Contestaţie decizie suspendare contract de muncă. Sentința nr. 4204/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4204/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 19-12-2014 în dosarul nr. 5981/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 19 Decembrie 2014
Președinte - C. I.
Asistent judiciar B. M. M.
Asistent judiciar N. L.
Grefier R. R.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4204/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe contestator C. E. și pe intimat . DISTRIBUȚIE SA, având ca obiect contestație decizie suspendare contract de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.12.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi când, pentru a se depune la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru azi, 19.12.2014, când
TRIBUNALUL
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Iasi sub nr._ contestatoarea Caseru E. a formulat in contradictoriu cu intimata E.ON M. Distribuție SA contestatie împotriva Deciziei de suspendare a contractului individual de munca nr. 298/07.05.2014 prin care solicita:
1.Anularea Deciziei de suspendare a contractului individual de munca nr. 298/07.05.2014
2.Reintegrarea in funcția deținuta anterior
3.Obligarea . DISTRIBUȚIE S.A. la plata despăgubirilor cu titlu de salarii calculate de la data suspendării contractului de munca si pana la data soluționării definitive si irevocabile a cauzei in cuantum indexat, majorat si reactualizat si la plata celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, inclusiv bonuri de masa, bonusuri si sporuri de vechime si toate drepturile decurgând din Contractul individual de munca si Contractul colectiv de munca aplicabil
4.Obligarea . DISTRIBUȚIE S.A. la plata indemnizațiilor de concediu aferente concediilor de odihna neefectuate in perioada 2014 si pana la reîncadrarea in funcția deținuta anterior
5.Obligarea . DISTRIBUȚIE S.A. la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea contestatiei, contestatoarea a aratat ca suspendarea este o măsura facultativa si nu obligatorie, angajatorul având posibilitatea ca pe perioada in care se desfășoară cercetarea disciplinara sa ofere salariatului o alta funcție in aceeași unitate pentru a-si proteja interesele si pentru a nu il priva pe salariat de mijloacele de întreținere elementare. Ori, din modul in care a acționat angajatorul se pare ca acesta nu a dorit doar o cercetare prealabila corecta ci, in fapt a dorit indepartarea sa din companie.
In ceea ce privește nerespectarea termenului de la care operează suspendarea CIM, arata ca si in condițiile in care legiuitorul nu a stabilit un termen limita pana la care sa fie obligatoriu a se realiza procedura prealabila, apreciaza contestatoarea ca aceasta trebuie sa se desfășoare . tinand cont de faptul ca salariata, in aceasta perioada este privata de mijloacele de existenta, fiind pusa ..
Trecând peste faptul ca procedandu-se la suspendarea CIM se arunca in derizoriu prezumția de nevinovăție de care trebuie sa se bucure fiecare cetățean, nu trebuie sa se omita faptul ca prin aceasta suspendare se incalca inclusiv dreptul la munca, la hrana prin lipsirea de mijloace de existenta. Din aceste considerente, apreciaza ca perioada de suspendare trebuie sa fie cat mai mica din considerentul ca angajata, pe toata perioada suspendării „nu beneficiază de nici un drept care rezulta din calitatea sa de salariat".
Din analiza situației de fapt, mai arata contestatoarea ca rezulta cu puterea evidentei ca, in cazul de fata, suspendarea CIM a fost făcuta cu rea credința având in vedere ca desi decizia de suspendare a fost emisa la data de 07.05.2014 prima convocare la care a fost invitata a fost pentru data de 12.06.2014 (dupa 34 de zile de la suspendare) iar cea de-a doua pentru data de 25.06.2014(in total 47 de zile de la suspendare).
De altfel, practica judiciara a stabilit ca suspendarea CIM nu va putea produce efecte decât cel mult de la data debutului procedurii prealabile. Data debutului procedurii prealabile nu poate fi alta decât in momentul convocării. O suspendare anterioara demarării cercetării disciplinare ( cu o luna mai târziu) are drept consecința anularea măsurii angajatorului.
Si doctrina a arătat ca este adevărat ca „decizia de a suspenda CIM este la latitudinea si aparține numai angajatorului, dar hotărârea lui nu trebuie sa constituie un abuz de drept. Așadar, suspendarea contractului individual de munca trebuie sa se bazeze pe criterii obiective, sa fie dispusa cu buna credința si sa fie necesara pentru a asigura cercetarea prealabila corecta"
Ori, in cazul de fata, se poate cu ușurința observa ca desi a fost suspendata inca din 07.05.2014 si desi toate datele si toate documentele se aflau la dispoziția anagajatorului, acesta nu numai ca nu a reușit sa finalizeze cercetarea disciplinara timp de 47 de zile, dar nici măcar nu a convocat-o ceea ce conduce fara dubiu la concluzia ca suspendarea este una abuziva făcuta in alte scopuri decât in cele ce privesc cercetarea disciplinara.
In ceea ce privește comunicarea unui nou convocator, arata ca desi a avut loc o cercetare disciplinara pe data de 12.06.2014, nici pana la data prezentei nu a primit un răspuns cu privire la concluziile comisiei, desi au trecut mai bine de 9 zile.
Mai mult decât atat, la data de 12.06.2014 i-a fost comunicat un nou convocator ce vizează alte 6 situații pe care angajatorul le cunoștea sau putea sa le cunoască (toate documentele incheiate de subsemnata se aflau in posesia angajatorului), inca de la momentul redactării primului convocator.
Singura concluzie ce poate fi trasa asupra acestei maniere de lucru este aceea ca in fapt se dorește indepartea contestatoarei din unitate pe o perioada cat mai lunga de timp, motiv pentru care sunt supuse cercetării disciplinare noi si noi asa-zise fapte imputabile subsemnatei din dorința de tergiversare.
Tinand cont de faptul ca in aceasta perioada aceasta nu are nici un venit pentru intretinerea familiei (fiind singur intretinator al copilului pe care il are), este nevoita sa faca si deplasări care inseamna costuri pentru a se pune la dispoziția angajatorului asa cum i s-a cerut prin convocator penultimul paragraf, in caz contrar, angajatorul având dreptul sa dispună masuri impotriva ei.
Cu toate acestea, pe toata perioada de la momentul suspendării a avut o atitudine de cooperare cu angajatorul, s-a prezentat de cate ori a fost chemata, oferindu-si disponibilitatea sa răspunda inclusiv la faptele imputate.
Mai arata contestatoarea ca s-a lovit de un refuz ba, mai mult nu a fost aprobata nici cererea sa de preschimbare a termenului intrucat in realitate, cu rea credința, angajatorul urmărește concedierea ei.
In drept, se invoca prevederile art. 49 alin. 4 Codul muncii, art. 52 alin. 1 lit. a) Codul muncii, art. 194 Cod procedura civila.
Intimata E.ON M. Distribuție SA a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea contestatiei, aratand ca măsura de suspendare contestată în cauză este legală și temeinică, întrucât o astfel de măsură a fost dispusă cu caracter temporar (perioada cercetării disciplinare prealabile a salariatului), este reglementată de lege (angajatorul având prerogativa legală de a suspenda contractul individual de muncă), precum și a fost luată cu bună-credință, în scopul asigurării garanției efectuării unei cercetări prealabile corecte (măsura a fost luată în mod nediscriminatoriu, față de toți salariații care s-au aflat în situații similare cu cea a contestatoarei). Referitor la caracterul abuziv al măsurii, învederat de către contestatoare, prin raportare la faptul că în perioada cercetării disciplinare s-a luat măsura suspendării, în loc să i se ofere acesteia o altă funcție în aceeași unitate, arătăm faptul că însuși legiuitorul a prevăzut un astfel de drept pentru angajator, soluția propusă de aceasta nefiind una care să aibă vreun suport legal. Mai mult, aceasta nici nu ar putea fi o soluție viabilă, deoarece justificarea suspendării nu a constat doar în evitarea posibilității ca salariata să mai săvârșească fapte de această natură, ci și în faptul că prezența sa în unitate ar putea perturba bunul mers al investigațiilor comisiei de cercetare disciplinară.
In plus, cum suspendarea este o măsură lăsată de lege exclusiv la latitudinea angajatorului, acesta este singurul care poate aprecia asupra oportunității luării acesteia. 3. în ceea ce privește termenul rezonabil pentru efectuarea cercetării disciplinare, acesta trebui apreciat dintr-o dublă perspectivă, atât a salariatului, cât și a angajatorului.
Astfel, din perspectiva angajatorului, perioada de aproximativ trei luni (mai - iulie 2014) cât a durat ancheta disciplinară se justifică din mai multe considerente:
- cercetarea s-a declanșat față de un număr mare de salariați, pentru fapte de aceeași natură, sesizate prin Adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău; față de toți acești salariați s-a dispus aceeași măsură a suspendării contratelor de muncă pe durata cercetării, în scopul asigurării garanției efectuării unei cercetări prealabile corecte.
- în cadrul anchetei disciplinare, Comisia de cercetare a analizat un număr foarte mare de fapte apte să fie calificate drept abateri disciplinare, față de toți salariații implicați. în ce o privește pe contestatoare, faptele care au făcut obiectul anchetei disciplinare sunt menționate în cele două convocatoare transmise acesteia (anexele nr. 6 și 71a întâmpinare).
- tot în cadrul anchetei disciplinare, Comisia de disciplină a solicitat informații despre respectivele fapte și de la organele de cercetare penală, răspunsul acestora având implicații asupra stabilirii corecte a făptuitorilor și a naturii faptelor (a se vedea în acest sens și Adresa de răspuns a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău cu privire la stadiul cercetării penale .
- pe măsura investigațiilor, Comisia de disciplină a descoperit noi fapte similare, săvârșite anterior de către salariații investigați, iar clarificarea acestora a fost necesară pentru o individualizare corectă a sancțiunii ce urma să fie aplicată, din perspectiva comportamentului general în serviciu al acestora. Prin urmare, efortul depus a fost unul semnificativ, dat fiind numărul mare de documente analizate, precum și perioada în care acestea au fost emise de către salariații investigați.
In cauza s-a administrat proba cu inscrisurile depuse de ambele parti.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma dispozitiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul retine ca reclamanta este angajata societatii parate, in baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 5169/2007, in funcția de inginer analist.
La data de 7.05.2014, prin Decizia nr. 295/07.05.2014 intimata E. M. Distribuție SA a demarat procedura de cercetare disciplinară față de un grup de salariați, printre care și contestatoarea C. E., bazata pe o informare din partea Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău cu privire la faptul că respectivii salariați sunt cercetați penal cu privire la săvârșirea unor infracțiuni de abuz în serviciu, prin aceea că au favorizat consumul fraudulos de energie electrică.
Prin Decizia nr. 298/07.05.2014, s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă al contestatoarei C. E., în temeiul dispozițiilor art. 52 alin. 1 lit. a) din Codul muncii republicat, respectiv pe durata cercetării disciplinare.
Codul muncii da posibilitatea angajatorului de a suspenda contractul individual de munca din momentul declansarii cercetarii disciplinare prealabile. Concret, potrivit art. 52 al actului normativ citat, angajatorul poate dispune suspendarea ."Contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa angajatorului..:
a) pe durata cercetarii disciplinare prealabile, in conditiile legii.
Aliniatul 2 din acelasi articol prevede ca in cazul in care se constata nevinovatia celui in cauza salariatul isi reia activitatea anterioara si i se plateste o despagubire egala cu drepurile de care a fost lipsit pe perioada suspendarii contractului.
Asadar, in raport de dispozitia legala invocata rezulta ca suspendarea urmare a declansarii cercetarii disciplinare, este o masura pe care legiuitorul o lasa la aprecierea angajatorului si care este strict conditionata de demararea cercetarii disciplinare de catre angajator impotriva salariatului pentru fapte incompatibile cu functia detinuta.
Astfel legiuitorul prin sintagma „poate fi suspendat” din articolul art. 52 alin.1 din Codul muncii a stabilit un drept subiectiv si exclusiv al angajatorului in ceea ce priveste suspendarea raporturilor de munca .
In cauza de fata a fost indeplinita conditia cu privire la declansarea cercetarii disciplinare fata de contestatoare, prin Decizia nr. 295/7.05.2014 fiind dispusa demararea acestei proceduri impotriva mai multor angajati, printre care si contestatoarea.
In ceea ce priveste sustinerea contestatoarei cu privire la nerespectarea termenului de la care opereaza suspendarea contractului individual de munca si anume dupa momentul in care a inceput efectiv cercetarea disciplinara, instanta retine ca decizia de suspendare contestata a fost emisa urmare a Deciziei nr. 295/7.05.2014, fiind astfel respectate dispozitiile art .52 alin. 1. litera b. Referitor la termenul rezonabil pentru care masura suspendarii poate fi dispusa, instanta constata ca acesta nu poate fi mai mare de 6 luni de la data savarsirii faptei, in conditiile in care art. 252 din Codul muncii prevede termenul maxim pana la care poate fi aplicata sanctiunea, deci durata maxima in care poate fi efectuata cercetarea disciplinara.
Față de aceste prevederi legale, reiese că suspendarea conform art. 52 alin 1 lit. b din Codul muncii, este o măsură pe care legea o lasă la latitudinea angajatorului, care o poate dispune sau nu și care este condiționată de cercetarea disciplinara prealabila a angajatului.
Deci, singura condiție reieșită din acest text de lege, cerută angajatorului pentru a putea lua această măsură, este declansarea cercetarii disciplinare de catre angajator impotriva salariatului pentru fapte incompatibile cu functia detinuta.
Fapta imputata de angajator, ca savarsita de salariata contestatoare, este aceea de favorizare a consumului fraudulos prin exercitarea nelegala a drepturilor si obligatiilor ce-i reveneau in calitate de membru in comisia de analiza a unui caz de consum fraudulos savarsit de un abonat. Asadar sunt indeplinite toate conditiile prevazute de art 52 alin. 1. lit. a din C. muncii.
In practica judiciară, în mod constant aceste dispoziții au fost interpretate în sensul că „legiuitorul nu a prevăzut niciun criteriu obiectiv pentru a se putea dispune suspendarea ci a stabilit un drept subiectiv și exclusiv al angajatorului, drept pe care îl are la dispoziție și pe care întotdeauna îl poate exercita în mod subiectiv, în ceea ce privește suspendarea. Avand in vedere intreaga motivatie instanta va respinge cererea de anulare a deciziei nr. 298 din data de 07.05. 2014 emisa de intimata.
Esența contractului de muncă o constituie prestarea muncii de către salariat, prin urmare, numai după ce munca a fost prestată, se naște obligația angajatorului de a remunera salariatul. Ordinea nu poate fi inversată, astfel salariul nu poate fi plătit înainte de prestarea muncii. In raport de solutia pronuntata in cererea principala instanta constata ca cererea privind obligarea intimatei la plata unei compensatii,echivalente cu salariile neplatite ca urmare a suspendarii contractului individual de munca impreuna cu dobânda legala aferenta acestora este neantemeiata urmand a fi respinsa.
Totodata retine ca potrivit art. 52 alin 2 din Codul muncii, daca se constata nevinovatia contestatoarei, aceasta isi va relua activitatea si va primi o despagubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendarii contractului. Prin urmare Codul muncii prevede posibilitatea de reparare a prejudiciului suferit de catre salariat pe durata suspendari.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația formulată de contestatoarea Caseru E. C.N.P._, cu domiciliul procedural ales la Cabinet Avocat „D. C.”, cu sediul în Iași, .. 15, ., jud. Iași, în contradictoriu cu intimata S.C. E. ON M. DISTRIBUȚIE S.A, cu sediul în Iași, . – 150, J_ .
Cu drept de apel, ce se va depune la Tribunalul Iași, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19.12.2014.
Președinte Asistenți judiciari Grefier
I.C. M.M.B. L.N. R.R.
Red.4 ex, IC/IC
15.09.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
