Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 2178/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2178/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 668/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 18 Iunie 2014
Președinte - M. S.
Asistent judiciar - L. B.
Asistent judiciar - N. L.
Grefier - R. R.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2178/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamant G. A. și pe pârât . SA, având ca obiect drepturi bănești .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 11.06.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, 18.06.2014, când
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de fața,
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 668 /99/2014, reclamantul G. A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. „CONSTRUCȚII F. IAȘI” S.A., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de_,99 lei, reprezentând salariul aferent perioadei octombrie 2013 – februarie 2014 (_ lei) prima de vacanță aferentă anului 2013 (500 lei), salariu compensatoriu în valoare de 3780 lei si decontul in numerar aferent perioadei mai-noiembrie 2013 (1717,99 lei). Totodată, s-a solicitat și obligarea pârâtei la plata daunelor interese pentru prejudiciul produs, sub forma dobânzii legale aferente, de la data neîndeplinirii obligației până la data plății efective, prejudiciu moral si garantia materiala in cuantum de 5900 lei . De asemenea, reclamantul a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că a fost salariatul pârâtei, pe postul de sef atelier transporturi, conform contractului individual de muncă nr. 545/19.03.1996.
Prin notificarea de preaviz nr.326/23.12.2013 emisă de SCCF Iași i-a fost adusă la cunoștință Hotărârea Consiliului de Administrație nr.58/04.12.2013 prin care s-a aprobat planul de concediere colectiva, contractul individual de munca urmând a înceta la expirarea termenului de preaviz.
Mai susține reclamantul că pârâta nu i-a achitat salariul aferent perioadei octombrie 2013 – februarie 2014 (_ lei) prima de vacanță aferentă anului 2013 (500 lei), salariu compensatoriu în valoare de 3780 lei si decontul in numerar aferent perioadei mai-noiembrie 2013 (1717,99 lei) si nici garantia materiala in cuantum de 5900 lei.
Potrivit art. 166 alin. 1 Codul muncii, salariul se plătește în bani cel puțin odată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, iar potrivit art. 52 din contractul colectiv de muncă la nivel de societate pe anii 2013 – 2014, plata salariului se face pe data de 25 a fiecărei luni, pentru luna anterioară, prin virament bancar, în contul salariatului. De asemenea, potrivit art. 5 lit. c din Anexa nr. 1 la contractul colectiv de muncă la nivel de societate pe anii 2013 – 2014, în afara indemnizației de concediu de odihnă, fiecare salariat beneficiază și de o primă de vacanță în valoare de 500 lei.
Totodată, la punctul 3 din preaviz, este precizat faptul ca angajatul va beneficia în afara salariului cuvenit de o compensație brută în valoare de 1 salariu de baza brut lunar aferent lunii în care contractul individual de munca a acestuia va înceta. Or, aceasta compensație nu a fost achitată.
Reclamantul a invocat și disp. art. 51 alin. 1 din contractul colectiv de muncă și art. 166 alin. 4 Codul muncii, precizând că neplata de către angajator, la scadență, a drepturilor salariale cuvenite angajatului dă naștere, în plus față de achitarea salariului restant, și obligației de plată a daunelor interese pentru recuperarea prejudiciului produs salariatului sub forma dobânzii legale aferente sumei solicitate.
Pentru toate aceste motive, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, carte de identitate, extras din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2013 – 2014, fluturas de salariu pe luna noiembrie, proces verbal de informare asupra avantajelor medierii, notificare de preaviz nr. 326/23.12.2013.
La solicitarea instanței, potrivit art.200 N.C.pr.civ, reclamantul a depus precizării.
Pârâta S.C. „CONSTRUCȚII F. IAȘI” S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și excepția nulității cererii de chemare în judecată, raportat la disp. art. 194 lit. a și c Cod procedură civilă, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii. În motivarea excepției inadmisibilității, pârâta a invocat prevederile art. 193 alin. 1 Cod procedură civilă și ale art. 601 alin. 1, art. 43 alin. 3 și art. 4 din Legea nr. 192/2006, susținând că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă. În motivarea excepției lipsei calității de reprezentant, pârâta a invocat prevederile art. 80, art. 85 alin. 3 și ale art. 86 Cod procedură civilă, susținând că cererea de chemare în judecată a fost semnată de către avocat, fără a fi depus mandatul special în baza căruia a fost formulată cererea. În motivarea excepției nulității cererii de chemare în judecată, pârâta a invocat prevederile art. 194 lit. a și c Cod procedură civilă, susținând că în cuprinsul cererii nu este menționată suma solicitată cu titlu de dobândă.
Pe fond, pârâta a susținut că pentru luna octombrie 2013 reclamantul are de încasat drepturi salariale în valoare de 3792 plus tichete de masa in valoare de 196 lei, lei pentru luna noiembrie 2013 reclamantul are de încasat suma de 3780 lei plus tichete de masa in valoare de 140 lei, pentru luna decembrie are de incasat suma de 4140 ,suma in care este inclusa si prima de vacanta de 500 lei si tichete de masa de 84 lei, iar pentru luna ianuarie 2014 are de încasat suma de 3420 lei plus tichete de masa in valoare de 94 lei ,pentru luna februarie are de incasat suma de 6.412 lei care cuprinde si salariul compensatoriu de 5.500 lei si compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat si tichete de masa in valoare de 94 lei rezultand un total de 22.152 lei fata de 22.896 lei cat solicita reclamantul.
De asemenea, pârâta susține că neplata drepturilor salariale a fost determinată de neîncasarea de către societate de la beneficiari a contravalorii lucrărilor executate.
Referitor la suma de 5900 lei solicitata cu titlu de garantie materiala arata ca a rama sfara obiect avand in vedere ca suma de 6.832,68 lei a fost restituita in contul indicat de reclamant.
În dovedirea susținerilor sale, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri.
Reclamantul a formulat raspuns la intampinare prin care a solicitat respingerea exceptiilor si admiterea actiunii asa cum a fost formulata.
Analizand cu prioritate in baza art.248 c.pr.civ. exceptiile invocate instanta retine urmatoarele:
În ceea ce privește excepțiile invocate de către pârâtă prin întâmpinare, instanța apreciază că nici una dintre acestea nu se susține din punct de vedere jurisdicțional. In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii motivata pe dispozitiile Legii nr. 192 /2006 ,în condițiile în care reclamantul a făcut dovada parcurgerii procedurii medierii, fiind depus la dosar procesul-verbal de informare asupra avantajelor acestei proceduri, la fila 20 dosar instanta o va respinge. În ceea ceprivește excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a domnului av.B., instanța constată că reprezentarea s-a realizat în condițiile disp. art. 85 alin. (3) NCPC, prin depunerea împuternicirii avocațiale la dosar (fila 8), iar cu privire la excepția nulității cererii de chemare în judecată derivând din neevaluarea integrală a dobânzii solicitate, instanță apreciază că nu este pertinentă în condițiile în care la momentul introducerii acțiunii valoarea dobânzii era doar un element determinabil și nu cert, determinat, depinzând de data efectivă a plății sumelor pretinse prin acțiune. În consecință, instanța respinge toate excepțiile invocate de către pârâtă prin întâmpinare.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța reține următoarea situație de fapt:
Reclamantul G. A. a fost salariatul pârâtei. S.C. „CONSTRUCȚII F. IAȘI” S.A. pe postul de sef atelier transporturi, conform contractului individual de muncă nr. 545/19.03.1996.
Potrivit notificării de preaviz nr.326 /23.12.2013 emisă de pârâtă, s-a comunicat încetarea raporturile de muncă dintre părți în termen de 20 de zile lucrătoare de la comunicarea notificării. Prin același act s-a prevăzut dreptul reclamantului de a beneficia, în afara salariului cuvenit, de o compensație bruta în valoare de 1 salariu de baza brut lunar aferent lunii în care contractul individual de munca va înceta.
Potrivit disp. art. 159 alin. 1 Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Potrivit disp. art. 161 Codul muncii, salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor, iar potrivit disp. art. 168 alin. 1 din același act normativ, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Potrivit disp. art. 272 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Or, în speță, se reține de către instanță că pârâta, căreia îi revenea sarcina probei conform art. 272 Codul muncii, nu a făcut dovada achitării către reclamant a drepturilor salariale restante aferente perioadei noiembrie 2013 –ianuarie 2014.
De asemenea, potrivit disp. art. 5 lit. c din anexa 1 la contractul colectiv de muncă pe anii 2013 – 2014, în afara indemnizației de concediu de odihnă, fiecare salariat va primi o primă de vacanță în valoare de 500 lei. Totodată, potrivit lit. e a aceluiași articol, prima de vacanță se acordă proporțional cu perioada efectiv lucrată.
Or, în speță, instanța reține că pârâta nu a făcut dovada achitării către reclamant a primei de vacanță aferentă anului 2013.
De altfel, pârâta a recunoscut prin întâmpinare ca pentru luna octombrie 2013 reclamantul are de încasat drepturi salariale în valoare de 3792 plus tichete de masa in valoare de 196 lei, lei pentru luna noiembrie 2013 reclamantul are de încasat suma de 3780 lei plus tichete de masa in valoare de 140 lei, pentru luna decembrie are de incasat suma de 4140 ,suma in care este inclusa si prima de vacanta de 500 lei si tichete de masa de 84 lei, iar pentru luna ianuarie 2014 are de încasat suma de 3420 lei plus tichete de masa in valoare de 94 lei ,pentru luna februarie are de incasat suma de 6.412 lei care cuprinde si salariul compensatoriu de 5.500 lei si compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat si tichete de masa in valoare de 94 lei rezultand un total de 22.152.
Referitor la suma de 5900 lei reprezentand garantie materiala solicitata de reclamant, arata patata ca suma de 6.832,68 lei a fost restituita in contul indicat de reclamant insa din documentatia depusa la dosarul cauzei nu rezulta indubitabil ca aceasta suma a fost achitata.
În motivarea neplății drepturilor bănești aferente perioadei în litigiu, pârâta a invocat dificultățile financiare generate de neîncasarea în termen a unor creanțe, reprezentând contravaloarea unor lucrări executate. Cu privire la această apărare a pârâtei, instanța reține că lipsa lichidităților la nivelul angajatorului nu poate funcționa ca o cauza pertinenta de suspendare/amânare a plății drepturilor salariale.
În ceea ce privește cuantumul drepturilor bănești restante, părțile nu au avut o poziție concordanta, iar probele administrate sunt insuficiente pentru a se individualiza exact și precis suma datorata. Având în vedere valorile diferite avansate de cele două părți cu privire la sumele datorate, dar și faptul ca individualizarea întinderii creanței se poate realiza în faza execuțională, pentru tranșarea litigiului fiind necesara și totodată suficienta stabilirea naturii creanței și a perioadei pe care este datorata, ca elemente de baza pentru determinarea întinderii acesteia, fața de dispozițiile art.662 alin.3 N.C.pr.civ, se va admite doar în parte acțiunea formulată și se va obliga pârâta să achite reclamantului drepturile salariale restante aferente perioadei octombrie 2013 – februarie 2014, prima de vacanță aferentă anului 2013, salariul compensatoriu potrivit punctului 3 din notificarea de preaviz 318/23.12.2013 si garantia materiala .
In ceea ce priveste cererea de obligarea a paratei la plata decontului in numerar pentru perioada mai -noiembrie 2013, instanta o va respinge ca nedovedita, avand in vedere ca reclamantul nu a formulat nici o proba pe aceast capat de cere si nici nu a explicat ce reprezinta acest decont.
Cat priveste cerere de acordare a daunelor morale instanta o va respinge avand in vedere urmatoarele:
Conform dispozițiilor art. 253 din Legea nr.53/2003 „Angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale sa il despăgubească pe salariat in situația in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau in legătură cu serviciul.”
Dispozițiile art. 1349 C.Civil nu fac distincție după cum prejudiciul este moral sau material, astfel încât ambele sunt susceptibile de a fi reparate pe cale bănească, în aplicarea principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere.
Reține instanța faptul că, poate fi angajată răspunderea angajatorului pentru prejudicii morale în cazul în care prestigiul, demnitatea, onoarea sau imaginea publică a angajatului au fost afectate profund în urma unei conduite ilicite sau abuzive. Nu este suficient ca măsura luată de angajator să fi fost infirmata prin hotărârea instanței de judecată, angajatul în cauză trebuind să dovedească în mod neechivoc pe calea unui probatoriu adecvat faptul că valorile sale morale au fost lezate în mod grav. Având în vedere scopul reparator, moral, acordarea daunelor morale trebuie să se întemeieze pe o legătură de cauzalitate dovedită între vătămarea pretinsă de către salariat și fapta angajatorului, de natură a produce pretinsa vătămare, sarcina probei aparținând salariatului lezat, respectiv reclamantului. Or, în speță, instanța reține faptul că, reclamantul nu a probat existența și întinderea prejudiciului moral, a existenței și întinderii vătămării, nefiind suficientă simpla susținere în sensul prejudiciului moral adus.
În ceea ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești restante, instanța constată că aceasta este întemeiată. Astfel, potrivit disp. art. 166 alin. 4 Codul muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, text de altminteri reluat în art.51 din Contractul colectiv de munca aplicabil pe anii 2013-2014.
Din punct de vedere juridic, dobânda legală reprezintă câștigul, folosul, profitul, ce putea fi obținut de creditor din investirea acelei sume, iar prin acordarea dobânzii se urmărește sancționarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligației care îi incumbă, precum și acoperirea beneficiului nerealizat de către creditor.
Având în vedere disp. art. 166 alin. 4 Codul muncii, precum și necesitatea asigurării respectării principiului restitutio in integrum, instanța reține că este întemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești restante, calculată de la data scadenței și până la data plății efective.
În baza disp. art. 453 alin.2 Noul Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâta să achite reclamantului suma de 275 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge exceptiile inadmisibilitatii cererii de chemare în judecată, a lipsei dovezii calității de reprezentant și a nulității cererii de chemare în judecată invocate de pârâtă.
Admite in parte actiunea formulata de reclamantul G. A. cu CNP_, cu domiciliul procedural ales la cabinet de Avocat M. Branici, din Iasi, .. 87, ., parter in contradictoriu cu parata . SA cu sediul in Bucuresti, sector 2, ., . si in Iasi ., nr. 10 avand J40/_/18.10.2012, CUI RO1956052 si cont RO85BRDE240SV_.
Obliga parata sa achite reclamantului drepturile banesti reprezentand salariul aferent lunilor octombrie 2013-februarie 2014, prima de vacanta aferente anului 2013, salariul compensatoriu, garantia materială precum si dobanda legala practicata de BNR de la data scadentei si pana la data platii efective.
Respinge cererile de obligare a paratei la plata decontului in numerar aferent perioadei mai- noiembrie 2013 și a daunelor pentru prejudiciul moral.
Obliga parata sa achite reclamantului suma de 275 lei reprezentand cheltuielilor de judecata.
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Iasi.
Pronuntata astazi, 18.06.2014, iar solutia va fi pusa la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI GREFIER,
S.M. cu opinie în sensul R.R.
pentru judecător aflat în C.O. prezentei hotărâri, pentru grefier aflat în C.O.,
semnează Vicepreședintele instanței L.N. semnează grefier-șef secție
pentru asistent judiciar B.L. aflat în C.O.,
semnează Vicepreședintele instanței
Red. /Tehnored.: L.N.
4 ex. / 05.08.2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
