Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1569/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1569/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 26-05-2014 în dosarul nr. 11355/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 26 Mai 2014
Președinte - S. F.
Asistent judiciar L. B.
Asistent judiciar N. L.
Grefier D. M. B.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1569/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR IAȘI în numele și pentru reclamanții I. G., A. E., G. M., C. D. A. și pe pârâta S. G. SLOBOZIA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă cons. jr. N. R. A. pentru reclamanți – care depune la dosar delegația de repreuzentare, lipsind reprezentantul pârâtei.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța constată cauza la primul termen de judecată, în cauză sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod de Procedură Civilă, având în vedere că procedura este completă, în baza art.131 NCPC instanța constată competența sa materială, generală și teritorială. Constată că pârâta nu a formulat întâmpinare.
Față de proba cu înscrisuri indicată în acțiune, instanța admite proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Nemaifiind alte cereri instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Cons. jr. N. R. A. pentru reclamanți, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Instanța constată încheiate dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra litigiului de fața, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._, formulata de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, în numele și pentru contestatoarele I. G., A. E., G. M. si C. D. A. a chemat in judecata pe intimata S. gimnaziala Slobozia din jud Iasi solicitând:
Anularea deciziilor de reîncadrare inregistrate sub nr. 51,62,59 si 39/5.03.2010 emise la data de 08.03.2011.
Obligarea intimatei la reîncadrarea salarială a contestatoarelor începând cu data de 01.01.2011, potrivit dispozitiilor Legii 285/2010, luându-se în considerare drepturile salariale aferente lunii decembrie 2009, rezultate inclusiv din hotărârea judecătoreasca irevocabila pronunțata in dosarul nr._ si emiterea unor decizii de reincadrare, incepand cu 01.01.2011 potrivit Legii nr. 285/2011, cu luarea in considerare a drepturilor salariale aferente lunii octombrie 2010.
Obligarea intimatei la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii 285/2010 raportat la Legea nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile legii 285/2010 raportat la Legea 330/2009 si la la Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008, actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data efectivă a plății pentru perioada 01.01._11, cu cheltuieli de judecata .
S-a motivat ca reclamantele fac parte din personalul didactic al unitatii de invatamant. iar prin sentinta civila pronuntata in dosarul nr._ s-a dispus obligarea unitatii de invatamant parate sa calculeze drepturile salaraile cuvenite reclamantilor in conformitate cu prevederile Legii 221/2008 si sa achite diferentele dintre drepturile salariale incasate si cele cuvenite in conformitate cu prevederile Legii 221/2008, recatualizate cu indicele de inflatie, aferente perioadei 02. 12._09
S-a precizat ca anterior ramanerii irevocabile a acestei sentinre, parata a emis decizii de incadrare pentru toti angajatii, la data de 08. 03. 2011 si care au fost comunicate acestora in data de 04. 11. 2013, decizii ce stabileau salarii la nivelul celor date efectiv in plata in decembrie 2009, dar nu erau cuprinse si diferentele de drepturi salariale obtinute in octombrie 2010 prin hotarare judecatoreasca si in baza legii 221/2008.
În motivarea acțiunii, contestatoarele au susținut că în condițiile în care a intervenit o modificare a cadrului muncii, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, în sensul că intimatul a fost obligat la plata unor diferențe salariale pentru întreg anul 2009, acesta, în calitate de angajator, trebuie să țină seama de această realitate juridică nouă și să recalculeze salariul în 2011 prin raportare și la hotărârea judecătorească menționată. .
Totodată, având în vedere faptul că orice modificare a contractelor de muncă poate fi efectuată, în condițiile legii, doar cu acordul salariatului sau măcar cu înștiințarea acestuia, implicit și modificarea salariului trebuia comunicată salariaților, anterior ca această modificare să producă efectele. Mai mult, dacă intimatul ar fi respectat dispozițiile Legii nr. 221/2008, deciziile pe anul 2011 ar fi fost conforme cu legea, cuprinzând un salariu majorat. Salariul reprezintă o componentă a dreptului la muncă și contraprestația angajatorului în raport cu munca prestata, în baza raportului de serviciu. Efectele raportului de serviciu se concretizează în obligații de ambele părți, iar una din obligațiile esențiale ale angajatorului este plata salariului.
Mai susțin contestatoarele faptul că, intimatul a încălcat prevederile art. 17 alin. 1, 2 și 4 și ale art. 41 alin. 3 Codul muncii, precum și faptul că, astfel cum a statuat și doctrina, modificarea contractului trebuie efectuată cu respectarea prevederilor art. 17 alin. 1, 2 și 4 și art. 19 Codul muncii, angajatorul având obligația de a informa salariatul cu privire la clauzele care urmează să le modifice. Inadmisibilitatea modificării unilaterale se referă, în special, numai la elementele esențiale ale contractului și anume felul muncii, locul muncii și salariul. Cu toate acestea, art. 48 Codul muncii prevede că angajatorul poate modifica temporar locul și felul muncii, fără consimțământul salariatului, în cazul unor situații de forță majoră, cu titlu de sancțiune disciplinară sau ca o măsură de protecție a salariatului. Pronunțându-se asupra excepției de neconstituționalitate a art. 63 alin. 1 Codul muncii, Curtea Constituțională a constatat conformitatea acestuia cu legea fundamentală, reținând că un contract individual de muncă „nu este un act de administrare unilateral al angajatorului, ci o convenție bilaterală, exprimând manifestarea acordului de voință al celor două părți ale raportului juridic de muncă, angajator și salariat.
Astfel, interesul legitim legat de stabilitatea raporturilor de impune ca modificarea contractului individual de muncă să se facă în aceleași condiții în care acesta a fost încheiat, respectiv prin acordul ambelor părți”. De asemenea, nu constituie modificare nelegală a felului muncii promovarea în funcție conform contractului colectiv de muncă sau schimbarea din funcție determinată de pierderea parțială a capacității de muncă. Dimpotrivă, s-a reținut că schimbarea din funcție având ca rezultat și micșorarea salariului poate fi făcută numai cu acordul salariatului, în caz contrar angajatorul procedând la modificarea unilaterală a contractului, ceea ce înseamnă o încălcare a dispozițiilor Codului muncii, întrucât atât funcția, cât și salariul constituie elementele esențiale ale contractului, ce trebuie avute în vedere de părți la încheierea acestuia și care nu pot fi schimbate decât pe timp limitat și tot cu acordul părților. Tot astfel, în practică s-a decis că este nelegală modificarea unilaterală a felului muncii și salariului prin trecerea dintr-o funcție de conducere în una de execuție.
Mai arată contestatoarele faptul că nici drepturile salariale obținute prin hotărâre judecătorească anterioară nu au fost achitate, deși, conform art. 44 alin. 1 din Constituția României, creanțele împotriva statului sunt garantate, astfel că dreptului în sine nu i se poate aduce atingere, indiferent de calendarul de plăți.
Contestatoarele mai susțin faptul că, în speță, prin hotărâre judecătorească s-a constatat în mod irevocabil că pentru luna decembrie 2009 drepturile salariale nu erau la nivelul celor plătite efectiv, ci cu 34% mai mari, diferența fiind acordată prin hotărâre judecătorească.
Chiar dacă diferența de 34% acordată prin titlu executoriu nu a fost achitată în fapt, totuși existența dreptului și plata sa sunt două probleme distincte, astfel că în luna decembrie 2009 salariile reclamanților au fost, legal, cu 34% mai mari.
Orice altă interpretare ar duce la o nouă încălcare a CEDO, pentru că ar permite puterii executive sau legislative să ignore o hotărâre judecătorească irevocabilă. Nu se poate lua în considerare doar partea salarială care era dată în plată în decembrie 2009, pentru că hotărârea judecătorească a acordat diferențe de drepturi salariale tot în baza unei legi, respectiv a Legii nr. 221/2008. Or, Legea nr. 330/2009, prin art. 30, stabilește că salariul din luna ianuarie 2010 nu poate fi mai mic decât cel din luna decembrie 2009.
S-a motivat ca Legea 221/2008 nu a fost niciodata pusa in aplicare, fara vreo justificare legala si in prezent Legea 330/2009 se aplica doar in parte, si in minus in detrimentul reclamanților in timp ce legea 118/2010 se aplica excesiv tot in detrimentul reclamanților.
Reprezentantul reclamantelor mai învederează și faptul că pârâta, prin hotărârea judecătorească irevocabilă, a fost obligată, în primul rând, la calcularea drepturilor salariale potrivit Legii nr. 221/2008, urmând să achite și diferențele. În consecință, unitatea de învățământ era obligată să se raporteze și la aceste drepturi acordate prin hotărâre judecătorească, în momentul în care a calculat drepturile salariale aferente lunii decembrie 2009, indiferent de cât a fost în măsură să plătească efectiv. Mai departe, când a calculat drepturile salariale începând cu ianuarie 2010, pârâta trebuia să se raporteze și la hotărârea judecătorească ce consfințea salariile reale și nu doar la ceea ce a achitat efectiv. Așadar, unitatea de învățământ nu putea invoca propria culpă, adică primul calcul eronat din 2009, pentru a justifica un nou prejudiciu constând într-un nou calcul eronat.
S-a motivat ca desi este căzuta in pretenții prin hotărâre judecătoreasca, intimata a refuzat modificarea corespunzătoare a contractelor individuale de muncă, prin înregistrarea corectă a drepturilor salariale începând cu data de 02.12.2008 și până în prezent. Or, această conduită a intimatului reprezintă o încălcare a drepturilor câștigate, principiu a cărui protejare este asigurată de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar insuficiența fondurilor nu constituie o justificare rezonabila din perspectiva obligațiilor impuse de Legea 128/1997.
În dovedirea acțiunii, contestatoarele au solicitat proba cu înscrisuri.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Prin serviciul registratura, au fost depuse, in copie, deciziile de reîncadrare aferente anului 2011, contestațiile administrative si tabelul nominal conform art. 28 din Legea nr.62/2011.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța reține următoarele:
Prin deciziile nr. 51, 62, 59 si 39 emise de intimata la data de 08.03.2011s-a dispus reîncadrarea contestatoarelor începând cu data de 01.01.2011 în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 si ale Legii nr. 284/2010. De asemenea, prin aceleași decizii s-au stabilit drepturile salariale cuvenite contestatoarelor începând cu data de 01.01.2011, în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 si ale Legii nr. 285/2010.
Prin prezenta contestatie, contestatoarele au solicitat anularea acestor deciziilor de reîncadrare și obligarea intimatului la reîncadrarea lor începând cu data de 01.01.2011, potrivit disp. Legii nr. 285/2010, luându-se în considerare drepturile salariale aferente lunii decembrie 2009, rezultate si din sentinta civila pronuntata in dosarul nr._ .
De asemenea, contestatoarele au solicitat obligarea intimatului la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 285/2010 raportat la Legea nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii 285/2010 raportat la legea 330/2009 si la Legea nr. 221/2008, actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data efectivă a plății, pentru perioada 01.01.2011– 13.05.2011.
Referitor la anul școlar 2010 – 2011 instanța reține că intimata a emis deciziiile de reîncadrare pe anul 2011, în conformitate cu art.11 și art.33 din Legea 284/2010, stabilindu-se salariile reclamantelor în baza art.1 și 16 din Legea 285/2010.
Potrivit disp. art. 7 alin. 2 din Legea nr. 284/2010, valoarea salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului în anul 2011 se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit disp. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, începând cu data de 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
În ceea ce privește drepturile salariale aferente lunii octombrie 2010, care au constituit baza de calcul pentru drepturile salariale aferente anului 2011, instanța reține faptul că acestea trebuiau stabilite în funcție de salariul de care ar fi trebuit să beneficieze contestatoarea în decembrie 2009, în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008. Astfel, salariile contestatoarei, începând cu luna ianuarie 2010 (deci și cel din luna octombrie 2010), trebuia să fie egale cu salariul din luna decembrie 2009, iar acesta din urmă trebuia calculat în funcție de prevederile Legii nr. 221/2008. Totodată, drepturile salariale aferente lunii octombrie 2010, calculate în raport de disp. Legii nr. 221/2008, urmau a fi reduse cu 25%, în conformitate cu prevederile Legii nr. 118/2010. Salariul astfel determinat, urma să reprezinte baza de calcul pentru drepturile salariale aferente anului 2011.
În consecință, având în vedere dispozițiile Legii nr. 284/2010 și ale Legii nr. 285/2010, precum și faptul că în luna octombrie 2010 salariile reclamantelor, personal didactic in cadrul scolii parate, trebuiau calculate în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, aspect statuat cu caracter imperativ și prin decizia nr. 3 din 04.04.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, se reține de către instanță că deciziile mentionate anterior sunt nelegale, drepturile salariale fiind stabilite în mod eronat în funcție de salariul efectiv încasat de contestatori în luna octombrie 2010 și nu în funcție de salariul de care ar fi trebuit să beneficieze aceștia în luna octombrie 2010, în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010 raportat la Legea nr. 221/2008 și cu prevederile Legii nr. 118/2010.
În consecință, tribunalul va dispune anularea deciziilor și va obliga intimatei la reîncadrarea salarială a reclamantelor începând cu data de 01.01.2011 potrivit dispozițiilor Legii nr. 285/2010 cu referire la Legea nr. 330/2009, cu luarea în considerare a drepturilor salariale aferente lunii octombrie 2010, rezultate din aplicarea Legii nr. 221/ /2008., drepturile salariale aferente lunii decembrie 2009 fiind luate in calcul.
De asemenea, reținând ca nelegale deciziile de reîncadrare aferente anului 2011, instanța reține că sunt întemeiate si cererile reclamantelor de obligare a intimatei la calculul și plata diferenței dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010 raportat la Legea nr. 330/2009 cu referire la Legea 221/2008 si la legea nr. 118/2010, pentru perioada 01.01._11 inclusiv . si va obliga intimata la calcului si achitarea acestor diferente ,sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
In ceea ce priveste cererea de actualizare cu indicele de inflatie la data platii efective a tuturor drepturilor banesti acordate prin prezenta hotarare, instanta o considera intemeiata avand in vedere ca indicele de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen economic, specific perioadei de trecere la economia de piață și prin intermediul căruia se măsoară gradul de apreciere a valorii banilor aflați în circulație si coeficientul de scădere a puterii lor de cumpărare. Prin aplicarea în practică a acestui calcul (actualizarea în raport de indicele de inflație) banii sunt aduși la actuala lor putere de cumpărare.
Prin Legea 63/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 323 din 10 mai 2011 și intrata în vigoare la 13.05.2011, s-a stabilit un nou sistem de salarizare în anul 2011 a personalului didactic si didactic auxiliar din invatamant, iar potrivit art. 2 alin.1 din actul normativ indicat încadrarea personalului prevăzut la art. 1 se face potrivit prevederilor prezentei legi.
Rezultă așadar că dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 285/2010 sunt aplicabile exclusiv pe perioada 01.01._11, dată de la care, potrivit activității legii civile în timp, se vor aplica exclusiv prevederile Legii 63/2011 astfel ca pentru ziua de 13. 05. 2013 instanta va respinge cererea de obligare a intimatului la plata diferențelor de drepturi salariale.
Va respinge capatul de cerere privind plata cheltuielilor de judecata intrucat nu s-a facut dovada suportarii vreunor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTORĂȘTE:
Admite in parte contestatia formulata de U. S. Libere din Invatamantul Preuniversitar Iasi cu sediul in Iasi, ., avand cod fiscal_ si cont RO06CECEIS0131RON121786 in numele si pentru contestatoarele I. G. avand CNP_, A. E. avand CNP_, G. M. avand CNP_ si C. D. A. avand CNP_ in contradictoriu cu intimata S. G. Slobozia cu sediul in localitatea Voinesti, ..
Anuleaza deciziile inregistrate sub nr. 51,62, 59 si 39 emisa de intimata.
Obliga intimata să emită în folosul contestatoarelor noi decizii de reincadrare începând cu data de 01.01.2011 potrivit dispozițiilor Legii nr. 285/2010, cu luarea în considerare a drepturilor salariale aferente lunii octombrie 2010, rezultate din aplicarea Legii nr. 330/2009 cu referire la Legea 221/2008.
Obligă intimata să calculeze și să achite contestatoarelor, diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010 raportat la Legea nr. 330/2009 cu referire la Legea 221/2008 și Legea 118/2010, pentru perioada 01.01.2011 – 12.05.2011, inclusiv, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Respinge capatul de cerere privind obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la tribunal.
Pronuntata in sedinta publica de azi, 26.05.2014.
Președinte, Asistent Judiciar,Asistent Judiciar, Grefier
F.S. B.L. L.N. B.M.D.
Red /Tehn S. F.
4ex./06. 10. 2014
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
