Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Sentința nr. 150/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 150/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 5337/101/2014
Dosar nr._ - conflict de muncă-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 150
Ședința publică din data de 15.01.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. M. M.
Asistent judiciar L. A. P.
Asistent judiciar L. G.
Grefier D. M. Al-F.
Pe rol soluționarea acțiunii având ca obiect drepturi salariale formulată de reclamantele M.-U. C., D. L. C., F. M., Ș. (P.) Silvana în contradictoriu cu pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și P. de pe lângă Tribunalul T..
La apelul nominal făcut în ședință publică au fost lipsă reclamantele și pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral cauzei de către grefiera de ședință care învederează că pârâtul P. de pe lângă Tribunalul T. a înaintat la dosar adresa nr. 8868/III/2014 prin care a comunicat relațiile solicitate, după care:
Se ia act că în cauză s-a solicitat judecata în lipsă conform art.223 alin.3 Cod proc. civ și constatându-se că nu mai sunt probe de administrat, dosarul fiind în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 30.07.2014 pe rolul Tribunalului M. - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr._ reclamantele M.-U. C., D. L. C., F. M., Ș. (P.) Silvana au chemat în judecată pe pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, P. de pe lângă Tribunalul T. solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligați să calculeze și să plătească dobânda legală aferentă drepturilor salariale reprezentând sporul de vechime în muncă, recunoscute prin sentința nr.1136/PI/05.05.2010 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr.5977._, irevocabilă prin decizia nr.2844/09.12.2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.
În motivarea acțiunii reclamantele au arătat că până la data promovării acțiunii, din culpa pârâților, nu s-a făcut plata drepturilor salariale stabilite prin sentința menționată, astfel că se consideră prejudiciate, motiv pentru care solicită plata dobânzii legale pentru toată perioada întârzierii la plată, atât pentru sumele plătite cu întârziere, cât și pentru cele rămase neachitate, până la data plății efective a acestor sume în raport cu principiul reparării integrale consacrat de art.1535 C.civ.
Cât privește natura juridică a dobânzii, reclamantele au arătat că este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune (daune moratorii pentru neexecutarea obligațiilor de plată), iar a doua reprezentând valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății (daune compensatorii), fiind admisibil cumulul acestora, deoarece nu se ajunge la o dublă reparație, astfel că sunt îndreptățiți la plata dobânzii legale, având în vedere disp. art.166 alin.4 Codul muncii coroborate cu disp. art.1535 cod civil .
În acest sens, reclamantele au invocat decizia nr. 3482/R/2009 pronunțată de Curtea de Apel București referitoare la acordarea indicelui de inflație și a dobânzii legale.
De asemenea, reclamantele au arătat că nu poate fi invocată prescripția dreptului la acțiune, întrucât termenul de prescripție de 3 ani se întrerupe printr-un act voluntar de executare sau prin recunoașterea, în orice mod, a dreptului a cărui acțiune se prescrie de către debitor, cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului, conform art.2537 pct.1 Cod civil.
Așa fiind, termenul de prescripție a fost întrerupt prin recunoașterea pe care debitorii au făcut-o cu ocazia plăților parțiale efectuate în cursul anilor 2008 - 2013 (ultima plată parțială fiind făcută în cursul lunii decembrie 2013), invocând în acest sens și decizia nr. 1023/2008 pronunțată de Tribunalul B. .
Prin acțiune s-a mai arătat că prin decizia nr. 2/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că „În aplicarea dispozițiilor art.1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.(1), alin.(2) teza I și art.1535 alin.(1) din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune – interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011, cu modificările și completările ulterioare”.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1535, art.2517 și art.2537 Cod civ., precum și pe disp. OG nr.13/2011.
În susținerea acțiunii reclamantele au depus la dosar în copie sentința nr.1136/PI/05.05.2010 pronunțată de Tribunalul T., decizia nr.2844/09.12.2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, practică judiciară în materie - decizia nr.3196/10.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel C., adeverințe eliberate de angajator, cărțile de identitate.
Pârâtul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune în raport de data introducerii cererii și de natura pretențiilor deduse judecății, susținând că față de disp. art. 1 al. 1, 2 din Decretul 167/1958 dreptul material la acțiune este prescris, titlul executoriu fiind pronunțat anterior datei de 30.07.2011.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată invocând decizia în interesul legii nr. 2/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție care a stabilit că „În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.”
Potrivit acestei decizii instanțele pot acorda daune interese moratorii sub forma dobânzii legale în cazurile în care intră sub incidența recursului în interesul legii analizat.
De asemenea, s-a invocat și decizia nr.897/2012 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp. art.1 alin.1,2 din OUG 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, prin care a fost respinsă această excepție, pârâtul susținând că, în raport de această decizie, instanțele judecătorești au obligația să dispună soluționarea cauzelor cu acest obiect conform dispozițiilor legale în materie și fără a se întemeia exclusiv pe soluția dispusă prin recursul în interesul legii.
Pârâtul P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în nume propriu și în numele Parchetului de pe lângă Tribunalul T. a formulat întâmpinare prin care, în raport de disp. 2517 Cod civil și art.171 alin.1, 2 Codul muncii, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, susținând că dobânda nu a fost solicitată odată cu dreptul material principal, astfel că nu se poate vorbi de o întrerupere a calculului dobânzilor, cât timp nu există un drept recunoscut printr-o hotărâre judecătorească și adus la cunoștința angajatorului și urmare a acestui fapt nici reclamantele nu au depus diligențe cu privire la întreruperea termenului de prescripție pentru acordarea dobânzilor.
De asemenea, s-a arătat că reclamantele au beneficiat de plata sporului de vechime pe perioada 01.11._07 și au trecut mai mult de 3 ani de la data la care au obținut dreptul material care ar fi dat naștere și la plata dobânzilor, situație în care a invocat și excepția puterii lucrului judecat conform art.431 alin.2 Cod pr. civ referitor la dreptul secundar - dobânzile.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că prin acțiunea principală privind acordarea sporului de vechime reclamantele nu au făcut vorbire de acordarea dobânzilor, iar din hotărârea invocată nu rezultă ca reclamantele au arătat că pentru acest drept se vor judeca pe cale separată; de asemenea, nu rezultă că au promovat o acțiune înlăuntrul termenului de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești invocate.
Pârâtul a mai arătat că prin acțiune s-au invocat dispozițiile OG nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, act normativ care la art.1 precizează că ”părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât și pentru întârzierea la plata unei obligații”.
Textul de lege precizează că dobânda se stabilește între părți în baza unei convenții, or reclamantele nu au încheiat un acord cu angajatorul în care să se fi stipulat plata dobânzii dacă plata nu se face la scadență; mai mult, sumele datorate de către pârât nu pot să producă dobânzi legale, cât timp nu au fost solicitate înlăuntrul termenului legal de prescripție de 3 ani de la data la care aceste drepturi salariale au fost acordate.
Cu privire la reactualizarea sumelor cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului la acțiune și până la data executării hotărârii judecătorești, s-a solicitat respingerea acestui capăt de cerere arătându-se că fiecare ordonator principal de credite care are obligația de a achita drepturile salariale ale angajaților stabilite prin titlurile executorii și date în plată potrivit art.1 alin.1 din OUG nr.71/2009, are obligația de a respecta dispozițiile art.1 alin.3 din ordonanță care prevede că sumele se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de către Institutul Național de S..
Actualizarea sumelor stabilite prin sentința invocată are natura juridică a despăgubirilor, fie că sunt moratorii sau compensatorii, întrucât cumulul ( dobândă și actualizare) este inadmisibil, prejudiciul fiind acoperit prin dobânzi sau actualizarea debitului, iar dacă s-ar acorda dobânzile penalizatoare, cum solicită reclamantele, s-ar ajunge în situația în care acestora li s-ar acorda o nouă inflație pe lângă ce acoperită de OUG 71/2009, care se calculează la finele fiecărui an în care este de fapt inclusă și dobânda, ceea ce ar duce la o îmbogățire fără justă cauză – art.1345 Cod.civ.
Reclamantele au depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtul P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara solicitând respingerea ca neîntemeiată a excepției prescripției dreptului la acțiune, deoarece prin plățile parțiale efectuate s-a realizat o recunoaștere indubitabilă din partea debitorilor cu privire la drepturile solicitate, fiind întrerupt termenul de prescripție de 3 ani. Prevederile OUG 71/2009 prin care a fost eșalonată plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești nu au produs efecte în privința exigibilității creanțelor în sensul amânării scadenței acestora, deoarece creanțele sunt certe, lichide și exigibile, obligația de plată fiind cu execuție imediată chiar de la data pronunțării hotărârii potrivit art.274 Codul muncii.
Prin OUG 71/2009 nu s-a negat existența și întinderea drepturilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu s-a refuzat punerea în executare, ci s-a stabilit modalitatea de executare eșalonată a obligațiilor de plată conținute în aceste titluri.
Referitor la excepția puterii lucrului judecat s-a arătat că este neîntemeiată arătându-se că în prezenta cauză se solicită dobânda legală aferentă drepturilor acordate prin sentința nr.1136/2010 pronunțată de Tribunalul T..
Din oficiu s-au solicitat relații de la pârâtul P. de pe lângă Tribunalul T. pentru a comunica dacă reclamantelor le-au fost plătite drepturile bănești acordate prin sentința invocată, relații comunicat prin adresa nr.8868/III/12/2014.
Analizând acțiunea în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în materie, Tribunalul constată și reține următoarele:
Reclamantele M.-U. C., D. L. C., F. M., Ș. (P.) Silvana desfășoară activitate ca procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, conform adeverințelor depuse la filele 63-66 dosar.
Prin sentința nr.1136/PI/05.05.2010 pronunțată de Tribunalul T. au fost obligați pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, P. de pe lângă Tribunalul T. la plata sporului de vechime pe perioada 01.11._07, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
Această sentință a rămas irevocabilă prin decizia nr.2844/09.12.2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara prin care s-au respins recursurile declarate de pârâți.
Prin acțiunea dedusă judecății reclamantele solicită obligarea pârâților la plata dobânzii legale pentru sumele datorate conform sentinței menționate anterior pentru toată perioada întârzierii de la plată, atât pentru sumele plătite cu întârziere, cât și pentru cele rămase neachitate până la data plății efective a acestor sume.
În baza art. 248 al.1 Cod procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor invocate de pârâții din cauză:
În acest sens se reține că potrivit art. 3 din Decretul 167/1958 (în vigoare în perioada în litigiu) termenul de prescripție este de 3 ani, iar potrivit art. 7 din același decret, acest termen începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune. În același sens, sunt și dispozițiile art. 268 al.1 lit.c Codul muncii republicat (anterior art. 283 al.1 lit.c).
De asemenea, potrivit art.12 din același decret ”În cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită.”
În raport de aceste dispoziții legale, se constată că pentru dobânzile ce au început să curgă cu mai mult de 3 ani înainte de data introducerii prezentei acțiuni -30.07.2014 - a operat prescripția dreptului material la acțiune.
Nu poate fi reținută susținerea reclamantelor în sensul că prin plățile parțiale efectuate de pârâți aceștia au recunoscut debitul, astfel că a avut loc întreruperea cursului prescripției, întrucât prin sentințele invocate nu s-a dispus obligarea pârâților la plata dobânzii legale, ci prin aceste hotărâri judecătorești s-a dispus plata actualizată a diferențelor de drepturi salariale reprezentând sporul de vechime în muncă.
Față de considerentele expuse, se apreciază că excepția prescripției dreptului la acțiune este întemeiată, urmând să fie admisă în sensul că este prescris dreptul la acțiune pentru dobânzile solicitate anterior datei de 30.07.2011.
Cât privește excepția puterii lucrului judecat invocată de pârâtul P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în nume propriu și în numele Parchetului de pe lângă Tribunalul T., se constată că este neîntemeiată, deoarece în cauză nu sunt incidente dispozițiile legale invocate – art.431 alin.2 Cod pr. civ- întrucât în litigiul anterior soluționat prin sentința nr.1136/2010 pronunțată de Tribunalul T. s-a dispus plata sporului de vechime în muncă, iar prin cererea dedusă judecății se solicită plata dobânzii legale, urmare a neplății la scadență a drepturilor acordate prin titlul executoriu menționat.
Pe fondul cauzei, Tribunalul reține că prin sentința invocată reclamantelor li s-au acordat diferențe de drepturi salariale care au fost achitate parțial ( conform adresei nr.8868/29.12.2014 emisă de P. de pe lângă Tribunalul T.).
Prin O.U.G. 71/2009 s-a reglementat plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. Prin acest act normativ s-a prevăzut că acordarea acestor drepturi de natură salarială se va realiza eșalonat în 3 tranșe între anii 2010-2012.
Ulterior prin O.U.G nr.45/2010 s-a dispus modificarea O.U.G.71/2009, în sensul prorogării termenele de plată a celor 3 tranșe, pentru anii 2012, 2013, 2014. De asemenea, prin Legea nr. 230/2011 pentru aprobarea O.U.G. 71/2009 s-au modificat termenele de plată a sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31.12.2011, prevăzându-se o procedură de executare în 5 tranșe stabilite pentru anii 2012-2016, precum și faptul că sumele urmează să fie actualizate cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S..
Pentru creanțele inițiale stabilite prin hotărâre judecătorească irevocabilă reclamantele au titlu executoriu, iar executarea acestor creanțe a fost eșalonată prin acte normative succesive. Plata creanțelor reprezentând cuantumul drepturilor salariale din titlurile executorii a fost eșalonată independent de voința reclamantelor, creanțele urmând a fi executate în anumite procente și la anumite termene.
În cauză se apreciază că titularii creanțelor ce intră în sfera de aplicare a prevederilor OUG 71/2009 sunt îndreptățiți să primească despăgubiri sub forma dobânzii legale penalizatoare (daune-interese moratorii) pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlul executoriu.
Referitor la acordarea dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar se constată că s-a pronunțat de către Înalta Curte de Casație și Justiție decizia în interesul legii nr. 2/2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 411 din 03.06.2014 care a statuat că „În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. 1 alin. 2 teza I și art. 1.535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011”.
Prin această decizie Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat natura juridică a măsurilor dispuse prin OUG nr. 71/2009 și a stabilit că aceasta are drept consecință o „suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din însuși conținutul art. 1 alin. 2 din ordonanța de urgență, potrivit căruia în cursul termenului în care are loc plata eșalonată, orice procedură de executare silită se suspendă de drept”.
De asemenea, a mai stabilit că executarea cu întârziere a obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționată prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu este un contract.
Prin aceeași decizie Înalta Curte a analizat îndeplinirea condițiilor de angajare a răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate ținându-se cont de particularitățile executării unei obligații de plată a unei sume de bani, precum și de efectele OUG nr. 71/2009, concluzionându-se că aceste condiții sunt îndeplinite.
Referitor la deciziile pronunțate în soluționarea recursului în interesul legii se constată că potrivit art.517 alin.4 Cod proc. civ „ dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial, partea I ”.
Față de dispozițiile deciziei în interesul legii se apreciază că reclamantele sunt îndreptățite la plata dobânzilor legale pentru sumele rămase neexecutate din sentința invocată, începând cu data de 30.07.2011, dată stabilită în raport de termenul de prescripție.
Nu poate fi reținută apărarea pârâților P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și P. de pe lângă Tribunalul T. referitoare la faptul că diferențele de drepturi salariale s-au acordat actualizate în raport de indicele de inflație, astfel că nu se justifică și acordarea dobânzii legale, deoarece se ajunge la o dublă reparare.
În acest sens, se reține că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune - daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată, iar a doua reprezentând valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății – daune compensatorii.
De asemenea, indicele de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață și prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la actuala lor putere de cumpărare, iar dobânda legală reprezintă câștigul, folosul pe care l-ar fi obținut reclamantele din investirea banilor dacă aceștia ar fi fost plătiți la termen.
Prin urmare, este admisibil cumulul dobânzii cu actualizarea obligației cu rata inflației, întrucât nu se ajunge la o dublă reparare.
Se mai constată că prin întâmpinarea formulată pârâtul P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-au referit la petitul privind actualizarea sumelor cu rata inflației, însă în cauza de față tribunalul nu este învestit cu acest petit, obiectul acțiunii deduse judecații fiind plata dobânzii legale aferente drepturilor salariale acordate prin sentința invocată, neformulându-se un capăt de cerere referitor și la actualizarea sumelor cu indicele de inflație.
Având în vedere considerentele în fapt și în drept anterior expuse se constată că acțiunea este întemeiată, urmând să fie admisă în parte în sensul că vor fi obligați pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și P. de pe lângă Tribunalul T. să plătească reclamantelor dobânda legală pentru sumele datorate și rămase neexecutate din sentința nr. 1136/05.05.2010 pronunțată de Tribunalul T. începând cu data 30.07.2011 și până la data plății integrale a acestor sume.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și P. de pe lângă Tribunalul T..
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantele M.-U. C. - CNP_, D. L. C.-CNP_, F. M. - CNP_, Ș. (P.) Silvana - CNP_, cu domiciliul procedural ales la P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, cu sediul în Timișoara, ., nr. 2A, camera 79, județul T. în contradictoriu cu pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în București, .-14, sector 5, P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și P. de pe lângă Tribunalul T. ambii cu sediul în Timișoara, ., nr. 2A, județul T. .
Obligă pârâții să plătească reclamantelor dobânda legală pentru sumele datorate și rămase neexecutate din sentința nr. 1136/05.05.2010 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr. 5977._ începând cu data 30.07.2011 și până la data plății integrale a acestor sume.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cale de atac care se depune la Tribunalul M..
Pronunțată azi 15.01.2015 în ședință publică la sediul Tribunalului M..
Președinte,
N. M. M.
Cu votul consultativ al asistenților judiciari,
L. A. P. L. G.
Grefier,
Red./tehnored.: jud. NMM/ gref. AFM
Ex.9/23.01.2015
Cod operator 2626
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Calcul drepturi salariale. Sentința nr. 1019/2015. Tribunalul... → |
|---|
