Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 189/2016. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 189/2016 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 03-02-2016 în dosarul nr. 189/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBIAS:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 189/2016
Ședința publică de la 03 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE - I. E. B.
Asistent judiciar - B. M. M.
Asistent judiciar - M. C.
Grefier - N. E.
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulată de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, în numele și pentru reclamanta E. L. V. în contradictoriu cu pârâtul L. „N. I.” P., având ca obiect drepturi bănești dobândă legală.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde consilier juridic C. S. pentru reclamantă, lipsă fiind reprezentantul pârâtei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că este primul termen de judecată, procedura de citare cu părțile fiind legal îndeplinită.
Consilier juridic C. depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică pentru sindicatul reclamant.
Fiind primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, verificându-și competența, instanța reține că Tribunalul Iași este competent material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Având cuvântul pentru a formula cereri de probe, consilier juridic C. solicită pentru reclamantă proba cu înscrisuri, cele depuse la dosar, respectiv sentința civilă ce reprezintă titlul executoriu prin care au fost obținute drepturile salariale pentru care se solicită dobânda legală în cauza de față.
Instanța încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri, cele depuse la dosar și, nemaifiind alte probe de administrat sau cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă reprezentantului reclamantei cuvântul pentru dezbateri pe fondul cererii.
Consilier juridic C. solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferentă drepturilor bănești obținute prin titlul executoriu depus la dosar, pentru o perioadă de trei ani anterior introducerii acțiunii.
Declarând dezbaterile închise, instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._ /18.11.2015, U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, în numele și pentru reclamanta E. L. V., a chemat în judecată pârâtul L. „N. I.” P., solicitând obligarea acestuia la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite potrivit sentinței civile nr. 2540/23.11.2011 pronunțate de Tribunalului Iași în dosarul nr._, calculată începând cu data de 18.11.2012 (data introducerii acțiunii) și până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut faptul că prin titlul executoriu pârâtul a fost obligat la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate membrei de sindicat, rezultate din neaplicarea Legii nr. 330/2009 și Legii nr. 285/2010 raportat la Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea O.G. nr. 15/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 și Legii nr. 285/2010, actualizate în funcție de rata inflației, la data efectivă a plății. Deși sentința menționată este irevocabilă, nici până în prezent membra de sindicat nu a beneficiat de plata drepturilor salariale dispuse de către instanța de judecată. Astfel, s-a produs un prejudiciu de necontestat membrei de sindicat, prin faptul că aceasta a fost lipsită de folosul sumelor de bani dispuse de Tribunal, în plus față de prejudiciul creat inițial în patrimoniul membrei de sindicat prin plata unor salarii sub nivelul celor reglementate prin Legea nr. 330/2009 și Legea nr. 285/2010.
Reclamanta a invocat disp. art. 166 alin. 4 și art. 161 Codul muncii, apreciind că, și în privința daunelor interese datorate de unitate salariatei pentru neplata drepturilor salariale, sunt aplicabile dispozițiile legislației civile, respectiv disp. art. 1530, art. 1531, art. 1535 Noul Cod Civil, precum și disp. art. 2 din O.G. nr. 13/2011.
De asemenea, reclamanta a invocat și decizia nr. 1/2014, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii, a statuat că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 01.10.2011, împlinite sau neîmplinite la acea dată, rămân supuse disp. art. 18 din Decretul nr. 167/1958, această hotărâre vine interpretarea disp. art. 5 din Legea nr. 71/2011, rezultând că pretențiile vizând dobânda legală sunt supuse normelor Decretului nr. 167/1958. Art. 16 din acest decret prevede că prescripția extinctivă se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, împrejurare care și-a produs efectul întreruptiv și în prezenta cauză prin înregistrarea acțiunilor vizând plata drepturilor bănești aferente perioadei 01.03 – 31.12.2009. Cererea vizând plata drepturilor salariale a fost admisă prin sentință irevocabilă, cu consecința întreruperii prescripției deja calculate și a curgerii unui nor termen. Ulterior, susține reclamanta că a intervenit și un caz de întrerupere de drept a prescripției extinctive, în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 71/2009, cu modificările și completările ulterioare, respectiv Legea nr. 230/2011, astfel încât pretențiile formulate sunt legale și temeinice.
Reclamanta a mai invocat și decizia nr. 2/17.02.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că: „În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza 1 și art. 1535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările și completările ulterioare”.
Pentru toate aceste considerente, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii.
În drept, reclamanta a invocat disp. art. 148 și urm. și art. 194 Cod procedură civilă, art. 161, art. 166 alin. 4 și art. 278 alin. 1 Codul muncii, art. 2 din O.G. nr. 13/2011, art. 1530 și urm. Cod civil, art.28 din Legea dialogului social nr.62/2011.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri.
Pârâtul L. „N. I.” P. nu a formulat întâmpinare.
La termenul din 03.02.2016 deoarece nu au mai fost alte solicitări, s-a acordat cuvântul părții prezente, pe fondul cauzei.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin acțiunea introductivă, U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, în numele și pentru reclamanta a E. L. V., a chemat în judecată pârâtul L. „N. I.” P., solicitând obligarea acestuia la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite potrivit sentinței civile nr. 2540/23.11.2011 pronunțată de Tribunalului Iași în dosarul nr._, calculată începând cu data de 18.11.2012 (data introducerii acțiunii) și până la data plății efective.
Se mai reține de către instanță că prin sentința civilă nr. 2540/23.11.2011 pronunțată de Tribunalului Iași în dosarul nr._ irevocabilă, pârâtul a fost obligat să achite reclamantei E. L. V., diferențele dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 și ale Legii nr. 285/2010, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
La data de 18.06.2009 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. Ulterior, O.U.G. nr. 71/2009 a fost modificată și completată prin O.U.G. nr. 18/2010, O.U.G. nr. 45/2010, O.U.G. nr. 113/2010, Legea nr. 228/2011, Legea nr. 229/2011 și Legea nr. 230/2011.
Potrivit disp. art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 71/2009, modificată și completată, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare, astfel: în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
Prin decizia nr. 2/17.02.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, soluționându-se recursul în interesul legii, s-a statuat că „În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011”.
Pentru a se pronunța astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că prin hotărâri judecătorești pronunțate începând cu anul 2007, unii angajatorii din sectorul bugetar au fost obligați să achite diferite sume cu titlu de drepturi de natură salarială către angajați. Fiind vorba despre hotărâri judecătorești prin care au fost soluționate litigii referitoare la drepturi salariale ce decurg din derularea raportului de muncă, sunt aplicabile disp. art. 278 pct. 1 Cod procedură civilă din 1865, respectiv art. 448 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă din 2010, care statuează că hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept când au ca obiect plata salariilor sau alte drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă. În condițiile în care, de principiu, orice executare a unei hotărâri judecătorești se aduce la împlinire de bunăvoie, la data de 18 iunie 2009, a fost publicată O.U.G. nr. 71/2009, potrivit căreia plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, se va realiza în mod eșalonat. Natura juridică a măsurilor dispuse prin O.U.G. nr. 71/2009 este aceea de suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din însuși conținutul art. 1 alin. 2 din ordonanța de urgență, potrivit căruia, în cursul termenului în care are loc plata eșalonată, orice procedură de executare silită se suspendă de drept. Prin urmare s-a analizat în ce măsură suspendarea legală a executării silite este de natură a împiedica dreptul persoanelor vizate de a solicita repararea integrală a prejudiciului prin acordarea de daune-interese.
S-a mai reținut prin decizia nr. 2/2014 că în cazul executării cu întârziere a obligației de plată a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual ori delictual al obligației, daunele-interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu și fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit. În ceea ce privește condițiile de angajare a răspunderii civile, s-a reținut că acelea sunt cele ale răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate, ținându-se cont de particularitățile executării unei obligații de plată a unei sume de bani, precum și de efectele O.U.G. nr. 71/2009. Aceste condiții trebuie îndeplinite în mod cumulativ, astfel încât neîndeplinirea uneia este suficientă pentru respingerea pretențiilor. În ceea ce privește condiția existenței unui prejudiciu, s-a reținut că prin executarea eșalonată a obligației de plată creditorul a suferit un prejudiciu a cărui existență este confirmată chiar de O.U.G. nr. 71/2009, care, în cuprinsul art. 1 alin. 3, prevede că sumele plătite eșalonat se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.. Or, prin instituirea obligației de actualizare a sumei cu indicele prețurilor de consum, legiuitorul recunoaște implicit existența prejudiciului cauzat prin executarea eșalonată și, în consecință, instituie o reparație parțială, prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens).
În aceste condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că „sunt incidente dispozițiile invocate ale art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv ale art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi și art. 1.535 alin. (1) din Codul civil din 2009, care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligației, conform căruia prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor (damnum emergens), cât și beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans). Potrivit acelorași dispoziții, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În cazul dat, pierderea efectiv suferită de creditor, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin măsura prevăzută de art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, constând în actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele prețurilor de consum. Însă principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale. Debitorul poate fi exonerat de obligația de a repara integral prejudiciul cauzat prin executarea cu întârziere a creanței stabilite prin titlu executoriu dacă face dovada intervenției unui caz fortuit sau a unui caz de forță majoră, împrejurări care se circumscriu sintagmei "cauză străină, care nu-i poate fi imputată" în înțelesul art. 1082 din Codul civil din 1864. În ipoteza dată, însă, deși nu se contestă împrejurările care au justificat măsurile promovate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, în scopul menținerii echilibrului bugetar, măsuri care nu au afectat substanța dreptului creditorilor, acestea nu înlătură de plano aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului, sub aspectul acordării daunelor-interese moratorii, sub forma dobânzii legale. Atât timp cât repararea integrală a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cât și beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul că, în ipoteza dată, poate fi acoperită doar pierderea efectivă [în temeiul art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009], iar nu și beneficiul nerealizat, echivalează cu nesocotirea principiului reparării integrale a prejudiciului”.
În ceea ce privește existența unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, în sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că „aceasta constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar. Fapta îmbracă forma ilicitului civil, deoarece, în analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date, în sensul opiniei exprimate de specialiști recunoscuți, depusă la dosarul cauzei, nu se poate reține că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 reprezintă un caz fortuit care să răstoarne prezumția relativă de culpă a debitorului în executarea obligației, întrucât acestui element îi lipsesc două caracteristici esențiale, și anume: natura imprevizibilă a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului [care nu poate fi acceptată prin raportare la conduita așteptată a debitorului care trebuia să se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cât debitor este chiar statul, prin instituțiile sale, iar, conform art. 44 alin. (1) din Constituție, "creanțele asupra statului sunt garantate" și faptul că măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț”.
Pentru toate aceste motive, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 2/2014, a stabilit că, în aplicarea disp. art. 1082 și 1088 cod civil din 1864, respectiv art. 1531 alin. 1 și 2 teza I și art. 1535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din O.U.G. nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.
Potrivit disp. art. 517 alin. 4 Noul Cod procedură civilă, „dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I”.
Pe cale de consecință, având în vedere disp. art. 517 alin. 4 Noul Cod procedură civilă, precum și decizia nr. 2/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța reține că este întemeiată cererea reclamantei E. L. V., de obligare a unității de învățământ pârâtul L. „N. I.” P.,, la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite potrivit sentința civilă nr. 2540/23.11.2011 pronunțată de Tribunalului Iași în dosarul nr._, calculată începând cu data de 18.11.2012 și până la data plății efective.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța constată că este întemeiată acțiunea formulată de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, în numele și pentru reclamanta E. L. V., în contradictoriu cu pârâtul L. „N. I.” P.,, ,urmând să o admită astfel.
În consecință, instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantei E. L. V., dobânda legală aferentă drepturilor bănești cuvenite conform sentinței nr. 2540/23.11.2011 pronunțată de Tribunalului Iași în dosarul nr._, calculată începând cu data de 18.11.2012 și până la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, cu sediul în Iași, ..10, jud. Iași, cod fiscal_, în numele și pentru reclamanta E. L. V. CNP_, în contradictoriu cu pârâtul L. N. I. P., cu sediul în P., ..12, jud. Iași.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei E. L. V., dobânda legală aferentă drepturilor bănești cuvenite conform sentinței civile nr. 2540/23.11.2011, pronunțate de Tribunalului Iași in dosarul nr._, calculată începând cu data 18.11.2012 și pană la data plății efective.
Executorie.
Cu drept de apel, ce se va depune la Tribunalul Iași, in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 03.02.2016.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
B.I.E. cu opinie în sensul E.N.
prezentei hotărâri,
M.B.M. C.M.
Red./Tehnored.C.M.
4ex./03.03.2016
| ← Anulare act. Sentința nr. 119/2016. Tribunalul IAŞI | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 360/2016. Tribunalul IAŞI → |
|---|
