Pretentii. Sentința nr. 217/2016. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 217/2016 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 03-02-2016 în dosarul nr. 217/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBIAS:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 217/2016
Ședința publică de la 03 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. S.
Asistent judiciar L. B.
Asistent judiciar N. L.
Grefier R. R.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamant A. G. și pe pârât S. R. REPREZENTAT DE M. ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, pârât M. JUSTIȚIEI BUCUREȘTI, pârât C. DE A. B., pârât T. B., având ca obiect pretentii.
Cauza a rămas în pronunțare la termenul de judecată din data de 27.01.2016, când instanța a constatat că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților conform disp.art.411 Noul Cod de procedură civilă, de către reclamantă prin acțiune și a rămas în pronunțare pe baza actelor existente la dosar, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință, după care, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, 03.02.2016, când
INSTANȚA
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Iasi sunb nr._ ( cerere initial inregistrata pe rolul Tribunalului Bacau sub nr._ ), reclamanta A. G. în contradictoriu cu pârâții: S. R.,reprezentat de M. Economiei si Finanțelor,M. Justiției, C. de A. B., si T. B., solicita obligarea pârâților la plata dobanzii legale aferente sumelor acordate cu titlu de drepturi salariale restante prin sentințele civile 472/D/ 13.06.2008d si 106/18.02. 2008 ale Tribunalului B., in conformitate cu prevedeile O.G. nr. 9/2000 respectiv 13/2011 O.G. începând cu ultimii trei ani de la data introducerii prezentei cereri si in continuare pana la data platii efective a drepturilor salariale restante.
Prin sentința civilă nr. 106 din 18.02.2008 pronunțată de T. B., irevocabila prin decizia civilă nr. 413 din 13.04.2009 a Curții de A. B., a fost admisă acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâții mai sus menționați au fost obligați pârâții, T. B. și C. de A. B. la plata despăgubirilor echivalente cu sumele reprezentând indexări salariale după cum urmează:
- în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
- în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
- în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
- în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
- în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
In ceea privește pretențiile subsemnatei pentru acordarea dobânzii legale, atât aferentă sumelor care sunt datorate în prezent de către pârâți, cât și aferentă sumelor care au fost achitate de către pârâți în perioada 2012, 2013 și trimestrele I și II2014 justifica cererea prin următoarele considerente:
Prin art. 1 alin. 1 lit. a - c din O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariate personalului din sectorul bugetar, s-a eșalonat plata acestor sume pe o perioadă de 3 ani, termen maxim în care va fi realizată executarea totală a titlurilor devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, stabilindu-se, totodată și tranșele de executare, precum și termenele de efectuare a plăților, în perioada 2010 - 2012.
Prin articolul unic pct. 1 din O.U.G. nr. 18/2010, s-a modificat art. 1 din O.U.G. nr. 71/2009, introducându-se alin. 11 care stabilește eșalonarea plății sumelor stabilite prin titluri
devenite executorii în perioada ianuarie - decembrie 2010, stabilindu-se tranșe anuale de plată a acestor sume pentru perioada 2011 - 2013.
Ulterior, prin O.U.G. nr. 45/2010, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 337 din 20 mai 2010, s-a reeșalonat plata sumelor stabilite prin titluri executorii pentru perioada 2012 -2014. Prin Legea nr. 230/5 decembrie 2011 de aprobare a O.U.G. 71/2009 s-au modificat condițiile de executare a hotărârilor în defavoarea creditorilor în sensul că:
Prin art. 1 alin. 3 din O.U.G. nr. 71/2009 s-a prevăzut că „sumele... plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.". Prin aceste dispoziții legale s-a încercat oarecum înlăturarea efectelor devalorizării monetare, în condițiile procesului inflaționist din economie.
Potrivit art. 1088 din vechiul Cod civil, la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, cu anumite excepții. Astfel plata cu întârziere a drepturilor de natură salarială conferă salariatului dreptul la despăgubiri constând în dobânda legală. Pe de altă parte, potrivit art. 166 alin. 4 din Codul Muncii, „întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului".
Astfel, considera că este perfect admisibil cumulul dobânzii legale cu actualizarea creanței, în funcție de indicele de inflație, pe considerentul că cele două instituții au natură diferită, acest drept fiind de altfel recunoscut de către M. Justiției, încă din anul 2008, când prin Ordinul nr. 1859/c din 21.08.2008, a stabilit modalitatea de eșalonare a plății sumelor prevăzute în titlurile executorii emise până la . Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul Justiției. Precizeaza că acest Ordin a fost dat de comun acord cu M. Finanțelor (nr.2484din 21.08.2008], C.S.M.fnr._ din 01.09.2008], înalta Curte de Casație și Justiție (nr.131/01.09.2008] și P. de pe lângă ÎCCJ (nr.3774/c din 22.08.2008], părțile recunoscând la art. 1 alin. 2], că „ Plata sumelor datorate în temeiul titlurilor executorii prevăzute de prezentul ordin cuprinde atât realizarea dreptului recunoscut prin acestea ,cât și plata dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate si calculate până la data plății efective,precum și a cheltuielilor de executare."
Caracterul compensatoriu al actualizării rezidă în faptul că, prin aceasta se repară partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobânda legală, în timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu inflația urmărind păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești.
Având în vedere faptul că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune (daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plata -lucrum cessans), iar a doua reprezentând valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății (daune compensatorii - damnum emergens), se poate concluziona că este admisibil cumulul acestora și deci nu se ajunge la o dublă reparație, ceea ce ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză a creditorului.
Așadar, pe lângă actualizarea creanței cu indicele de inflație (care a fost dispusă de legiuitor în speța noastră), instanța de judecată poate obliga debitorul să plătească și dobânda legală, începând de la data rămânerii definitive a hotărârilor judecătorești prin care s-a stabilit culpa instituției angajatoare pentru neplata drepturilor salariale corespunzătoare, în materia drepturilor salariale hotărârile judecătorești fiind executorii de drept.
De asemenea, în susținerea pretențiilor invoca și decizia nr. 2/17.02.2014 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, prin care, admițându-se recursul în interesul legii, s-a statuat că „în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin. (1), alin. (2] teza I și art. 1535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune - interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările și completările ulterioare".
Având în vedere și termenul de prescripție de 3 ani, considera că data de la care trebuie calculată și acordată dobânda legală este august 2011 (3 ani anterior introducerii prezentei acțiuni), în condițiile în care și în decizia 2/17.02.2014 a Î.C.C.J. s-a reținut că, potrivit art. 1.381 alin. (3) din Codul civil din 2009, dreptului la repararea prejudiciului în cazul răspunderii delictuale îi sunt aplicabile, de la data nașterii sale, toate dispozițiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea și stingerea obligațiilor.
Totodată, apreciez că sunt îndreptățită la plata dobânzii legale atât pentru sumele neachitate în prezent de către pârâți, cât și pentru sumele achitate în anii 2012, 2013 și trimestrele I și II 2014, în această din urmă situație dobânda legală fiind datorată începând cu luna iunie 2011 și până la data plăților parțiale efectuate de către pârâți potrivit O.U.G. nr. 71/2009.
Prin sentința civilă nr. 106 din 18.02.2008 pronunțată de T. B. irevocabilă prin decizia nr. 413 din 13.04.2009 a Curții de A. B. a fost admită acțiunea in contradictoriu cu pârâții mai sus menționați au fost obligați pârâții, T. B. și C. de A. B. la plata despăgubirilor echivalente cu sumele reprezentând indexări salariale după cum urmează:
5% începând cu 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006;
2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007;
1 1 % începând cu 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie, 2007, sume actualizate în raport de indicele de inflație de la data scadenței la momentul plății efective. A fost obligat pârâtul M. Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul Ministerului Justiției sumele necesare plății drepturilor bănești acordate.
2. Prin sentința civilă nr. 472 din 13.06.2009 pronunțată de T. B., irevocabila prin decizia civilă nr. 422 din 15.04.2009 a Curții de A. B., a fost admisă acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâții menționați, și au fost obligați pârâții M. Justiției, T. B. și C. de A. B. să plătească reclamanților sumele reprezentând diferențele de drepturi salariate cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50 % din indemnizația do bază brută lunară pentru perioada 11.07._08, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective. A fost obligat pârâtul M. Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul Ministerului Justiției sumele necesare plății drepturilor bănești acordate.
3. Cele trei titluri executorii mai sus descrise au fost executate doar în parte, întrucât, începând cu anul 2008, printr-o . ordonanțe de urgență, executarea titlurilor executorii având ca obiect drepturi salariate ale personalului din justiție a fost eșalonată pe o perioadă cuprinsă până la nivelul anului 2016. In aceste condiții apare ca firească și necesară acordarea unei despăgubiri pentru acoperirea beneficiului nerealizat, respectiv pentru lipsa de folosință a sumelor reprezentând drepturile salariate, până la data când pârâții vor proceda la plata efectivă a acestor sume.
Iar această despăgubire, în conformitate cu prevederile art. 1088 C .civil (până la data de 01.10.2011), respectiv art. 1053 din Noul cod civil ( de la data de 01.10.2011 și prin care a fost prevăzută expres posibilitatea cumulului dintre dobânda legală cu actualizarea în raport de indicele de inflație) nu poate cuprinde decât dobânda legală,calculată potrivit OG9/2000 (până la data de 01.09.2011), respectiv OG 13/2011 (de la data de 01.09.2011).
Intrucât prin acțiunile principale reclamanții au solicitat doar actualizarea sumelor cu indicele de inflație, nu și plata dobânzilor legale aferente, se impune astfel introducerea prezentei cereri, pe cale separată, ca o cerere accesorie la acțiunile prin care s-a solicitat plata drepturilor principale.
4. Cu privire la posibilitatea cumulării dobânzii legale cu actualizarea creanței potrivit inflației menționăm din considerentele deciziei civile nr. 722 din 23.02.2010 pronunțată de Î.C.CJ.. „ Natura juridică a celor două dispoziții este diferită (actualizarea în raport de indicele de inflație și dobânda legală) n.n.
In timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu indicele de inflație urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești. Acordarea dobânzii nu exclude actualizarea debitului, deoarece acestea au temeiuri de drept și scopuri diferite.
De asemenea, prin acordarea dobânzii se urmărește sancționarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligației ce îi incumbă, pe când prin actualizarea debitului se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și cea a plății efective a sumei datorate."
Aceste considerente se regăsesc și în Minuta întâlnirii Comisiei de unificare a practicii judiciare în materie civilă, dreptul familiei și conflicte de muncă și asigurări sociale din 10.03.2010 organizată de către Consiliul Superior al Magistraturii din care extragem: „cele două instituții juridice au natură diferită, respectiv actualizarea creanței are caracter compensatoriu, prin aceasta reparându-se partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobânda legală. în timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu inflația urmărește păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești. Având în vedere că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune (daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată) iar a doua ..prezintă valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății ( daune compensatorii) conduce la concluzia că este admisibil cumulul acestora și deci nu ajunge la o dublă reparație, ceea ce ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză a creditorului."
]Tot în justificarea prezentei cereri invocăm deciziile irevocabile pronunțate de C. de A. București (nr. 4299 din 11.06.2009) și C. de A. B. (nr. col din 30.04.2009) prin care persoane aflate într-o situație similară cu cea reclamanților (personal al Ministerului Justiției căruia i - au fost acordate prin hotărâri judecătorești drepturisalariale ca și cele obținute de reclamanți) au solicitat și au obținut ș dobânzii legale aferentă acestor drepturi cumulată cu actualizarea ac sume în raport de indicele de inflație (inclusiv pe cale separată, astfel după cum rezultă din cuprinsul deciziei civile nr. 531/2009 a Curții de A. B.}.
In raport de aceste decizii reclamanții invocă hotărârea pronuntata de către CEDO in cauza Ștefanică s.a. împotriva României la data de 02.12.2010, publicată in M.Of. partea I, nr. 175/ 11.03.2011, în raport de care deciziile irevocabile pronunțate de C. de A. București și C. de A. B. se constituie în precedente judiciare obligatorii.
Prin hotărârea enunțată se arata in esență: "C. recunoaște aprecierea faptelor unei cauze de către o instanță inferioară și evaluare făcută de aceasta cu privire la dovezile existente pot conduce la rezultate diferite pentru părți cu plângeri foarte asemănătoare. Această realitate încalcă în sine principiul securității raporturilor juridice.
Totuși, atunci când există divergențe cu privire la aplicarea unor dispoziții legale în esență similare în cazul persoanelor aflate în grupuri aproape identice, apare o problemă în privința securității raporturilor juridice. Aceasta a fost situația și în această cauză.
In lumina considerațiilor precedente, C. concluzionează că, în absența unui remediu care să rezolve aceste divergențe, soluționarea diferită a cererilor prezentate de mai multe persoane aflate în situații similare conduce la o stare de incertitudine, care trebuie să fi diminuat încrederea publicului în actul de justiție,
Pentru toate aceste considerente, solicita admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâților la plata dobânzii legale prevăzută de O.G. nr. 13/2011, după cum urmează
I.dobânda legală calculată începând cu luna august 2011 și
pana la data plății efective, aferentă sumelor de bani datorate de pârâți la momentul introducerii prezentei acțiuni;
II.dobânda legală aferentă sumelor deja achitate în anii 2012,
2013 și 2014 în baza titlurilor executorii, calculată începând cu luna august 2011 și până la data plății fiecărei tranșe în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 72/2009.
în drept, invoca prevederile O.G. nr. 13/2011, art. 1088 din chiul Cod Civil, art. 166 alin. 4 Codul Muncii, Decizia nr. 17.02.2014 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, prevederile art. 1084 ale Codului civil ,art. 1053 din CC. precum și O.G. 9/2000 și OG nr. 13/2013.S., prin Ministerul Finanțelor Publice -Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice lași- Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. formuleaza intampinare pein care invoca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive.
IN FAPT. Prin cererea introductiva, reclamanta solicita instanței obligarea Statului, prin Ministerul Finanțelor Publice, alături de ceilalți trei parați, la plata dobânzii legale aferente unor debite stabilite prin hotărâri judecătorești revocabile.
Inainte de a formula apărări de fond, invoca excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului, prin Ministerul Finanțelor Publice, având in vedere faptul ca, prin dispozitivul sentinței civile nr. 106/18.02.2008, nu este cuantificata vreo obligație de plata.
In sensul celor de mai sus,in baza sentinței civile invocata mai sus Ministerul Finanțelor Publice este obligat doar la alocarea de fonduri necesare plații drepturilor salariate cuvenite reclamantei.
In consecința, aprecieaza ca nu exista niciun raport juridic obligational intre
Stat, prin Ministerul Finanțelor Publice si reclamanta cu privire la plata unor
eventuale dobânzi, motiv pentru care solicita admiterea excepției .
Având in vedere faptul ca dreptul de a formula o acțiune ca cea dedusa judecații s-a născut de la data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr 106/2008, invoca excepția prescrierii dreptului material la actiune raportat la termenul general de 3 ani.
M. Justiției a formulat intampinare la cererea de chemare în judecată prin care a ivocat exceptii iar pe fond a solicitat respingerea actiunii.
În fapt, prin cererea formulată în contradictoriu cu M. Justiției, MEF, C. de Ape B. și T. B., reclamanta solicită obligarea pârâților la plata dobânzilor legale începânc cu luna august 2011, până la data plății integrale a acestor sume.
In ceea ce privește solicitarea reclamantei de a se dispune obligarea
Ministerului Justiției la plata dobânzilor legale, solicita respingerea ca netemeinica pentru
următoarele considerente:
Potrivit HG nr.652/27.05.2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, art.( din pct.VII-(3) în domeniul gestionăriii resurselor, „asigură fondurile necesare, fundamează și elaborează proiectul bugetului pentru activitatea proprie, a instituțiile publice din sistemul justiție pentru care ministerul justiției are calitatea de ordonator principal de credite și a unităților subordonate Ministerului; repartizează creditele bugetate ordonatorilor secundari de credite s urmărește modul de utilizare a acestora". De asemenea, potrivit art.20 alin.3 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, „Conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz".
In susținerea acestei idei invocă și prevederile art.21 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, referitoare la rolul ordonatorilor de credite în care se precizează: "(1)
Ordonatorii principali de credite repartizează creditele de angajament și credite bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiile publice din subordine sau coordonare ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
(2) Ordonatorii principali de credite transmit bugetele instituțiilor publice din subordine . conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, in termen de 15 zile de la . legii bugetare anuale."
Or, din datele cauzei, reclamanta este angajată a Tribunalului B., care, potrivit art.36 alin.(1) din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, președinții tribunalelor au calitatea de ordonator terțiar de credite"
Așadar, M. Justiției nu are obligatia de a plăti dobânda legală pentru sumele stabilite prin titlurile executării,deoarece, așa cum a arătat, aceste doar alocă sumele de bani solicitate de reclamanți.
Ținând cont de data introducerii acțiunii (26.02.2015), M. Justiției invoca excepția prescripției dreptului material la acțiune.
In acest sens învedereaza că prin Minuta Deciziei nr. 7/27.04.2015 pronunțată în dosarul nr._ /HP/C pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Inalta Curte de Casație și Justiție a admis sesizarea formulată de C. de A. Pitești- Secția civilă, prin încheierea din 6 noiembrie 2014, pronunțată în dosarul nr._, si, în consecință, a stabilit următoarele: "Plățile voluntare eșalonate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată ci modificări prin Legea nr.230/2011, efectuate în baza unui titlu executoriu nu întrerup termenul de prescripție a dreptului material la acțiune pentru daunele interese-moratorii sub forma dobânzii penalizatoare."
Astfel, potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă „termenul prescripție este de 3 ani" dacă nu există alte prevederi legale derogatorii, iar conform art. 268 alin. 1 lit. c din Legea 53/2003 cererile formulate în materia conflictelor de muncă pot fi formulate "în termen de! ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munci constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat", astfel încă pretențiile afirmate pot fi examinate numai pentru perioada de 3 ani, durata termenului general di prescripție, anterioară momentului introducerii acțiunii.
Totodată, potrivit art. 171 alin. 1 din Codul muncii, „(1) Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariate, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
In ceea ce privește momentul de început al curgerii termenului de prescripție, învedereaza aplicabilitatea dispozițiilor art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, în conformitate cu care „Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită. incepe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât si pe cel care răspunde de ea".
Având în vedere că prin acțiunea de față reclamanta solicită dobânda legală care nu a fost solicitată în termenul legal de prescripție, solicita a se constata că acțiunea este prescrisă.
Atât literatura de specialitate cât și practica judecătorească sunt unanime în a considera ca recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, pentru a produce efecte întreruptive, trebuie sa fie făcută de cel în folosul căruia curge prescripția extinctivă și să fie neîndoielnică, să rezulte din Împrejurări neechivoce si să se refere la pretențiile afirmate, în speță dobânda legală.
Or, prin actele normative care au stabilit mai multe tranșe pentru plata unor drepturi bănești prevăzute în titluri executorii, personalului din sectorul bugetar, Guvernul s-a angajat să plâteasca eșalonat aceste drepturi, din motive economice, prevâzându-se, astfel o procedură speciala de executare.
In aceste condiții, arata ca dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. a din Decretul 167/1951 referitoare la întreruperea prescripției prin recunoașterea dreptului, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția nu pot fi reținute, întrucât OUG 71/2009 nu recunoaște drepturile pe care reclamanta Ie-a solicitat și cu privire la care instanțele judecătorești s-au pronunțat prin admiterea acțiunilor, ci statuează o modalitate de executare a unor sume care urmează a se plați din bugetul de stat.
Pe lângă principiul prescrierii acțiunii privind un drept accesoriu odată cu prescrierea acțiunii privind un drept principal (prevăzut de art.1 alin.2 din Decretul nr.167/1958), legea mai consacră si un alt principiu care guvernează efectele prescripției extinctive și anume cel în virtutea căruia se stinge printr-o prescripție distinctă dreptul la acțiune privind fiecare prestație în cazul obligațiilor cu executare succesivă ( art 12 din decret).
In considerarea acestui ultim principiu enunțat, jurisprudența s-a pronunțat în sensul ca „Dobânzile de întârziere, prevăzute de art.1088 C.civ., fiind prestații succesive în sensul art. 12 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune, potrivit acestui text, cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită" .
Mai mult, solicita a se avea in vedere considerentele din Decizia nr. 304/04.02.2009 pronur de înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială, potrivit cărora "termenul de prescriptie pentru acțiunea privind plata dobânzii legale se va socoti pe ultimii 3 ani anteriori introducerii acțiunii.
Daunele-interese constând în dobânda legala nu pot fi datorate pentru întârzierea executare decât de la data solicitării, întrucât debitorul nu este de drept în întârziere cu privire la acordarea daunelor-interese.
Astfel, daunele se acordă atunci când se află întrunite elementele răspunderii civile, ceeea ce în speță nu poate fi reținut.
Art. 1535 C. civ. prevede că „(1)în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scad» creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuant convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejui în acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urm; întârzierii plății ar fi mai mic.
(2) Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda le daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență.
(3) Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditori dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului su
Solicită instanței să constate că, în speța dedusă judecății, obligarea și la plata dot legale, nu se impune „având în vedere că natura juridică a dobânzii este diferită de r juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune, (daune mor pentru neexecutare obligației de plată) ...", astfel cum rezultă din Minuta Comisiei de unific practicii judiciare în materie civilă, dreptul familiei și conflicte de muncă și asigurări social 10.03.2010.
Așadar, în ceea ce privește titlurile executorii neachitate până în prezent, legiuitorul a î termene suspensive de executare, prin reglementarea unei proceduri speciale de execi
prevăzută de art. I din O.U.G nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executori având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel cum a fos modificată prin O.U.G. nr. 18/2010. prin OUG 45/2010 și prin Legea nr. 230/2011, după cun urmează:
„(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executori până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu."
Prin urmare, atât timp cât creanțele nu sunt ajunse la scadență, reclamantele nu potsa solicite acordarea de dobânzi pentru neexecutare.
Prin Decizia nr. 190/02.03.2010 C. Constituțională a statuat următoarele: „Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 are în vedere rezolvarea unei situații extraordinare, prir reglementarea unor măsuri cu caracter temporar și derogatorii de la dreptul comun în materie executării hotărârilor judecătorești. Măsurile instituite urmăresc un scop legitim - asigurarea stabilității economice a țării - și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere - executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză Totodată, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaște obligați de plată a autorității statale și se obligă la plata eșalonată a titlurilor executorii, modalitate de executare impusă de situația de excepție pe care o reprezintă, pe de o parte, proporția deosebit de semnificativă a creanțelor astfel acumulate împotriva statului, și, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român în actualul context de acută criză economică națională și internațională
Pentru a evita devalorizarea sumelor ce fac obiectul titlurilor executorii, ordonanța de urgență prevede că acestea se actualizează cu indicele prețurilor de consum, ceea ce garantează c executare în totalitate a creanței. Acest mecanism asigură executarea integrală a titlului, acordânc totodată statului posibilitatea să identifice resursele financiare necesare achitării acestor sume.""
In aceste împrejurări, arătă că plata sumelor datorate de M. Justiției conform titlurilor executorii s-a realizat cu respectarea termenelor prevăzute în mod expres în O.U.G nr. 71/2009, în acest sens adoptându-se HG 422/2010, HG 257/2012, HG 598/2012, HG 954/2012, HG 1169/2012, HG 149/2013, HG 355/2013, HG 697/2013, HG_, HG 248/2014 HG 551/2014, HG 870/2014, HG 1105/2014, HG 195/2015.
Potrivit art. 19 alin. (3) lit. b) din Ordonanța de Urgență nr. 74 din 3 decembrie 2014, ci
privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2014 și unele măsuri bugetare: "(3) Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la alin. (1) lit. b) sunt destinate: b) plății sumelor prevăzut* prin hotărâri judecătorești, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite îr favoarea personalului din unitățile de învățământ preuniversitar de stat, în cuantumul prevăzu pentru anul 2014 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume
prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului dir, sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, prin Ordonanța Guvernului nr 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 280/2013, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învățământului și cercetării, precum și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2013, precum și prin art. 21 alin (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările și completările ulterioare;" și alin. (4) din același act normativ: "(4) Plata titlurilor executorii se va face în ordine cronologică. achitându-se cu prioritate sumele aferente anului 2014 și ulterior sumele aferente anului 2015, în cuantumurile prevăzute de lege, după asigurarea irtegrală a fondurilor necesare pentru finanțarea cheltuielilor cu salarii, sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale în bani stabilite de lege, precum și contribuțiile aferente acestora pentru personalul din unitățile de învățământ special, centrele de resurse și asistență educațională și din unitățile de învățământ preuniversitar de stat."
In speță creanțele nu sunt exigibile, nefiind ajunse la scadență. în cazul obligațiilor afectate de un termen suspensiv, creanța devine exigibilă numai în momentul împlinirii acelui termen. De asemenea, termenul este suspensiv când privește exigibilitatea creanței, adică suspendă sau amână executarea creanței. Obligația debitorului ia naștere în momentul încheierii contractului, dar executarea ei nu se va putea cere decât după împlinirea termenului.
Așadar, singura situație în care s-ar pune problema acordării de dobânzi este aceea în care debitorul (instituția publică) nu ar executa creanța în cuantumul si la termenul stabilit de OUG 71/2009.
Solicitam instanței să înlăture aplicarea dispozițiilor O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, prin care s-a asigurat transpunerea dispozițiilor cuprinse în Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale, publicata în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, . nr. 48 din data de 23 februarie 2011, deoarece obiectul și domeniul de aplicare al actelor normative sus-menționate îl reprezintă efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale, iar nu plata unor sume prevăzute în titluri executorii.
Astfel, art. 1 din Directiva 2011/7/UE prevede în mod expres:
„(1) Prezenta directivă urmărește să combată întârzierea în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale, în vederea asigurării funcționării adecvate a pieței interne, promovând astfel competitivitatea întreprinderilor, în special cea a IMM-urilor.
(2) Prezenta directivă se aplică tuturor plăților efectuate ca remunerații pentru tranzacții comerciale.
Statele membre pot exclude datoriile care sunt subiect al procedurilor de insolvență instituite împotriva debitorului, inclusiv al procedurilor care au ca obiectiv reeșalonarea datoriei.
T. Bacau a formulat intampinare cu privire la acțiunea formulată de A. G., solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca prescrisă pentru următoarele considerente:
Dreptul material la acțiune pentru plata dobânzilor legale este prescris în totalitate deoarece în cazul dobânzii legale ce reprezintă daune interese-moratorii termenul de prescripție începe să curgă de la data scadenței dreptului principal.
Acțiunea în dosarul nr._ (în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 106/D/l8.02.2008) a fost formulată în data de 19.09.2007, iar termenul de prescripție în sensul material pentru dobândă legală este de 3 ani care se calculează de la data scadenței dreptului principal, dreptul principal fiind scadent în luna decembrie 2009.
Acțiunea în dosarul nr._ (în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 472/D/l 3.06.2008) a fost formulată în data de 05.06.2007, iar termenul de prescripție în sensul material pentru dobândă legală este de 3 ani care se calculează de la data scadenței dreptului principal, dreptul principal fiind scadent în luna decembrie 2009.
In consecință, înțelege să invoce excepția prescripției dreptului material la acțiune.
In cauză nu a operat întreruperea prescripției dreptului material la acțiune în sens material, deoarece efectuarea plăților parțiale și eșalonate a drepturilor principale în temeiul OUG 71/2009 de către ordonatorii de credite a produs efecte juridice doar în ceea ce privește prescripția dreptului de a cere executarea silită.
In Decizia nr.7/2015, înalta Curte de Casație și Justiție, stabilește următoarele:"Plățile voluntare eșalonate în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, efectuate în baza unui titlu executoriu nu întrerup termenul de prescripție a dreptului material la acțiune pentru daunele interese-moratorii sub forma dobânzii penalizatoare."
Analizând materialul probator administrat în cauză, observând dispozițiile art. 248 alin. 1 din C.proc.civ. care stipulează în sensul că instanța este ținută a se pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură și asupra excepțiilor de fond ce fac inutilă în tot ori în parte, administrarea de probe ori după caz cercetarea în fond a cauzei, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a STATULUI R. prin M. FINANȚELOR PUBLICE ,instanța constată că aceasta este întemeiată, urmând să o admită. Astfel, prin acțiunea introductivă, s-a solicitat obligarea STATULUI R. prin Ministerului Finanțelor Publice sa plateasca dobanzile legale aferente sumelor acordate in baza sent. Civ.472/D/ 13.06.2008 si 106/18.02. 2008 ale Tribunalului B.,
Din verificarea acestor titluri executorii instanta retine ca Ministerul Finanțelor Publice nu figureaza ca parte obligata la plata in cauzele prin care s-au acordat reclamantilor drepturi salariale restante.
Totodata retine ca in cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia. Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de O.G. nr. 22/2002, ordonatorii principali de credite având obligația de diligență de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii. În mod corelativ obligației de diligență ce revine instituțiilor publice în temeiul și în executarea dispozițiilor O.G. nr. 22/2002, Ministerul Finanțelor Publice are obligația de a efectua demersurile administrative necesare în vederea rectificării bugetului de stat. Ministerul Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete.
Pentru acestea, instanța va respinge acțiunea formulată de reclamanta A. G. în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, pe excepția lipsei calității procesuale pasive raportat la cererea privind obligarea la plata dobanzii legale aferente sumelor acordate in baza sent. Civ.472/D/ 13.06.2008 si 106/18.02. 2008 ale Tribunalului B..
Referitor la exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru pretentiile anterioare datei de 26.02.2012, instanta o constata intemeiata, urmand sa o admita avand in vedere dispozitiile art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii, potrivit carora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat.
In speta, reclamanta a solicitat plata dobanzii legale aferente sumelor acordate, cu titlu de drepturi salariale restante,conform sentintelor nr.472/D/ 13.06.2008 si 106/18.02. 2008 ale Tribunalului B., in conformitate cu prevedeile O.G. nr. 9/2000 respectiv 13/2011 O.G,începând cu ultimii trei ani de la data introducerii prezentei cereri si in continuare pana la data platii efective a drepturilor salariale restante iar in finalul actiunii solicita dobanda legala calculata din luna august 2011 .
Solicitarea dobânzii legale este prescrisă în ceea ce privește perioada anterioară datei de 26.02.2012, adică cu trei ani anterior datei introducerii acțiunii, 26.02.2015, neputându-se reține că în cauză a intervenit un caz de întrerupere a termenului de prescripție.
Instanta retine că, din punct de vedere legal, prescriptia reprezinta o sanctiune de drept civil care constă în stingerea dreptului la actiune neexercitat în termenul legal.
Tocmai culpa debitorilor obligatiilor de drept substantial reprezintă cauza exercițiului dreptului la actiune în sens material, iar trecerea unei perioade de timp îndelungate fără a se actiona, prin apelul la forta de constrangere jurisdictionala, conduce la interventia sanctiunii prescriptiei.
Pe cale de consecință, instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune si in consecinta va respinge cererea avand ca obiect obligarea paratilor la plata dobanzii legale pentru pretentiile anterioare datei de 26.02. 2012.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
Prin actiunea dedusa judecatii reclamanta A. G. în contradictoriu cu pârâții: S. R.,reprezentat de M. Economiei si Finanțelor,M. Justiției, C. de A. B., si T. B., solicita obligarea pârâților la plata dobanzii legale aferente sumelor acordate cu titlu de drepturi salariale restante prin sentințele civile 472/D/ 13.06.2008 si 106/18.02. 2008 ale Tribunalului B., in conformitate cu prevedeile O.G. nr. 9/2000 respectiv 13/2011 O.G. începând cu ultimii trei ani de la data introducerii prezentei cereri si in continuare pana la data platii efective a drepturilor salariale restante.
In finalul actiunii solicita obligarea pârâților la plata dobânzii legale prevăzută de O.G. nr. 13/2011, după cum urmează:dobânda legală calculată începând cu luna august 2011 și pana la data plății efective, aferentă sumelor de bani datorate de pârâți la momentul introducerii prezentei acțiuni; dobânda legală aferentă sumelor deja achitate în anii 2012,2013 și 2014 în baza titlurilor executorii, calculată începând cu luna august 2011 și până la data plății fiecărei tranșe în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 72/2009.
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.71/2009 s-a prevăzut ca plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială, stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, să se realizeze după o procedură de executare eșalonată pe o perioadă inițial cuprinsă între 2010-2012. Prin acte normative ulterioare - Ordonanța de urgență a Guvernului nr.45/2010 și Legea nr.230/2011 au fost aduse modificări sub aspectul perioadei și procentelor de plată, urmând ca executarea obligațiilor să fie finalizată în anul 2016.
Prin dispozițiile art. 1 alin. (3) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată s-a prevăzut actualizarea acestor sume cu indicele prețurilor de consum, comunicat de Institutul Național de S. dar aceasta nu reprezintă un impediment legal în acordarea dobânzii legale penalizatoare, cu titlu de daune – interese moratorii, deoarece prin neexecutarea integrală a obligației de plată la data la care sumele erau datorate, adică la momentul când creanțele au devenit certe, lichide și exigibile, s-a produs în patrimoniul creditorului un prejudiciu care trebuie acoperit integral.
Actualizarea creanțelor nu asigură repararea integrală a prejudiciului produs, având o natură juridică diferită de aceea a dobânzii solicitate de reclamant.
Actualizarea creanței cu indicele de inflație reprezintă un calcul matematic, aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la puterea lor de cumpărare. Scopul actualizării fiind acela de a menține valoarea reală a obligației monetare la data efectuării plății, aceasta se acordă cu titlu compensatoriu (damnum emergens).
În schimb, dobânda legală penalizatoare, reprezentând câștigul pe care creditorul l-ar fi obținut din investirea banilor, dacă aceștia ar fi fost plătiți la scadență, se acordă cu titlu de reparare a prejudiciului cauzat prin întârziere și acoperă beneficiul nerealizat (lucrum cessans).
Actele normative cu caracter special care reglementeaza cuantumul dobanzii legale sunt OUG 9/2000( pana la data de 31.08.2011) si ulterior OG 13/2011 de la data de 1.09.2011.
De la data intrarii in vigoare a OG nr. 13/2011 care a abrogat expres OG 9/2000 reclamantei i se cuvine dobanda penalizatoare in temeiul art 1 alin 3 si respectiv art 3 alin 2 din acest act normativ.
Acordarea dobânzii legale, până la data plății integrale a drepturilor stabilite prin titluri executorii, alături de actualizarea cu indicele de inflație nu conduce la o dublă reparare a prejudiciului, ci asigură o reparare integrală a acestuia, în acord cu dispozițiile art. 1084 din Codul civil din anului 1864, respectiv art. 1531 din Codul civil din anul 2009.
S-a considerat și că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 nu au produs efecte în privința exigibilității creanțelor, în sensul amânării scadenței acestora.
Creanțele recunoscute în favoarea reclamantei fiind certe, lichide și exigibile, obligația de plată este cu execuție imediată, chiar de la data pronunțării hotărârilor în primă instanță, potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul muncii, republicat (fost art. 289 din același act normativ, anterior republicării). Astfel, plata trebuia făcută la momentul nașterii raportului juridic obligațional, obligația rezultată din aceste titluri executorii nefiind afectată de vreun termen.
Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, modificată și completată nu s-a negat existența și întinderea drepturilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu s-a refuzat punerea acestora în executare, ci s-a stabilit o modalitate de executare eșalonată a obligaților de plată conținute în aceste titluri.
Acest act normativ nu are semnificația exonerării debitorilor de plata daunelor interese moratorii, întrucât art. 1082 din Codul civil vechi (1864 în vigoare până la data de 01.10.2011), respectiv 1530 din Noul Cod civil, consacră principiul răspunderii debitorului pentru executarea cu întârziere, acesta putând fi obligat la despăgubiri, indiferent dacă a acționat cu intenție sau din culpă. Răspunderea sa civilă va fi atrasă ori de câte ori nu se dovedește existența unei cauze străine, exoneratoare de răspundere, reprezentată fie de cazul fortuit, forța majoră, fapta creditorului însuși ori fapta unui terț pentru care debitorul nu este ținut a răspunde. În plus, pentru ca fapta unui terț să producă efectul exonerator, este necesar ca aceasta să aibă caracteristicile forței majore sau ale cazului fortuit.
Eșalonarea plății instituită prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 nu este o cauză exoneratoare de răspundere, ci constituie un eveniment pe care debitorii, deși îl puteau prevedea, nu au luat măsuri corespunzătoare, pentru a evita neexecutarea.
Ca atare, în interpretarea dispozițiilor art.1073, art. 1082 și art. 1088 din Vechiul Cod civil, respectiv art. 1531 și art. 1535 din Noul Cod civil, reclamanta este îndreptățita la acordarea daunelor - interese moratorii, sub forma dobânzii legale, pentru executarea cu întârziere a obligațiilor rezultate din titlurile executorii.
În acest sens, este și jurisprudența Curții Europene Drepturilor Omului în care s-a statuat că unei persoane care a obținut o hotărâre judecătorească executorie împotriva statului, ca urmare a soluționării unui litigiu în favoarea sa, nu i se poate cere să recurgă la proceduri de executare, pentru a obține executarea, reclamanta, în calitate de creditor, fiindu-i cauzat un prejudiciu material constând în imposibilitatea de a se folosi de banii săi, deci o pierdere de profit cauzată de imposibilitatea punerii în executare, într-un termen rezonabil, a hotărârii judecătorești pronunțate în favoarea sa.
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 2 pronuntata în dosarul nr. 21/2013, a admis recursul în interesul legii și a stabilit că, în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin. 1, alin. 2 teza I și art. 1535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și art. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobate cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările și completările ulterioare.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale anterior menționate, instanța va admite in parte acțiunea formulată de reclamanta A. G. în contradictoriu cu pârâții M. JUSTIȚIEI, C. DE A. B. si T. B. si va obliga parații sa plătească reclamantei dobânda legala aferenta drepturilor bănești conform sent. civ. nr. 472/D/13.06.2008 pronunțată de T. B. in dos. nr._ și sent. civ. nr. 106/D/16.02.2008 pronunțată de T. B. in dos. nr._, începând cu data de 26.02.2012 si pana la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru pretentiile anterioare datei de 26.02.2012 si in consecinta respinge aceasta cerere.
Admite excepția lipsei calității procesual pasive a STATULUI R. prin M. FINANȚELOR PUBLICE și în consecință respinge cererea reclamantei A. G. în contradictoriu cu acest pârât pe excepție..
Admite, in parte, acțiunea formulata de reclamanta A. G. CNP_, cu domiciliul procedural ales la T. B. cu sediul în B., .. 1 în contradictoriu cu pârâții M. JUSTIȚIEI cu sediul în București, ., sector 5, C. DE A. B. cu sediul în B., .. 1, T. B. cu sediul în B., .. 1.
Obliga parații sa plătească reclamantei dobânda legala aferenta drepturilor bănești conform sent. civ. nr. 472/D/13.06.2008 pronunțată de T. B. in dos. nr._ și sent. civ. nr. 106/D/16.02.2008 pronunțată de T. B. in dos. nr._, , începând cu data de 26.02.2012 pana la data plății efective.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la T. Iași.
Pronunțată astăzi, 03.02.2016 iar soluția va fi pusa la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, Asistent Judiciar, Asistent Judiciar, Grefier,
SM .>
Red/tehn.LN
7ex/29.02.2016
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 92/2016. Tribunalul IAŞI | Anulare act. Sentința nr. 36/2016. Tribunalul IAŞI → |
|---|
