Obligaţie de a face. Sentința nr. 284/2013. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 284/2013 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 1485/93/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV - SECȚIA CIVILA
Complet specializat în soluționarea conflictelor de muncă
și al asigurărilor sociale
SENTINTA CIVILA NR. 284
Ședința publica din 7 Februarie 2013
Completul compus din:
Președinte: G. N.
Asistent Judiciar: M. M.
Asistent Judiciar: R. L. P.
GREFIER: O. A.-M.
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile formulate de către reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "C.F.R." S.A -, având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 31.01.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea data, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu art.260 C.pr.civ, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 07.02.2013, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 05.07.2012, reclamantul C. I. a chemat în judecată pe pârâta C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "C.F.R." S.A, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la aplicarea pct.12 din Nota la Anexa nr.2 – Clasele de salarizare corespunzătoare meseriilor și funcțiilor din CNCF „CFR” S.A. a Contractului colectiv de muncă pe anii 2009-2010, în sensul majorării salariului de bază cu 35%, având atribuții specifice domeniului gestionării asistenței financiare comunitare, începând cu data de 01.06.2009 până la data de 01.07.2010; obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești cuvenite ca urmare a majorării salariului de bază cu 35 %, pentru perioada 01.06._10, data încetării efective a atribuțiilor ca urmare a pensionării; obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești prevăzute la art.71 prima liniuță din Contract colectiv de muncă la nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar, reprezentând ajutor material de Paști pentru anii 2009-2010, actualizate cu rata inflației la data plății efective; obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești prevăzute la art.71 prima liniuță din Contract colectiv de muncă la nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar, reprezentând ajutor material de C. pentru anii 2009, actualizate cu rata inflației la data plății efective; obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești prevăzute la art.71 a doua liniuță din Contract colectiv de muncă la nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar, reprezentând prima pentru Ziua feroviarului pentru anii 2009-2010, actualizate cu rata inflației la data plății efective.
În fapt, reclamantul a arătat în intervalul 12.07._09 a ocupat funcția de șef al Biroului Exproprieri din cadrul Direcției patrimoniu, din 01.09._09 a ocupat funcția de consilier juridic clasa I, după care a revenit în funcția de șef al Biroului Exproprieri, în cadrul Direcției proiecte CNCF”CFR” S.A. până la 01.07.2010, îndeplinind atribuții specifice domeniului gestionării asistenței financiare nerambursabile comunitare (I., fonduri de coeziune) pentru proiectele de lucrări de reabilitare și extindere a infrastructurii feroviare publice, în proporție de peste 75% din timp .
Partea mai arată că, în conformitate cu pct.12 din Nota la Anexa nr.2 – Clasele de salarizare corespunzătoare meseriilor și funcțiilor din CNCF „CFR” S.A. a Contractului colectiv de muncă pe anii 2009-2010, salariul de bază corespunzător funcțiilor în care este încadrat personal de specialitate care îndeplinește și atribuții specifice domeniului gestionării asistenței financiare nerambursabile comunitare se majorează cu până la 35%, în funcție de îndeplinirea criteriilor stabilite având în vedere HG nr.595/2009 și Legii nr.490/2004.
Reclamantul subliniază că pârâta a avut și are obligația de majorare a salariului de bază cu 35% pentru personalul d e conducere și execuție cu atribuții specifice, o dovadă în acest sens fiind și emiterea Dispoziției Directorului General nr.52/13.07.2010 privind acordarea acestei majorări, deși cu rea-credință societatea nu a aplicat aceste prevederi.
De asemenea, reclamantul a mai arătat că, potrivit art. art.71 liniuța 1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care, în cursul anului respectiv au absentat nemotivat …..sau au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice, precum și salariații unităților componente care la data acordării ajutoarelor materiale se aflau în concediu fără plată cu durata de un an. Pentru ziua Feroviarului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administrație, la nivelul clasei 1 de salarizare.
Partea subliniază că, potrivit prevederilor Codului muncii, contractele colective de muncă constituie legea părților. De asemenea, potrivit art.148 din legea nr.62/2011 „executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta”.
Reclamantul mai indică și prevederile art.1 (6) din Contract colectiv de muncă pe anul 2009-2010: „drepturile salariaților prevăzute în CCM nu pot fi afectate de nici o tranzacție, renunțare sau limitare, indiferent de natura acestora, ele fiind apărate împotriva oricăror încălcări, abuzuri, arbitrariu și manifestări de subiectivism.”
În drept, reclamantul a invocat prevederile CCM al CNCF „CFR” S.A. pe anii 2009-2010, Contract colectiv de muncă la nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar, Legii nr.53/2003 și Legii nr.62/2011 .
În susținerea cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, actul de identitate, carnetul de muncă, fișa postului, CCM al CNCF „CFR” S.A. pe anii 2009-2010, dispoziția nr.52/13.07.2010(fila v50-52), dispoziția nr.139/19.12.2007 (fila 53-56), Contract colectiv de muncă la nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, conform art.15 lit. a din Legea nr.146/1997.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune cu privire la capătul de cerere privind acordarea ajutoarelor materiale aferente Ziua Feroviarului și Paști pentru anul 2009, precum și excepția inadmisibilității cererii.
Pârâta a arătat că, în conformitate cu prevederile Legii nr.490/2004 coroborate cu cele ale HG nr.595/2009, prin personal de specialitate care poate beneficia de sporul de 35% se înțelege personalul de specialitate care au ca obiect gestionarea asistenței financiare comunitare acordate României, din structurile ce vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului. Însă, subliniază partea, în cadrul CNCF „CFR” S.A. nici o direcție de specialitate nu a fost desemnată prin ordin al ministrului transporturilor ca fiind structura ce are ca obiect de activitate gestionarea asistenței financiare comunitare acordate României, pe cale de consecință nefiind îndeplinite criteriile stabilite imperativ de prevederile legale în vederea majorării salariilor de baza corespunzătoare cu până la 35%.
Pârâta a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune cu privire la capătul de cerere privind acordarea ajutoarelor materiale aferente Ziua Feroviarului și Paști pentru anul 2009, față de data introducerii acțiunii – iulie 2012, și având în vedere că Ziua feroviarului și Paștele au fost în luna aprilie 2009.
De asemenea, partea a mai invocat și excepția inadmisibilității cererii, față de faptul că la nivelul CNCF „CFR” S.A. pe anii 2007-2008 și 2009-2010 au fost încheiate Contracte colective de muncă, ce alcătuiesc un „drept al muncii” propriu celor care l-au încheiat, iar conform cu dispozițiile art.247 din Legea nr.53/2003, Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior se aplică numai în cazul în care la nivel de angajator nu există contract colectiv de muncă, prin urmare acțiunea întemeiată pe dispozițiile Contractului colectiv de muncă la nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar nu este admisibilă.
În ceea ce privește plata ajutoarelor materiale aferente zilei de C. 2009, Ziua Feroviarului, Paști și C. pentru anul 2010, pârâta consideră capătul de cerere nejustificat și neîntemeiat, motivat de faptul că organizațiile sindicale au semnat cu CNCF „CFR” S.A. Contractul colectiv de muncă pe anii 2009-2010 și 2010-2011 cu prevederea că nu se acordă ajutoarelor materiale cu ocazia sărbătorilor de P., C., Ziua Feroviarului și salariu suplimentar.
În drept, întâmpinarea a fost motivată pe dispozițiile Cod proc.civ., Codul civil, legea nr.53/2003- Codul muncii.
La termenul din 13 decembrie 2012, tribunalul a dispus unirea excepțiilor cu fondul cauzei și a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri.
Analizând cu precădere excepțiile invocate, tribunalul retine următoarele:
În cea ce privește excepția inadmisibilității cererii invocată de pârâtă prin întâmpinare ,tribunalul urmează a o respinge ca neîntemeiată, avand in vedere ca potrivit dispozițiilor art 269 si urmatoarele Codul muncii ,reclamantului i se recunoaste accesul la instanta pentru apararea drepturilor sale.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune privind primele de Paști, C. și Ziua Feroviarului, tribunalul urmează a stabili dacă drepturile pretinse prin acțiune fac parte din categoria drepturilor salariale.
Prin acțiune s-au solicitat drepturile bănești, reprezentate de primele pentru Ziua Feroviarului pentru anii 2009 și 2010, Ziua de Paști pentru anii 2009 și 2010
și C. pentru anul 2009, drepturi decurgând din Contractul Colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, a cărui valabilitate a fost prelungită până la 31 ianuarie 2011 prin Actul adițional nr. 629/04.01.2010.
Potrivit art.159 alin.(1)din Codul Muncii, „salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă” și conform alin. (2) “Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.”
Conform art. 166 alin.(1), „salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.”
În cazul în care drepturile ce se solicită a fi achitate au caracterul unor drepturi salariale, ele pot fi pretinse în termenul de prescripție prevăzut de art. 171 alin.(1) din Codul Muncii, în conformitate cu care „dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate” ori în cel prevăzut de art. 268 alin.(1) lit. c) din același cod.
Din interpretarea gramaticală, logică și sistematică a textelor de lege precizate rezultă că drepturile salariale sunt acele sume de bani ce se cuvin angajatului ca și contraprestație a muncii depuse în baza contractului individual de muncă, plătindu-se cel puțin o dată pe lună.
Or, primele de Paști, C. și Ziua Feroviarului prevăzute în Contractul Colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 ( filele 57-112 din dosar), a cărui valabilitate a fost prelungită până la 31 ianuarie 2011 prin actul adițional nr. 629/04.01.2010( fila 112 din dosar) nu pot fi considerate drepturi salariale în sensul definiției de mai sus. Aceste prime nu sunt stipulate în contractul individual de muncă, nu reprezintă o contraprestație a muncii depuse de angajați (au caracterul unui drept suplimentar decurgând dintr-un contract colectiv de muncă) și nu se plătesc cel puțin o dată pe lună.
Faptul că nu este vorba de drepturi salariale este confirmat și de împrejurarea că acestea sunt incluse în Capitolul VI-Protecția Salariatului- din Contractul Colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar, și nu în Capitolul II- Sistemul de Salarizare.
Așa fiind, în cauză nu pot fi aplicate nici dispozițiile art. 171 și nici cele ale art. 268 alin.(1) lit. c) din Codul Muncii, care prevăd un termen de prescripție de 3 ani în care poate fi protejat dreptul pe calea formulării unei acțiuni în justiție.
Fiind vorba despre drepturi cu caracter patrimonial ce izvorăsc dintr-o clauză a unui contract colectiv de muncă, clauză ce nu a fost executată întocmai de către angajator, sunt incidente prevederile art. 268 alin.(1) lit. e) din Codul Muncii, în conformitate cu care cererea de chemare în judecată trebuie introdusă în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
În raport de cele expuse,tribunalul apreciază că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.201 din Legea 71/2011, respectiv art. 159, art. 166 alin. (1), art. 268 alin.l (1) lit. e) din Codul Muncii, astfel ca urmează a admite excepția prescripției dreptului material la acțiune privind primele pentru Ziua Feroviarului pentru anii 2009 și 2010, Ziua de Paști pentru anii 2009 și 2010 și C. pentru anul 2009 iar acțiunea va fi respinsa ca fiind prescrisă.
Pe fondul cauzei, în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la aplicarea pct. 12 din Nota la Anexa nr. 2- Clasele de salarizare corespunzătoare meseriilor și funcțiilor din CNCF “CFR”-S.A. a Contractului Colectiv de Muncă pe anul 2009-2010, în sensul majorării salariului de bază al reclamantului cu 35%, deoarece acesta îndeplinea atribuții specifice domeniului gestionării asistenței financiare comunitare, începând cu data de 01.06.2009 ( data intrării în vigoare a contractului colectiv de muncă) și până la 01.07.2010, data la care s-a pensionat, tribunalul reține următoarele:
Între reclamant și pârâtă au existat raporturi de muncă, așa cum rezultă din copia carnetului de muncă ( filele 10-11 din dosar), raporturi de muncă care au încetat, conform adeverinței nr. 14 RU/_ ( fila 49) la data de 01.07 2010.
În cursul derulării raporturilor de muncă în perioada 12.07._10, ( cu excepția perioadei 01.09._09 când reclamantul a fost încadrat consilier juridic) reclamantul a exercitat funcția de sef birou exproprieri în cadrul Compartimentului cadastru și a avut atribuții de serviciu stabilite succesiv prin fișele de post semnate la 31.10.2007 ( filele 16-17), octombrie 2008 ( filele 14-15) și 2009 ( filele 12-13).
Analizând fișele de post, tribunalul apreciază că la data de 01.06.2009, data cu care se solicită majorarea salariului de bază cu 35%, reclamantul nu avea prevăzute în fișele de post (semnate în octombrie 2008, respectiv în 2009 ) atribuții specifice domeniului gestionării asistenței financiare comunitare.
În aceste fișe de post nu sunt trecute efectiv atribuțiile specifice activității de gestionare a asistenței financiare comunitare și timpul alocat în procente pentru îndeplinirea acestora.
De asemenea, nu s-a făcut dovada că reclamantul ar fi fost persoană avizată favorabil, în baza H.G. nr. 595/2009, având atribuții specifice domeniului gestionării asistenței financiare nerambursabile comunitare, prevăzute în fișa postului, reprezentând minimum 75% din totalul obiectivelor și atribuțiilor de serviciu și pentru îndeplinirea cărora alocă minimum 75% din timpul total alocat îndeplinirii tuturor atribuțiilor de serviciu prevăzute în fișa postului. ( art. 2 din HG 595/2009).
D. în fișa postului semnată la data de 31.10.2007 ( filele 16-17), dar care nu mai este aplicabilă perioadei pentru care se cere majorarea cu 35% a salariului de baza, la pct. VI Atribuții, lucrări, sarcini lit. A. 2) se prevedea că în mod generic că “ desfășoară activități adiacente, de natură juridică aferente biroului de exproprieri îndeplinind atribuții specifice domeniului gestionării asistenței financiare nerambursabile comunitare (I., fonduri de coeziune) pentru proiectele de lucrări de reabilitare și extindere a infrastructurii feroviare publice în proporție de peste 75% din timp. “
Faptul că prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anul 2009-2010, înregistrat la MMFPS sub nr. 2591/06.06.2009, era stipulat la pct. 12 ( fila 34) faptul că “ salariile de bază corespunzătoare funcțiilor în care este încadrat personalul de specialitate care are și îndeplinește efectiv atribuții în cadrul structurilor care au ca obiect de activitate gestionarea asistenței financiare comunitare acordate României prin instrumentele de preaderare PHARE, I. și prin fondurile structurale și de coeziune se majorează cu până la 35% în funcție de îndeplinirea criteriilor stabilite având în vedere prevederile H.G. nr. 595/2009 și Legii nr. 490/2004 cu modificările și completările ulterioare.”, nu înseamnă că aceste prevederi se aplică automat. Aplicabilitatea este condiționată de parcurgerea de către unitate a procedurii prevăzute de art. 5-10 din H.G. nr. 595/2009 pentru obținerea avizului necesar ca o persoana să exercite atribuții specifice domeniului gestionării asistenței financiare. Totodată, tribunalul observă că procentul cu care se poate majora salariul de bază nu este fix de 35% ci variabil (cu până la 35% )în funcție de îndeplinirea criteriilor stabilite.
În ceea ce privește Dispoziția nr. 52/ 13.07.2010 ( filele 50-52 din dosar) privind acordarea majorării salariului de bază cu 35% pentru personalul de conducere și personalul de execuție cu atribuții specifice în domeniul gestionării asistenței financiare comunitare acordate României prin instrumentele de preaderare PHARE, I. și prin fondurile structurale și de coeziune, emisă de către Directorul General al Companiei Naționale de Cai Ferate “CFR” S.A., Tribunalul constată că aceasta intră în vigoare la data emiterii ( art. 11), respectiv la data de 13.07.2010, dată la care reclamantul nu mai era salariat al pârâtei. Ca urmare, această dispoziție nu-i este aplicabilă.
În ceeea ce privește Dipoziția nr. 139/19 decembrie 2007 ( filele 53-56 din dosar) privind acordarea majorării salariului de bază cu 75% pentru personalul prevăzut de Legea nr. 490/2004 și H.G. nr. 170/2005, precum și pentru personalul prevăzut de art. 8 din OUG nr. 1/2006, emisă de către Directorul General al Companiei Naționale de Cai Ferate “CFR” S.A și aceasta prevedea anumite proceduri ce trebuiau parcurse .
Din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă că reclamantul ar fi fost persoană nominalizată prin ordin sau decizie de către pârâtă cu atribuții specifice gestionării asistenței financiare nerambursabile comunitare, prevăzute în fișa postului și avizată favorabil de către instituțiile abilitate în acest sens.
Pentru motivele de fapt și de drept anterior expuse, tribunalul urmează a respinge, ca neîntemeiat acest capăt de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității cererii, ca neîntemeiată.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune referitor la ajutorul material de P. pentru anii 2009 și 2010, ajutorul material de C. pentru anul 2009, prima de Ziua Feroviarului pentru anii 2009 - 2010 și respinge acțiunea cu privire la aceste drepturi ca fiind prescrisă.
Respinge cererea cu privire la drepturile salariale specifice domeniului gestiunii asistenței financiare comunitare, formulată de reclamantul C. I. cu domiciliul în Chiajna, Sat D., ., județul Ilfov în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE "C.F.R." S.A cu sediul în București, sector 1, .. 38, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.02.2013.
PREȘEDINTE, ASISTENT JUDICIAR, ASISTENT JUDICIAR, N. G. M. M. R. L. P.
GREFIER,
O. A.-M.
Redact. N.G. 25.02.2013
Tehnored. A.O.
4 ex. Comunicat ./.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Recalculare pensie. Sentința nr. 1593/2013. Tribunalul ILFOV → |
|---|
