Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 3178/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3178/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 1895/93/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILA Nr. 3178/2013
Ședința publică de la 23 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. C.
Asistent Judiciar M. M.
Asistent Judiciar R. L. P.
Grefier M. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant S. O. S. și pe pârât ., având ca obiect contestație decizie de concediere
La apelul nominal făcut în ședința publică au raspuns reclamantul personal, neasistat, parata prin av. Bamburea V. cu imputernicire la dosar
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca este termenul al treilea de judecata, actiune scutita de taxa timbru si timbru judiciar, dupa care:
La interpelarea instantei reclamantul personal arata ca a luat act de inscrisurile depuse insa solicita a se pune in vedere paratei sa depuna la dosar statele de salarii ale tuturor angajatilor societatii spre a se vedea ca majorarile salariale au depasit 4,8%.
Av. Bamburea pentru parata, avand cuvantul, solicita respingerea solicitarii formulate, arata ca in opinia sa depunerea la dosar a tuturor statelor de slaariu nu este utila, reclamantul nu a fost concediat din pricina ca ar fi avut un salariu foarte mare ci fiindca a fost inchisa o intreaga cariera si postul ocupat de acesta a fost desfiintat
Tribunalul dupa deliberari, asupra solicitarii reclamantului de a se depune toate statele de salariu o apreciaza ca nefondata si o va respinge, avand in vedere ca starea financiara a societatii rezulta din balantele de verificare deja depuse.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat tribunalul constata cercetarea cauzei incheiata si acorda cuvantul in dezbateri
Reclamantul personal, avand cuvantul, solicita admiterea actiunii asa cum a fost completata. Depune note scrise.
Av. bamburea pentru parata solicita respingerea actiunii. In ce priveste decizia initiala arata ca aceasta indeplineste toate conditiile de legalitate si temeinicie cerute de lege astfel incat sustinerile reclamantului privind nulitatea absoluta si nulitatea relativa sunt nefondate.
In ce priveste criticile referitoare la nementionarea preavizului arata ca acesta a fost acordat iar perioada de preaviz a fost respectata. Arata de asemenea ca dat fiind faptul ca reclamantul a depus la unitate un certificat de concediu medical a fost suspendat corespunzator cursul termenului de preaviz iar cea de-a doua decizie nu face decat sa precizeze in concret noua data de la care urmeaza sa inceteze contractul de munca. Ca asa fiind sunt neserioase sustinerile privitoare la neacordarea previzului in mod separat
In ce priveste desfiintarea postului arata ca aceasta a avut o cauza reala si serioasa, ca la 1 ianuarie 2013 societatea avea 86 de salariati iar la acest moment are numai 66 ceea ce inseamna ca nu a fost disimulata desfiintarea postului, dat fiind ca reclamantul nu a fost singurul salariat concediat. Ca societatea are pierderi destul de mari, asa cum rezulta din analizele economice depuse la dosar si efectuate de asociatul majoritar. Ca urmare a acestor analize, ca masura de redresare, s-a dispus reducerea personalului, in ce priveste sediul central, unde lucra si reclamantul, cu 35%. Cu cheltuieli de judecata, depune dovada de plata a onorariului de avocat.
Reclamantul personal in replica, avand cuvantul, solicita cenzurarea onorariului de avocat daca se apreciaza a fi excesiv.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul acestei instante sub nr._ la 21.05.2013 reclamantul S. O. S. a formulat, in contradictoriu cu parata . contestatie impotriva deciziei de concediere nr. 180/19.04.2013
A solicitat in esenta reclamantul constatarea nuylitatii deciziei de concediere indicate potrivit dispozitiilor art. 78 C.muncii, anularea acestei decizii ca nelegala si abuziva avand in vedere ca nu a avut la baza o cauza reala si serioasa de desfiintare a locului de munca si reintegrarea sa in postul si functia detinute anterior concedierii cu consecinta obligarii angajatorului la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si actualizate si cu celelalte drepturi ce i s-ar fi cuvenit de la data concedierii la data reintegrarii efective
Solicita si obligarea paratei la plata cheltuielilor de jduecata.
Arata in esenta ca a fost salariatul paratei in functia de operator introducere date iar pana la 22 aprilie 2013 nu a primit nicio instiintare sau alt document in legatura cu restructurarea postului sau
Arata ca eficientizarea activirtatii societatii este putin probabil a fi fost realizata prin concedierea sa, lipsind in mod evident cauza reala si serioasa a desfiintarii locului de munca
Arata ca potrivit datelor publicate pe site-ul Ministerului de Finante societatea a avut in anul 2010 o cifra de afaceri de 80.115.579 lei si 122 salariati iar in anul 2011 o cifra de afaceri neta de 40.041.335 lei si 109 salariati
Ca existenta dificultatilor invocate in decizia emisa nu este suficienta pentru a justifica desfiintarea unor posturi, fiind necesar in opinia sa a se demonstra ca reorganizarea se impune din necesitati evidente pentru imbunatatirea activitatii si nu disimuleaza realitatea
Solicita asadar obligarea paratei sa depuna la dosar balanta analitica pe 2012 si 2013 si evidentirea contului de cheltuieli salariale cu fiecare salariat in parte
Ca nu a fost prezentata strategia de reorganizare, masurile organizatorice si nici alte dovezi din care sa rezulte ca pastrarea postului reclamantului este imposibila, conducand la pagube pentru angajator
Ca decizia de concediere nu cuprinde motivele concrete care determina concedierea ci numai motive generice si foarte vagi
Arata in plus ca societatea nu i-a notificat in prealabil previzul si apreciaza ca decizia de concediere emisa ar fi trebuit, potrivit art. 76 alin 1 C.muncii sa cuprinda mentiunea conform careia salariatului i-ar fi fost acordat acest preaviz precum si data de la care acesta a inceput sa curga
Apreciaza ca preavizul trebuia acordat inainte de emiterea deciziei de concediere iar nu la momentul emiterii acesteia, cata vreme decizia de concediere produce efecte de la data comunicarii
Arata in plus ca decizia de concediere nu cuprinde liosta tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care ar fi avut dreptul si posibilitatea de a-si exprima optiunea in ce priveste ocuparea unuia dintre acestea., fiind incalcate astfel dispozitiile art. 76 lit. d C.muncii
In plus arata ca decizia de concediere nici macar nu a fost semnata si insusita de reprezentantul legal al societatii, dl. Francois Emmanuel Hilaire
In subsidiar, pentru situatia in care se va respinge cererea de constatare a nulitatii absolute, solicita a fi anulata decizia ca nelegala si abuziva, constatandu-se ca desfiintarea locului de munca nu a avut o baza reala si serioasa precum si reintegrarea sa in functia si postul detinute anterior concedierii
Arata suplimentar ca are un copil minor, in varsta de 3 ani iar sotia sa este insarcinata in luna a sasea si va urma sa intre in concediu de maternitate cu al doilea copil.
Solicita administrarea unei probe cu expertiza contabila din care sa rezulte ca parata a majorat salariile angajatilor din unitate in cursul anului 2013, intelegand sa probeze prin aceasta lipsa cauzei reale si serioase de desfiintare a postului
Anexeaza decizia de concediere 180/19.04.2013copie contract de munca, adeverinta, act de nastere minor,
In termen legal parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii
In esenta a aratat parata ca decizia contestata este emisa cu respectarea dispozitiilor legale si este determinata de desfiintarea postului ocupat de reclamant in societate
Arata ca durata preavizului si data de la care a inceput sa curga au fost mentionate in mod expres in cuprinsul deciziei de concediere, fiind precizata, de asemenea, si data la care concedierea devine efectiva.
Arata ca functia reclamantului, la data concedierii, era aceea de reprezentant comercial, conform actului aditional 6/79/9.01.2012 la contractul de munca
Ca motivul ce a condus la concediere este determinat de desfiintarea postului urmare a situatiei economico-financiare
Arata ca este la latitudinea angajatorului sa stabileasca statul de personal, posturile afectate de desfiintare, ca urmare a unei alte conceptii de organizare a activitatii sau a unei viziuni manageriale motivate de considerente de oportunitate
Arata ca la finele anului 2012, la momentul fundamentarii si aprobarii bugetului societatii pentru anul 2013 conducerea societatii, in urma unor analize, a trasat anumite directii pentru 2013 in sensul eficientizarii activitatii
In aceste conditii, in cursul primelor 5 luni ale anului au fost concediati mai multi salariati, ca urmare a desfiintarii posturilor ocupate de acestia
Arata ca decizia de concediere contestata cuprinde toate mentiunile prevazute de art. 76 C.muncii si nicio dispozitie legala nu impune redactarea unei notificari separate in ce priveste perioada de preaviz
Ca de asemenea societatea nu avea obligatia de a-i pune la dispozitie reclamantului lista posturilor vacante in societate, dispozitiile art. 74 alin 1 lit. d C.muncii nefiind aplicabile concedierii dispuse in baza art. 65 C.muncii, asa cum deja a statuat si ICCJ prin Decizia 6/9 mai 2011 pronuntata in interesul legii
Arata ca decizia de concediere a fost semnata de directorul societatii, imputernicit in acest sens de catre reprezentantul legal, pentru perioada cat acesta din urma a lipsit din tara. Anexeaza in acest sens imputernicirea 181/19.04.2013
In drept invoca dispozitiile art. 205 si urm. C.pr.civ.
Anexeaza in probatiune act aditional la contractul de munca, organigrama aferenta lunii ianuarie 2013, organigrama mai 2013, state de functii, decizii de incetare contracte de munca, factura fiscala vanzare autor marca Dacia L.
La 4.07.2013 reclamantul depune cerere modificatoare (fila 68 dosar) solicitand si anularea deciziei 209/30.05.2013 emisa ulterior
Deliberand asupra cererii de chemare in jduecata formulate, prin prisma materialului probator administrat, tribunalul retine urmatoarea situatie de fapt:
Prin Decizia 180/19.04.2013 (fila 11 dosar) a fost desfacut contractul de munca al reclamantului incepand cu data de 23.05.2013, cu acordarea unul termen de preaviz de 20 zile lucratoare in perioada 23.04._13.
La 30.05.2013, fata de imprejurarea ca reclamantul a prezentat un certificat de concediu medical, parata a constatat suspendarea termenului de preaviz pentru intervalul 13.05._13 si a emis, in consecinta, decizia 209/30.05.2013 (fila 57 dosar) prin care a incetat contractul de munca al reclamantului incepand cu data de 30.05.2013, data expirarii termenului de previz.
S-a retinut, in ambele decizii, ca incetarea contractului de munca se intemeiaza pe dispozitiile art. 65 alin 1 C.muncii si este justificata de restrangerea activitatii societatii, generata de dificultatile financiare pe care societatea le traverseaza.
Analizand cele doua decizii de concediere emise tribunalul retine ca acestea cuprind toate mentiunile prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 62 alin 3 C.muncii, si art. 76 C.muncii, fiind motivata in fapt si in drept.
In ce priveste cauza de nulitate intemeiata pe neemiterea unei notificari prealabile de preaviz tribunalul retine ca dreptul la preaviz este un drept care are ca scop asigurarea pentru angajat a posibilității de a căuta un alt loc de muncă.
Acest drept nu face parte însă dintre condițiile procedurii concedierii întrucât nu este un drept de natură procedurală, cum ar fi dreptul salariatului de a fi convocat la cercetarea disciplinară pentru a-și expune punctul de vedere cu privire la faptele imputate. Acest drept are natura unui drept de protecție socială,pentru ca angajatul să nu se afle în situația de a fi lipsit imediat de orice venit.
Această natură a dreptului la preaviz face ca încălcarea sa să nu aibă drept consecință decât posibilitatea de a solicita despăgubiri atât în cazul în care dreptul la preaviz nu a fost respectat deloc, cât și în cazul în care a fost acordat un termen de preaviz mai mic decât cel stabilit în lege, în contractul colectiv de muncă sau în contractul individual de muncă.
Ca urmare aceasta nu poate constitui o cauză de nulitate a deciziei de concediere insa ar fi putut justifica o eventuala solicitare a reclamantului de obligare a paratei la plata unei despagubiri egale cu salariul ce i s-ar fi cuvenit pentru perioada de preaviz necordat.
In cauza insa se constata ca parata a acordat reclamantului un preaviz de 20 zile lucratoare, anterior incetarii contractului de munca, perioada pentru care reclamantul a fost dispensat de obligatia de a se prezenta la locul de munca, pentru a-si putea cauta un alt serviciu, fara ca acest lucru sa ii afecteze cuantumul drepturilor salariale.
Imprejurarea ca acest preaviz a fost acordat prin chiar decizia de concediere emisa nu este de natura sa prejudicieze cu nimic pe reclamant astfel incat criticile formulate de acesta, sub acest aspect, urmeaza a fi indepartate ca nefondate.
In ce priveste criticile referitoare la nerespectarea de catre parata a obligatiei de a oferi reclamantului locurile de munca vacante in unitate tribunalul retine ca dispozitiile art. 76 lit. d fac trimitere expresa la dispozitiile art. 64 din acelasi cod, ceea ce face ca acestea sa nu fie aplicabile in situatia concedierii din motrive neimputabile salariatului, situatie intalnita in cazul reclamantului.
In acelasi sens a statuat si Inalta Curte de Casatie si Justitie prin Decizia nr. 6/9 mai 2011 pronuntata in interesul legii.
In ce priveste criticile referitoare la nerespectarea dispozitiilor art. 65 alin 2 C.muncii cu privire la caracterul real si serios al cauzei desfiintarii postului tribunalul urmează a analiza dacă în cauză au fost îndeplinite condițiile art.65 din Codul muncii.
Potrivit art. 65 al.(1) din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
Analizând măsura concedierii, trebuie verificat dacă desființarea locului de muncă a fost efectivă și a avut o cauză reală și serioasă, astfel cum impune art. 65 al. 2 din Codul muncii.
În această privință se reține că între cauzele reale și serioase ale desființării unui loc de muncă nu se încadrează numai încetarea unei anumite activități ci și schimbarea modului de realizare a acesteia pentru creșterea calității, scăderea costurilor, creșterea vitezei de realizare, care conduc la creșterea competitivității sau reducerea activității.
Scopul declarat al oricărei societăți comerciale este obținerea de profit și maximizarea acestuia, desigur, protejând drepturile salariaților.
De asemenea, se poate urmări îmbunătățirea relațiilor cu clienți, a comunicării între societate și potențialii clienți, flexibilizarea procedurilor interne, centralizarea activităților de coordonare și control sau evitarea și eliminarea situațiilor în care atribuțiile mai multor angajați se suprapun.
Așadar, angajatorul poate lua unilateral măsura de reorganizare a societății, inclusiv prin desființarea unor posturi, în baza prerogativei sale de stabilire a organizării și funcționării unității prevăzute de art.40(1) lit. a din Codul muncii .
Această concluzie rezultă și din faptul că, de exemplu, consultarea cu organizația sindicală, impusă de art. 69 din Codul muncii nu vizează oportunitatea măsurilor de reorganizare, care este la aprecierea angajatorului în funcție de propriile analize economice, întrucât respectivele consultări nu poartă numai asupra mijloacelor și metodelor de evitare a concedierilor colective ci și asupra posibilității reducerii numărului de salariați care urmează a fi concediați și asupra unor măsuri de protecție socială în cazul în care concedierea colectivă nu poate fi evitată.
Asa stand lucrurile, tribunalul urmeaza a verifica daca, in procesul de reorganizare a activitatii ce a avut ca efect inclusiv concedierea reclamantului angajatorul a respectat principiile generale care trebuie sa guverneze desfasurarea raporturilor de munca si daca nu cumva masura concedierii, astfel cum a fost dispusa, a fost una abuziva.
In speta, din analiza comparativa a organigramelor valabile in lunile ianuarie 2013 mai 2013 si respectiv august 2013 (filele 29-30 si 94 dosar) tribunalul retine ca din organigrama societatii au fost eliminate mai multe posturi, inclusiv din departamentul comercial, mentiunile din organigrama corespunzand, sub acest aspect, celor din statul de functii (fila 95 dosar)
Analiza evolutiei financiare in anul 2012 si propunerea de buget pe anul 2013 (filele 96-104 dosar) cuprind, printre alte propuneri de eficientizare a activitatii, si reducerea personalului, inclusiv de la sediul central, precum si punerea in conservare sau chiar vanzarea unei cariere (Glimboca - fila 101 dosar)
Nu mai putin, se observa, din analiza bilanturilor la 30.12.2012 si 30.06.2013 ca nivelul cheltuielilor cu personalul (salarii ore lucrate) a scazut de la 3.136.463 lei (fila 141 dosar) la 1.390.195 (fila 146 dosar) astfel incat sustinerea reclamantului in conformitate cu care, in realitate, cheltuielile cu personalul ar fi crescut sunt nefondate.
Asa fiind, apreciind ca desfiintarea postului a fost efectiva iar cauza ce a generat-o reala si serioasa tribunalul apreciaza actiunea ca nefondata si sub acest aspect si o va respinge.
In ce priveste cheltuielile de judecata tribunalul apreciaza ca suma de 3885,43 lei solicitata de parata cu acest titlu este disproportionat de mare fata de complexitatea cauzei si munca efectiv prestata de avocat. Astfel, solutionarea pricinii de fata a necesitat acordarea a trei termene de judecata, amanarea cauzei la termenul din 9.10.2013 fiind datorata insa exclusiv imprejurarii ca parata nu a depus la dosar inscrisurile de care intelegea sa se foloseasca decat la termen, in sedinta publica. Nu mai putin, se constata ca atat intampinarile cat si notele scrise depuse de parata au un continut identic. Asa stand lucrurile, in temeiul art. 451 alin 2, tribunalul urmeaza a dispune reducerea acestui cuantum la suma de 800 lei, fara insa ca acest lucru sa aiba vreun efect asupra raporturilor dintre avocat si clientul sau.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge actiunea formulata de reclamantul S. O. S., comiciliat in com. Balotesti, ., jud. Ilfov in contradictoriu cu parata . cu sediul in Popesti Leordeni, Soseaua de Centura nr. 73, jud. Ilfov
In temeiul art. 453 C.pr.civ obliga reclamantul la plata catre parata a sumei de 800 lei cheltuieli de judecata reprezentand onorariu de avocat
Cu apel in 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmand a fi depusa la Tribunalul Ilfov
Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2013
Președinte, A. M. C. | Asistent Judiciar, M. M. | Asistent Judiciar, R. L. P. |
Grefier, M. P. |
A.C. 25 Octombrie 2013
| ← Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 3774/2013.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
