezultă că posibilă din lege sau din C.C.M. aplicabil.

Prin urmare, consideră că în cauza nu este necesar acordul de voință al părților prin încheierea unui act adițional la C.I.M., deoarece modificarea C.I.M. este determinate de lege.

Cum Legea nr. 53/2003, art. 17, alin. 4, nu face niciun fel de distincție cu privire la drepturile ce decurg din legea de modificare la C.I.M., nici interpretul, în cauza reclamantă, nu poate să facă distincție, iar susținerile acesteia în sensul că prin lege se pot face doar modificări favorabile salariatului, nu pot fi luate în seamă.

În ceea ce privește solicitarea și obligarea unității la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 330/2009, raportat la prevederile Legii nr. 221/2008 și ale Legii nr. 285/2010, raportat la prevederile Legii nr. 330 2009 și ale Legii nr. 221/2008, actualizate cu indicele de inflație, pentru perioada 01.01._11, această nu poate fi luată în seamă, neexistând temei legal sau o hotărâre judecătorească în acest sens care să oblige unitatea la acordarea acestor drepturi salariale.

În aceste condiții, unitatea noastră a aplicat întocmai dispozițiile legale în vigoare și pbiigatorii pentru toate instituțiile bugetare.

În ceea ce privește excepția nulității absolute parțiale, a solicitat respingerea ei, aceasta nefiind aplicabilă în raporturile juridice de muncă.

Cu privire la capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată, a solicitat respingerea cererii, având în vedere că sindicatele reprezintă membrii de sindicat la instanțe cu personal propriu, iar unitatea școlară nu dispune de sume pentru astfel de cheltuieli, fondurile fiind asigurate conform hotărârilor de guvern emise anual, pe baza standardelor de cost pe elev/preșcolar și ale Legii nr. 1/2011 a Educației Naționale.

Pentru aceste motive, solicită admiterea excepției invocate, respingerea excepției nulității absolute parțiale invocată de reclamanta și pe fond respingerea acțiunii pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dovedire a solicitat proba cu acte.

Analizând cauza de față, tribunalul reține următoarele:

În ceea ce privește excepția tardivității, în fapt, excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de intimat, aceasta este neîntemeiată.

Potrivit disp. art. 34 alin. 1 din Legea nr. 330/2009, soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de credite, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, contestația poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.

Potrivit disp. art. 34 alin. 3, ordonatorii de credite vor soluționa contestațiile în termen de 10 zile, iar potrivit alin. 4, împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. 1 persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației. Astfel, în conformitate cu aceste dispoziții legale, instanța reține că împotriva măsurilor dispuse de ordonatorii principali de credite, respectiv împotriva modului de soluționare a contestațiilor, salariații se pot adresa instanței judecătorești competente în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației.

În speță, USLIP a formulat prezenta acțiune în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziilor contestate.

Și excepția nulității absolute parțiale, este neîntemeiată, nefiind aplicabilă în raporturile juridice de muncă.

Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:

Contestatorii sunt salariații Colegului “C. N.” Iași.

Prin deciziile nr. 58.17/05.01.2010, 58.21/5.01.2010 si 58.10/05.01.2010 emise de intimat s-a dispus reîncadrarea lor începând cu data de 01.01.2010, în conformitate cu prevederile art. 34 din Legea nr. 330/2009. De asemenea, prin aceleași decizii s-au stabilit, potrivit art. 30 alin. 1 și 5 lit. a din Legea nr. 330/2009, drepturile salariale cuvenite reclamanților începând cu data de 01.01.2010.

Prin prezenta acțiune, contestatorii au solicitat anularea deciziilor de reîncadrare și obligarea intimatei la reîncadrarea lor începând cu data de 01.01.2010, potrivit disp. Legii 330/2009, luându-se în considerare drepturile salariale aferente lunii decembrie 2009.

De asemenea, au solicitat obligarea pârâtei la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii 330/2009 raportat la Legea nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 raportat la Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008, actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data efectivă a plății, pentru perioada 01.01.2010 – 31.12.2010; obligarea pârâtei, în cazul admiterii primului capăt de cerere, la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale de la data reintrării în activitate a reclamanților și până la data de 31.12.2010.

Potrivit disp. art. 3 alin. 1 lit. c din Legea nr. 330/2009, unul dintre principiile care stau la baza sistemului de salarizare reglementat de această lege îl constituie „luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare”.

Potrivit disp. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 330/2009, aplicarea prevederilor prezentei legi se realizează etapizat în perioada 2010-2015, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, a soldelor, funcțiilor de bază pentru personalul militar și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prevăzute în anexele la prezenta lege, stabilite anual prin legi speciale, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări.

Potrivit disp. art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, iar potrivit alin. 6 al aceluiași articol, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.

De asemenea, potrivit art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2010, „în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea nr. 330/2010 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea”.

Având în vedere toate aceste dispoziții legale menționate, se reține de către instanță că începând cu data de 01.01.2010 reclamanții trebuiau să beneficieze de un salariu egal cu salariul aferent lunii decembrie 2009. Referitor la acest aspect, instanța reține faptul că reclamanții trebuiau să beneficieze în luna ianuarie 2010 de un salariu egal cu salariul de care ar fi trebuit să beneficieze în luna decembrie 2009, potrivit dispozițiilor Legii nr. 221/2008 și nu egal cu salariul încasat efectiv în luna decembrie 2009.

Cât privește salariul aferent lunii decembrie 2009, instanța reține faptul că salarizarea personalului didactic până la data de 31.12.2009 a fost reglementată de O.G. nr. 15/2008. Astfel, potrivit art. 1 alin. 1 lit. c, pct. 3 din O.G. nr. 15/2008, pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1.000 este de 291,678 lei pentru perioada 01.10.2008 – 31.12.2008. O.G. nr. 15/2008 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008. Astfel, prin Legea nr. 221/2008 s-a modificat art. 1 alin. 1, lit. c, ultima liniuță, în sensul că pentru perioada 01.10.2008 – 31.12.2008 valoarea coeficientului de multiplicare 1.000 este de 400,00 lei, această valoare reprezentând valoare de referință pentru creșterile salariale ulterioare.

Ulterior, dispozițiile art. 1 alin. 1, lit. c, ultima liniuță din O.G. nr. 15/2008 au fost modificate succesiv prin O.U.G. nr. 136/2008, prin O.U.G. nr. 151/2008 și prin O.U.G. nr. 1/2009, toate aceste ordonanțe de modificare fiind însă declarate neconstituționale. Totodată, instanța reține faptul că începând cu data de 02.12.2008 este în vigoare Legea nr. 221/2008, lege care stabilește valoarea coeficientului de multiplicare (de 400,00 lei) și care nu a suferit nici un fel de modificări.

În aceste condiții, salariul reclamanților la nivelul lunii decembrie 2009 trebuia să fie calculat în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 221/2008, lege care stabilea o valoare mai mare a coeficientului de multiplicare.

Pe cale de consecință, având în vedere dispozițiile Legii nr. 330/2009, precum și faptul că în luna decembrie 2009 salariul reclamanților trebuia calculat în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, se reține de către instanță că deciziile de reîncadrare emise de intimată la data de 23.02.2010 pe numele reclamanților sunt nelegale, drepturile salariale fiind stabilite în mod eronat în funcție de salariul încasat de reclamanți în luna decembrie 2009 și nu în funcție de salariul de care ar fi trebuit să beneficieze în luna decembrie 2009, în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 și cu hotărârea judecătorească menționată.

Prin deciziile nr. 130, 78, 68, 111, 95, 80, 72, 91, 108, 167, 109, 104, 92, 145, 115, 113, 66, 129, 122, 69, 84/21.02.2011 emise de intimat s-a dispus reîncadrarea reclamanților începând cu data de 01.01.2011, în conformitate cu prevederile art. 11 și ale art. 33 din Legea nr. 284/2010. De asemenea, prin aceleași decizii s-au stabilit drepturile salariale cuvenite reclamanților începând cu data de 01.01.2011, în conformitate cu prevederile art. 1 și ale art. 16 din Legea nr. 285/2010.

Împotriva acestor decizii reclamanții au formulat contestații, iar pârâtul le-a soluționat în termenul legal.

Referitor la anul școlar 2010 – 2011 instanța reține că intimatul a emis decizii de reîncadrare pe numele reclamanților în conformitate cu art.11 și art.33 din Legea 284/2010, stabilindu-se salariul fiecărui reclamant în baza art.1 și 16 din Legea 285/2010.

Potrivit disp. art. 7 alin. 2 din Legea nr. 284/2010, valoarea salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului în anul 2011 se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Potrivit disp. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, începând cu data de 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.

În ceea ce privește drepturile salariale aferente lunii octombrie 2010, care au constituit baza de calcul pentru drepturile salariale aferente anului 2011, instanța reține, pentru toate considerentele expuse anterior, faptul că acestea trebuiau stabilite în funcție de salariul de care ar fi trebuit să beneficieze reclamanții în decembrie 2009, în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008. Astfel, salariul reclamanților începând cu luna ianuarie 2010 (deci și cel din luna octombrie 2010) trebuia să fie egal cu salariul din luna decembrie 2009, iar acesta din urmă trebuia calculat în funcție de prevederile Legii nr. 221/2008. Totodată, drepturile salariale aferente lunii octombrie 2010, calculate în raport de disp. Legii nr. 221/2008, urmau a fi reduse cu 25%, în conformitate cu prevederile Legii nr. 118/2010. Salariul astfel determinat, urma să reprezinte baza de calcul pentru drepturile salariale aferente anului 2011.

În consecință, având în vedere dispozițiile Legii nr. 284/2010 și ale Legii nr. 285/2010, precum și faptul că în luna octombrie 2010 salariile reclamanților, personal didactic și didactic auxiliar, trebuiau calculate în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, aspect statuat cu caracter imperativ și prin decizia nr. 3 din 04.04.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, se reține de către instanță că deciziile de reîncadrare pe numele reclamanților anterior indicați pe anul 2011 sunt nelegale, drepturile salariale fiind stabilite în mod eronat în funcție de salariul efectiv încasat de reclamanți în luna octombrie 2010 și nu în funcție de salariul de care ar fi trebuit să beneficieze aceștia în luna octombrie 2010, în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010 raportat la Legea nr. 221/2008 și cu prevederile Legii nr. 118/2010.

În consecință, Tribunalul va dispune anularea deciziilor de reîncadrare pe anul 2011 indicate anterior și va dispune reîncadrarea reclamanților începând cu data de 01.01.2011 potrivit dispozițiilor Legii nr. 285/2010 cu referire la Legea nr. 330/2009, cu luarea în considerare a drepturilor salariale aferente lunii decembrie 2009 rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008.

Va obliga intimatul să calculeze și să plateasca contestatorilor diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010 si ale Legii nr. 330/2009 raportat la Legea nr. 221/2008 si Legea nr. 118/2010, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, pentru:

-perioada 01.01._11 pentru I. G., I. S., N. M.;

-perioada 01.09._10 pentru I. R., T. A. C., T. C.;

- perioada 01.09._11 pentru H. H. O., M. M., M. A., R. C., R. I. C., S. D.;

- perioada 01.01._11 pentru G. C., Tura M., A. V., A. L., A. G., B. L., B. M., E. C., H. S., Hirca L., I. E., I. A., L. A., L. A., M. L., N. M., N. A., O. M., P. C., P. C., P. R., P. A. I., P. L., R. C., R. I. C., S. V., T. T., T. I., V. S., V. I. E. si Z. A..

Reținând ca fiind nelegale deciziile de reîncadrare aferente anului 2011, instanța constata că sunt întemeiate cererile reclamanților de obligare a pârâtului la calculul și plata diferenței dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010 raportat la Legea nr. 221/2008, însă numai parțial până la data de 13.05.2011.

Astfel, prin Legea 63/2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 323 din 10 mai 2011 și intrata în vigoare la 13.05.2011, s-a stabilit un nou sistem de salarizare în anul 2011 a personalului didactic si didactic auxiliar din invatamant, iar potrivit art. 2 alin.1 din actul normativ indicat încadrarea personalului prevăzut la art. 1 se face potrivit prevederilor prezentei legi.

Rezultă că dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 285/2010 sunt aplicabile exclusiv pe perioada 01.01._11, dată de la care, potrivit activității legii civile în timp, se vor aplica exclusiv prevederile Legii 63/2011.

Conform dispozițiilor art.1073 cod civil „Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.”

În ceea ce privește daunele solicitate în prezenta cauză, reprezentând prejudiciul suferit prin erodarea monedei naționale, instanța reține că sunt întemeiate. Conform art.1069 din Codul civil în vigoare până la data de 01.10.2011, acestea se pot cumula cu obiectul obligației principale. (C.S.J., secția comercială, decizia 1603/14.03.2003, Î.C.C.J., secția de contencios administrativ și fiscal, decizia 7245/28.09.2004, Î.C.C.J., secția comercială, decizia 135/20.01.2004).

Indicele de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen economic, specific perioadei de trecere la economia de piață și prin intermediul căruia se măsoară gradul de apreciere a valorii banilor aflați în circulație, coeficientul de scădere a puterii lor de cumpărare. Prin aplicarea în practică a acestui calcul (actualizarea în raport de indicele de inflație) banii sunt aduși la actuala lor putere de cumpărare.

În consecință, reținând ca fiind nelegale deciziile de reîncadrare, instanța constată că sunt întemeiate și urmează ca, în baza dispozițiilor anterior enunțate și ale art. 266-275 din Codul muncii să admită cererile formulate de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, în numele și pentru contestatorii H. H. O., I. R., M. M., M. A., R. C., R. I. C., S. D., T. A. C., T. C., I. G., I. S., N. M., G. C., Tura M., A. V., A. L., A. G., B. L., B. M., E. C., H. S., Hirca L., I. E., I. A., L. A., L. A., M. L., N. M., N. A., O. M., P. C., P. C., P. R., P. A. I., P. L., R. C., R. I. C., S. V., T. T., T. I., V. S., V. I. E. si Z. A. in contradictoriu cu intimatul C. “C. N.” Iași, conform următorului dispozitiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge exceptia prescriptiei dreptului la actiune si exceptia tardivității introducerii acțiunii, invocate de intimat.

Admite în parte contestația formulată de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași cu sediul în Iași, ., avand cod fiscal_ și cont RO06CECEIS0131RON121786, în numele și pentru contestatorii H. H. O., I. R., M. M., M. A., R. C., R. I. C., S. D., T. A. C., T. C., I. G., I. S., N. M., G. C., Tura M., A. V., A. L., A. G., B. L., B. M., E. C., H. S., Hirca L., I. E., I. A., L. A., L. A., M. L., N. M., N. A., O. M., P. C., P. C., P. R., P. A. I., P. L., R. C., R. I. C., S. V., T. T., T. I., V. S., V. I. E. si Z. A. in contradictoriu cu intimatul C. “C. N.” Iasi cu sediul in Iasi, .. 4.

Anulează deciziiile înregistrate sub nr. 58.17/05.01.2010, 58.21/5.01.2010 si 58.10/05.01.2010 emise de intimat.

Obligă intimatul să emită în folosul contestatorilor o noua decizie de reîncadrare începând cu data de 01.01.2010 potrivit dispozițiilor Legii nr. 330/2009, cu luarea în considerare a drepturilor salariale aferente lunii decembrie 2009, rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008.

Obligă intimatul să calculeze și să plateasca contestatorilor diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010 si ale Legii nr. 330/2009 raportat la Legea nr. 221/2008, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.

Anulează deciziiile înregistrate sub nr. 130, 78, 68, 111, 95, 80, 72, 91, 108, 167, 109, 104, 92, 145, 115, 113, 66, 129, 122, 69, 84/21.02.2011 emise de intimat.

Obligă intimatul să emită în folosul contestatorilor o noua decizie de reincadrare începând cu data de 01.01.2011 potrivit dispozițiilor Legii nr. 285/2010, cu luarea în considerare a drepturilor salariale aferente lunii octombrie 2010, rezultate din aplicarea Legii nr. 330/2009 cu referire la Legea 221/2008.

Obligă intimatul să calculeze și să plateasca contestatorilor diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010 si ale Legii nr. 330/2009 raportat la Legea nr. 221/2008 si Legea nr. 118/2010, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, pentru:

-perioada 01.01._11 pentru I. G., I. S., N. M.;

-perioada 01.09._10 pentru I. R., T. A. C., T. C.;

- perioada 01.09._11 pentru H. H. O., M. M., M. A., R. C., R. I. C., S. D.;

- perioada 01.01._11 pentru G. C., Tura M., A. V., A. L., A. G., B. L., B. M., E. C., H. S., Hirca L., I. E., I. A., L. A., L. A., M. L., N. M., N. A., O. M., P. C., P. C., P. R., P. A. I., P. L., R. C., R. I. C., S. V., T. T., T. I., V. S., V. I. E. si Z. A..

Respinge capatul de cerere privind obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Iași.

Pronuntata astazi 26.03.2014; soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Președinte Asistenți judiciari Grefier

A.C. B.L. L.N. N.D.

Redactat: A.C.

4 ex/05.08.2014

← Pretentii. Sentința nr. 725/2014. Tribunalul IAŞI		Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 996/2014.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Pretentii. Sentința nr. 709/2014. Tribunalul IAŞI Pretentii. Sentința nr. 710/2014. Tribunalul IAŞI Pretentii. Sentința nr. 721/2014. Tribunalul IAŞI Pretentii. Sentința nr. 725/2014. Tribunalul IAŞI Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 996/2014. Tribunalul IAŞI Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 973/2014. Tribunalul IAŞI