Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 152/2016. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 152/2016 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 01-02-2016 în dosarul nr. 152/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBIAS:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 152/2016
Ședința publică de la 01 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. T.
Asistent judiciar A. B.
Asistent judiciar A. T.
Grefier A. M.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe contestator J. D. D. și pe intimat ., având ca obiect contestație decizie de concediere reintegrare pe post.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul J. D. D. asistat de av. P., av.P. pentru intimata . și martorul propus de contestator, L. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către după care:
Se audiază martorul L. C., sub prestare de jurământ, declarația sa fiind consemnată în proces verbal separat, atașat la dosarul cauzei.
Apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri.
Instanța constară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul al fond.
Apărătorul pentru contestator solicită admiterea contestației cu cele trei capete de cerere, astfel cum le-au arătat. Solciită anularea deciziei de concediere din data de 05.05.2015 având în vedere modalitatea în care s-a făcut, prin notificare emisă de către societatea angajatoare deși, în baza contractului individual de muncă, era inserată o clauză potrivit căreia în perioada de 90 de zile de probă se putea face prin notificare. Această perioadă pentru contestator a fost de la 06.01.2015 până la 06.04.2015, dată la care s-a încheiat perioada de probă, astfel încât angajatorul a procedat la o concediere nelegală prin simpla notificare nemotivată, fiind posibil doar în perioada de probă. Solicită aplicarea disp.art.178-180 din Codul Muncii și anularea deciziei de concediere și plata despăgubirilor reprezentând salarii neachitate, contravaloarea muncii efectuate ca șofer și ore suplimentare. Astfel cum au arătat și a confirmat și martorul și reiese și din contractul individual de muncă ca și celelalte înscrisuri de la dosar, contractul de muncă era încheiat doar pentru funcția de manipulant programul fiind de 4 ore, program ce nu a fost respectat, contestatorul având o dublă funcție, respectiv și aceea de șofer . Solicită cheltuieli de judecată pentru acre depune la dosar chitanța.
Apărătorul pentru intimată solicită respingerea contestației. Este adevbărat că societatea a purces la concedierea contestatorului uzând de disp.art.31 Codul Muncii și contabilul societății a fost în eroare, motiv pentru care s-a dispus notificare și nu s-a făcut cercetare prealabilă. Arată că contestatorul a fost dat afară de fapt pentru că a fost prins furând și există și plângere înregistrată la Secția 6 poliție în acest sens care anchetează acest caz, motiv pentru care este surprinzătoare cererea de reîncadrare.
Apărătorul contestatorului arată că sunt afirmații calomnioase la adresa clientului său în condițiile în care nu se probează aceste susțineri.
Instanța pune în vedere apărătorului pârâtei să pună concluzii pe motivele invocate.
Apărătorul pentru intimată solicită respingerea contestației pentru că nu este întocmită o decizie de concediere în baza art.61 lit.a Codul Muncii și în mod indubitabil acesta și-a asumat concedierea. Solicită să se constate că declarația martorului este vădit procausa și nesinceră având în vedere că a declarat conform acțiunii formulate. Arată că această situație era din aprilie când cei doi frați au fost văzuți furând din depozit, la doar două luni de la angajare. Față de ceea ce a declarat martorul consideră că dacă s-ar fi lucrat astfel cum acesta susține nu s-ar mai fi întors să lucreze, astfel cum a arătat că a avut mai multe contracte. Punctele 3 și 4 sunt fundamentate exclusiv pe această declarație de martori pe care o solicită a fi înlăturată, cu cheltuieli de judecată.
În replică apărătorul contestatorului arată că martorul s-a întors la firmă pentru că i s-a promis că se vor conforma. Cu privire la dosarul penal arată că apărările în acel dosar sunt cu privire la faptul că societatea a făcut evaziune fiscală și a fost acuzat contestatorul pentru a nu se vedea ieșirile din această societate.
În replică, apărătorul pârâtei, solicită ca nici apărătorul contestatorului să nu facă afirmații de acest fel.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față;
Prin cererea înregistrată la numărul_ contestatorul J. D. D. a chemat în judecată pe pârâta . anularea concedierii nelegale, reintegrarea pe post și plata despăgubirilor, echivalentul drepturilor salariale de la data încetării nelegale a raportului de muncă și până la reintegrarea efectivă, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale aferente orelor suplimentare prestare; obligarea intimatei la plata drepturilor salariale aferente funcției de șofer pentru care nu a încheiat contract de muncă în formă scrisă; plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că a devenit salariatul societății intimate în baza contractului individual de muncă nr. 37/06. 01. 2015 și a prestat muncă fără contract începând cu luna decembrie 2014.
Susține că încetarea raportului juridic de muncă este nelegală pentru că s-a realizat în baza dispozițiilor legale care recunoșteau dreptul angajatorului de a pune capăt raportului juridic de muncă doar în cadrul perioadei de preaviz, care s-a încheiat in 06. 04. 2015.
Raportul juridic de muncă a încetat prin emiterea notificării nr. 3 din 05. 05. 2015 prin care intimata a invocat drept temei legal dispozițiile art. 31 alin. 3 din Codul muncii.
Cu privire la orele suplimentare pretate ca manipulant, susține că ele sunt datorate pe intervalul 07. 01._15.
Numărul total al orelor suplimentare prestate ca manipulant vor fi determinate după următoarea formulă de calcul: șase ore suplimentare pe zi x numărul de zile lucrate. Numărul de zile lucrate este 118, rezultând un total de 708 ore suplimentare. Potrivit contractului salarizarea pe ora era de 6,1 lei, rezultând drepturi salariale în valoare de 4.318,8 lei.
Raportat la cuantumul salariului de bază sporul salarial datorat este de 732 lei, urmând ca acest spor să fie plătit pentru fiecare interval lunar în care s-au prestat ore suplimentare.
În cauză, munca suplimentară s-a prestat pentru toată perioada contractuală, respectiv pentru un interval de patru luni, fiind datorat sporul de 732 lei pentru fiecare lună în parte, rezultând un spor total de 2.928 lei.
Arată că pentru munca prestată în calitate de șofer solicită obligarea intimatei la plata echivalentului a patru salarii minime pe economie.
Alăturat acțiunii au fost depuse înscrisuri.
Intimata . formulat întâmpinare și a solicitat respingerea contestației.
Se arată că salariatul a fost de acord cu încetarea raporturilor de muncă, motivat de faptul că anterior, la sfârșitul lunii aprilie 2014, a fost surprins de către alți angajați și de către conducerea societății în momentul în care a sustras o cantitate mare de bunuri aflate în depozitul societății, unde acesta avea funcția de manipulator marfă, conform contractului și fișei postului.
Se susține că salariatul a fost angajat strict în baza CIM și a fișei postului, nu a îndeplinit niciodată funcția de șofer și nu a efectuat ore suplimentare.
În dovedirea susținerilor intimata a depus la dosar înscrisuri.
În cauză a fost audiat martorul L. C., propus de către contestator.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Conform contractului individual de muncă nr. 37/6. 01. 2015, contestatorul J. D. D. a fost angajat la . cu data de 7. 01. 2015, în funcția de manipulator mărfuri.
Durata muncii prevăzută în contract era de 4 ore/zi, 20 ore/săptămână.
La punctul L lit. a din același contract se menționează că perioada de probă este de 90 zile calendaristice.
Prin notificarea nr. 3/05. 05. 2015 angajatorul . notificat încetarea contractului individual de muncă începând cu data de 05. 05. 2015, în conformitate cu prevederile art. 31 alin. 3 din Codul Muncii.
Potrivit acestor dispoziții legale, pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la inițiativa oricăreia dintre părți, fără a fi necesară motivarea acesteia. Prin urmare, art. 31 Codul Muncii prevede posibilitatea încetării contractului de muncă printr-o notificare nemotivată în perioada de probă.
Or, în speță, notificarea a fost emisă de angajator după expirarea perioadei de probă, nefiind posibilă încetarea contractului individual de muncă în temeiul disp. art. 31 alin. 4 Codul Muncii. Pentru aceste motive, în temeiul disp. art. 80 Codul Muncii, instanța va anula notificarea, va obliga intimata la reintegrarea contestatorului și la plata unor despăgubiri egale cu drepturile salariale cuvenite începând cu 05. 05. 2015.
În ce privește cererea privind plata de ore suplimentare, instanța reține că, potrivit disp. art. 121 Codul Muncii, la solicitarea angajatorului, salariații pot efectua muncă suplimentară, cu respectarea prevederilor art. 114 sau 115 Codul Muncii.
Munca suplimentară este definită de Codul Muncii ca fiind muncă prestată în afara duratei normate a timpului de muncă săptămânal, adică 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână. Prin urmare, munca efectuată de salariat după terminarea programului poate fi calificată ca muncă suplimentară numai în situația în care există o solicitare din partea angajatorului pentru efectuarea de muncă suplimentară.
În speță, nu s-a făcut dovada că angajatorul ar fi solicitat contestatorului efectuarea de muncă suplimentară.
De altfel, se reține și faptul că programul de lucru al contestatorului era de 4 ore/ zi și 20 ore/ săptămână, neavând durata normală prevăzuta de art. 112 Codul Muncii.
În considerarea celor reținute, instanța va respinge cererea contestatorului privind plata unor ore suplimentare.
Cu privire la solicitarea de plată a drepturilor salariale aferente funcției de șofer, instanța reține că este neîntemeiată.
Astfel, afirmațiile martorului L. C. referitoare la programul de lucru și activitatea de șofer desfășurată de contestator, nu sunt confirmate și de alte probe administrate în cauză. La dosar nu au fost depuse dovezi din care să rezulte că reclamantul avea calificarea pentru conducerea unui autovehicul mare, că i-a fost repartizată o autoutilitară și că a fost angajat să desfășoare o activitate de conducător auto.
În temeiul disp. art. 453 Cod procedură civilă, intimata va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația formulată de contestatorul J. D. D., CNP_, domiciliat în ., jud. Iași, cu domiciliu procedural ales la Cabinet Individual de Avocat F. P., cu sediul în Iași, ..24, ., parter, jud. Iași în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în Iași, ., CUI_.
Anulează Notificarea de încetare a contractului individual de muncă a contestatorului nr.3/05.05.2015 emisă de intimată.
Obligă intimata să-l reintegreze pe contestator pe postul ocupat anterior concedierii și să-i plătească o despăgubire egală cu drepturile salariale actualizate, majorate și indexate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul începând cu data de 05.05.2015 și până la data reintegrării efective.
Respinge cererea contestatorului privind obligarea intimatei la plata de drepturi salariale reprezentând ore suplimentare prestate si drepturi salariale aferente funcției de sofer.
Obligă intimata la plata către contestator a sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, cererea de apel se depune la Tribunalul lași, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțata în ședința publică astăzi, 01.02.2016.
Președinte, Asistenți Judiciari; Grefier,
T. P. B. A. / T. A. M. A.
Red. Judecător T.P:
Tehnored. Gref. I:B.
6 ex/29. 02. 2016.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 360/2016. Tribunalul IAŞI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
