Calcul drepturi salariale. Sentința nr. 3511/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3511/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 3511/2015
Dosar nr._ - conflict de muncă-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 3511
Ședința publică de la 02.07.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. M. M.
Asistent judiciar L. A. P.
Asistent judiciar L. G.
Grefier D. M. Al-F.
Pe rol soluționarea acțiunii având ca obiect calcul drepturi salariale formulată de reclamantul P. A. în contradictoriu cu pârâtul C. Județean M. prin reprezentant legal Președinte.
La apelul nominal făcut în ședința publică au fost lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefiera de ședință care învederează că pârâtul a comunicat relațiile solicitate cu adresa depusă la dosar la care a anexat un set de înscrisuri constând din: contractul individual de muncă înregistrat sub nr.753 447/16.05.2007, fișa postului reclamantului, hotărârea nr.70/2006 și dispoziția nr.147/2014 emise de C. Județean M., sentința nr.1696/2006 pronunțată de Tribunalul M., Secția contencios administrativ, protocol de cooperare în domeniul organizării activității de salvare din mediul montan și/sau subteran speologic pe teritoriul județul M. încheiat între Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Drobeta” al județului M. și C. Județean M., protocol de cooperare în domeniul organizării activității de salvare din mediul subteran speologic pe teritoriul României încheiat între Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și Corpul Român Salvaspeo - Corsa, lista cu persoanele de contat din cadrul ISU Drobeta al județului M. și din cadrul Compartimentului turism, salvamont și situații de urgență organigrama aprobată prin hotărârea nr.77/2013 a Consiliului Județean M., după care:
Se ia act că prin acțiune s-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform art.223 alin.3 Cod proc. civ și constatându-se că nu mai sunt probe de administrat, dosarul fiind în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.04.2015 reclamantul P. A. a chemat în judecată pe pârâtul C. Județean M. solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligat la plata indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază conform Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/28.07.2003 începând cu 01.07.2014 până în prezent și în continuare, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că este angajat al Consiliului Județean M. având funcția de referent tr.I A în cadrul Compartimentului turism, salvamont și situații de urgență cu sediul în .> A mai arătat că în data de 11.07.2014, pârâtul a emis dispoziția privind încetarea acordării sporului de dispozitiv începând cu 01.07.2014, deși până la data de 01.07.2014 pârâtul a executat în mod voluntar obligația de plată a sporului.
Reclamantul a precizat că potrivit fișei postului se regăsește în categoria de salariați cărora li se acordă indemnizația de dispozitiv, participând la activități cu caracter extraordinar, de urgență, pentru serviciul de permanență pe care îl asigură fiind îndreptățit la acordarea acestui spor potrivit art.9.2 din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 496/2003. De asemenea, a arătat că potrivit adresei nr._/25.08.2003 Guvernul României prin Ministerul Administrației și Internelor a comunicat către toate prefecturile că indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% se aplică la salariul de bază, de această indemnizație urmând să beneficieze tot personalul, cu excepția prefectului și subprefectului.
Potrivit art.13 din Legea nr. 138/1999 cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din soldă respectiv din salariul de bază, reclamantul susținând că plata indemnizației de dispozitiv nu poate înceta, deoarece actele normative care au stat la baza acordării acesteia nu au fost abrogate, situație în care pârâtul în mod eronat a dispus încetarea acordării dreptului. A mai susținut că pârâtul nu a respectat nici prevederile art.30 alin. 1 din Legea 330/2009, care prevede că începând cu 01.01.2010 sporurile acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului și după caz indemnizațiile de conducere care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv indemnizațiile lunare de încadrare prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere.
Reclamantul a precizat că s-a adresat pârâtului cu cerere pentru acordarea sporului, însă nu a primit niciun răspuns.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.283 lit.c Codul muncii, Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/2003, Legea 330/2009, art. 52 din Constituția României.
În susținerea acțiunii reclamantul a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: dispoziția nr. 271/11.07.2014 emisă de C. Județean M. și fișa postului din data de 22.01.2015.
Pârâtul C. Județean M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că prin hotărârea nr.70/2006 a Consiliului Județean M. sporul de dispozitiv a fost acordat salariaților din aparatul de specialitate al consiliului, act administrativ care a fost atacat în instanță de Instituția Prefectului, acțiunea fiind respinsă prin sentința nr. 1696/2006, iar începând cu luna ianuarie 2010 acest spor a fost inclus în baza de salarizare potrivit Legii 330/2009.
Pârâtul a mai arătat că în anul 2014 auditorii Camerei de Conturi M. au constatat că s-au efectuat plăți salariale nelegale angajaților Consiliului Județean M., ca urmare a includerii indemnizației de dispozitiv în salariul de bază stabilit la 01.01.2010, iar prin decizia nr.47/25.07.2014 s-a dispus ca ordonatorul principal de credite să recupereze prejudiciului cauzat de plata nelegală a indemnizației, aceleași constatări fiind făcute și cu ocazia controalelor efectuate anterior în anii 2012 și 2013. Ca urmare, prin dispoziția nr. 147/01.07.2014 a Președintelui Consiliului Județean M. s-a dispus încetarea acordării sporului de dispozitiv personalului din cadrul aparatului de specialitate al consiliului începând cu 01.07.2014.
Prin întâmpinare a fost invocată și decizia nr. 37/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la indemnizația de dispozitiv de 25% .
În susținerea apărărilor formulate prin întâmpinare pârâtul a depus la dosar în copie extras din decizia nr. 47/25.07.2014 a Camerei de Conturi M..
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că dispoziția nr.147/2014 emisă de Președintele Consiliului Județean M. prin care s-a dispus încetarea acordării indemnizației de dispozitiv de 25% nu este legală, deoarece indemnizația a fost validată prin sentința nr.1696/2006 pronunțată de Tribunalul M. și prin decizia nr. 1199/2007 pronunțată de Curtea de Apel C..
Această dispoziție a fost emisă cu încălcarea Legii nr. 330/2009 și OUG 1/2010, prin această dispoziție fiindu-i diminuate în mod abuziv veniturile salariale, cu atât mai mult cu cât potrivit art.6 din OUG 1/2010 personalul bugetar va beneficia de toate sporurile prevăzute de legislația în vigoare la 31.12.2009, iar în cazul în care unele sporuri nu se mai regăsesc în noua legislație aplicabilă sau au un cuantum mai mic, va fi acordată o compensație, astfel încât drepturile salariale primite începând cu 10.01.2010 să fie egale cu cele din luna decembrie 2009, fără a fi afectate de măsurile de reducerea cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, prevăzute la art.10 din Legea 330/2009.
De asemenea reclamantul a invocat și decizia nr. 141/2009 a Curții Constituționale referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii 330/2009, iar cât privește decizia nr. 37/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că nu are legătură cu cauza.
Reclamantul a mai depus la dosar în copie situația drepturilor încasate în luna aprilie 2015, fișa postului din 01.09.2012, raportul de activitate pe anul 2014, atestatul de salvator montan.
Din oficiu, în baza art.22 alin.2 Cod pr. civ s-au solicitat relații de la pârâtul C. Județean M. pentru a comunica dacă reclamantul este personal contractual sau funcționar public, să se indice în cadrul cărui serviciu desfășoară activitate, urmând să se precizeze dacă această structură este subordonată Consiliului Județean M. sau Inspectoratului pentru Situații de Urgență M., respectiv dacă între ISU M. și serviciul la care este încadrat reclamantul există o relație de colaborare.
Relațiile solicitate au fost comunicate cu adresa depusă la dosar la care s-a anexat în copie următoarele acte: contractul individual de muncă înregistrat sub nr.753 447/16.05.2007, fișa postului reclamantului, hotărârea nr.70/2006 și dispoziția nr.147/2014 emise de C. Județean M., sentința nr.1696/2006 pronunțată de Tribunalul M., Secția contencios administrativ, protocol de cooperare în domeniul organizării activității de salvare din mediul montan și/sau subteran speologic pe teritoriul județul M. încheiat între Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Drobeta” al județului M. și C. Județean M., protocol de cooperare în domeniul organizării activității de salvare din mediul subteran speologic pe teritoriul României încheiat între Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și Corpul Român Salvaspeo - Corsa, lista cu persoanele de contat din cadrul ISU Drobeta al județului M. și din cadrul Compartimentului turism, salvamont și situații de urgență organigrama aprobată prin hotărârea nr.77/2013 a Consiliului Județean M..
Examinând acțiunea în raport de actele și lucrările dosarului Tribunalul constată și reține următoarele:
Reclamantul P. A. este personal contractual și desfășoară activitate ca referent IA în cadrul Consiliului Județean M., conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr.753 447/2007; prin contractul de muncă la lit. J.Salariul, pct. 2 lit. c) s-a prevăzut că reclamantul va beneficia de spor de dispozitiv de 25%
Prin acțiunea dedusă judecății reclamantul solicită să fie obligat pârâtul C. Județean M. la plata indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu 01.07.2014 și în continuare, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Analizând solicitarea reclamantului, instanța reține că prin decizia 47/25.07.2014 a Camerei de Conturi M. s-a constatat, în urma acțiunii de audit financiar asupra situațiilor financiare întocmite pentru anul 2013 la Unitatea Administrativ Teritorială Județul M., că s-au stabilit eronat drepturile salariale și s-au acordat nelegal sporuri și alte drepturi angajaților, inclusiv indemnizația de dispozitiv.
Din cuprinsul deciziei nr.47/2014 rezultă că în timpul auditului a fost emisă de către C. Județean M. dispoziția nr.147/01.07.2014 prin care s-a dispus încetarea acordării sporului de dispozitiv de 25% începând cu 01.07.2014 pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate al Consiliului Județean M..
În baza acestei dispoziții s-a emis dispoziția nr.271/11.07.2014 prin care s-a dispus, începând cu 01.07.2014, încetarea acordării sporului de dispozitiv de 25% reclamantului - referent tr. I A în cadrul Compartimentului turism, salvamont și situații de urgență.
Cât privește solicitarea reclamantului privind plata indemnizației de dispozitiv începând cu data de 01.07.2014 instanța reține că până la data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009 (01.01.2010) acordarea indemnizației de dispozitiv era reglementată prin lege numai pentru personalul din sectorul apărare, ordine publică și siguranță națională.
Prin adoptarea Legii 330/2009 începând cu data de 01.01.2010 s-a instituit un sistem unitar de salarizare a personalului din sistemul bugetar, în art.30 alin1 din lege prevăzându-se că numai sporurile acordate prin legi și hotărâri ale guvernului se introduc în salariul de bază.
Prin art. 30 alin.1 din Legea cadru 330/2009 și art. 10 din OUG 1/2010 s-a determinat modul de stabilire a salariilor personalului din sectorul bugetar începând cu anul 2010 și aceste dispoziții exclud explicit din calculul noului salariu drepturile salariale acordate prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor, sumele compensatorii urmând a fi acordate numai pentru drepturile salariale stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului și care nu se mai regăsesc în noua lege a salarizării
În cauză, indemnizația de dispozitiv a fost acordată reclamantului personal contractual în cadrul Consiliului Județean M. prin act administrativ, respectiv prin hotărârea nr.70/2006 a Consiliului Județean M., începând cu data de 01.06.2006, fără să se stabilească o dată finală până la care se va beneficia de această indemnizație - fila 54 dosar .
Acest act administrativ a fost contestat în instanță de către Prefectul județului M., iar prin sentința nr.1696/13.11.2006 pronunțată de Tribunalul M., irevocabilă prin decizia nr.1199/04.04.2007 pronunțată de Curtea de Apel C., s-a respins acțiunea, fiind menținută hotărârea nr.70/2006.
Ulterior, prin decizia în interesul legii nr.37/14.12.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat că dispozițiile art.13 din Legea nr.138/1999 se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Ministerului Administrației și Internelor și în subordinea instituțiilor publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului minister de interne.
Din conținutul acestei decizii rezultă că prevederile Legii 138/1999 și ale Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003 referitoare la indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază nu sunt aplicabile și altor categorii de funcționari publici și personal angajat pe bază de contract care își desfășoară activitatea în administrația publică locală, Ministerul Administrației și Internelor neavând nicio atribuție în privința salarizării acestor categorii profesionale, întrucât administrația publică locală nu face parte din structurile acestui minister.
Dispozițiile art.13, art.47 și art.49 din Legea 138/1999 conțin o enumerare limitativă și sunt aplicabile personalului militar și civil din instituțiile menționate la art.1 din lege, neexistând niciun temei pentru ca indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază să poată fi recunoscută și acordată tuturor funcționarilor publici și personalului contractual din administrația publică locală.
Prin aceeași decizie se mai reține că dacă legiuitorul ar fi dorit acordarea indemnizației de dispozitiv de 25 % din salariul de bază tuturor funcționarilor publici și personalului contractual din administrația publică locală ar fi prevăzut în mod expres o atare posibilitate.
În raport de dispozițiile deciziei în interesul legii nr. 37/2009 se constată că indemnizația de dispozitiv nu se poate acorda prin asimilare și altor categorii de salariați angajați cu contract individual de muncă în afara celor expres prevăzute în lege.
Prin urmare, se constată că indemnizația de dispozitiv de 25% se acordă numai anumitor categorii de personal, expres prevăzute, așa cum rezultă și din decizia nr.37/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamantul neîncadrându-se în această categorie, întrucât este angajat ca personal contractual în cadrul Consiliului Județean M..
Față de faptul că prin actul administrativ în baza căruia a fost acordată indemnizația de dispozitiv, respectiv hotărârea nr.70/2006 a Consiliului Județean M., nu se stabilește data până la care se va beneficia de acest spor, se apreciază că efectele acestui act administrativ s-au produs până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau de stingere a obligației stabilite în sarcina instituției publice, respectiv până la data pronunțării deciziei în interesul legii nr. 37/14.12.2009 prin care s-au stabilit categoriile de personal care beneficiază de acest drept, această decizie fiind pe deplin aplicabilă și în cauza de față, deoarece reclamantul nu se încadrează în categoriile de personal expres menționate și nu poate beneficia de plata indemnizației de dispozitiv începând cu data de 01.07.2014.
Nu poate fi reținută susținerea reclamantului în sensul că actul normativ care a stat la baza acordării acestui drept nu a fost abrogat, iar pârâtul în mod eronat a dispus încetarea plății lui.
În acest sens se reține că pentru perioada anterioară datei de 01.07.2014, reclamantul a beneficiat de plata indemnizației de dispozitiv ( așa cum rezultă din acțiune), însă această indemnizație nu a fost acordată prin lege sau hotărâre a guvernului, iar Legea nr.138/1999 nu prevedea acordarea acestui drept salarial tuturor categoriilor de personal.
Faptul că potrivit fișei postului reclamantul participă la activități cu caracter de urgență și asigură serviciul de permanență în interes public, nu conduce la concluzia că sporul de dispozitiv se impune a fi acordat tuturor salariaților, cât timp prin decizia în interesul legii nr.37/2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit categoriile de personal care beneficiază de acest drept.
Cât privește invocarea de către reclamant a disp. pct.9.2 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003, instanța reține că potrivit acestei prevederi „ indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice”, iar la pct.31.1 se arată că „ prin personal civil se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor ”. De asemenea, la același punct al ordinului se mai arată că „ personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art.13 din lege……. ”.
Așa fiind, prin dispozițiile acestui ordin nu s-a acordat indemnizația de dispozitiv altui personal civil ( funcționari publici și personal contractual) din domeniul administrației publice decât cel aflat în subordinea Ministerului Administrației și Internelor, întrucât numai acestui minister i-au fost stabilite atribuții în domeniul ordinii și siguranței publice, cât și în domeniul administrației publice.
Referitor la reclamant se mai constată că acesta este personal contractual și desfășoară activitate în cadrul DCRAPRE, C. Turism, Salvamont și Situații de Urgență – Centrul Regional de Intervenții Rapide și Monitorizare Cireșu ( conform fișei postului - fila 47 dosar) care face parte din structura organizatorică a Consiliului Județean M..
Împrejurarea că la data de 29.04.2014 s-a încheiat între Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Drobeta” al județului M. și C. Județean M. - Compartimentului Turism, Salvamont și Situații de Urgență un protocol de cooperare în domeniul organizării activității de salvare în mediul montan, nu conduce la concluzia că reclamantul care desfășoară activitate în cadrul acestui compartiment este îndreptățit să beneficieze de sporul de dispozitiv de 25%, întrucât prin decizia în interesul legii nr. 37/2009 au fost prevăzute categoriile de personal care beneficiază de această indemnizație, iar enumerarea personalului beneficiar este limitativă.
Având în vedere considerentele în fapt și în drept anterior expuse, se constată că reclamantul nu este îndreptățit la plata indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu data de 01.07.2014, astfel că acțiunea dedusă judecății este neîntemeiată, urmând să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul P. A. - CNP_ cu domiciliul în Drobeta T. S., ., ., . în contradictoriu cu pârâtul C. Județean M. prin reprezentant legal Președinte, cu sediul în Drobeta T. S., ., județul M..
Cu apel, cale de atac care se depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică din data de 02.07.2015 la sediul Tribunalului M..
Președinte,
N. M. M.
Cu votul consultativ al asistenților judiciari,
L. A. P. L. G.
Grefier,
Red./tehnored.: jud. NMM/ gref. AFM
Ex.4/13.07.2015/cod operator 2626
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
