Calcul drepturi salariale. Sentința nr. 149/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 149/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 5079/101/2014
Dosar nr._ - conflict de muncă-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 149
Ședința publică din data de 15.01.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. M. M.
Asistent judiciar L. A. P.
Asistent judiciar L. G.
Grefier D. M. Al-F.
Pe rol soluționarea acțiunii formulate de reclamanții T. D.-C., T. L., M. G., P. M.-A., U. D., C. D., I. T., S. A., L. V., B. C. M., P. A., R. C.-A. și O. G.-E. în contradictoriu cu pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, P. de pe lângă Tribunalul T. și M. Finanțelor Publice.
La apelul nominal făcut în ședință publică au fost lipsă reclamanții și pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefiera de ședință care învederează că părțile au solicitat judecata în lipsă conform art.223 al.3 Cod proc. civ., după care:
Se ia act că reclamanții au depus la dosar adresa nr. 9434/III/12/2014 emisă de P. de pe lângă Tribunalul T. din care rezultă funcția deținută în cadrul parchetului, perioada în care au desfășurat activitate, respectiv data eliberării din funcție.
Din oficiu, în baza art.139 alin.5 Cod pr. civ disjunge acțiunea formulată de reclamanții T. D.-C., T. L., M. G., P. M.-A., U. D., L. V., B. C. M., P. A., R. C.-A. și O. G.-E..
Având în vedere că reclamanții C. D., I. T., S. A. au încetat activitatea prin pensionare, așa cum rezultă din adresa nr. 9434/III/12/2014 emisă de P. de pe lângă Tribunalul T., din oficiu, în raport de disp. art.127 alin.1, 3 Cod pr. civ. se procedează la verificarea competenței teritoriale a tribunalului, instanța rămânând în pronunțare asupra excepției.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23.07.2014 pe rolul Tribunalului M. - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr._ reclamanții T. D.-C., T. L., M. G., P. M.-A., U. D. - procurori la P. de pe lângă Judecătoria Lugoj, C. D., I. T., S. A. - foști procurori, în prezent pensionari și L. V., B. C. M., P. A., R. C.-A. și O. G.-E. – personal auxiliar de specialitate - au chemat în judecată pe pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, P. de pe lângă Tribunalul T. și M. Finanțelor Publice, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligați să calculeze și să plătească dobânda legală aferentă diferențelor de drepturilor salariale recunoscute prin următoarele hotărâri:
1.pentru drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% la salariul de bază conform sentinței nr.520/PI/26.02.2010 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, irevocabilă prin decizia nr.1506/09.06.2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara și sentinței nr. 579/29.05.2009 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr. 2961.1._, irevocabilă prin decizia nr. 1359/16.10.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara;
2. pentru sporul de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară conform sentinței nr.1471/22.10.2009 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ , irevocabilă prin decizia nr. 18/12.01.2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara și sentinței nr.404/17.04.2008 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr.5662._, irevocabilă prin decizia nr. 931/03.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara ;
3. pentru plata sumelor reprezentând diferențele salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale de 5%, 2% și 11% conform sentinței nr.570/12.05.2008 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr.5663._, irevocabilă prin decizia nr.1123/25.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că până la data promovării acțiunii, din culpa pârâților, nu s-a făcut plata drepturilor salariale stabilite prin sentințele invocate, astfel că se consideră prejudiciați, motiv pentru care solicită plata dobânzii legale pentru toată perioada întârzierii la plată, atât pentru sumele plătite cu întârziere, cât și pentru cele rămase neachitate, până la data plății efective a acestor sume în raport cu principiul reparării integrale consacrat de art.1535 C.civ.
Cât privește natura juridică a dobânzii, reclamanții au arătat că este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune (daune moratorii pentru neexecutarea obligațiilor de plată), iar a doua reprezentând valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății (daune compensatorii), fiind admisibil cumulul acestora, deoarece nu se ajunge la o dublă reparație, astfel că sunt îndreptățiți la plata dobânzii legale, având în vedere disp. art.166 alin.4 Codul muncii coroborate cu disp. art.1535 cod civil .
În acest sens, reclamanții au invocat decizia nr. 3482/R/2009 pronunțată de Curtea de Apel București referitoare la acordarea indicelui de inflație și a dobânzii legale.
De asemenea, reclamanții au arătat că nu poate fi invocată prescripția dreptului la acțiune, întrucât termenul de prescripție de 3 ani se întrerupe printr-un act voluntar de executare sau prin recunoașterea, în orice mod, a dreptului a cărui acțiune se prescrie de către debitor, cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului, conform art.2537 pct.1 Cod civil.
Așa fiind, termenul de prescripție a fost întrerupt prin recunoașterea pe care debitorii au făcut-o cu ocazia plăților parțiale efectuate în cursul anilor 2008 - 2013 (ultima plată parțială fiind făcută în cursul lunii aprilie 2014), invocând în acest sens și decizia nr. 1023/2008 pronunțată de Tribunalul B. .
Prin acțiune s-a mai arătat că prin decizia nr. 2/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că „În aplicarea dispozițiilor art.1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.(1), alin.(2) teza I și art.1535 alin.(1) din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune – interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011, cu modificările și completările ulterioare”.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1535, art.2517 și art.2537 Cod civ., precum și pe disp. OG nr.13/2011.
În susținerea acțiunii reclamanții au depus la dosar în copie hotărârile judecătorești invocate prin acțiune și cărțile de identitate.
Pârâtul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune în raport de data introducerii acțiunii și de natura pretențiilor deduse judecății, susținând că față de disp. art. 1 al. 1, 2 din Decretul 167/1958 dreptul material la acțiune este prescris, titlurile executorii fiind pronunțate anterior datei de 23.07.2011.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată invocând decizia în interesul legii nr. 2/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție care a stabilit că „În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.”
Față de această decizie pârâtul a susținut că sintagma „pot fi acordate” lasă la latitudinea instanțelor posibilitatea de a aprecia dacă sunt întrunite toate condițiile legale privind acordarea dobânzilor.
De asemenea, s-a invocat și decizia nr. 838/2009 a Curții Constituționale care s-a pronunțat asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească și Parlamentul, respectiv Guvernul României, decizie care fundamentează dreptul judecătorilor de a analiza cauzele prin prisma elementelor de legalitate, fără a atribui dispozițiilor legale o interpretare extinsă.
Pârâtul M. Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune față de data introducerii acțiunii și de data obținerii titlurilor executorii, apreciindu-se că termenul legal de 3 ani este împlinit.
De asemenea, a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că nu are calitatea de ordonator principal de credite, iar raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, calitatea procesuală pasivă fiind condiționată de existența identității dintre pârât și cel obligat în raportul juridic. Or, între reclamanți, salariați ai Parchetului de pe lângă Tribunalul T. și M. Finanțelor Publice nu există raporturi juridice, plata sumelor de bani solicitate fiind exclusiv în competența angajatorului.
Între M. Finanțelor Publice și celelalte instituții pârâte nu există nicio obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă în baza raportului juridic de muncă.
În cadrul procesului bugetar, M. Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al bugetului, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat.
Potrivit disp. art.16 alin.1 lit.a din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, bugetul de stat se aprobă prin lege, rectificarea bugetară urmând aceeași procedură. De asemenea, art.28 din același act normativ prevede că M. Finanțelor Publice are atribuții în elaborarea proiectelor legilor bugetare, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, neavând atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și nici de a proceda la modificarea bugetelor ordonatorilor principali de credite, cuprinse în bugetul de stat.
Față de aceste dispoziții legale pârâtul a solicitat să se constate lipsa calității sale procesuale pasive și să se respingă acțiunea.
Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de OG nr. 22/2002 în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar M. Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de art.19 din Legea nr. 500/2002.
Pârâtul P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a formulat întâmpinare prin care, în raport de disp. 2517 Cod civil și art.171 alin.1,2 Codul muncii, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, susținând că dobânda nu a fost solicitată odată cu dreptul material principal, astfel că nu se poate vorbi de o întrerupere a calculului dobânzilor, cât timp nu există un drept recunoscut printr-o hotărâre judecătorească și adus la cunoștința angajatorului și urmare a acestui fapt nici reclamanții nu au depus diligențe cu privire la întreruperea termenului de prescripție pentru acordarea dobânzilor.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că prin acțiunea principală privind acordarea sporurilor invocate, reclamanții nu au făcut vorbire de acordarea dobânzilor, iar din hotărârile invocate nu rezultă ca reclamanții au arătat că pentru acest drept se vor judeca pe cale separată; de asemenea, nu rezultă că au promovat o acțiune înlăuntrul termenului de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârilor judecătorești invocate.
Pârâtul a mai arătat că prin acțiune s-au invocat dispozițiile OG nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, act normativ care la art.1 precizează că ”părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât și pentru întârzierea la plata unei obligații”.
Textul de lege precizează că dobânda se stabilește între părți în baza unei convenții, or reclamanții nu au încheiat un acord cu angajatorul în care să se fi stipulat plata dobânzii dacă plata nu se face la scadență; mai mult, sumele datorate de către pârât nu pot să producă dobânzi legale atâta timp cât nu au fost solicitate înlăuntrul termenului legal de prescripție de 3 ani de la data la care aceste drepturi salariale au fost acordate.
Cu privire la reactualizarea sumelor cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului la acțiune și până la data executării hotărârilor judecătorești, s-a solicitat respingerea acestui capăt de cerere arătându-se că fiecare ordonator principal de credite care are obligația de a achita drepturile salariale ale angajaților stabilite prin titlurile executorii și date în plată potrivit art.1 alin.1 din OUG nr.71/2009, are obligația de a respecta dispozițiile art.1 alin.3 din ordonanță care prevede că sumele se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de către Institutul Național de S..
Actualizarea sumelor stabilite prin sentințele invocate are natura juridică a despăgubirilor, fie că sunt moratorii sau compensatorii, întrucât cumulul ( dobândă și actualizare) este inadmisibil, prejudiciul fiind acoperit prin dobânzi sau actualizarea debitului, iar dacă s-ar acorda dobânzile penalizatoare, cum solicită reclamanții, s-ar ajunge în situația în care acestora li s-ar acorda o nouă inflație pe lângă cea acoperită de OUG 71/2009, care se calculează la finele fiecărui an în care este de fapt inclusă și dobânda, ceea ce ar duce la o îmbogățire fără justă cauză – art.1345 Cod.civil.
Din oficiu, s-a solicitat reclamanților să depună la dosar înscrisuri din care să rezulte funcția deținută în cadrul pârâților și perioada în care au desfășurat activitate, relațiile fiind comunicate cu adresa nr. 9434/III/12/2014 emisă de P. de pe lângă Tribunalul T..
Verificând competența teritorială a Tribunalului M. în soluționarea acțiunii formulată de reclamanții C. D., I. T., S. A. se constată următoarele:
Reclamanții C. D., I. T., S. A. au avut calitatea de procurori desfășurând activitate la P. de pe lângă Judecătoria Lugoj ( așa cum rezultă din acțiune și din adresa nr. 9434/III/12/2014 emisă de P. de pe lângă Tribunalul T.).
Din această adresă rezultă că raporturile de muncă dintre părți au încetat prin pensionarea reclamanților anterior datei de 23.07.2014 când a fost înregistrată acțiunea de față la Tribunalul M..
Prin acțiunea dedusă judecății reclamanții solicită să fie obligați pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, P. de pe lângă Tribunalul T. și M. Finanțelor Publice la calculul și plata dobânzii legale aferente drepturilor salariale acordate prin sentințele menționate prin cererea de chemare în judecată.
Potrivit art.131 alin.1 Cod pr. civ, „ La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina”.
De asemenea, art.127 alin.1, 3 Cod pr. civ. dispune că „Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășurară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea…… Dispozițiile alin.1 se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor”.
Articolul 127 Cod pr. civ. reglementează o competență facultativă determinată de calitatea reclamantului, iar din interpretarea acestei dispoziții rezultă că pentru a atrage competența teritorială a uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea reclamantul, este necesar ca acesta să aibă calitatea de procuror, iar la data formulării acțiunii să își desfășoare activitatea în cadrul parchetului.
În cauză, se constată că reclamanții C. D., S. A., I. T. au avut calitatea de procurori, însă la data de 23.07.2014 când a fost înregistrată acțiunea la Tribunalul M. aceștia nu mai desfășurau activitate, deoarece le încetaseră raporturile de muncă prin pensionare la datele de 01.01.2014, 25.03.2009, respectiv 01.04.2008.
Având în vedere cele expuse și în raport de disp. art.127 alin.1, 3 Cod pr. civ, se apreciază că Tribunalul M. nu este competent teritorial cu soluționarea acțiunii formulată de cei 3 reclamanți, urmând să se dispună declinarea competenței în favoarea Tribunalului T. - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
În baza art.139 alin.5 Cod pr. civ se va disjunge acțiunea formulată de reclamanții T. D.-C., T. L., M. G., P. M.-A., U. D., L. V., B. C. M., P. A., R. C.-A. și O. G.-E., urmând să se formeze un dosar separat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Disjunge acțiunea formulată de reclamanții T. D.-C., T. L., M. G., P. M.-A., U. D., L. V., B. C. M., P. A., R. C.-A., O. G.-E. în contradictoriu cu pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, P. de pe lângă Tribunalul T. și M. Finanțelor Publice și fixează termen de judecată la data de 05.02.2015.
Dispune citarea părților.
Declină competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanții C. D. - CNP_, I. T. - CNP_, S. A. -CNP_ - toți cu domiciliul procesual ales la P. de pe lângă Judecătoria Lugoj, cu sediul în Lugoj, ., nr.13, județul T. în contradictoriu cu pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – CUI_, cu sediul în București, .-14, sector 5, P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara – CUI_, cu sediul în Timișoara, ., nr. 2A, județul T., P. de pe lângă Tribunalul T. – CUI_, cu sediul în Timișoara, ., nr. 2A, județul T. și M. Finanțelor Publice – CUI_, cu sediul în București, ., sector 5, în favoarea Tribunalului T..
Fără cale de atac.
Pronunțată azi 15.01.2015 în ședință publică la sediul Tribunalului M.
Președinte,
N. M. M.
Cu votul consultativ al asistenților judiciari,
L. A. P. L. G.
Grefier,
Red./tehnored.: jud. NMM
Ex. 9/20.01.2015
Cod operator 2626
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
