Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 3888/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3888/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 18-09-2015 în dosarul nr. 3888/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 3888/2015
Ședința publică de la 18 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. B.
Asistent judiciar M. C. T.
Asistent judiciar C. O.
Grefier C. G.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamantul B. P. și pe pârâții P. C. Butoiești și U. A. Teritorială ., având ca obiect drepturi bănești calcularea și acordarea diferenței de salariu reprez. includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 02-07-2012, plata de daune interese moratorii începând cu 02-07-2012.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat B. E. pentru reclamant, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință care învederează că apărătorul reclamantului și-a precizat acțiunea, după care:
Se ia act că apărătoarea reclamantului depune la dosarul cauzei în copie Dispoziția nr. 279/15.09.2015, emisă de P. C. Butoiești privind acordarea drepturilor salariale restante reprezentând al 13-lea salariu .
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat în cauză, instanța constată închise dezbaterile și în temeiul dispozițiilor art. 392 Cod procedură civilă acordă cuvântul pentru dezbateri pe fondul cauzei.
Avocat B. E. pentru reclamant a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect având în vedere Dispoziția nr. 279/15.09.2015, emisă de P. C. Butoiești privind acordarea drepturilor salariale restante reprezentând al 13-lea salariu, plus cheltuieli de judecată .
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii de față constată următoarele:
La data de 20.05.2015 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe acțiunea formulată de reclamantul B. P. prin care a chemat în judecată pe pârâții P. comunei Butoiești și U. A. Teritorială . prin hotărâre judecătorească să fie obligați la includerea premiului anual în salariul lunar începând cu data de 02.07.2012, reactualizat cu rata inflației; acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 02.07.2012 și în continuare, până la includerea în salariu, reactualizat în funcție de indicele de inflație la data plății efective; plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale începând cu 02.07.2012, potrivit OG nr. 13/2011 privind dobânda, plus cheltuieli de judecată.
În motivare, a susținut în principal că, în considerarea calității de salariat în cadrul aparatului de specialitate al Primarului comunei Butoiești, în funcția contractuală de referent( șef serviciu voluntar pentru situații de urgență), la data de 11.03.2015 cu cererea înregistrata la nr.828, a solicitat angajatorului sa-i comunice dacă în aplicarea dispozițiilor art.8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, raportat la art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, referitor la acordarea premiului pentru anul 2010 personalului din sectorul bugetar (așa numitul "al XIII-lea salariu") a fost inclus în majorările salariate stabilite pentru anul 2011.
Cu adresa nr.828 din data de 16.03.2015, s-a comunicat ca premiul anual nu a fost inclus în salariul lunar în anul 2011, nici în anii următori și nici în prezent și că nu se poate da o soluție favorabila cererii .
În fapt, s-a arătat că dreptul solicitat a fost prevăzut de legislația în vigoare pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept câștigat, care nu mai poate fi desființat în mod retroactiv, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție printr-un recurs în interesul legii prin care s-a statuat că „dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din Legea - cadru nr.330/2009, ci reprezintă în continuare o creanță lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, în cursul anului 2011, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului soldei/indemnizației de bază”.
Prin acțiune s-a arătat că și Curtea Constituțională a statuat asupra modalității în care subzistă dreptul de creanță al angajatului în cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel încât el nu mai poate fi acordat în forma anterioară prevăzută de art. 25 din Legea - cadru nr. 330/2009. Din acest punct de vedere nu se poate analiza includerea premiului în majorările salariale prevăzute de art. 1 din Legea nr. 285/2010 ca argument de menținere a dreptului la plata premiului în forma anterioară, întrucât ar contraveni celor stipulate cu forță obligatorie de Curtea Constituțională.
Dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii 330/2009, fiind înlocuită cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă.
Din interpretarea deciziei nr.21/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție rezultă că premiul anual a fost introdus în salariu sub forma unei majorări lunare, în același sens fiind interpretat textul Legii 221/2009 pentru acordarea unor diferențe salariale profesorilor.
În art. 25 alin.1- 4 din Legea nr.330/2009 s-au prevăzut condițiile pentru acordarea acestui drept, respectiv :pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul în care se face premierea, dreptul acordându-se proporțional cu perioada lucrată; de asemenea, se prevedea că acest premiu poate fi redus sau nu se acordă în anumite situații expres prevăzute, plata efectuându-se începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Această dispoziție legală a fost abrogată prin art. 39 pct. w) din Legea nr. 284/2010 care a intrat în vigoare la data de 01.01.2011.
Prin art. 8 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice s-a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Prin OUG nr. 195/16.05.2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, s-a dispus majorarea în 2 etape a cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor funcției de baza /indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fondurile publice, respectiv cu 8% începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012, si cu 7,4 % începând cu data de 1 decembrie 2012, fata de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012 .
Ulterior prin Decizia nr. 21/18.1 1.2013 a înaltei Curți de Casație si Justiție pronunțată în recurs în interesul legii, decizie obligatorie conform dispozițiilor art. 517 alin. 4 din codul de procedură civilă s-a stabilit că „în interpretarea și aplicarea art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariate stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări".
In acest context se impune interpretarea dată de Curte referitor la faptul că dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, ci reprezintă, în continuare, o creanță certă, lichidă si exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, în cursul anului 2011, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază.
Or, raportat la această concluzie, se reține ca dreptul la premiul anual a fost menținut și după abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, începând cu luna ianuarie 2011. In acest sens, aceeași instanță a stipulat, în decizia menționată, că majorarea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare, că premiul anual reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă. Legea 285/2010 prevăzând doar o altă modalitate de acordare, fără a fi afectate în nici un fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe.
Dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009, fiind înlocuit cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă.
Astfel, cum intenția legiuitorului atât prin Legea 285/2010 cât și prin OUG 19/2012, a fost de a se recupera mai întâi parțial, apoi total diminuarea de 25% dispusă prin Legea 118/2010 și față de Decizia nr. 21/2013 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, respectiv Decizia Curții Constituționale, în care s-a stabilit în mod expres că dreptul la premiul anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din Legea 330/2009, ci a fost înlocuit cu o nouă modalitate de plată prevăzută de lege prin executare succesivă, era firesc ca, pe lângă revenirea la salariile avute în luna iunie 2010, să se adauge lunar și un anumit procent corespunzător premiului anual.
Or, ca urmare a celor două acte normative menționate mai sus, începând cu decembrie 2012 salariile brute lunare au revenit la salariul din luna iunie 2010, fără a mai primi vreun anumit procent lunar și suplimentar, corespunzător premiului anual și conform noii modalități de acordare lunară și succesiv, prevăzută de noile acte normative.
Prin acțiune au fost invocate și dispozițiile art. 20 din Constituția României referitoare la prioritatea tratatelor internaționale în materia drepturilor omului în raport cu dispozițiile interne, precum și disp. art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului cu privire la dreptul la proprietate, susținându-se că lipsirea membrei de sindicat de dreptul de a mai primi sumele de bani aferente unui drept deja câștigat reprezintă, indiscutabil, o ingerință ce a avut ca efect privarea sa de acest bun în sensul primului paragraf al art. 1 din protocolul nr. 1.
De asemenea, s-a făcut referire și la soluția dată de Comisia Europeană în cauza C-310 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Curtea de Apel Bacău în temeiul articolului 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene referitor la interpretarea articolului art.15 din Directiva Consiliului nr. 2000/43/CE (JO L 180 din 19.07.2000) cu privire la punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică și a art. 17 din Directiva Consiliului 2000/78/CE (JO L 303/ 2.12.2000) de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
Concluziile Comisiei Europene au fost că "Dreptul primar al Uniunii și dispozițiile art. 15 din Directiva Consiliului nr. 2000/43/CEcu privire la punerea în aplicare a egalității de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică și ale art. 17 din Directiva Consiliului nr. 2000/78/CEde creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretate în sensul că se opun unei decizii a Curții Constituționale prin care li se interzice instanțelor naționale să înlăture aplicarea unor dispoziții interne pe care le consideră contrare dreptului Uniunii. Judecătorul național are obligația să înlăture aplicarea unei reglementări naționale contrare dreptului Uniunii. În acest scop tribunalele naționale nu sunt ținute să aștepte abrogarea sau modificarea dispozițiilor interne sau o schimbare a jurisprudenței Curții Constituționale care contravin dreptului Uniunii. Aceste instanțe sunt obligate să aplice dreptul Uniunii, așa cum a fost interpretat de Curtea de Justiție, înlăturând, dacă este necesar, din oficiu, aplicarea dispozițiilor legislative naționale sau a deciziilor Curții Constituționale care sunt contrare dreptului Uniunii.”
În concluzie, prin acțiune s-a susținut că introducerea premiului anual în salariu se impune prin coroborarea tuturor textelor de lege sau a deciziilor menționate, deoarece pentru perioada de referință nu s-a acordat al 13-lea salariu/premiul anual și nici majorarea salarială, iar prin decizia nr.21/2013 s-a statuat acordarea majorării în mod succesiv.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile interne și internaționale invocate prin cerere.
În susținerea acțiunii s-au depus următoarele înscrisuri: împuternicirea avocațială, cererea 828/11.03.2015, adresa 828/16.03.2015, adeverința nr. 993/26.03.2015.
Pârâții au fost legal citați în cauză și li s-a comunicat în copie acțiunea conform art.201 al.1 Cod proc. civ., însă nu au formulat întâmpinare.
La termenul din 18.09.2015, la solicitarea instanței, apărătoarea reclamantului depune o precizare de acțiune în care menționează că în perioada 02.07._12 reclamantul a fost în raporturi de serviciu cu pârâții, ca funcționar public în cadrul compartimentului impozite și taxe și că solicită includerea premiului anual în salariul lunar, acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, în continuare, până la includerea în salariu, reactualizat în funcție de indicele de inflație la data plății efective, începând cu 21.08.2012, întrucât de la această data a fost încadrat în funcția contractuală de șef serviciu voluntar pentru situații de urgență. A mai depus la dosar Dispoziția nr. 279/15.09.2015, emisă de P. C. Butoiești privind acordarea drepturilor salariale restante reprezentând al 13-lea salariu.
Analizând acțiunea în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în materie, Tribunalul constată și reține următoarele:
Reclamantul B. P. este salariatul Primăriei comunei Butoiești, în cadrul căreia a deținut mai multe funcții dintre care și aceea de șef serviciu voluntar pentru situații de urgență, așa cum rezultă din adeverința nr. 993/2015 emisă de Primăria comunei Butoiești.
Prin acțiunea dedusă judecății, se solicită să fie obligați pârâții la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu data de 02.07.2012 și în continuare, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale începând cu 02.07.2012 potrivit OG nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești în vigoare până la data de 02.07.2012 când a devenit aplicabilă OG nr. 13/2011 privind dobânda legală.
În raport de solicitările reclamantului, instanța reține că urmare a promovării prezentei acțiuni pârâtul P. comunei Butoiești a emis dispoziția nr. 279/15.09.2015 privind acordarea drepturilor salariale restante reprezentând al 13-lea salariu.
Față de cele expuse se apreciază că pârâtele și-au îndeplinit obligațiile legale, iar acțiunea dedusă judecății a rămas fără obiect, urmând să fie respinsă.
Văzând și prevederile art. 453 Cod procedură civilă, va obliga pârâtele să plătească reclamantului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul B. P. CNP_, domiciliat în ., cu domiciliul procesual ales la cab. Av. B. E., loc. Orșova, ., județul M. în contradictoriu cu pârâții P. C. Butoiești și U. A. Teritorială . primar, cu sediul în ., CUI-_, ca rămasă fără obiect.
Obligă pârâtele să plătească reclamantului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel.
Pronunțată azi, 18 Septembrie 2015 în ședință publică la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. B. | Asistent judiciar, M. C. T. | Asistent judiciar, C. O. |
Grefier, C. G. |
Red. C.B. /Tehn. C.G.
Ex. 5/07.10.2015/Cod op. 2626
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 4067/2015.... → |
|---|
