Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 1488/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1488/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 762/93/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1488
Ședința publică de la 05 Iunie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE G. N.
Asistent Judiciar M. M.
Asistent Judiciar R. L. P.
Grefier M. P. M.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamantul N. M. în contradictoriu cu pârâta . SA, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23.05.2013, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 30.05.2013 și 05.06.2013.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Ilfov la data de 26.02.2013 reclamantul N. M. a formulat în contradictoriu cu pe pârâta . SA contestație împotriva Deciziei nr. 793 emisă la data de 29.01.2013, sens în care solicită anularea deciziei nr. 793/2013, reintegrarea reclamantului în funcția de șofer, obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor bănești pentru perioada cuprinsă între data emiterii deciziei de sancționare disciplinară și data reintegrării efective în funcție, obligarea pârâtei la plata diurnei pentru cele patru curse efectuate în republica M..
În motivarea cererii, reclamantul arată că a fost angajatul pârâtei în funcția de șofer în perioada 01.09.2008 – 28.01.2013, dată la care i s-a desfăcut contractul individual de muncă.
În perioada august – septembrie a efectuat patru curse de transport marfă periculoasă în republica M.. La întoarcerea din aceste curse, i s-a adus la cunoștință faptul că a depășit numărul de kilometri dintre expeditor și destinatarul mărfurilor din Republica M., motiv pentru care pârâta l-a determinat să semneze un angajament de plată pentru suma de 3600 lei.
Mai arată că pentru efectuarea celor patru curse de transport marfă periculoasă în Republica M., nu a primit un avans de bani în vederea efectuării curselor în bune condiții, în situația în care că la un astfel de traseu se plătesc taxe vamale, taxe locale de drum, diurna. La întoarcerea din aceste curse a depus la casierie societății, pentru efectuarea decontului, taxele achitate din salariul său, pe parcursul transporturilor efectuate. Acești bani nu i s-au restituit nici până la momentul desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă.
Reclamantul a mai arătat că în perioada octombrie – decembrie nu a mai fost trimis de pârâtă în curse. Pârâta i-a solicitat să-și facă cerere de concediu fără plată, ulterior cerere de concediu de odihnă, deși nu dorea acest lucru. S-a prezentat zilnic la locul de muncă, însă șeful de coloană auto îl trimitea acasă, pentru că nu avea ce face.
Se mai arată că în luna decembrie i s-a comunicat că are de efectuat o cursă în Republica M., însă a adus la cunoștința pârâtei că pleacă în cursă doar dacă i se dau anticipat banii de taxe. Precizează că nu a refuzat plecarea în cursă, așa cum a interpretat pârâta și nu a refuzat nejustificat executarea niciunei curse și nici nu a absentat de la locul de muncă.
Contestația este întemeiată în drept pe dispoz. art. 252 alin. 5, art. 268 alin. 1 lit. b și art. 269 din Codul Muncii coroborat cu art. 192 și următ. Din Noul Cod de proc. civilă.
În dovedirea cererii ai fost depuse la dosar înscrisuri, respectiv: decizia nr. 793/2013, contractul individual de muncă, proces verbal de predare primire, fluturaș de salarii.
Pârâta a depus întâmpinare prin care solicită respingerea contestației ca nefondată și pe cale de consecință menținerea deciziei de sancționare ca fiind legală și temeinică, respingerea capătului de cerere privind reintegrarea reclamantului, respingerea capătului de cerere privind plata tuturor drepturilor bănești și a diurnei.
În motivarea întâmpinării se arată că la sfârșitul anului 2012 contestatorul a refuzat efectuarea unor curse, invocând diferite motive. Mai mult decât atât, de la data de 20.12.2012, când reclamantul a predat mașina, acesta nu s-a mai prezentat la serviciu.
În data de 17.01.2013, șeful de coloană a înștiințat conducerea unității despre situația reclamantului pentru a se dispune măsurile legale. Urmare acestei sesizări, potrivit Capitolului VIII din Regulamentul intern al societății s-a constituit comisia de disciplină, care în urma audierii reclamantului și a administrării de probe în vederea clarificării situației, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat la data de 22.01.2013 și din Raportul acesteia din data de 28.01.2013, s-a reținut în sarcina contestatorului două abateri disciplinare, respectiv refuzul de a efectua un transport și absența nemotivată de la locul de muncă. Față de aceste abateri, Comisia de disciplină a propus sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă, fiind emisă decizia nr. 793/2013.
Au fost depuse înscrisuri, respectiv: nota, referat de necesitate, ordin de plată, decont de cheltuieli, decont de trece pod, bonuri de plată, notă explicativă, state de plată, foaie colectivă de prezență, alimentare card,, ordin de plată, fișa activități zilnice pentru autovehicule, ordin de deplasare, foaie de parcurs, act adițional nr. 2 nr. 4, angajament anexă la CIM, fișa postului, Contract individual de muncă, proces verbal din 22.01.2013, adresa nr. 180/2013, raport nr. 344/2013, referat nr. 46/2013, convocare nr. 64/2013, decizia nr. 793/2013, decizia nr. 333/2009, declarația din 28.01.2013, extras din Regulamentul Intern, declarația I. Ș., D. N., C. C., A. G..
Analizând probele administrate în cauză, tribunalul constată următoarele:
Prin decizia nr. 793/29.01.2013 emisă de către pârâtă s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, în temeiul dispozițiilor art. 55 lit. c, coroborat cu art. 61 lit. a raportat l aart. 248 alin. 1 lit. e Codul muncii.
S-a reținut în motivarea deciziei de sancționare refuzul reclamantului, nejustificat, de executare a unei curse în luna decembrie 2012 la Chișinău, precum și lipsa de la serviciu începând cu data de 21.12.2012.
A apreciat pârâta că reclamantul a încălcat prevederile contractului de muncă, art. 8 și obligațiile din fișa postului, precum și punctul 5 lit. a din Capitolul VI din Regulament.
Potrivit dispoz. art. 55 alin. 1 lit. c Codul muncii: Contractul individual de muncă poate înceta ca urmare a voinței unilaterale a uneia dintre părți, în cazurile și în condițiile limitativ prevăzute de lege.
Potrivit dispoz. art. 61 alin. 1 lit. a Codul muncii: Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară;
Potrivit art. 248 alin. 1 lit. e Codul muncii: Sancțiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul săvârșește o abatere disciplinară este desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Potrivit art. 252 Codul muncii: Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Potrivit dispoz. art. 247 alin. 2 Codul muncii: Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Potrivit art. 80 Codul muncii: În cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. La solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere. În cazul în care salariatul nu solicită repunerea în situația anterioară emiterii actului de concediere, contractul individual de muncă va înceta de drept la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești.
Referitor la prima faptă reținută ‚ în decizia de sancționare, respectiv refuzul nejustificat de a efectua o cursă în luna decembrie 2012 în Chișinău, instanța constată că pârâta a apreciat în mod greșit săvârșirea acestei fapte de către reclamant.
Astfel, din procesul verbal întocmit de Comisia de cercetare disciplinară la data de 22.01.2013, rezultă că reclamantul nu a efectuat cursa în luna decembrie 2012 la Chișinău pentru că nu a avut banii necesari pentru plata taxelor.
La întrebarea nr. 4 din procesul verbal, șeful ierarhic superior al reclamantului, numitul M. G. (șef de coloană) a arătat că i-a spus reclamantului să împrumute bani de la cineva pe care să-i restituie după ce va face decontul la întoarcere, susținând (șeful de coloană) că nu știe situația deconturilor fiind nou în funcție, cu toate că, așa cum rezultă din cuprinsul deciziei nr. 333/18.05.2009 (fila 101) M. G. era șef de coloană încă din anul 2009.
Pe de altă parte, tribunalul apreciază că nu era de datoria reclamantului să solicite bani pentru deplasări de la alte persoane din conducerea pârâtei, atâta timp cât șeful ierarhic superior, M. G. i-a recomandat să împrumute bani pentru a achita taxe, care sunt în sarcina pârâtei.
Cu toate că se invocă încălcarea fișei postului și a regulamentului intern, nu există nici p prevedere în aceste acte prin care să se impună salariatului să împrumute sume de bani, sau să dispună de sume de bani pe care să le utilizeze în favoarea pârâtei in exercitatrea atributiilor de serviciu. Dimpotrivă, la litera M pct. 4 din Contractul individual de muncă este prevăzută obligația angajatorului de a asigura permanent condițiile tehnice, organizatorice și condiții corespunzătoare de muncă.
Așa fiind, tribunalul constată că reclamantul, în mod justificat, nu a efectuat cursa la Chișinău, eventuala încălcare de către șeful de coloană, M. G. a obligației de a face demersurile legale în vederea asigurării banilor necesari pentru efectuarea deplasării, nu poate fi imputată reclamantului.
Referitor la cealaltă faptă imputată reclamantului, tribunalul apreciază că decizia de sancționare este nefondată și sub acest aspect.
După cum se observă din înscrisurile existente la dosarul cauzei, la data de 20.12.2012 reclamantul a predat mașina și în consecință, nu a mai avut posibilitatea să lucreze.
Așa cum rezultă din procesul verbal de cercetare disciplinară, în datele de 21, 24, 27, 31 decembrie 2012, reclamantul s-a prezentat la locul de muncă, dar șeful de coloană nu l-a mai repartizat pe o alta masina in vederea efectuarii unor curse interne sau externe, fapt necontestat de membrii comisiei de disciplină.
Totodată, la data de 03.01.2013, șeful de coloană M. G. l-a trimis pe reclamant la sediul societății pârâte, să-și rezolve problema, și acest fapt fiind necontestat de reprezentanții pârâtei.
Reclamantul a arătat că în data de 7 sau 8, numitul P. A. i-a spus să nu mai vină la serviciu până nu se i-a o hotărâre în privința sa.
Totodată din procesul verbal de cercetare disciplinară, rezultă că ar fi fost contactat telefonic de unul din membrii Comisiei de cercetare și acesta ar fi susținut că nu i-a spus reclamantului să nu mai vină la locul de muncă.
Analizând aceste stări de fapt, tribunalul apreciază că reclamantului nu i se poate imputa faptul că a lipsit de la locul de muncă începând cu data de 21.12.2012. Dimpotrivă, tribunalul reține că acesta a avut o comportare normală în condițiile date, s-a prezentat zilnic la locul de muncă, fără ca șeful de coloană să-l repartizeze pe o mașină sau să-i stabilească alte sarcini de serviciu.
Referitor la discuția purtată între unul din membrii Comisiei de cercetare și numitul P. A., instanța apreciază că nu se poate stabili ce s-a discutat la telefon, era firesc să fie audiat de comisia de cercetare și numitul P. A. în prezența reclamantului, pentru a se înlătura orice dubiu.
Așa fiind, tribunalul apreciază că reclamantul s-a prezentat la lucru și după ce a predat mașina, un număr suficient de zile (cu toate că nu i s-a dat de lucru și nu a fost plătit în această perioadă), pentru a forma convingerea instanței în sensul că, intenția acestuia până la momentul emiterii deciziei de concediere, a fost aceea ce a nu întrerupe relațiile de muncă cu pârâta și de a nu absenta nejustificat de la locul de muncă.
Referitor la solicitarea reclamantului de a i se acorda diurna pentru o perioada de patru zile 20.09 – 22.09.2012, tribunalul constată că aceasta este întemeiată numai in parte ,avind in vedere ca i se cuvine diurna numai pentru un numar de 3 zile Astfel, din fișele de pontaj și ordinele de deplasare depuse la dosarul cauzei de către pârâtă, rezultă că în această perioadă reclamantul a efectuat o deplasare în Republica M., iar pârâta nu a făcut dovada achitării diurnei cuvenite salariatului.
Înscrisurile de la filele 75 77 din dosar se referă la alte deplasări din lunile septembrie și octombrie, iar plata drepturilor salariale, inclusiv diurnele trebuiau dovedite de angajator în condițiile art. 168 Codul muncii.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul apreciază că decizia de concediere este netemeinică. De altfel, decizia de sancționare nu respectă dispozițiile art. 252 lit. c di Codul muncii, sancționată cu nulitatea absolută.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 80 Codul muncii, tribunalul va admite în parte acțiunea, va anula decizia de încetare a contractului individual de muncă, cu nr. 793/29.01.2013, emisă de pârâta S.C. T. LOGISTICS DISTRIBUTION S.A., ca netemeinică, va dispune reintegrarea reclamantului pe postul și în funcția deținute anterior concedierii, va obliga pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă, va obliga pârâta la plata către reclamant a diurnei aferente perioadei 20.09._12, pentru deplasarea efectuată în Republica M.-Socoleni.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul N. M. domiciliat în BRănești, . nr. 158, județ Ilfov în contradictoriu cu pârâta . SA cu sediul în București, Calea Dorobanților nr. 2 sector 1.
Anulează decizia de încetare a contractului individual de muncă, cu nr. 793/29.01.2013,emisă de pârâta S.C. T. LOGISTICS DISTRIBUTION S.A., ca netemeinică.
Dispune reintegrarea reclamantului pe postul și în funcția deținute anterior concedierii.
Obligă pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
Obligă pârâta la plata către reclamant a diurnei aferente perioadei 20.09._12, pentru deplasarea efectuată în Republica M.-Socoleni.
Ia act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare,cererea de apel urmând a fi depusă la Tribunalul Ilfov.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Iunie 2013.
Președinte, G. N. | Asistent Judiciar, M. M. | Asistent Judiciar, R. L. P. |
Grefier, M. P. M. |
Tehnored. M.M. 12 Iunie 2013
Redactat NG – 26.06.2013 – 4 ex.
| ← Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 2836/2013.... | Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 3774/2013.... → |
|---|
