Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 782/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 782/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 03-03-2014 în dosarul nr. 11902/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 03 Martie 2014
Președinte - S. F.
Asistent judiciar L. B.
Asistent judiciar N. L.
Grefier D. M. B.
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 782/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul P. C. în contradictoriu cu pârâții S. C. IRLU SA și S. C. IRLU SA-SECȚIA IRLU P., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 03.02.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 10.02.2014, 17.02.2014 și apoi pentru astăzi, 03.03.2014 când:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._, disjunsa din cauza inregistrata sub nr._, reclamantul P. C. a chemat în judecată pe pârâtele . si .-Sectia IRLU P., solicitând obligarea acestora la:
-plata diferentelor de salariu pe perioada aprilie 2010-decembrie 2010, drepturi banesti rezultate dintre drepturile salariale de care a beneficiat, corespunzator salariului de incadrare avut, care a fost calculat prin luarea in considerare a salariului de baza minim brut de 570 lei incepand cu 11.06.2009, (Anexa 1 CCM la nivel de unitate) corespunzator clasei 1 de salarizare cu aplicarea coeficientului de ierarhizare si drepturile salariale de care ar fi trebuit sa beneficieze calculate la salariul de incadrare avut, pentru o valoare a salariului minim brut de 700 lei corespunzator clasei 1 de salarizare cu aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzator clasei de salarizare avute si sporurile aferente, in conformitate cu legislatia muncii si cu Contractul Colectiv de munca Unic la Nivel de Ramura Transporturi pe anii 2008-2010.
-plata salariului suplimentar pe anii 2009 si 2010, calculat pe baza salariului de incadrare din luna decembrie a anului pentru care se acorda, in conformitate cu prevederile art. 30 din CCM la Nivel de G. de Unitati din Transportul Feroviar.
-plata premierii pentru Ziua Feroviarului pe anul 2010 conform prevederilor art. 62 din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anii 2009-2010.
- actualizarea cu indicele de inflatie din momentul in care angajatorul datora aceste drepturi salariale si momentul in care aceste sume vor intra efectiv in patrimoniul beneficiarilor precum si dobanda legala.
În motivarea acțiunii, reclamantul arata că este salariatul Societatii C. IRLU SA sectia IRLU P. si pentru anii 2009-2010 a fost negociat si incheiat contractul colectiv de munca intre S. C. IRLU SA si sindicatele reprezentative ale salariatilor prin care s-au acordat drepturi salariale, prime si alte sporuri.
In aceeasi perioada de referinta suspusa analizei (aprilie_10) era insa in vigoare si Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Ramura Transporturi pe anii 2008-2010 nr. 722/2008.
Potrivit prevederilor art. 41 (3) lit. a din CCM Unic la nivel de Ramura Transporturi nr. 722 pe anii 2008 – 2010, „ salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi valabil din data 01.01.2008 si negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/luna, este de 700 de lei, adica 4.12 lei/ora, salariul fiind stabilit fara sporuri, adaosuri ori indemnizatii incluse in acesta.”
Potrivit art. 41 alin.3 lit. b prevede ca ”partile implicate in negocierile colective la nivel de grup de unitati si unitate, vor lua ca baza de la care pornesc negocierile, valoarea salariului minim brut la nivel de remura transporturi”, stipulat la art. 41 pct. 3 lit.a, iar la stabilirea salariilor de baza minim brute pentru fiecare categorie de salariati vor fi adoptati coeficienti minimi de ierarhizare stabiliti la art.41 pct. 1 din prezentul contract colectiv de munca.
Se sustine ca, angajatorul a calculat drepturile salariale ignorand pragul minim de 700 lei, stabilit prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate, calculand drepturile salariale doar pentru clasa I cu valoarea de 700 lei iar pentru clasele 2 pana la 46, salariile brute au fost calculate la un salariu minim brut de 600 lei.
Conform art.7 din CCM la nivelul paratei prevede: „Salariile de baza corespunzatoare fiecarei clase de salarizare se stabilesc in functie de coeficientii de ierarhizare si de formula de calcul din Anexa I. „
Se solicita a se retine ca salariul de baza la calea ferata se negociaza doar pentru clasa I de salarizare, iar pentru celelalte clase de salarizare in functie de coeficientul K si formula de calcul.
Reclamantul invedereaza ca, in calitate de angajator parata nu a acordat si nu a platit drepturile salariale plecand de la salariul minim brut de 700 lei stabilit de catre contractul la nivel de ramura transporturi cu aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzator clasei de salarizare avute incalcand legislatia muncii stipulare de prevederile art. 40 alin.2 lit.c din Codul muncii si ca exista, drept urmare, o incalcare a prevederilor contractului colectiv de munca la nivel de ramura transporturi prin stabilirea in contractul colectiv de munca la nivel de unitate a unor dispozitii inferioare contractului superior, aspect interzis de codul muncii.
Mai arata reclamantul ca, acest contract colectiv de munca la nivel de ramura transporturi era deopotriva aplicabil raporturilor dintre parti, conform art.11 alin.1 lit. c din Legea nr. 130/1996 ca, asa cum rezulta din Anexa 5 la Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de ramura Transporturi nr. 722 pentru anii 2008-2010, angajatorului i se aplica acest contract si ca este indreptatit sa ceara indeplinirea obligatiilor pe care le are angajatorul, izvorate din contractele individuale de munca si din acest contract colectiv de munca, avand in vedere ca, potrivit art. 241 alin.1 lit. c din vechiul Cod al muncii clauzele contractelor colective de munca produc efecte pentru toti salariatii incadrati la toti angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca la acest nivel.
Potrivit art. 3 din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010:
„(1) Clauzele prezentului contract colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi produc efecte pentru toti salariatii incadrati in unitatile de transporturi si activitati conexe din tara, indiferent de structura capitalului acestora.
(2) Contractele colective de munca se pot incheia si pentru salariatii institutiilor bugetare. Prin aceste contracte se pot negocia clauze prevazute in mod expres prin lege.
(3) In cazul in care partile au incheiat contract colectiv de munca la nivel de unitate sau grup de unitati inaintea semnarii, inregistrarii si publicarii prezentului contract colectiv unic la nivel de ramura transporturi, cele de la nivel de ramura transporturi, cele de la nivelurile inferioare acestuia se vor adapta la prevederile sale, acolo unde prevedrile minimale din prezentul contract nu au fost atinse sau ale carei clauze nu se regasesc incluse.”
Reclamantul solicita a se observa ca salariul minim brut de baza stipulat in CCM unic la nivel de Ramura Transporturi valabil pe anii 2008-2010 era mai mare decat cel stipulat in CCM la nivel de unitate/grup de unitati pe perioada aprilie_10.
In conformitate cu prevederile art. 238 din Codul muncii in vigoare la data incheierii contractelor colective de munca:
„ (1) Contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior.
(2) Contractele individuale de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca.
(3) La incheierea contractului colectiv de munca prevederile legale referitoare la drepturile salariatilor au un caracter minimal.”
Totodata, potrivit art.30 alin.1 din aceeasi lege prevede ca:”executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti.”
Art. 236 din Codul muncii prevede ca „acele contracte colective de munca incheiate cu respectarea dispozitiilor legale constituie legea partilor”.
Se sustine ca, din coroborarea acestor texte de lege rezulta ca un contract colectiv de munca incheiat la nivel superior (avand deci forta juridica superioara), aplicabil unor raporturi juridice, produce efecte si are prioritate de aplicare fata de un contract colectiv de munca incheiat la un nivel inferior.
Potrivit art. 30 din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de G. de Unitati din Transportul Feroviar nr. 2836/2006 pe anii 2006-2008 valabil pana la data de 31.01.2011 „ pentru munca ireprosabila desfasurata in cursul unui an calendaristic, dupa expirarea acestuia, salariatii unitatilor feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului respectiv.”
Potrivit prevederilor art. 62 din CCM la nivel de unitate pe anul 2009-2010 „pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere a carei cuantum va fi stabilit de consiliul de administratie, cu consultarea delegatilor alesi ai sindicatelor, cel putin la nivelul clasei 1 de salarizare.” Aceasta prevedere se aplica cu 01.01.2010.
Actualizarea cu indicele de inflatie se justifica prin necesitatea unei corelatii a salariului cu salariul nominal de care ar fi beneficiat la momentul la care angajatorul datora drepturile salariale pretinse si momentul in care aceste sume vor putea intra efectiv in patrimoniul beneficiarilor, stiut fiind faptul ca functia principala a indexarii este atenuarea efectelor inflatiei asupra nivelului de trai.
Se motiveaza ca, in dispozitiile art.166 alin.4 din Codul muncii legiuitorul a stabilit ca intarzierea nejustificata a platii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului salariatului.
Potrivit dispozitiilor art. 1088 din Codul civil, la obligatiile care au ca obiect o suma oarecare, salariul reprezentand suma de bani pe care angajatorul este obligat sa o plateasca cu titlu de contraprestatie specifica si necesare pentru prestarea muncii, daunele interese, la care se refera generic dispozitiile art. 166 alin. 4 din Codul muncii, nu pot cuprinde decat dobanda legala.
Conchide reclamantul, subliniind ca, salariul reprezinta o obligatie de plata a unei sume de bani, ca exista posibilitatea legale de acordare a unor daune-interese pentru acoperirea prejudiciului cauzat de neplata drepturilor salariale, conform art. 166 alin.4 din Codul muncii, ca art. 1088 din Codul civil reglementeaza explicit in ce constau daunele-interese pentru neexecutare, si ca nu exista nici un impediment legal pentru acordarea dobanzii legale civile in cuantum reglementat de dispozitiile Ordonantei nr. 13/2011.
In drept, reclamantul isi intemeiaza pretentiile pe dispozitiile art. 1270 din Codul civil, art. 41 alin. 5 din Constitutia Romaniei, art. 41 alin.3 lit.a si b, art. 1, art.3, art. 5 alin.6, art. 123 alin.1 si 2, Anexa 5 pct.1 din CCM nr. 722/24.01.2008 Unic la Nivel de Ramura Transporturi pe anii 2008-2010, art. 37, 40 alin.2 lit.c, art.236 alin.1 si 2, art.238 alin. 1,2 si 3, art.241 alin.1 lit.c, art.243 alin.1 si 2, art.156, art.161 alin.1, 4, art.166 alin.1, art.281, art.283 alin.1 lit.c, art.284 alin.2 din Codul muncii, art.28 alin.2 din Legea nr. 62/2011, art.7 alin.2, art.998, art.1084, art.1088 Cod civil, art.451 NCPC, art.268 alin.1 lit.c din Codul muncii, CCM la nivel de unitate, CCM la nivel de grup de unitati din transportul feroviar, CCM la nivel de ramura transporturi valabile pe perioada solicitarii acestor drepturi, art. 211-216 din Legea nr. 62/2011 si toate celelalte dispozitii legale invocate in cuprinsul cererii.
Anexat cererii de chemare in judecata reclamantul a depus, in copie, carnetul de munca.
In cadrul procedurii de regularizare parata . Locomotive si Utilaje – C. IRLU SA, inainteaza, prin Serviciul registratura al Tribunalului Iasi, intampinare prin care s-a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune in ceea ce priveste drepturile solicitate de reclamant, in raport de dispozitiile art.268 alin.1 lit. e din Codul muncii.
Invedereaza instantei faptul ca, aceste drepturi nu au natura salariala, intrucat nu au caracter continuu si mai ales nu reprezinta contraprestatia oferita salariatului corespunzator activitatii desfasurate in cadrul ., asa cum stabileste art. 159 alin.1 din Codul muncii.
Fiind drepturi acordate potrivit contractului colectiv de munca ele au mai degraba scopul de a oferi o protectie sociala celor ce o primesc.
Asa fiind, parata arata ca, suntem in prezenta unei actiuni izvorata din neexecutarea unor obligatii asumate prin contractul colectiv de munca, astfel incat promovarea unei astfel de actiuni se supune termenului de prescriptie de 6 luni reglementat de art. 268 alin.1 lit. e din Codul muncii, termen in care in raport de data promovarii actiunii - 05.02.2013, a fost depasit pentru drepturile solicitate pe anii 2009-2010.
Mai mult, sustine parata ca, in ceea ce priveste acordarea drepturilor banesti pe anii 2009-2010 s-a implinit termenul de prescriptie de 3 ani de la data nasterii acestui drept.
Pe fondul cauzei, parata . Locomotive si Utilaje – C. IRLU SA solicita respingerea cererii ca fiind neintemeiata.
In motivarea acestei pozitii procesuale se sustine ca, izvorul de drept pe care-l invoca petentul, respecti contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi si cel la nivel de grup de unitati, poate fi avut in vedere in acele situatii in care nu exista un contract colectiv de munca incheiat la nivelul unitatii.
Precizeaza parata ca, in ceea ce priveste contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi nu este aplicabil raporturilor dintre parti deoarece . nu efectueaza activitati de transport si nu are in obiectul de activitate astfel de activitati, dupa cum rezulta din HG nr. 864/2001.
Imprejurarea ca, . este nominalizata in lista societatilor carora li s-ar aplica contractul colectiv de munca contractul colectiv de munca la nivel de ramura este irelevanta atat timp cat contractul nu poate produce efecte decat in limitele Legii nr. 130/1996 si anume art.11 lit.c.
Se mai invedereaza instantei faptul ca, reclamantul isi motiveaza cererea invocand clauze inserate in Contractul colectiv de munca incheiat la nivel de societate pe anul 2007-2008 care a produs efecte doar pana la data de 30 iunie 2008.
In ceea ce priveste invocarea contractului colectiv de munca la nivel de grup de unitati feroviare pentru acordarea salariului suplimentar, a premierei de Ziua Feroviarului, parata arata ca nu ii sunt opozabile intrucat sociatatea nu este membra a Asociatiei Patronale la nivel de grup de unitati din transportul feroviar, semnatara acestui contract.
In ceea ce priveste clauza referitoare la acordarea salariului suplimentar prin clauza inserata in cuprinsul contractului colectiv de munca incheiat la nivel de unitate s-a stabilit doar posibilitatea ca salariatii sa beneficieze de acest drept.
Se arata ca, prin vointa partilor contractante s-a convenit ca: „pentru munca desfasurata in cursul uni an calendaristic, dupa expirarea acestuia, personalul societatii poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului respectiv”. Termenii in care este redactata aceasta clauza contureaza in mod evident ideea ca acordarea acestui salariu suplimentar nu reprezinta o obligatie contractuala imperativa ci constituie o facultate a angajatorului.
In ceea ce priveste obligarea la plata dobanzii legale, parata este de parere ca, potrivit art. 1 si art. 8 din OG nr.13/2011 partile sunt libere sa stabileasca in conventii rata dobanzii pentru intarzierea la plata unei obligatii banesti, dobanda calculandu-se numai asupra cuantumului sumei imprumutate.
Aceeasi reglementare se regasea si la art.1 si art. 8 din OG nr. 8/2000 modificata si completata prin Legea nr. 356/2002.
Parata motiveaza ca, in conditiile in care s-a dispus actualizarea creantei cu indicele de inflatie in baza art. 166 alin.4 din Codul muncii, acordarea dobanzii legale reprezinta o dubla repartie.
Dobanda legala reglementata de art. 1088 cod civil cu referire la OG nr.9/2000 si art. 1535 din NCC cu referire la OG 13/2011 priveste exclusiv conventiile, dupa caz contractele referitoare la drepturi banesti asumate ca obligatii si neexecutate.
Parata conchide mentionand ca, in dreptul muncii plata dobanzii legale devine admisibila atunci cand partile contractante au stipulat in conventie o astfel de clauza in conditiile art. 166 din Codul muncii ca dispozitie derogatorie de la dreptul comun, neexecutarea obligatiei de plata a drepturilor salariale se transforma in daune interese potrivit art. 1530 Cod civil.
Parata arata ca intelege sa faca dovada celor expuse prin inscrisuri si interogatoriu.
In drept, se invoca dispozitiile art 205 alin.2 din Legea nr. 134/2010 din Codul procedura civila.
Odata cu intampinarea parata depune, in copie, fundamentarea bugetului de venituri si cheltuieli al . pentru anul 2010, bugetul de venituri si cheltuieli pe anul 2010, fundamentarea bugetului de venituri si cheltuieli al . pentru anul 2011, bugetul de venituri si cheltuieli pe anul 2011, Contractul colectiv de munca 2009-2010 al .-grila de salarizare si Anexa 6, extras al actul ui aditional la Contractul Colectiv de Munca 2009-2010, hotararea nr. 4/2007 a Consiliului de Administratie, adresa nr._, certificatul de inregistrare, actele aditionale la contractul individual de munca nr. P06 r.u./92/_ si un centralizator cu raclamantii, clasele corespunzatoare si salariile de incadrare conform CCM 2010-2011
Asupra excepțiilor, ce se impun a fi soluționate cu prioritate față de dispozițiile art. 248, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă în capatul de cerere privind plata primei pentru Ziua Feroviarului, corespunzătoare anului 2010, instanța constată că aceasta este întemeiată, urmând să o admită.
Potrivit dispozițiilor art. 268 alin. 1 lit. e Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contratului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Dispoziția cuprinsă în art. 268 alin. 1 lit. e din Codul muncii reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, altele decât clauzele referitoare la drepturile salariale.
În speță, potrivit art. 62 din Contractul Colectiv de Munca la Nivel de Unitate pe anul 2009-2010 pentru Ziua Feroviarului se acordă o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
Față de aceste prevederi, instanța reține că salariații beneficiază cu ocazia Zilei Feroviarului de o premiere, premiere care nu este un drept salarial, ci are natura juridică a unui ajutor material acordat salariaților. Ca urmare, cererea reclamantului privind plata acestei prime este întemeiata pe neexecutarea unei clauze a contratului colectiv de muncă, termenul de prescripție fiind de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Având în vedere data sesizării instanței, 30.04.2013, instanța constată că excepția prescripției dreptului la acțiune este întemeiată, motiv pentru care o va admite și va respinge aceste pretenții, ca fiind prescrise.
Referitor la exceptia prescriptiei celorlalte drepturi banesti solicitate prin cererea de chemare in judecata instanta o va respinge avand in vedere dispozitiile art. 268 alin.1 lit. c care prevad ca drepturile salariale neacordate se prescriu in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune.
Cum cererea de chemare in judecata a fost inregistrata pe rolul acestei instante pe 30.04.2013 iar prin aceasta se solicita plata drepturilor banesti reprezentand salariul suplimentar aferent anilor 2009 si 2010 si diferente de drepturi salariale aferente perioadei 01.04._10, instanta constata ca dreptul la actiune nu este prescris, intrucat, salariul suplimentar aferent anului 2009 poate fi achitat in tot cursul anului 2010 si ca diferentele de drepturi se circumscriu termenului de 3 ani de la data introducerii actiunii, drept urmare va respinge aceasta exceptie.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța reține următoarea situație de fapt:
Reclamantul P. C. este salariatul pârâtei . – Sectia IRLU P., astfel cum rezulta din actele aditionale la contractul individual de munca si din carnetul de munca depuse la dosarul cauzei.
Prin acțiunea introductivă, s-a solicitat obligarea pârâtelor la:
-plata diferentelor de salariu pe perioada aprilie 2010-decembrie 2010, drepturi banesti rezultate dintre drepturile salariale de care a beneficiat, corespunzator salariului de incadrare avut, care a fost calculat prin luarea in considerare a salariului de baza minim brut de 570 lei incepand cu 11.06.2009, (Anexa 1 CCM la nivel de unitate) corespunzator clasei 1 de salarizare cu aplicarea coeficientului de ierarhizare si drepturile salariale de care ar fi trebuit sa beneficieze calculate la salariul de incadrare avut, pentru o valoare a salariului minim brut de 700 lei corespunzator clasei 1 de salarizare cu aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzator clasei de salarizare avute si sporurile aferente, in conformitate cu legislatia muncii si cu Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura Transporturi pe anii 2008-2010.
-plata salariului suplimentar pe anii 2009 si 2010, calculat pe baza salariului de incadrare din luna decembrie a anului pentru care se acorda, in conformitate cu prevederile art. 30 din CCM la Nivel de G. de Unitati din Transportul Feroviar.
-plata premierii pentru Ziua Feroviarului pe anul 2010 conform prevederilor art. 62 din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anii 2009-2010.
- actualizarea cu indicele de inflatie din momentul in care angajatorul datora aceste drepturi salariale si momentul in care aceste sume vor intra efectiv in patrimoniul beneficiarilor precum si dobanda legala.
Potrivit disp. art. 41 alin. 3 lit. a din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 – 2010, „salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta, contract ce se aplică și la nivelul pârâtei. Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 – 2010 a fost înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse sub nr. 722/03/24.01.2008.
Potrivit dispozitiilor art. 4 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 – 2010, „prezentul contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi se aplică cu începere de la 01 ianuarie 2006 până la 31 decembrie 2010 inclusiv, cu posibilitatea revizuirii anuale, la nivel de unitate acesta producând efecte pe an calendaristic”.
În consecință, instanța reține că pentru perioada în litigiu 01.04._10, salariul de bază minim brut lunar, corespunzător clasei 1 de salarizare, a fost stabilit prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate la un nivel mai mic decât cel stabilit prin contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 – 2010.
Potrivit dispozitiilor art. 241 alin. 1 lit. c Codul muncii (forma în vigoare până la data de 29.04.2011) clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel, iar potrivit dispozitiilor art. 238 alin. 1 din același act normativ, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 243 alin. 1, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta. Dispoziții similare se regăseau și în art. 8 alin. 2, art. 11 alin. 1 lit. c și art. 30 din Legea nr. 130/1996.
Pe cale de consecință, față de toate dispozițiile legale invocate, se reține de către instanță că, indiferent de momentul de referință, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil încheiat la nivel superior.
De altfel, și în art. 41 alin. 3 lit. b din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2009 – 2010 se stipulează că „părțile implicate în negocierile colective la nivel de grup de unități și unitate, vor lua ca bază de la care pornesc negocierile valoarea salariului de bază minim brut la nivel de ramură transporturi, stipulat la art. 40 pct. 3 lit. a, pentru stabilirea salariului de bază minim brut la nivelul respectiv, iar la stabilirea salariilor de bază minim brute pentru fiecare categorie de salariați, vor fi adoptați coeficienții minimi de ierarhizare stabiliți la art. 40, pct. 1 din prezentul contract colectiv de muncă”.
Or, în speță, prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de angajator s-a stabilit un salariu de bază brut lunar aferent clasei 1 de salarizare la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior respectiv prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură transporturi.
În consecință, instanța reține că în speță sunt aplicabile prevederile art. 41 alin. 3 lit. a și art. 42 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008 – 2010, în mod greșit drepturile salariale cuvenite reclamantului pentru perioada 01.04.2010 – 31.12.2010 au fost stabilite în funcție de salariul minim brut de 570 lei prevăzut în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate și nu în funcție de salariul minim brut de 700 lei prevăzut în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior (ramură transporturi).
Urmare a admiterii acestui capat de cerere instanta va admite si cererea privind obligarea la plata diferentelor de sporuri precum si diferentele de prima de vacanta, aplicate la un salariu minim brut negociat de 700 lei.
Astfel, instanta va obliga parata sa achite aceste diferente de drepturi aferente perioadei 01.04._10 in functie de timpul efectiv lucrat.
Referitor la cererea de obligare la plata salariului suplimentar pentru anii 2009 si 2010 instanța reține că, la M.M.S.S.E. – D.L.M. a fost înregistrat sub nr. 2836/28.12.2006, Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar. Aplicabilitatea acestui contract a fost prelungită prin actul adițional nr. 370/20.06.2008, pentru o perioadă de 48 de luni.
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar pe anii 2006-2008 prelungit prin acte aditionale pana la 31.01.2011, „ Pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare, vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie din anul respectiv”.
Instanța mai reține că la M.M.F.P.S. – D.M.P.S București a fost înregistrat sub nr. 2695/11.06.2009 contractul colectiv de munca încheiat între . și salariați.
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin.1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anii 2009 – 2010, „ Pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv”, iar potrivit dispozitiilor art. 31 „Criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar sunt cele din Anexa nr. 6”. În anexa nr. 6 sunt prevăzute cazurile în care salariații nu beneficiază de salariul suplimentar.
Potrivit actului adițional la Contractul Colectiv de Muncă înregistrat sub nr. 1804/29.04.2010, se modifica art. 30 alin.1 in sensul ca salariul suplimentar nu se acorda pentru anul 2010.
Clauzele contractuale enunțate prin CCM la Nivel de G. de Unitati din Transportul Feroviar valabil pana la 31.01.2011, nu condiționează acordarea acestor drepturi de preluarea lor în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate fiind, din modul de redactare, imperative pentru angajator, după cum se prevede în dispozițiile art. 3 din CCM Unic la Nivel de Ramura Transporturi pe anii 2008-2010:
"(1) Clauzele prezentului contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile de transporturi și activități conexe din țară, indiferent de structura capitalului acestora.
(2) Contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze prevăzute în mod expres prin lege.
(3) În cazul în care părțile au încheiat contract colectiv de muncă la nivel de unitate sau grup de unități înaintea semnării, înregistrării și publicării prezentului Contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi, cele de la nivelurile inferioare acestuia se vor adapta la prevederile sale, acolo unde prevederile minimale din prezentul contract nu au fost atinse sau ale cărui clauze nu se regăsesc incluse."
Pârâtele nu au respectat obligațiile contractuale, deși prevederile contractelor încheiate la nivel superior sunt obligatorii și au caracter minimal pentru nivelurile inferioare.
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate nu poate să prevadă, sub sancțiunea neluării în seamă, drepturi cu caracter inferior celor reglementate de Contractul colectiv de muncă (CCM) încheiat la nivel de ramură.
În caz de neconformitate, clauzele contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate contrare clauzelor Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură sunt ipso jure înlocuite de acestea din urmă.
Pârâtele nu au acordat și nu au plătit reclamantului drepturile salariale solicitate, încălcând prevederile art.40 alin.2 lit. c) din Codul muncii potrivit cărora "angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractului individual de muncă", precum și prevederile art. 229 alin. 4 din Codul muncii potrivit cărora "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților".
În acest fel, a produs reclamantului un prejudiciu material constând în contravaloarea salariului suplimentar aferent anilor 2009 si 2010, prejudiciu pe care angajatorul este dator să îl acopere în temeiul art. 253 din Codul muncii, potrivit cărora "angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul". Potrivit dispozițiilor art. 38 din Codul muncii, nici măcar salariații nu pot renunța la drepturile recunoscute salariaților prin lege.
De asemenea, conform dispozițiilor art. 132 alin. 4 din Legea dialogului social nr. 62/2011, contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la niveluri inferioare celor stabilite prin contractele colective de muncă aplicabile.
Referitor la actualizarea cu indicele de inflație, instanța reține că actualizarea drepturilor banesti cuvenite reclamantului cu rata inflației reprezintă o despăgubire pentru devalorizarea monedei naționale, indicele de inflație reprezentând un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la actuala lor putere de cumpărare. Prin actualizarea debitului se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și până la data plății efective a sumei datorate, actualizarea constituind o modalitate de reparare a pierderii suferite de creditor. Pe cale de consecință, pentru asigurarea respectării principiului restitutio in integrum, instanța va acorda sumele datorate în cuantum actualizat cu rata inflației pentru a compensa lipsa de folosință a sumelor cuvenite si va obliga pârâta si la plata dobanzii legale BNR calculate de la momentul nasterii dreptului si pana la data platii efective.
In temeiul dispozitiilor art. 453 si art. 455 din NCPC instanta va obliga paratele la plata sumei de 300 de lei reprezentand onorariu de avocat conform chitantei emisa de Cabinet Avocat Grosariu R. (fila 509 dosar nr._ ) care atesta incasarea sumei totale de 5.400 lei de la 18 reclamanti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite exceptia prescriptiei dreptului la actiune in ceea ce priveste obligarea la plata premierii pentru Ziua Feroviarului pe anul 2010 si in consecinta respinge acesta cerere.
Respinge exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru celelalte capete de cerere.
Admite actiunea formulata de reclamantul P. C. cu CNP_, cu domiciliul ales la Cabinet Individual de Avocatura Grosariu R. cu sediul in loc. R., jud. N., ., nr.1 in contradictoriu cu paratele . cu sediul in Bucuresti, .. 38, sector 1, avand J_ si CUI_ si . – Sectia IRLU P. cu sediul in P., ., jud. Iasi.
Obligă pârâtele să plătească reclamantului diferența dintre drepturile salariale, inclusiv sporurile si prima de vacanta, calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei, conform art. 41 alin. 3 lit. a) din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile salariale efectiv plătite pentru perioada 01.04._10, raportat la zilele efectiv lucrate, actualizata cu indicele de inflatie de la data nasterii dreptului pana la data platii efective precum si la plata dobanzii legale BNR calculate de la momentul nasterii dreptului pana la data platii efective.
Obligă pârâtele să plătească reclamantului salariul suplimentar pentru anii 2009 si 2010 raportat la zilele efectiv lucrate,conform art. 30 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unitati din transportul feroviar, actualizat cu indicele de inflatie de la data nasterii dreptului pana la data platii efective precum si la plata dobanzii legale BNR calculate de la momentul nasterii dreptului pana la data platii efective.
Obliga paratele la plata sumei de 300 lei, reprezentand cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel in teermen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la tribunal.
Pronuntata astazi, 03.03.2014, iar solutia se va pune la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei.
Președinte, Asistenți judiciari,
S. F. L. B. - N. L.
Cu opinie separată pentru anul 2010
Grefier,
D. M. B.
Red. L.B.
Tehnored. L.B./M.M.D.
5 ex./25.03.2014
Opinia separata
formulata de asistent judiciar N. L.
Prin cererea înregistrată initial pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ ,(cerere disjunsa pentru fiecare reclamant) reclamantii au chemat în judecată pârâtele . si .-Sectia IRLU P., solicitând obligarea acestora la:
-plata diferentelor de salariu pe perioada aprilie 2010-decembrie 2010, drepturi banesti rezultate dintre drepturile salariale de care a beneficiat, corespunzator salariului de incadrare avut, care a fost calculat prin luarea in considerare a salariului de baza minim brut de 570 lei incepand cu 11.06.2009, (Anexa 1 CCM la nivel de unitate) corespunzator clasei 1 de salarizare cu aplicarea coeficientului de ierarhizare si drepturile salariale de care ar fi trebuit sa beneficieze calculate la salariul de incadrare avut, pentru o valoare a salariului minim brut de 700 lei corespunzator clasei 1 de salarizare cu aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzator clasei de salarizare avute si sporurile aferente, in conformitate cu legislatia muncii si cu Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura Transporturi pe anii 2008-2010.
-plata salariului suplimentar pe anii 2009 si 2010, calculat pe baza salariului de incadrare din luna decembrie a anului pentru care se acorda, in conformitate cu prevederile art. 30 din CCM la Nivel de G. de Unitati din Transportul Feroviar.
-plata premierii pentru Ziua Feroviarului pe anul 2010 conform prevederilor art. 62 din Contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anii 2009-2010.
- actualizarea cu indicele de inflatie din momentul in care angajatorul datora aceste drepturi salariale si momentul in care aceste sume vor intra efectiv in patrimoniul beneficiarilor precum si dobanda legala.
Opinia separata se refera la respingerea cererii privind plata salariului suplimentar pe anul 2010, calculat pe baza salariului de incadrare din luna decembrie a anului pentru care se acorda, in conformitate cu prevederile art. 30 din CCM la Nivel de G. de Unitati din Transportul Feroviar .
Salariul suplimentar aferent anului 2010 a fost solicitat in conformitate cu prevederile art 30 din CCM la Nivel de G. de Unitati din Transportul Feroviar.
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar pe anii 2006-2008 prelungit prin acte aditionale pana la 31.01.2011, „ Pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare, vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie din anul respectiv”.
La nivel de unitate, in conformitate cu dispozitiile legii nr.130/1996 a fost inregistrat la DMPS Bucuresti, Contractul Colectiv de munca pe anii 2009-2010 al . sub numarul 2695/11.06.2009.
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin.1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anii 2009 – 2010, „ Pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv”, iar potrivit dispozitiilor art. 31 „Criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar sunt cele din Anexa nr. 6”. În anexa nr. 6 sunt prevăzute cazurile în care salariații nu beneficiază de salariul suplimentar.
Asadar este de observat ca partile( patronat –sindicat)au preluat intocmai dispozitiile art. 30 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar pe anii 2006-2008 prelungit prin acte aditionale pana la 31.01.2011,astfel ,nu mai sunt incidente dispozitiile art 8 alin 2 din Legea nr.130/1996 (in vigoare pana in data de 10.05 2011).
Prin urmare pentru anul 2010,acordarea salariul suplimentar are ca temei legal dispozitiile art 30 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anii 2009 – 2010.
In aceste conditii, salariul suplimentar aferent anului 2010 nu poate fi acordat in temeiul unui contract colectiv de munca la nivel superior atat timp cat la nivel de unitate angajatoare exista un contract colectiv care a preluat dispozitia privitoare la acordarea salariului si nu contine o prevedere inferioara cu privire la acest drept.
Potrivit actului adițional la Contractul Colectiv de Muncă înregistrat la DMPS sub nr. A/418/28.04.2010, se modifica art. 30 alin.1 in sensul ca salariul suplimentar nu se acorda pentru anul 2010.
Avand in vedere acest act aditional care reprezinta vointa partilor semnatare precum si dispozitiile art 969 Cod Civil/1270 NCC, consider ca nu poate fi admisa cererea de obligare la plata salariului suplimentar pe anul 2010.
Asistent judiciar,
N. L.
Red./Tehnored. N.L.
5 ex./25.03.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
