Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 4067/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4067/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 25-09-2015 în dosarul nr. 4067/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 4067/2015
Ședința publică de la 25 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. B.
Asistent judiciar M. C. T.
Asistent judiciar C. O.
Grefier C. G.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe contestatoarea L. E. și pe intimata ., având ca obiect contestație decizie de concediere Decizia nr. RU 341/06.04.2015.
La apelul nominal făcut în ședință publică au fost lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, se ia act că dezbaterile au fost consemnate în încheierea din data de 18.09.2015, ce face parte integrantă din prezenta, după care constatând-se în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii de față constată următoarele:
La data de 23.04.2015 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe acțiunea formulată de reclamanta L. E. prin care a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea deciziei nr. 341/06.04.2015, reintegrarea în funcția deținută anterior concedierii și obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile majorate, indexate, și reactualizate corespunzător indicelui de inflație și dobânda legală, în raport cu data scadenței fiecărui drept restant până la data plății și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii până la data reintegrării efective, plus cheltuieli de judecata.
În motivare a arătat că, a fost angajata intimatei în funcția de casier comercial, iar prin Decizia nr. 341/06.04.2015 a fost sancționată cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă în conformitate cu prevederile art. 248 alin. 1 lit. e) pe motiv că în data de 29.03.2015 a achitat produse textile cu cupoane de reducere emise pe codul său de casier, această faptă constituind abatere disciplinară prevăzută de Regulamentul intern, cap. VI, art. 50, lit. c și n, art. 51 lit. k,t și z aa, art. 72 alin. 1 și art. 81 alin. 1.
A susținut că în conformitate cu disp. art. 251 alin.1 C.M., sub sancțiunea nulității absolute, nici o sancțiune, cu excepția celei prevăzute de art. 248 alin. 1 lit. a) nu poate fi dispusă înainte de efectuarea unei cercetării disciplinare prealabile, iar în cauză cercetarea disciplinară prealabilă nu a fost efectuată de către membrii comisiei numiți prin Decizia nr. RU 296/30.01.2015, ceea ce echivalează cu neefectuarea acesteia.
In conformitate cu dispozițiile art. 252 alin. 2 lit. a și d, decizia contestată este lovită de nulitate absolută, deoarece în conformitate cu aceste dispoziții legale era necesar ca decizia de sancționare să cuprindă descrierea faptei care constituie abatere disciplinară și temeiul de drept, iar în decizia contestata nu se face o descriere a faptei săvârșite, ce constituie abatere disciplinară, ci doar se spune că în data de 29.03.2015 a achitat produse textile cu cupoane de reducere emise de pe codul său de casier, că împrejurările în care s-a desfășurat fapta sunt descrise în Nota Interna de Sesizare nr. RU 302/30.03.2015 și că fapta a fost săvârșită cu intenție așa cum reiese din Procesul Verbal cu nr. de înregistrare RU 337/03.04.2015.
In ceea ce privește Nota Interna de Sesizare nr. RU 302/30.03.2015 a arătat că aceasta nu i-a fost comunicată niciodată de către angajator astfel că nu a cunoscut cum este descrisă această faptă .
In procesul verbal încheiat cu ocazia efectuării cercetări disciplinare se arată că fapta pentru care este acuzată și care constituie obiectul prezentei cercetări disciplinare constă în faptul că în data de 29.03.2015 la punctul de lucru Drobeta al angajatorului S.C. C. R. SA, înainte de începerea programului de lucru (adică în timpul liber) angajata a intrat în magazin la cumpărături, trecând în vederea plății pe la casa nr. 4 unde a dat inițial spre încasare produse care nu făceau obiectul campaniei textile, ulterior renunțând la ele și revenind de la raionul textile cu bunuri pe care le-a achitat cu cupoane de magazin și cu cash. În urma verificării cupoanelor în TP Linux s-a constatat că toate cele patru cupoane au fost emise pe codul de casier 225, cod atribuit angajatei.
Potrivit art. 247 alin. 2 din C.M. abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici, iar în condițiile în care nu era în timpul serviciului și a acționat ca un simplu client al magazinului fapta sa nu poate fi considerată în niciun fel în legătura cu munca și astfel nu poate constitui abatere disciplinară și în nici un caz o încălcare a dispozițiilor cuprinse în regulamentul de ordine interioară.
Mai mult decât atât a arătat că abaterile disciplinare grave și abaterile disciplinare sunt prevăzute în art. 51 din Regulamentul intern, iar la art. 50,72 și 81 nu se prevăd abateri disciplinare.
Reclamanta a apreciat că în condițiile în care fapta ar constitui abatere disciplinara (ceea ce nu consideră) intimata nu a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 250 din CM, având în vedere că abaterea săvârșită nu este una foarte gravă prin efectul produs asupra bunului mers al intimatei, în sensul că sancțiunea este prea severă față de gravitatea faptei, a împrejurărilor în care a fost săvârșită, de gradul de vinovăție, precum și de faptul că nu a mai avut alte abateri.
În susținerea acțiunii a depus în copie: Interogatoriu, Decizia nr. 341/06.04.2015, Decizia nr. Ru 296/30.01.2015, proces-verbal nr. RU 337/03.04.2015.
În apărare pârâta . a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, contestatoarea a fost angajată în cadrul C. pe funcția de casier, în baza contractului individual de muncă nr. 32/17.08.2012, iar în 01.10.2012 funcția a fost schimbată în aceea de casier comercial.
În perioada 06.03._15 în cadrul magazinelor C. s-a desfășurat o campanie promoțională, aplicabilă departamentului de textile, în cadrul acestei promoții era permis oricărui client C., care a achiziționat bunuri textile aflate în oferta aferentă promoției, achiziție pentru care primea un cupon, ca ulterior să utilizeze respectivul cupon în scopul achiziționării unor produse textile suplimentare.
La data de 29.03.2015, folosind cupoane emise de pe propriul cod de casier, contestatoarea a achiziționat un număr de articole textile, conform Campaniei promoționale.
În urma verificărilor în programul intern s-a constatat că respectivele cupoane fuseseră emise anterior chiar de către contestatoare de pe codul atribuit, a fost chemată să ofere explicații pentru cumpărăturile efectuate. Prin nota explicativă din data de 29.03.2015 a susținut că respectivele cupoane au fost emise ca urmare a cumpărăturilor efectuate de clienți, însă ea și le-a însușit întrucât respectivii clienți nu au fost interesați.
Astfel, contestatoarea a recunoscut, la momentul respectiv, faptul că și-a folosit calitatea de angajat al C. pentru a obține avantaje personale, faptă care reprezintă o încălcare gravă a prevederilor din regulamentul intern al societății și Fișa postului .
Prin decizia nr. RU 296/30.03.2015 a fost inițiată procedura cercetării disciplinare și a fost numită comisia de cercetare disciplinară a faptelor sesizate în ceea ce privește activitatea contestatoarei . Ulterior, un membru al comisiei de cercetare disciplinară a fost înlocuit, astfel cum reiese din decizia nr. RU 328/02.04.2015 .
La data de 30.03.2015, societatea a emis convocarea la cercetarea disciplinară prealabilă, stabilită pentru data de 02.04.2015, scrisoare ce a fost comunicată contestatoarei, sub semnătură, în aceeași zi. De asemenea, adresa nr. 295/30.03.2015 a fost comunicată sindicatului salariaților C. R., în scopul respectării art. 251 alin. (4) C. Muncii .
Pe perioada desfășurării cercetării disciplinare din luna martie 2015, societatea a dispus, în temeiul art. 52 alin. (1) lit. a) din C.Muncii, prin decizia nr. 298/30.03.2015, suspendarea Contractului de muncă, începând cu data de 30.03.2015 până la finalizarea cercetării .
Cu ocazia cercetării disciplinare, contestatoarea a adoptat o poziție diferită față de cea prezentată în cuprinsul Notei explicative, astfel, pe de o parte, la data săvârșirii faptei, contestatoarea a recunoscut săvârșirea acesteia, afirmând: „cupoanele au ieșit la casă, iar clientul nu le-a luat, luându-le eu". Pe de altă parte, prin declarația din cursul cercetării disciplinare, a susținut că: respectivele cupoane i-au fost date de soțul său, care le primise de la terțe persoane, nu ar fi cunoscut proveniența cupoanelor, respectiv faptul că acestea fuseseră emise chiar de pe codul său de casier.
Pârâta a susținut că decizia de concediere este legală, întrucât cercetarea disciplinară prealabilă a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor art. 251 C.M., respectiv comisia de cercetare disciplinară a fost constituită prin Decizia nr. RU 296/30.03.2015, în baza acestui act au fost desemnați membri următorii salariați: M. V., L. G. și Ș. C., în această componență, comisia de cercetare disciplinară a pregătit și comunicat Convocarea, iar ulterior, prin Decizia nr. RU 328/02.04.2015, conducerea Societății a dispus schimbarea unuia dintre membri, dl. M. Vâran fiind înlocuit cu dna Birișteică F..
Decizia de concediere cuprinde mențiunile prevăzute de art. 252 alin. 2 lit. a și b C.M., respectiv, descrierea faptei - folosirea de către contestatoare a unor cupoane emise de pe codul său pentru a achita bunurile pe care le-a achiziționat în data de 29.03.2015 și indicarea temeiului de drept în baza căruia a fost aplicată sancțiunea disciplinară - art. 248 alin. 1, lit. e) C.M.
Potrivit prevederilor art. 247 alin. 2 C.M. și art. 125 din regulamentul intern al Artima „abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici", ori fapta imputată contestatoarei a fost săvârșită în legătură cu munca.
Fapta imputată contestatoarei a fost săvârșită în legătură cu munca, respectiv în exercitarea funcției de casier comercial, contestatoarea a emis cele 4 cupoane clienților care au achiziționat produse aflate în promoție în zilele de 07-08.03.2015; a folosit cupoanele emise de pe codul său de casă pentru a achiziționa anumite produse în data de 29.03.2015, prin urmare, contestatoarea și-a folosit calitatea de salariată a Societății pentru a beneficia de o promoție, cunoscând însă că nu este îndreptățită să procedeze în acest fel întrucât nu îndeplinea condițiile prevăzute în regulamentul Campaniei promoționale și anume: angajații C. nu puteau participa la Campania promoțională în timpul orelor de lucru; pentru a participa trebuia să achiziționeze în calitate de client (plătind la casă), bunuri aflate în promoție, pentru care să le fie emise cupoane de către casier și de a utiliza respectivele cupoane ulterior, pentru achiziționarea de bunuri aflate în promoție.
Prin urmare, pârâta a susținut că este irelevant faptul că a folosit cupoanele în afara programului de lucru, având în vedere că emiterea acestora a fost realizată în exercitarea atribuțiilor de casier, adică în timpul programului de lucru.
A mai arătat că reclamanta a săvârșit o abatere disciplinară gravă prin încălcarea obligațiilor prevăzute în fișa postului, Regulamentul intern art. 50, lit. c și n, art. 51, alin 1, lit. t, art. 82 alin. 5, art. 50, lit. g, art. 51, lit. f și procedurile interne și este suficient ca încălcarea unei prevederi să fie considerată abatere disciplinară gravă, pentru ca societatea să poată aplica sancțiunea concedierii disciplinare, individualizarea sancțiunii fiind o prerogativă a angajatorului.
În ceea ce privește susținerea că nu ar exista un prejudiciu ca urmare a faptelor sale și, prin urmare nu ar fi îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, pârâta a arătat că Societatea a suferit un prejudiciu material, constând în valoarea cupoanelor cu care a achiziționat bunurile în data de 29.03.2015, respectiv 56 lei.
A mai arătat că se impune respingerea capetelor de cerere privind reintegrarea și plata diferențelor de drepturi salariale care au caracter accesoriu capătului de cerere privind constatarea nulității deciziei de concediere.
În dovedirea celor susținute a depus în copie: Contractul individual de muncă nr.32/17.08.2012, act adițional la contractul de muncă, fișa postului, declarația din 01.04.2013, 28.09.2013, Decizia nr. RU 341/06.04.2015, Nota internă din 30.03.2015, notă explicativă din 29.03.2015, Regulamentul campaniei promoționale, Decizia nr. RU 296/30.01.2015, Decizia nr. RU 328/02.04.2015, convocare nr. RU 297/30.03.2015, adresa către sindicatul salariaților C. R., Decizia nr. RU 298/30.03.2015, Declarație, Proces-verbal nr. RU 337/03.04.2015, Regulamentul intern ..
Pârâta C. R. SA a depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea contestației și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Reclamanta L. E. a fost angajata pârâtei S.C. C. R. SA în funcția de casier comercial, iar prin Decizia nr. 341/06.04.2015, a fost sancționată cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, în conformitate cu prevederile art. 248 alin.1 lit.e) C.M., reținându-se că, în data de 29.03.2015, a achitat produse textile cu cupoane de reducere emise de pe codul său de casier, fapta constituind abatere disciplinară prevăzută de Regulamentul Intern cap. IV, art. 50 lit. c și n, art. 51 lit k,t și z aa, art. 72 alin.1 și art. 81 alin. 1.
Înainte de analizarea fondului cauzei sub aspectul vinovăției sau nevinovăției reclamantei și implicit, a legalității și temeiniciei deciziei de sancționare atacate, instanța are obligația de a verifica dacă decizia contestată cuprinde toate elementele a căror omisiune este sancționată de legiuitor cu nulitatea absolută potrivit disp. art. 252 alin. 2 C.M.
Aceasta se impune cu atât mai mult cu cât reclamanta, prin cererea de chemare în judecată, a și invocat excepția nulității absolute a deciziei contestate, susținând că: decizia nu cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; nu cuprinde temeiul de drept în baza căruia sancțiunea se aplică; comisia de cercetare disciplinară care a realizat cercetarea disciplinară nu a fost compusă din membrii dispuși prin Decizia nr. RU 296/30.03.2015, fapt ce echivalează cu neefectuarea ei.
Potrivit disp. art. 252 alin. C.M., decizia de sancționare trebuie motivată în fapt și în drept, cu arătarea clară, explicită și detaliată a conduitei salariatului neconforme cu regulile privind disciplina muncii în cadrul angajatorului, astfel încât să fie posibil controlul judecătoresc sub toate aspectele.
Din analiza deciziei contestate, rezultă fără echivoc descrierea faptei reținute ca abatere în sarcina reclamantei și anume achitarea de produse textile cu cupoane de reducere emise de pe codul de casier, precum și data săvârșirii faptei, respectiv 29. 03.2015, fiind indicate astfel elementele esențiale ale faptei, care să permită salariatului să și formuleze apărările, iar judecătorului să identifice fapta pentru a o putea supune judecății de obiectivitate.
De asemenea, textul de lege impune ca în decizia de sancționare disciplinară să fie indicat textul de lege pe care salariatul le-a încălcat și temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică.
Din cuprinsul deciziei contestate, se reține că în aceasta sunt indicate atât prevederile din Regulamentul Intern încălcate, respectiv Cap. IV, art. 50 lit. c,n, art. 51, lit. k,t,z aa, art. 72 alin. 1 și art. 81 alin.1, cât și temeiul de drept în baza căruia s-a aplicat sancțiunea, respectiv art. 248 alin. 1, lit e), potrivit căruia sancțiunea aplicată de angajator pentru abaterea constatată este desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Potrivit art. 251 C.M., sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 248 alin. 1, lit. a, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Susținerea reclamantei potrivit căreia din Comisia de cercetare disciplinară au făcut parte persoane necompetente, fapt ce echivalează cu neefectuarea ei, nu poate fi reținută.
Astfel, prin Decizia ne. RU 296/30.01.2015 au fost desemnați membrii Comisiei de disciplină, în persoana numiților M. V., L. G. și Ș. C., cu mențiunea că, în lipsa motivată a membrilor comisiei, locul acestora va fi suplinit de înlocuitorii acestora, legal desemnați.
Prin decizia nr. RU 328/02.04.2015, membrul comisiei V. M. a fost înlocuit cu Birișteică F., aspect pe care reclamanta l-a cunoscut, întrucât a și semnat la rubrica ,,am luat la cunoștință”.
Prin urmare, cum înlocuirea unui membru al comisiei a avut loc legal, adică tot prin decizie de numire a angajatorului, adusă la cunoștința reclamantei, nu se poate reține că cercetarea disciplinară a fost efectuată de persoane ce nu au fost desemnate legal.
Prin urmare, cum excepțiile invocate de reclamantă, au fost găsite neîntemeiate de instanță, acestea vor fi respinse, iar instanța va analiza, în continuare, pe fond decizia atacată.
Astfel, din cuprinsul deciziei contestate, dar și a întregii documentații care a stat la baza emiterii acesteia și depusă de pârâtă la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În perioada 06.03._15, în cadrul societății pârâte s-a desfășurat o campanie promoțională, în cadrul căreia era permis oricărui client care a achiziționat bunuri aflate în oferta promoției și pentru care primea un bon, ca ulterior să utilizeze cuponul în scopul achiziționării unor produse textile suplimentare.
În data de 29.03.2015, reclamanta, înainte de începerea programului de lucru, aspect necontestat de pârâtă, folosind cupoane emise de pe propriul cod de casier (respectiv nr. 225) a achiziționat articole textile conform Campaniei promoționale.
În concret, bonurile de casă și cupoanele emise chiar de către reclamantă de pe codul personal al acesteia din zilele de 7 și 8 martie 2015, au fost folosite tot de aceasta, în calitate de client, în data de 29.03.2015.
În chiar aceiași zi, în urma verificărilor efectuate de pârâtă, reclamanta, prin nota explicativă dată ( fila 48 dosar) a recunoscut fapta săvârșită, motivând că a uzat de aceste cupoane întrucât clienții nu le-au ridicat de la casă.
Prin nota internă de sesizare nr. RU 302/30.03.2015 ( fila 46 dosar), managerul Raion case a încunoștințat Departamentul Resurse Umane din cadrul societății cu privire la fapta reclamantei, iar prin decizia nr. RU 296/30.03.2015 a fost inițiată procedura cercetării disciplinare față de reclamantă, fiind înștiințată Comisia de cercetare disciplinară.
Convocarea reclamantei a fost emisă în data de 30.03.2015, iar reclamanta confirmă primirea acesteia în aceiași zi ( fila 80 dosar).
Analizând cuprinsul convocării, instanța constată că aceasta cuprinde descrierea faptei pentru care s-a demarat cercetarea disciplinară și încunoștințarea reclamantei cu privire la dreptul său de a-și formula, în cursul cercetării disciplinare, toate apărările pe care le consideră necesare, precum și dreptul de a fi asistată de către un avocat sau reprezentant al sindicatului din care face parte.
Prin urmare, susținerea reclamantei că nota internă de sesizare nr. RU 302/30.03.2015 nu i-a fost comunicată și în consecință nu are cunoștință despre conținutul acesteia, nu are nici o relevanță, de vreme ce, pe de o parte, a aflat din conținutul convocării obiectul cercetării sale disciplinare, iar pe de altă parte, nu există nici o prevedere legală care să oblige angajatorul la comunicarea acesteia către reclamantă.
La data de 02.04.2015, Comisia de disciplină a efectuat cercetarea disciplinară, întocmind Procesul verbal ( fila 85 dosar), care a cuprins fapta reținută ca fiind săvârșită de reclamantă, prevederile legale încălcate de aceasta, audieri de martori, apărările reclamantei, declarația acesteia ( fila 84 dosar), precum și propunerea sancțiunii disciplinare.
Potrivit art. 247 C.M., angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica sancțiuni disciplinare ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau cel colectiv aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Susținerea reclamantei că fapta săvârșită nu constituie abatere disciplinară întrucât a fost săvârșită în afara programului de lucru al reclamantei (respectiv înainte de începerea acestuia), nu poate fi reținută.
Astfel, pentru a fi în fața unei abateri disciplinare, potrivit textului legal menționat mai sus, trebuie îndeplinite următoarele condiții: o faptă în legătură cu munca; o acțiune sau inacțiune, vinovăția salariatului și încălcarea unor norme legale. Prin urmare, legiuitorul nu a înțeles să cuprindă aici, ca și condiție, ca fapta să fie săvârșită în timpul programului de lucru, ci doar să fie ,,în legătură cu munca”, fiind suficient ca aceasta să aducă atingere drepturilor și intereselor legitime ale angajatorului.
Cu privire la fapta săvârșită de reclamantă – aceea de a achita produse textile cu cupoane de reducere emise de pe codul ei de casier – și pe care reclamanta o și recunoaște, instanța apreciază că aceasta constituie abatere disciplinară, întrucât salariata se face vinovată pentru încălcarea disciplinei muncii.
Astfel, deși potrivit Regulamentului Campaniei promoționale, angajații societății pot participa la promoție, există condiția ca aceștia să nu se afle în timpul programului de lucru.
Prin urmare, pentru a participa la Campania promoțională, reclamanta trebuia să achiziționeze, în timpul liber, bunurile aflate în promoție și pentru care să fie emise cupoane de către casier și ulterior, să le utilizeze pentru achiziționarea de bunuri aflate în promoție.
Ori, așa cum recunoaște și reclamanta, bonurile au fost emise chiar de pe codul ei de casier nr. 225, fapt ce atestă că aceasta se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu și nu în timpul liber și prin urmare nu se poate reține că a intrat în posesia lor, în calitate de client, ca urmare a achiziționării de bunuri.
Pe lângă împrejurarea că reclamanta trebuia să cunoască și să respecte această procedură potrivit fișei postului, așa cum rezultă din prevederile art. 50 lit. c, n ale Regulamentului Intern, aceasta a încălcat și prevederile art. 50, 51 și 82 din același regulament, potrivit cărora niciun angajat nu are voie să se folosească de calitatea sa de angajat pentru obținerea de avantaje sau privilegii în scop personal.
Sub aceste aspecte, angajatorul a calificat corect fapta reclamantei ca și abatere disciplinară.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța apreciază că reclamanta a fost sancționată excesiv, întrucât, deși admite că fapta este de natură să creeze un impact negativ asupra angajatorului, aceasta nu a avut consecințe grave, nefiind perturbată sau prejudiciată semnificativ activitatea societății.
În consecință, instanța apreciază că se impune înlocuirea sancțiunii desfacerii contactului individual de muncă cu sancțiunea disciplinară a reducerii salariului de bază cu 10% pe o perioadă de 3 luni, conform art. 248 lit. d C.M.
De altfel, reclamanta a și solicitat, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii, apreciind că fapta sa, dacă ar constitui abatere disciplinară, nu este una foarte gravă, raportată la efectul produs, dar și la faptul că aceasta nu a mai fost sancționată pentru alte abateri.
Această ultimă susținere nu a fost combătută de angajator, care a susținut doar că individualizarea sancțiunii este o prerogativă a angajatorului.
Instanța constată că prin Decizia nr. 11 din 10 iunie 2013 ( publicată în M.O. nr. 460 din 25 iulie 2013) Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, în interpretarea și aplicarea dispoz. art. 252 alin. 5 raportat la art. 250 C.M., a stabilit că instanța competentă să soluționeze contestația salariatului împotriva sancțiunii disciplinare aplicate de către angajator, constatând că aceasta este greșit individualizată, o poate înlocui cu o altă sancțiune disciplinară.
Potrivit art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în M.O. al României.
Față de cele ce preced, găsind întemeiată în parte acțiunea, instanța o va admite, anulând parțial decizia atacată, în sensul că va înlocui sancțiunea dispusă de angajator așa cum s-a reținut mai sus, și în consecință dispune reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior concedierii.
În baza art. 80 C.M., va obliga pârâta să plătească reclamantei o despăgubire egală cu salariile majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
Potrivit art. 453 Cod procedură civilă, referitor la acordarea cheltuielilor de judecată, când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.
Potrivit art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă, aceasta poate să reducă, chiar și din oficiu, motivat, partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.
Raportat la cuantumul onorariului de 12.462 lei solicitat de avocatul pârâtei, instanța apreciază că acesta este vădit disproporționat față de complexitatea cauzei și ținând seama de faptul că dosarul a fost soluționat în 2 termene de judecată, necesitând doar de două ori prezența în instanță a apărătorului pârâtei.
Față de prevederile legale mai sus menționate, și având în vedere că acțiunea a fost admisă, în parte, iar onorariul apărătorului pârâtei este vădit disproporționat, instanța va compensa cheltuielile de judecată până la concurența sumei de 1000 lei, va reduce cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat și va obliga reclamanta să plătească pârâtei suma de 1000 lei cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta L. E. având CNP_, domiciliată în Drobeta T. S., ., ., . în contradictoriu cu pârâta S.C. C. R. SA, cu sediul în București, . Z, Clădirea Anchor Plaza, ., CUI_, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J/_, cu sediul procesual ales în București, .. 4-8, America House, . vest, sector 1.
Anulează parțial Decizia nr. 341/6.04.2015 emisă de pârâtă, în sensul că înlocuiește sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă cu sancțiunea disciplinară a reducerii salariului de bază cu 10% pe o durată de 3 luni.
Dispune reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior concedierii.
Obligă pârâta să plătească reclamantei o despăgubire egală cu salariile majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
Compensează cheltuielile de judecată până la concurența sumei de 1.000 lei, reduce cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat și obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 1.000 lei cu acest titlu.
Cu apel.
Pronunțată azi, 25 Septembrie 2015 în ședință publică la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. B. | Asistent judiciar, M. C. T. | Asistent judiciar, C. O. |
Grefier, C. G. |
Red. C.B. / Tehn. C.G.
Ex. 4/15.10.2015
Cod op. 2626
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
